Energia Solara

Soarele este o sursa imensa de energie. Aceasta ajunge pe Terra sub

forma de radiatii solare, radiatii care pot fi captate si transformate in alte
forme de energie: electrica, mecanica sau termica. Astfel, energia solara isi
poate gasi utlizarea in domenii diverse, de la agricultura pana la cercetare.

Primele incercari de folosire ale energiei solare deteaza inca din secolul
trecut. In prezent, aceasta este intalnita in foarte multe medii. Principalele
moduri de utilizare a sa sunt insa urmatoarele:

 producerea de energie termica: incalzirea apei, incalzirea

locuintelor sau a serelor, etc
 producerea de energie electrica prin intermediul celulei fotovoltaice.
Aceasta este rolul unei lungi evolutii, de la alimentarea calculatoarelor
de buzunar pana la centralele solare, ce pot alimenta cartiere intregi de
locuinte. Mai multe detalii despre panourile fotovoltaice si producerea
de energie electrica puteti gasi in acest articol.

Acestea nu se opresc insa aici, marturie fiind zecile de dispozitive solare

aflate pe piata, de la ceasuri de mana pana la sateliti.

De ce energie solara?

Pentru ca este disponibila in cantitati imense, este inepuizabila (cel putin

pentru cateva miliarde de ani) si este ecologica. Captarea energiei solare nu
este poluanta si nu are efecte nocive asupra atmosferei, iar in conditiile in
care degradarea Terrei atinge un nivel din ce in ce mai ridicat, aceasta
problema incepe sa fie luata in seama de tot mai multi oameni.

Si acest lucru se vede. In cazul producerii de energie electrica prin

intermediul panourilor fotovoltaice, procentul energiei solare din totalul
energiei produse pe glob a crescut de la 0,04% in 2004 la peste 0.3% si se
estimeaza ca va depasi 0,4% pana la finalul lui 2010. In continuare este un
procent minuscul, dar este de apreciat faptul ca omenirii a inceput sa ii pese.
Iar pe masura ce tehnologia se va dezvolta, energia solara va fi utlizata din
ce in ce mai mult.

De ce nu energie solara?
Raspandirea foarte limitata a utlizarii tehnologiei solare are foarte multe
cauze.

In primul rand, tehnologia de captarea a razelor solare este inca la inceput si

costisitoare. Pretul producerii unui WATT in prezent, prin intermediul
celulelor fotovoltaice, este de 6-7 ori mai mare decat cel al producerii sale in
termocentrale. De aceea investitia initiala intr-un sistem de producere a
energiei prin captarea razelor solare este mare, chiar daca amortizarea se
produce in timp, sistemele fiind in general foarte fiabile si putand functiona
10-25 de ani fara mari costuri de intretinere.

In plus, panourile solare au un randament foarte scazut daca raportam

cantitatea de energie produsa la dimensiunea lor: pentru acoperirea
necesitatilor unei locuinte fiind necesare panouri de cateva zeci de metri
patrati. Dar si acest lucru se va schimba pe masura ce tehnologia evolueaza.

Cel mai mare dezavantaj este insa acela ca energia solara este dependenta
de razele soarelui, cu alte cuvinte de cantitatea de radiatii solare care ajung
pe Pamant. Iar aceasta este variabila, in functie de ora, de perioada a anului,
de conditiile atmosferice, etc. Si nu in ultimul rand, randamentul sistemelor
solare depinde in mare masura de unghiul sub care cade raza de soare pe
panoul solar, asadar de pozitia pe glob. O harta a potentialului solar in
Europa poate fi vazuta mai jos.

Este energia solara o alternativa sau nu?

Cu singuranta este. Dar acesta este cuvantul potrivit momentan: o

alternativa. La fel ca energia eoliana sau marina. Pentru ca in conditiile
actuale, necesarul energetic al Terrei are nevoie de existenta centralelor pe
baza de carbune sau nucleare. Dar in viitor, acest fapt se va schimba cu
singuranta.

Centralele solare termice

Centralele solare termice, în funcţie de modul de construcţie pot atinge

randamente mai mari la costuri de investiţii mai reduse decât instalaţiile pe
bază de panouri solare fotovoltaice, necesită în schimb cheltuieli de
întreţinere mai mari şi sunt realizabile doar pentru puteri instalate depăşind
un anumit prag minim. Totodatată sunt exploatabile economic doar în zone
cu foarte multe zile însorite pe an.

Pentru utilizarea energiei conţinute în radiaţia solară în scopul producerii

de energie electrică s-au conceput mai multe metode. Tehnologiiile rezultate
se impart în două mari grupe în funcţie de utilizarea energiei radiaţiei
concentrate într-un spaţiu restrâns, sau utilizare fără concentrare.

Centrale solare termice cu concentrarea radiaţiei solare directe.

Ilustraţie ce prezintă prin mărimea pătratelor roşii suprafaţa deşertică ce ar fi

suficientă pentru acoperirea necesarului de energie: Globală, a Europei, a
Germaniei

(Centrale de tip „Concentrating Solar Power (CSP)“)

Aceste centrale utilizează oglinzi concave pentru a concentra razele solare

pe suprafaţa absorbantă. Oglinda sau suprafaţa absorbantă îşi vor modifica
orientarea în funcţie de poziţia soarelui. Centralele solare cu jgheaburi
parabolice colectează energia cu oglinzi distribuite pe suprafeţe mari ce
concentrează radiaţia pe suprafeţe absorbante situate în centrul focal al
fiecărei oglinzi, pe când cele cu turn, toate oglinzile au acelaşi punct focal
situat în turn. În diverse studii realizate spre exemplu la Deutsches Zentrum
für Luft- und Raumfahrt|Deutschen Zentrums für Luft- und Raumfahrt
(DLR) şi Trans-Mediterranean Renewable Energy Cooperation (TREC) se
previzionează un potenţial însemnat în aceste modalităţi de obţinere
economică a energiei în zonele deşertice din Africa de Nord şi Orientul
Mijlociu precum şi în transportul cu pierderi reduse spre Europa. Sistemele
de generare de abur se pot compatibiliza cu cele solare pentru compensare
reciprocă şi economisirea în acest mod a combustibililor convenţionali din
termocentrale. În centrale solare independente, oscilaţiile datorate condiţiilor
atmosferice pot fi compensate cu ajutorul unor rezervore de înmagazinare a
căldurii, sau utilizând purtători de energie alternativă.

Centrale solare cu câmpuri de colectoare

Câmpul de colectoare ale centralei este compus din mai multe jgheburi
parabolice sau colectoare Fresnel legate în paralel şi numite concentratoare
liniare. Construirea de câmpuri de colectoare paraboloide este deasemenea
posibilă, dar vizavi de concentratoarele liniare sunt foarte costisitoare. În
ceea ce priveşte instalaţiile cu jgheburi parabolice acestea sunt deja în
exploatare comercială.

În câmpul de colectoare se produce încălzirea unui agent termic care poate fi

ulei mineral sau abur supraîncălzit. La instalaţiile cu ulei se poate atinge o
temperatură de până la 390°C care într-un schimbător de căldură va genera
aburi. Dacă agentul termic este abur(instalaţii de tip DISS = Direct Solar
Steam), atunci nu este nevoie de schimbător de căldură, aburul fiind generat
direct în conductele de absorbţie. În acest caz este posibilă atingerea de
temperatri de peste 500°C. Aburul astfel generat este colectat şi alimentează
o turbină cu aburi la care este cuplat un generator de energie electrică.

Avantajul acestui tip de centrale constă în faptul că utilizează în parte

tehnologie convenţională disponibilă.

Centrale solare cu jgheaburi parabolice

Colectoarele cu jgheaburi parabolice la Kramer Junction in California

Colectoarele cu jgheaburi parabolice sunt constituite din oglinzi lungi

curbate transversal pe un profil de parabolă concentrând fluxul radiaţiei
solare pe un tub absorbant situat în linia focală. Lungimea acestui tip de
colectoare este cuprinsă în funcţie de tip între 20 şi 150m. Tubul absorbant
este constituit dintr-o ţeavă de metal acoperită în exterior cu un strat
absorbant şi prin care curge agentul termic şi care este în interiorul unui alt
tub, de astă dată de sticlă de borosilicat rezistent la acţiuni mecanice şi
chimice fiind acoperit de un strat antireflectorizant. Între cele două tuburi
este creat vid pentru a reduce pierderile prin convecţie. Energia radiaţiei
solare este transformată în energie calorică şi cedată agentului termic.
Oglinzile parabolice sunt aşezate de regulă în rânduri una după alta pe
direcţia N-S. Având un singur grad de libertate, rotaţia în jurul axei focale.

Deja în anul 1912 s-a utilizat colectoare cu jgheaburi parabolice de către

firma Shumann und Boys pentru generarea de aburi necesari acţionării unei
pompe de 45kW în Meadi/Egipt. Colectoarele aveau o lungime de 62m şi
acopereau o suprafaţă de 1200m²

Între 1977 şi 1982 au fost puse în funcţiune în SUA instalaţii pilot utilizând
colectoare cu jgheaburi parabolice.

În 1981 a fost pusă în funcţiune o instalaţie pilot de producere energie

electrică de 500kW la European Test Centre for Solar Energy Applications
din Plataforma Solar de Almería situat la marginea deşertului desierto de
Tabernas

Exploatarea comercială a acestui tip de centrale a început în anul 1984 în

SUA în deşertul Mojave din California. Cele 9 centrale SEGS' = Solar
Electricity Generation System au o putere instalată totală de 354 MW. În
colectoarele cu jgheaburi parabolice cu o lăţime de 6m şi o lungime de până
la 180m se poate atinge o temperatură de 400°C. Randamentul centralei este
de 14% şi asigură energia necesară pentru cca 200000 locuinţe. În luna iunie
2007 s-a dat în funcţiune centrala Nevada Solar One [ de lângă Boulder
City/Nevada cu o putere instalată de 64MW cu posibilitatea de extensie până
la 200MW. Energia temică este produsă de 19.300 oglinzi de 4m lungime
înzestrate cu conducte absorbante (PTR70 Receiver) livrate de către firma
SCHOTT AG . Se prevede construirea de centrale similare în Maroc,
Algeria, Mexic şi Egipt.

Din anul 2006 se află în stadiu de construcţie centrala Andasol 1 de 50MW,

în prezent cea mai mare din Europa, proiectată de firma Solar Millennium

Instalaţii solare de tip Fresnel

O dezvoltare a tehnologiei cu jgheaburi parabolice o reprezintă aşa numitele
colectoare cu oglinzi Fresnel. În acest caz în locul unei oglinzi parabolice se
utilizează mai multe fâşii de oglinzi plane situate toate la nivelul solului şi
care se pot roti în jurul azei longitudinale pentru a putea fi orientate câte una
astfel ca să relecte radiaţia solară în direcţia tubului absorbant, în spatele
căruia se află o altă oglidă liniară cu rol de concentrare a fascicolelor primite
de la oglinzi într-o linie cât mai subţire. Acest concept este în faza de testare.

Acest mod de construcţie îmbină principiul de funcţionare al colectoarelor

cu jgheaburi parabolice cu cu cel al centralelor cu turn, dar renunţând atât la
oglinzile curbate cât şi la dispozitivele de orientare cu mai multe grade de
libertate rămânând doar construcţia modulară. Utilizând oglinzi plate uşor de
construit se scontează pe un preţ scăzut. Utilizarea conductei absorbante este
necesară în continuare. Rezultă posibilitatea utilizării de conducte mai
lungi , fără coturi, ceea ce reduce pierderile datorită rezistenţei hidraulice, în
schimb apar pierderi de radiaţie solară datorită umbririi reciproce a
oglinzilor.

Din anul 2004 o astfel de instalaţie este testată pe lângă o centrele termică pe
bază de cărbune din Australia de către Universitatea din New South Wales şi
Sydney . După terminare instalaţia va produce cca 15 MWth energie pentru
încălzirea apei de alimentare a centralei din Lidell/Hunter Valley şi va
contribui la economisirea de combustibil. Un modul format din 12 oglinzi
acoperă o suprafaţă de cca 1350m² şi concentrează radiaţia solară pe o
conductă absorbantă aflată la o distanţă de 10m deasupra lor. Se produce
abur în mod direct la o temperatură de 285°C.

Centrale cu turn solar

Cuptorul solar de la Odeillo

Turnul de la Solar Two

Centrala pilot Solar Two

Oglinzi(heliostat) de la Solar Two

În cazul centralelor cu turn solar este vorba de obicei de centrale pe bază de

aburi generaţi cu ajutorul energiei solare. Focarul (camera de combustie)
încălzit până acum cu păcură, gaz natural sau cărbune, este înlocuit de un
focar solar aşezat în vârful unui turn. Radiaţia solară, a sute, chiar mii de
oglinzi cu orientare automată după poziţia soarelui este reflectată către o
suprafaţă absorbantă centrală numită receiver. Datorită puternicei
concentrări de radiaţie, în turn apar temperaturi de ordinul a mii de grade.
Temperatura exploatabilă raţional este în jur de 1300°C. Nivelele de
emperaturi şi prin acestea, randamentul termic posibil de atins, sunt mult
mai mari decât la centralele solare cu câmpuri de colectoare. Agentul termic
utilizat este nitraţi fluizi, aburi sau aer cald. Acest principiu este utilizat de
fapt şi la cuptorul de topire solar din Odeillo. În acest mod se pot genera
temperaturi cu valori adapate necesităţilor proceselor tehnologice, sau
ceerinţelor accelerării proceselor chimice. De regulă însă, căldura generată
este utilizată totuşi prim intermediul unei turbine de gaz sau de aburi la
generarea de curent electric. În receiver agentul termic este încălzit pînă la
1000°C, şi în final utilizat la generarea de aburi. Curentul electric generat
este livrat în reţea. Centralele cu turn solar este deci o altă modalitate
îndeajuns de pusă la punct pentru a putea genera – cu sprijinul programelor
de încurajare – energie electrică la preţ competitiv. Cea mai mare instalaţie
de acest tip existentă la ora actuală sunt „Solar Two“ de 10MW, având o
temperatură de lucru de 290-570°C în California şi Instalaţiile de cercetare
din Almeria/Spania. În iulie 2006 s-a început construcţia unei centrale
termice experimentale de 1,5MW în Jülich/NRW cu termen de predare anul
2008. Variaţiile intensităţii radiaţiei solare vor fi compensate cu ajutorul
unui tip nou de instalaţie de înmagazinare. Prin aceasta generarea de energie
electrică se poate regal independent de intensitatea de radiaţie solară, în
funcţie de cererea de consum. În viitor acest tip de centrală, în lipsa radiaţiei
solare va putea fi acţionată utilizînd biomasă. Pe termen lung se prevede
posibilitatea generării de hidrogen cu acest tip de tehnologie. La Sanlucar la
Mayor, 25 km de Sevilia se construieşte un parc solar care la terminare în
2013 va produce 300MW energie electrică prin utilizarea a diferite
tehnologii. La sfârşitul lunii martie 2007 s-a conectat la reţea prima centrală
- PS10 – construită între 1 iulie 2001 şi 31 decembrie 2005 având o putere
instalată de 11MW şi o producţie anuală de 23GWh. Cheltuielile cu
investiţii s-au cifrat la 35 milioane € cu o contribuţie de 5 milioane € din
fonduri din programele de cercetare ale EU. În faza următoare se va construi
o centrală cu turn solar de 20MW (PS20) apoi o instalaţie de 20MW (AZ20)
urmată de alte 5 centrale a câte 50MW.

Centrale cu oglinzi parabolice

10 kW Dish-Stirling-Anlage in Spanien.

Oglinzile parabolice sunt construite cu două grade de libertate putând urmări

poziţia soarelui pe cer. Ele sunt montate pe un stativ şi concentrează razele
solare într-un punct focal propriu fiecărei oglinzi unde este montat un
receptor de energie termică. Acest mod de construcţie este foarte compact.
Oglinzile sunt fabricate cu un diametru cuprins între 3 şi 25m rezulând o
putere instalată de până la 50kW pe modul. La instalaţiile de acest tip
receptorul este conectat la un motor Stirling care transformă energia termică
direct în emergie mecanică putând acţiona un generator electric. Aceste
instalaţii ating un randament înalt în transformarea energiei solare în energie
electrică (peste 30%). Modularitatea acestor instalaţii permite atât utilizarea
lor în locuri izolate sau independente cât şi conectarea mai multora în
formţnd o centrală virtuală în cadrul generării distribuite a energiei electrice.
O soluţie mai rară o constituie parcurile(fermele) de oglinzi parabolice. În
punctual focal comun tuturor oglinzilor se află o suprafaţă absorbantă cu
ajutorul căreia este încălzit un agent termic utilizat în continuare pentru
generare de aburi. Conectarea în grup a mai multor oglinzi parabolice
constituie o abordare mai puţin economică decât centralele cu jgheaburi
parabolice sau cele cu turn solar.

Centrale solare termice fără concentrarea radiaţiei solare

Aceste centrale solare nu dispun de refletoare orientate, utilizând totuşi

întreaga energie conţinută în radiaţia solară atât cea directă cât şi cea difuză.
La centralele cu iaz solar rolul colectorului şi stratului absorbant este preluat
de straturile de apă sărată cu diferite concentraţii pe când la centralele
termice solare acest rol revine unui acoperiş de mari dimensiuni ce produce
un efect de seră.

Centrale cu iaz solar

(Engleză: Salinity Gradient Solar Ponds/Lakes)

La acest tip de centrale în iazuri cu apă sărată puţin adânci se creează în mod
natural o combinaţie de colector solar şi acumulator de energie. Fenomenul a
fost observat pentru prima dată la începutul secolului XX la lacurile sărate
din Transilvania. Apa de la bază este mult mai sărată şi astfel mai densă
decât cea de la suprafaţă. Prin absorbţia energiei conţinute în razele solare de
către stratul mai sărat de la bază, acesta se încălzeşte până la o temperatură
de 85-90°C. Între stratul de la suprafaţă şi cel din adânc există un strat de
gradient cu concentraţie variabilă ce nu permite ridicarea apei încălzite cu
concentraţie salină mai mare, rezultă că nu există convecţie, ca urmare
căldura rămâne înmagazinată în stratul de jos. Căldura înmagazinată poate fi
utilizată printre altele pentru acţionarea unei turbine cuplate cu un generator
de energie electrică. Deoarece temperaturile atinse sunt totuşi destul de mici,
este nevoie de utilizarea unui agent termic cu temperatură de fierbere mai
mică decît cea a apei. Transformarea energiei calorice în energie electrică se
va putea realiza astfel cu ajutorul aşa numitelor centrale Organic Rankine
Cycle (ORC) funcţionând pe bază de amoniac, sau un compus asemănător
freonului. Deoarece diferenţa de temperatură atinge doar o valoare de cca.
60 K randamentul acestui tip de centrală este mic – din considerente
termodinamice, teoretic maxim 15 %, practic 1 %. Totuşi acest tip de
centrală prezintă interes mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare, unde cu
investiţii mici se pot utiliza resursele naturale, radiaţia solară din belşug şi
suprafeţe aride neconstruite.

Centrale termice solare cu vânt ascensional

Centralele termice solare utilizează aşa numitul efect de coş, la care aerul
cald datorită densităţii mici se ridică. Din punct de vedere constructiv, rolul
colectorului solar îl are o suprafaţă de ordinul hectarelor prevăzută cu
acoperiş transparent, sub care aerul şi solul se încălzesc sub efectul de seră.
Aerul cald se mişcă spre centrul construcţiei unde se află un coş prin care se
ridică în sus. Vântul ascensional astfel creat acţionează mai multe turbine
cuplate cu generatoare de energie electrică. Cu toate că din punct de vedere
tehnic realizarea este destul de simplă, dezavantajul constă în randamentul
scăzut de cca. 1 % în cel mai bun caz. Pentru a obţine o putere comparabilă
cu cea a unei centrale pe bază de cărbune este nevoie ca întreaga construcţie
să acopere o suprafaţă de mai mult de 100 km2 şi să se construiască un coş
cu înălţimea de 1000 m sau mai mult.

O instalaţie pilot a fost construită în anii 1980 în Manzanares/Spania având

un un diametru de 244 m şi un turn înalt de 194 m şi lat de 10 m rezultând o
putere de 50 kW

Actualmente se află în studiu un proiect de astfel de instalaţie în

Windhoek/Namibia. Suprafaţa acoperită ar fi de 38 km2 şi turnul înalt de
1500m. Puterea instalată ar atinge 400 MW. Pentru a mări eficienţa
economică, suprafaţa acoperită ar fi utilizată în parte pentru desalinizarea
apei şi în rest pentru producţie agricolă cu suprafaţă irigată.

O dezvoltare a acestei idei este crearea de vârtejuri de aer artificiale

alimentate de energia reziduală a unor centrale convenţionale, mărind
eficienţa acestora. .

Centrale termice solare cu vânt descendent

Acest tip de centrale există doar în stare de concept . Consta dintr-un turn
înalt (1000 m) în vârful căruia se extrage energie termică din aerul
înconjurător prin pulverizare de apă. Datorită răcirii în urma evaporării, şi a
greutăţii apei aerul se va mişca de sus în jos, acţionând turbinele situate la
baza turnului. Acest tip de centrală este concepută pentru zonele cu climă
caldă şi uscată şi cu mari rezerve de apă.

Centrale solare pe bază de panouri solare fotovoltaice

Centrală solară în Atzenhof

Centrală solară în Göttelborn

Centralele de producere a energiei electrice pe bază de panouri solare

fotovoltaice câştigă teren

Centrala solară din Atzenhof suburbia oraşului Fürth/Germania produce 1

MW energie electrică cu ajutorul a 144 panouri solare ce acoperă o fostă
haldă de deşeuri menajere.

Centrala solară din Quierschied suburbia oraşului Göttelborn /Germania

construită pe o suprafaţă de 165000 mp în 2004/2005 produce 7,4 MW
energie electrică utilizând panouri solare.

Actualmente cea mai mare centrală solară se află în Pocking/ Bavaria

compusă din 57912 panouri solare de înaltă performanţă cu o putere de 10
MW. În Shinan/Corea de Sud a început construirea unei mari centrale solare
cu o putere instalată de 20 MW, producţie anuală estimată la 27000 MWh ce
va acoperi cu 109000 panouri solare o suprafaţă egală cu cea a 80 de terenuri
de fotbal. În Brandis/Saxonia/Germania a început construirea celei mai mari
centrale solare având o putere de 40 MW, pe un teren al unei foste baze
militare, acoperindu-se o suprafaţă egală cu a 200 terenuri de fotbal cu
550.000 panouri solare din film subţire. Se preconizează ca în primul an de
funcţionare să se recupereze integral cheltuielile de construcţie care se
estimează a costa cu 20%-40% mai puţin decât preţul comercial. Primele
module vor fi operaţionale la sfârşitul lunii iunie.