Muntii Bucegi

Muntii Bucegi localizare si alcatuire geologica

Muntii Bucegi sun localizati in cadrul Carpatilor Meridionali in grupa Bucegi. Sunt
alcatuiti dintr-un arc de culmi in forma de potcoava ce converg in varful Omu. Din
punct de vedere geologic se intalneste aici un strat gros de conglomerate ce s-a depus
peste un fundament de roci dure ce pot fi observate in multe locuri, gresii , marne si
calcare. Muntele prezinta abrupturi marginale (Abruptul Prahovean), iar intre 1800-
2400 dem areo suprafata structurala numita Platoul Bucegilor.

Muntii Bucegi-relieful
Muntii Bucegi prezinta un relief variat din cauza diversitatii litologice,altitudinii si
conditiilor morfogenetice. Apar urme ale reliefului glaciar redate in peisaj prin morene,
circuri glaciare (Malaesti, Tiganesti, Gaura), vai glaciare (Valea Cerbului), dar si
fenomene periglaciare (grohotisuri, custuri). Flancurile exterioare ale sinclinalului sunt
redate in peisaj prin cele 2 abrupturi impresionante (Abruptul Prahovean si Abruptul
Branean) pe versantii carora apar polite, brane sau rauri de pietre.

Muntii Bucegi-Sfinxul
Alte tipuri de relief din muntii Bucegi
Relieful carstic apare fie pe calcare fie pe conglomerate grezoase. Principalele forme
carstice sunt pesterile (Pestera Ialomitei, Tatarului), cheile (cheile Tatarului, Orzei,
Cheile Ursilor s.a), doline , avenuri si lapiezuri.
Relieful ruiniform se remarca prin prezenta unor forme precum :coltii (Coltii Morarului),
turnuri , hornuri(Malaesti), ciuperci, babe sau sfincsi. Cele mai cunoscute forme
ruiniforme din muntii Bucegi sunt Babele si Sfinxul.
Muntii Bucegi are frecvente inaltimi ce depasesc 2000 de m. Apar astfel varfuri de
peste 2000 de m precum:Varful cu Dor ( 2030 m);Caraiman (2384);Costila (2490
m);Omu (2505 m) s.a.

Muntii Bucegi-clima
Din cauza altitudinii mari apare aici o etajare climatica cu temperaturi medii anuale ce
scad de la 6 grade Celsius la baza pana la – 2 grade Celsius pe varful muntilor. In ceea
ce priveste precipitatiile medii anuale acestea sunt mai reduse la baza (circa 800 de
mm anual) si mai ridicate in zona alpina (1100-1200mm). Daca doriti sa faceti drumetii
in retineti ca aici cele mai multe zile cu cer senin sunt in perioada august-octombrie.

Muntii Bucegi-apele

Muntii Bucegi-cascada Urlatoarea

Principalele artere hidrografice sunt: Ialomita (2,87 mc/s),Prahova(4,6mc/s) apele de pe
versantul nordic (Glajaria, Malaesti,Tiganesti s.a). In zonele bogate in calcare apele se
pierd in adancuri prin ponoare. Cuvetele lacustre sunt fie de origine naturala (Tiganesti)
fie de origine antropica (lacul Bolboci).

Muntii Bucegi –vegetatia

Dezvoltarea masivului de la 800 de m pana la peste 2500 de m face ca pe teritoriul lui
sa apara mai multe zone forestiere repartizate astfel: -la baza exista un amestec de
paduri de fac cu rasinoase dupa care urmeaza paduri de molid pana la cca 1800 m. De
aici se dezvolta un etaj subalpin alcatuit din arbusti piperniciti (ienupar, jneapan) pana
la cca 2200 de m.Peste 2200 de m se dezvolta etajul alpin, unde apar pasuni.
Podisul Dobrogei este situat in Sud-estul tarii, inconjurat pe doua laturi de Dunare si pe
a treia de Marea Neagra, este un pamant vechi si complex sub raport geologic. Dupa
altitudine, forme de relief si structura geologica, se diferentiaza doua parti: Masivul
Dobrogei de Nord si Podisul Dobrogei de Sud.
Masivul Dobrogei de Nord este un rest al unor vechi munti cutati in faza hercinica, in
nord, iar mai la sud, intr-o faza mai veche, baikaliana (bazinul Casimcei).
Sunt alcatuiti din roci dure (granite, calcare, sisturi verzi, roci sedimentare s.a.).
Masivul Dobrogei de Nord cuprinde Muntii Macinului, Culmea Niculitelului, Dealurile
Tulcei (scad treptat in altitudine, terminandu-se ca o peninsula intre apele lagunei
Razim si mlastinile Deltei), Podisul Babadagului, Podisul Casimcei (aici importante
pentru economie fiind, printre altele, piritele cuprifere din mina Altan-Tepe). Supusi
unei indelungate eroziuni si fragmentati tectonic, fostii munti au acum inaltimea unor
dealuri, abia atingand in varful Greci 467 m, in Muntii Macinului. Spre est, Culmea
Niculitelului atinge 363 m.
Podisul Dobrogei de Sud se intinde intre Harsova – Capul Midia si hotarul de sud al
tarii. Nu depaseste decat pe alocuri altitudinea de 200 m. Are un climat secetos, media
anuala a precipitatiilor nedepasind 400 mm. Astfel se explica vegetatia de stepa
intalnita aici. Cu ajutorul irigatiilor, culturile agricole dau rezultate remarcabile. Este o
zona viticola vestita: Murfatlar, Niculitel, Ostrov.
Apele care uda Podisul Dobrogei sunt: Dunarea, Casimcea, Taita si Slava.
Printre resursele enumerate mai sus se mai gasesc: petrol, fier, roci de constructii
(granit si calcar), baritina.

Câmpia Română ocupă jumătatea sudică a ţării, fiind cea mai întinsă unitate de relief a
României.
Limite

Câmpia Română are o evoluţie legată de Dunăre, care o limitează în vest, sud şi est.
Limitorii nordici sunt: Piemontul Getic, Subcarpaţii Curburii şi Podişul Moldovei.

Câmpia Română poate fi împărţită în trei secţiuni longitudinale: sectorul vestic sau
Câmpia Olteniei, sectorul central sau Câmpia Munteniei şi sectorul estic sau Bărăganul.

Câmpia Olteniei este alcătuită din câmpii tabulare, cu numeroase dune de nisip fixate
prin culturi de viţă-de-vie sau salcâm: Câmpia Blahniţei, Câmpia Băileştilor şi Câmpia
Romanaţilor.

Câmpia Munteniei cuprinde toate tipurile de câmpii: câmpii piemontane, în nord:

Câmpia Piteştilor, Câmpia Târgoviştei şi Câmpia Ploieştilor; câmpii de subsidenţă,
situate în locul de confluenţă a unor râuri coborâte din zona deluroasă: Câmpia Titu,
Câmpia Gherghiţei şi Câmpia Buzăului. Câmpiile tabulare sunt situate sudic: Câmpia
Boianului, Câmpia Găvanu – Burdea, Câmpia Burnasului (cu margine abruptă spre
Dunăre) şi Câmpia Vlăsiei (unde se află situată capitala ţării).

Sectorul estic sau Bărăganul se compune din întinsa Câmpia a Bărăganului, de natură
tabulară şi cu următoarele secţiuni: Bărăganul Ialomiţei, Bărăganul Călmăţuiului şi
Câmpia Brăilei.
Spre nord sectorul estic mai cuprinde câmpia piemontană Râmnicului, câmpia de
subsidenţă a Siretului Inferior şi câmpiile tabulare Tecuci şi Covurlui.

Clima

Clima acestei unităţi este temperat-continentală de tranziţie. Etajul climatic

predominant este cel de câmpie cu valori de temperatură cuprinse între 10 şi 11 °C şi
valori de precipitaţii între 400 (în est) şi 600 mm/an. În Lunca Dunării temperaturile
depăşesc 11 °C, fiind caracteristice etajului de luncă.