Subcarpatii Getici reprezinta sectorul vestic al Subcarpatilor.

Impreuna cu Podisul Getic formeaza o treapta de racord (de legatura) intre Carpatii Meridionali si Campia Romana, avind un caracter piemontan de ansamblu.

- s-a format n neozoic odat cu retragerea Mrii sau Lacului Moesic ctre SE; - ca urmare poriunile din N sunt mai nalte(300m), iar spre NE se ajunge la altitudini de 6-10 m; - roci: sedimentare (nisipuri,pietriuri, argile,loess )care n Brgan ajung la 40 m grosime; - relieful este neted , caracterizat de cmpuri largi ntrerupte din loc n loc de vile unor ruri : Olt, Jiu , Arge , Siret; - pe alocuri din cauza tasrii straturilor de loess s-au format adncituri numite crovuri; - n unele s-a acumulat ap i s-au format lacuri(Lacul Srat ,Lacul Amara); - datorit scufundrii (tasrii) din NE rurile din E cmpiile se curbeaz de la direcia NS la direcia EV; - este pricipala zon agricol a rii (cereale, plante tehnice, creterea porcinelor i ovinelor); - aere i un subsol bogat , iar de pe vile rurilor se exploateaz materiale de construcii(nisip, pietriuri);

 Subcarpatii Getici sunt formati din roci neogene cutate, fiind in

acest fel o regiune de orogen asemanatoare Carpatilor. Cutele (succesiunea de anticlinale si sinclinale) sunt mai slab exprimate comparativ cu Subcarpatii Curburii. Relieful de dealuri ii aseamana cu regiunile de deal si podis, iar altitudinile (pe alocuri de peste 1.000 m) cu regiunile montane. Pe alocuri apar si cute "diapire" (cu simburi de sare), cum ar fi la Ocnele Mari. Altitudinea medie este de 500-600 m, mai coborita in partea de vest (400-500 m) si mai ridicata in est (700-1.000 m). Altitudinea maxima din zona propriu zisa este de 1.018 m (Magura Matau), desi spre contactul cu muntele se intilnesc si inaltimi mai mari (1.150 m). Altitudinea minima coboara sub 300 m in Depresiunea Tirgu Jiu. Subcarpatii Getici (asemanator sectorului de la curbura) se afla in prezent intr-o miscare de ridicare.

Caracteristica esentiala a Subcarpatilor Getici o reprezinta succesiunea dinspre Carpatii Meridionali spre Podisul Getic - a cite doua siruri de depresiuni si doua siruri de dealuri, astfel: a) in apropierea muntelui, un sir de depresiuni "submontane" puse in evidenta in cea mai mare parte de eroziune, cum ar fi Depresiunea Campulung (pe riul Tirgului), Arefu (pe Arges), Jiblea (pe Olt), Horezu, Polovraci (pe Oltet) si depresiunile submontane dintre Gilort si Motru (mai cunoscute fiind Novaci pe Gilort si Tismana pe riul cu acelasi nume; b) un sir de dealuri, cu structura cutata, care prin pozitie au un caracter "intern" (dealuri subcarpatice interne), cum ar fi: Magura Matau (1.018 m), Dealul Carlige (871 m), Magura Slatioarei (767 m) si Dealurile Gorjului. c) un al doilea sir de depresiuni ("intracolinare"), cum ar fi depresiunile intracolinare dintre Arges si Argesel si Depresiunea Tirgu Jiu-Campu Mare;

 d) un alt sir de dealuri, situate spre exterior (dealuri "externe") foarte

slab cutate, de unde incepe marginea Podisului Getic; Dealul Negru (581 m), Dealul Birzei (560 m), Dealul Bran (333 m). O importanta aparte o au depresiunile situate la extremitati - Depresiunea Campulung (submontana) si Depresiunea Tirgu Jiu-Campu Mare (intracolinara). Depresiunea Campulung este situata in partea de est a Subcarpatilor Getici, la poalele Muntilor Iezer, pe Riul Tirgului. Marginita la sud de Magura Matau, are un aspect tipic de depresiune submontana si o forma relativ alungita (asemanatoare unui "cimp lung"), aici a aparut si s-a dezvoltat orasul Campulung, prima capitala a Tarii Romanesti.

 Depresiunea Tirgu Jiu - Campu Mare, situata in partea de vest a

Subcarpatilor Getici, este marginita la nord de Dealurile Gorjului (dealuri subcarpatice interne), iar la sud de Dealul Bran (333 m, deal extern); spre est se intinde pina la Gilort, iar spre vest pina la Motru; depresiunea are altitudini reduse pentru o regiune subcarpatica (sub 300 m), este strabatuta de Jiu, si are aspectul unui "cimp mare" (de unde si denumirea de Campu Mare).

 Subcarpatii Getici au un climat de dealuri, influentat de

altitudine si pozitia in sudul Carpatilor Meridionali (de unde un caracter de "adapost", pe ansamblu). Caracteristicile elementelor climatice: a) Regimul termic. Temperatura medie anuala este cuprinsa intre 10oC (in Depresiunea Tirgu Jiu - Campu Mare), 9oC pe cea mai mare intindere (indeosebi in depresiuni), scazind apoi cu inaltimea la 8oC si 7oC (la peste 900 m). Temperatura medie a lunii celei mai calde (iulie) scade cu inaltimea, corespunzator, de la 22oC la 20oC, iar a lunii celei mai reci (ianuarie) de la -1oC (in Depresiunea Tirgu Jiu) la -2o C, -3oC la cele mai mari altitudini. b) Regimul eolian cuprinde vinturile circulatiei generale (Vinturile de Vest) si fenomene de foen (Vintu Mare).

a) Riurile principale care strabat Subcarpatii Getici sunt Jiu, Olt, Arges si afluentii acestora. Jiul primeste ca afluenti (in afara zonei subcarpatice) Motru si Gilortul, iar in apropierea lacului Ceauru, riul Tismana. Oltul are ca afluenti pe Oltet (cu Cerna) si Topolog, iar Argesul primeste pe Vislan, Riu Doamnei, Riu Tirgului, Argesel si Dimbovita. b) Lacurile din Subcarpatii Getici sunt de mai multe categorii: - lacuri in masive de sare: Ocnele Mari; - lacul pentru hidroamelioratii (si apa potabila si industriala) Ceauru, pe Jiu, in Depresiunea Tirgu Jiu - Campu Mare; - lacuri hidroenergetice: pe Olt (in sectorul dintre Cozia si Ocnele Mari) si pe Arges (intre Vidraru si Curtea de Arges); c) Apele subterane sunt relativ discontinui (datorita reliefului). In unele locuri apar la suprafata sub forma unor izvoare minerale (Baile Olanesti, Baile Govora).

a) Vegetatia predominanta este vegetatia forestiera cuprinzind paduri de stejar (pina la 500 m), paduri de amestec stejar-fag (intre 400 si 600 m) si paduri de fag (pe dealurile mai inalte). Etajul stejarului cuprinde cer, girnita, stejar pedunculat, gorun, la care se adauga alte foioase (carpen, ulm, tei). Etajul fagului caracterizeaza dealurile subcarpatice. In partea de vest a Subcarpatilor Getici (indeosebi in depresiunea Tirgu Jiu - Campu Mare) apar si specii meridionale, submediteraneene. Asemanator vegetatiei altor regiuni si cea a Subcarpatilor Getici este de data relativ recenta (postglaciara) si destul de mult transformata de activitatea antropica. b) Fauna este, de asemenea, postglaciara. Predomina speciile comune padurilor de foioase, specifice fiind mistretul si viezurele, plus animale de prada, ca lupul, vulpea, pisica salbatica, pasari, cum sunt: ciocanitoarea, cinteza s.a., la care se adauga animale venite din silvostepa (iepurele) sau din padurile de munte (caprioara, veverita).

Riurile cuprind specii de pesti, intre care predomina cleanul si mreana. In partea de vest exista specii submediteraneene. c) Solurile sunt, ca si in alte unitati geografice determinate de conditiile de relief, alcatuire geologica, clima, vegetatie. Predomina argiluvisolurile (soluri argiluviale; cenusii si brun roscate) si la altitudini mai mari, cambisolurile favorizate de un climat mai racoros si umed; exista si soluri azonale. d) Dintre rezervatiile naturale se remarca cea de la Albesti (rezervatie geologica si paleontologica), din apropiere de Campulung. Resursele naturale ale Subcarpatilor Getici sunt: petrolul, gazele naturale, lignitul, masivele de sare, paduri, pasuni, hidroenergie, izvoare minerale, la care se adauga suprafete de terenuri arabile.

Conditiile naturale (relief, clima, ape, vegetatie, soluri, resurse) sunt deosebit de favorabile vietii si activitatii societatii omenesti. Relieful depresionar permite concentrarea populatiei, localitatilor si activitatilor agricole. Reteaua de riuri influenteaza transporturile si asezarile. Resursele naturale au dus la aparitia unor industrii noi. Subcarpatii Getici reprezinta o zona de straveche si continua populare umana. Aici au aparut primele capitale ale Tarii Romanesti: Campulung si Curtea de Arges. Densitatea populatiei este de peste 100 loc/km pe ansamblul Subcarpatilor Getici. In depresiunile mari ajunge la 150 loc/km, iar pe dealuri se diminueaza corespunzator. Sporul natural este egal cu media tarii, cu valori mai reduse in vest (Gorj) decit in est (Arges). Exista deplasari de populatie cu caracter definitiv (spre orasele mari, spre centre industriale noi), periodic (prilejuite de unele lucrari, cum ar fi constructiile hidroenergetice de pe Olt si Arges) si zilnic (navetism) spre orasele mari (Tg. Jiu, Ramnicu Valcea).

Pozitie si limite-Campia de vest

La vest de Carpatii Occidentali si Dealurile de vest se
intinde o zona de campie - a doua ca intindere dupa Campia Romana - denumita, dupa pozitia din cadrul tarii, Campia de Vest. Este denumita si Campia Banato-Crisana. In nord se intinde pina la marginea submontana a Carpatilor Orientali (Oas, Gutii), in sud pina la varsarea Nerei in Dunare, iar in vest pana la granita tarii. In partea de est se margineste cu Dealurile de Vest (patrunzind cu acestea in depresiunile-golf) si pe mici portiuni direct cu Carpatii Occidentali (in dreptul Muntilor Zarandului si Muntilor Locvei).

 Campia de Vest s-a format prin sedimentarea Marii

Pannonice cu sedimente aduse de riuri in timpul Neogenului pina in timpurile recente. Ea a devenit uscat succesiv in Pleistocen (campiile inalte) si Holocen (campiile joase, luncile). Este alcatuita, la suprafata, din nisipuri, pietrisuri, loess (in campiile inalte) si aluviuni recente (in campiile joase). Altitudinea medie este de aproximativ 100 m, altitudinea maxima fiind de 174 m (in Campia Vingai), iar cea minima de 80 m pe cursul inferior al Timisului. Are o latime variabila (intre 20 si 80 km), in functie de patrunderea ei in zona dealurilor. Suprafata campiei are o inclinare foarte redusa, din care riurile au cursuri foarte meandrate, divagante, cu frecvente iesiri din albie in trecut. Portiunile de campii in coborire lenta se numesc campii de subsidenta, iar datorita caracterului ratacitor, divagant al retelei hidrografice si poarta numele campii de divagare.

 Acestea sunt: Campia Somesului, Campia Crisurilor si

Campia Timisului, precum si Valea Ierului. Exista, de asemenea, campii tabulare (de exemplu Campia Aradului si Campia Careilor) si campii piemontane (Campia Vingai, Campia Cermeiului, Campia Miersigului).

 Cele trei tipuri de campii (campii piemontane, tabulare si

de subsidenta) sunt trei trepte si totodata trei tipuri genetice de campii ale Campiei de Vest, asemanatoare zonei ArgesSiret din Campia Romana. De obicei campiile se impart insa in campii inalte si campii joase. a) Campiile inalte sunt formate din acumulari de loess, pietris si nisip, fiind neinundabile. Campia Careilor (143 m) reprezinta o mare acumulare de nisip, cu un relief de dune, in prezent cu plantatii viticole; se continua dincolo de granita; Campia Aradului, de asemenea inalta (112 m), are un relief aparent neted, dezvoltat pe acumulari de nisip si pietris peste care s-a suprapus loess; la contactul cu Muntii Zarandului (unde Dealurile de Vest lipsesc) se dezvolta podgoria Aradului; Campia Vingai are un aspect colinar, fiind o prelungire evidenta a Dealurilor Lipovei (de unde caracterul usor inclinat, piemontan).

 b) Campiile joase au fost, pana in secolul trecut, zone

mlastinoase, cu ape ratacitoare, divagante datorita fenomenului de subsidenta (coborire) pe care il suporta suprafata terenului; riurile isi schimba succesiv directiile, indeosebi in nordul campiei (Crasna, Ier), formnd chiar sectoare mai joase, de legatura, intre bazinele hidrografice (de exemplu, Campia Ierului). Erau supuse la inmlastiniri si saraturari, datorita pozitiei si oscilatiei pinzei freatice. Au fost indiguite, desecate, transformate in terenuri agricole sau, pe alocuri, in incinte piscicole (de exemplu Lacul Cefa). In nord se afla Campia Somesului, in centru Campia Crisurilor (pe Crisul Negru si Crisul Alb), iar in sud Campia Timisului (pe Timis si Bega).

 Campia de Vest are un climat de campie, moderat, cu

influente oceanice (pe cea mai mare intindere) si influente submediteraneene (la sud de Bega). Temperatura medie anuala scade de la sud (11oC) la nord (mai putin de 10oC). Temperatura medie a lunii celei mai calde este de 22oC (in sud), 21oC (in nord), iar a celei mai reci intre -1oC si -2oC; rezulta de aici o diferenta (ampltudine) de 22oC 23oC, mai redusa decit in Campia Romana, ceea ce arata o nuanta mai oceanica, sub raport termic, a climatului. Precipitatiile sunt de 600-700 mm, mai ridicate decit in alte zone similare din tara, datorita pozitiei si maselor de aer venite din vest. Predomina vinturile de vest, iar in sud bate Austrul, o componenta mediteraneana. Exista, pe fondul climatului de campie o nuanta oceanica (in nord si centru) si una submediteraneana (in sud).

 Reteaua hidrografica cuprinde riuri, lacuri si ape subterane.

Principalele riuri sunt: Somes, Crasna, Barcau, Crisul Repede, Crisul Negru, Crisul Alb, Mures, Bega, Timis. Somesul este al patrulea riu dupa debit (120 m3/sec.); la inundatiile din 1970 si 1975 a ajuns la debite foarte mari (jumatate din debitul Dunarii la Bazias). Crisurile au debite relativ egale intre ele; Muresul are un debit (179 m3/sec.) sensibil egal cu al Oltului; Bega este canalizat si permite circulatia unor nave mici; Timisul primeste in campie ca afluenti pe Poganis si Birzava. Lacurile sunt relativ putine. Exista lacuri cu apa dulce sau sarata (in Campia Careilor si Campia Timisului) si lacuri antropice folosite ca amenajari piscicole, in Campia Cisurilor (Cefa). Apele subterane sunt freatice (foarte continue si bogate) si de adincime; apele de adincime, pe aproape intreaga intindere a Campiei de Vest (de la Timisoara, Arad, la Oradea si Satu Mare) au un caracter termal, unele avind si saruri (apele bicarbonatesulfurate de la Felix, 1 Mai si Tinca); apele termale au utilizari variate.

 Vegetatia cuprinde stepa (pe o mica intindere, in

extremitatea vestica a campiei), silvostepa si etajul stejarului (pe campiile inalte). In lungul luncilor riurilor este o vegetatie de lunca, iar in Campia Careilor plantatii de salcimi. Este puternic transformata antropic. Fauna este caracteristica silvostepei si padurilor de stejar (rozatoare, pasari etc.); exista si rezervatii de dropii. La Satchinez (unde exista o rezervatie de fauna) se intilnesc numeroase specii de pasari, unele in pasaj. Solurile predominante sunt molisolurile (cernoziom, cernoziom levigat) cu humus si fertilitate ridicata; local apar soluri saraturoase (halomorfe), lacovisti (soluri hidromorfe), soluri de lunca si soluri nisipoase (in Campia Carei). Rezervatiile naturale principale sunt rezervatia de flora si fauna 1 Mai si rezervatia de fauna Satchinez.