Obiceiuri si traditii de nunta la romani

Nunta, in esenta, cu exceptia formalitatilor legale, nu

reprezinta altceva decat o imbinare de traditii, obiceiuri si
reguli populare si bisericesti, pe care atat mirii cat si nuntasii
trebuie sa le respecte conform apartenentei religioase si
geografice. In timp, traditiile si obiceiurile au suferit
modificari, iar multe cupluri aleg din multitudinea de obiceiuri
doar pe acelea care le fac placere. Este bine totusi, sa stiti in
mare care sunt randuielile traditionale romanesti, chiar daca
decideti sa nu le respectati. Va prezentam mai jos derularea
evenimentelor din ziua nuntii, si a obiceiurilor care ar trebui
respectate, cu mentiunea ca acestea pot diferi de la o zona la
alta (in Ardeal si Maramures, de exemplu, cuplurile au doua
perechi de nasi, spre deosebire de restul tarii unde se apeleaza
la o singura pereche de nasi). Va sfatuim ca dupa ce parcurgeti
paragraful urmator despre desfasurarea nuntii, sa cititi
si glosarul de obiceiuri si traditii din incheierea acestui
articol. Desfasurarea nuntii - obiceiuri si traditii de
respectat Totul incepe cu cererea in casatorie, unde mirele
(daca ar respecta ce spune traditia) ar trebui sa mearga
inpetit la viitorii sai socri, inainte de a-i cere mana iubitei sale.
Daca are consimtamantul acestora, alege cu multa
atentie inelul de logodna si apoi o cere in casatorie pe aleasa
inimii. Odata acceptata cererea in casatorie, tinerii miri
trebuie sa decida pe cine vor alege nasi, adica parinti spirituali.
Rolul nasilor cu timpul a inceput sa fie minimalizat, dar
conform traditiei, nasul (sau `nasul mare` cum i se mai spune)
este de fapt personajul central al nuntii, si nu tinerii miri.
Nasul este urmat ca importanta in nunta de mireasa, deci in
mod paradoxal mireasa este a doua figura din nunta. Apoi de
abia urmeaza mirele, nasa, domnisoarele si cavalerii de onoare,
parintii si ceilalti nuntasi. Alegerea nasilor, deci, are o
importanta covarsitoare, atat pentru desfasurarea nuntii cat si
pentru viitorul tinerilor miri. Conform traditiei si obiceiurilor,
obligatiile materiale ale nasilor sunt suportarea cheltuielilor cu
voalul si parura miresei, a lumanarilor si a slujbei religioase.
Obligatiile spirituale, insa, sunt mult mai mari. Acestia au
datoria de a-i calauzi pe tinerii miri pe drumul lor impreuna in
viata. Tinerii miri, cum spune si preotul, trebuie sa-i respecte
intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta proprii parinti.
Pentru a nu se pierde din vedere aceasta datorie a mirilor, din
ce in ce mai multi preoti le vorbesc mirilor la sfarsitul slujbei
despre obligatia lor de a-i vizita si a se sfatui cu nasii in
momentele dificile pe care le voi avea in viata. Dupa ce s-au
hotarat pe cine isi doresc ca nasi, tinerii miri trebuie sa le faca
acestora o vizita cuploconul in brate. Ploconul poate fi primit
sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia echivaland cu
acceptarea propunerii de a-i nasi pe tinerii miri. Dupa
primirea ploconului, nasii trebuie sa cinsteasca onoarea care li
s-a facut si sa desfaca o sticla din cel mai bun vin (sau
sampanie, mai degraba, in zilele noastre). In ziua nuntii, daca
ar fi sa respectati traditiile romanesti (si nu cele imprumutate
de pe alte meleaguri unde mirele si restul nuntasilor isi
asteapta mireasa direct in biserica, iar aceasta vine doar
insotita de tatal sau), ar trebui ca alaiul de nunta sa fie pornit
de catre cavalerii de onoare ai mirelui. Acestia iau cu ei lautarii
si se duc la mire acasa unde se vor ocupa de barbieritul
mirelui, semn al transformarii flacaului in barbat. Dupa ce a
fost barbierit, mirele si parintii acestuia, impreuna cu cavalerii
de onoare si urmati de lautari pornesc cu alaiul spre casa
nasilor. Aici, mirele (care este responsabil de cumpararea
buchetelor pentru nasa si pentru mireasa sa) ii daruieste nasei
buchetul si ii prinde nasului papionul la gat. Mai exista
obiceiul ca mirele sa le aduca nasilor cateva cadouri `de
imbracat`, conform traditiei (pe vremuri se faceau cadou
camasi si fuste populare brodate manual). Nasul mare ii
cinsteste pe cei din alai cu `vin si bucate alese` (piscoturi si
 sampanie), apoi impreuna cu nasa iau lumanarile de nunta,
parura si voalul miresei (pe care au datoria sa le cumpere) si
pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei. Aici are
loc gatitul miresei de catre nasa si domnisoarele de onoare, si
prinsul parurii si al voalului de catre nasa. Gatita fiind,
mireasa iese din casa si se intalneste cu mirele care ii daruieste
buchetul de mireasa. In semn de apreciere, mireasa le prinde
cocardele nasului, nasei si mirelui (exact in aceasta ordine).
Apoi domnisoarele de onoare continua cu impartitul
cocardelor catre socrii mari si mici, catre rude si catre ceilalti
nuntasi. Nuntasii prezenti in alai incing apoi hora miresei in
batatura casei acesteia, in timp ce nasa are datoria sa
rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti. Tot alaiul,
urmat de lautari, porneste in cele din urma catre biserica.
Mersul in alai, ca si intrarea in biserica trebuie sa respecte
urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului trebuie sa fie o
domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca
lumanarile celor doi miri. In spatele lor se afla nasul si
mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma lor vin socrii
mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserica, mireasa
sta intotdeauna la stanga mirelui sau a nasului, iar toate
femeile din alai stau de asemenea in stanga barbatilor pe care
ii insotesc. Mare atentie trebuie avuta ca lumanarile sa nu stea
in aceeasi masina, daca drumul pana la biserica se face cu
masinile. Pana dupa realizarea cununiei, mireasa sta cu nasul
si cu lumanarea sa, iar mirele cu nasa si cu cea de-a doua
lumanare. La plecarea din biserica, insa, mirii vor fi impreuna
si la fel vor fi si lumanarile acestora. In timpul cununiei
religioase, preotii slujesc intai `logodna` celor doi miri, intrucat
de cele mai multe ori mirii nu fac slujba de logodire inaintea
celei de cununie. In timpul acestei slujbe, ei `logodesc` pe cei
doi miri, si de regula aseaza verighetele pe degetele inelare ale
mainii drepte. De abia dupa logodna are loc slujba de
cununare a celor doi miri, in timpul careia preotii inverseaza
verighetele intre miri, si apoi le aseaza pe degetele inelare de la
 mana stanga, unde vor ramane pentru tot restul vietii. In
timpul slujbei de cununie, preotii ii iau pe miri si nasi
(cateodata si pe purtatorii lumanarilor) la dansul lui Isaia in
jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa se calce pe
picior reciproc. La sfarsitul slujbei mirii se saruta, sunt
felicitati de catre rude si nuntasi, se impart bomboane
sau marturii. La iesirea din biserica, nuntasii fac un pod de
flori si arunca cu grau si orez. Daca pana in momentul iesirii
din biserica, mireasa trebuia pazita pentru a nu zari alte
mirese (superstitia spune ca ar aduce ghinion privirea altor
mirese), odata cununata si intrata in randul femeilor, aceasta
poate vedea orice alta mireasa, cununata sau nu. Este randul
altor mirese necununate sa-si fereasca privirea! Apoi, tot alaiul
se indreapta spre locatia unde va avea loc petrecerea. Desi
traditia spune ca la nunta se petrece 3 zile si 3 nopti, poate
doar in anumite zone rurale se mai respecta acest obicei. La
oras, petrecerea tine insa aproape toata noaptea, si are si
aceasta anumite obiceiuri de respectat. In locul unde va avea
loc petrecerea, intrarea se face exact in ordinea iesirii din
biserica, adica: domnisoara si cavalerul de onoare care poarta
lumanarile intra primii, cu lumanarile aprinse. Urmeaza mirii,
apoi nasii, socrii mari, socrii mici. Dupa ce s-a imortalizat
momentul intrarii acestora in local (sau casa), tot in aceasta
ordine, se aseaza cu totii la intrare pentru a primi cu sampanie
(sau alte cocktailuri) pe nuntasi. Odata intrati in local, dupa
servirea antreurilor pe muzica de `café-concert`, mirii fac
deschiderea serii cu valsul miresei. Imediat dupa aceea, nasii
urmati de restul nuntasilor pot dansa si ei. Unul dintre
obiceiurile de nunta cele mai cunoscute este furatul miresei.
Furtul miresei este un moment plin de umor, finalizandu-se cu
rascumpararea miresei de catre nas sau mire si cu regasirea
romantica a proaspetilor insuratei. In zilele noastre, nuntasii
au inceput sa improvizeze si alte furturi (al mirelui, al nasei, al
socrilor, etc) pentru a avea ocazia sa ceara ca rascumparare
executarea de diverse sarcini umoristice (recitare de poezii,
 interpretarea unei melodii, rostitul unei declaratii, etc). Dupa
ce au servit pestele, sarmalelele si fripturile nuntasii continua
dansul si petrecerea pana spre dimineata, cand este taiat si
servit tortul de nunta si cand mirii sunt din nou felicitati de
catre toti nuntasii. Imediat dupa servirea tortului, nasa se
ocupa de scosul voalului miresei. Scoaterea voalului si
inlocuirea acestuia cu o esarfa rosie (de regula pe ritmul
cantecului popular `ia-ti mireasa ziua buna`) semnaleaza
tranformarea tinerei fete in femeie maritata. Mireasa va
prinde voalul scos din parul ei in parul altei tinere nemaritate.
Apoi femeile toate se prind in hora alaturi de mireasa, pentru a
celebra pe aceasta. Un moment mult asteptat de catre cei
necasatoriti este aruncarea buchetuluide catre mireasa
si aruncarea jartelei de catre mire. Mireasa arunca buchetul
spre multimea de fete nemaritate, iar conform traditiei cea
care va prinde buchetul va fi urmatoarea la maritis. La fel se
intampla si in cazul aruncarii jartelei de catre mire. Multe
cupluri moderne si fara prejudecati au transformat aceste
momente in scene pline de amuzament pentru toti cei prezenti:
mirele poate scoate cu dintii jarteaua de pe piciorul miresei, iar
tanarul neinsurat care a prins jarteaua poate fi rugat sa o urce
in acelasi fel pe piciorul domnisoarei care a prins buchetul de
mireasa. Daca aceasta cerinta e insotita de incurajarea la
microfon `cu cat ajunge jarteaua mai sus, cu atat vor fi mirii
mai fericiti!`, imaginati-va ce o sa iasa! Pe rand nuntasii se
retrag, dar nu inainte a le inmana tinerilor casatoriti cadouri
de casa noua. Ajunsi acasa (sau la camera de la hotel), mirele
trebuie sa treaca pragul cu sotia lui purtata pe brate, pasind
astfel impreuna pentru prima oara in caminul conjugal. Desi
petrecerea pare a se fi incheiat, dupa o scurta odihna, nuntasii
continua sa petreaca la casa mirilor cu ciorba de potroace.
Dupa cateva zile proaspetii casatoriti pleaca in luna de
miere pentru a celebra primele zile ale casniciei. Astfel se
incheie acest eveniment unic in viata oricarui cuplu. In ultimii
ani, romanii au demonstrat o tendinta pronuntata de a importa
 obiceiuri americane sau vest-europene. Astfel, din ce in ce mai
raspandita este traditia conform careia mireasa trebuie sa
poarte asupra ei "something old, something new, something
borrowed, something blue", adica "ceva vechi, ceva nou, ceva
de imprumut si ceva albastru". Alt obicei importat este cel
conform caruia cavalerii de onoare sa fie imbracati identic (de
multe ori chiar la fel ca mirele), iar domnisoarele de onoare, de
asemenea, sa poarte rochii identice. Toate aceste traditii
`importate` de pe alte meleaguri, la fel ca si toate celelalte
obiceiuri legate de desfasurarea nuntii pot fi sau nu respectate,
dupa dorinta mirilor. Sa nu uitam ca mirii dau tonul unei
nunti, iar daca ei doresc ca lucrurile sa se desfasoare intr-un
anumit fel, conform traditiilor sau nu, ar trebui sa-si satisfaca
dorintele. Nunta reprezinta `ziua lor de nastere ca familie` si
cel mai important este ca ei sa se simta confortabil si sa se
bucure de fiecare secunda a acestui eveniment unic in viata
lor. Sus Glosarul de obiceiuri si traditiiPetitul Petitul este vizita
efectuata de catre mire (eventual impreuna cu prietenii sai cei
mai apropiati) la parintii miresei, pentru a le cere
consimtamantul in vederea casatoriei. In zilele noastre, de cele
mai multe ori petitul este o formalitate, si de regula parintii
sunt instiintati dupa ce mirii au luat deja hotararea sa se
casatoreasca. Indiferent ca vizita la parinti are loc inainte sau
dupa ce mirii au decis casatoria, petitul se incheie cu ciocnirea
unui pahar de sampanie, eventual chiar cu o mica
petrecere.Inelul de logodna Inelul de logodna reprezenta in
trecut insemnul unei femei prin care aceasta lasa de inteles
eventualilor curtezani ca este deja promisa unui anumit
barbat. Piatra inelului de logodna sugera statutul social pe care
acel barbat il avea. Cu cat era mai instarit, cu atat piatra era
mai rara si mai scumpa. Tocmai de aceea, se considera ca
dragostea adevarata este reflectata de diamante, cele mai rare
si mai scumpe pietre pretioase. Alegerea inelului de logodna
este o adevarata arta, cu atat mai mult cu cat viitoarea sotie il
va purta la mana pentru totdeauna (pentru mai multe detalii
 despre alegerea inelului de logodna, apasa
aici) Ploconul Acesta reprezinta primul cadou pregatit de
viitorii miri celor pe care acestia si-i doresc ca nasi. Ploconul
cuprinde o gaina (sau alt tip de pasare - pui, curcan, rata, etc),
o sticla de vin sau sampanie, grau, ulei, zahar. Conform
traditiei, mirii se duc la nasi neanuntati, ciocanesc la usa si
spun "nasule, am venit cu ploconul....uite-l! Ne cununi ori
ba?". Nasul trebuie sa inspecteze cu atentie ploconul, si daca
este multumit de ceea ce se afla in cos primeste darul: "Da,
finule! Da ploconul incoace si sa fie cu noroc!". Daca nu este
satisfacut, poate inapoia darul: "Cam saracut ploconul...luati-l
cu voi si mai veniti cand mai creste!", iar acest lucru inseamna
ca nu este de acord sa-i naseasca.Cavalerii de onoare In
vremurile stravechi, mireasa era furata de catre mire, fara
acceptul parintilor sau chiar al ei. Acesta o suia pe cal si fugea
cu ea cat mai departe de familie. Cavalerii de onoare erau
prieteniii mirelui, care il ajutau pe acesta sa-si apere pe aleasa
inimii sale de incercarile familei de a o recupera. Barbieritul
mireluiAcest obicei reprezinta tranformarea flacaului in
barbat. Unul dintre cavalerii de onoare incepe sa il
barbiereasca pe mire (se preface, dand cu spuma de ras, pe
care apoi o curata cu latura neascutita a unui cutit). In tot
acest timp, mirele tine cu multa grija sub talpa piciorului banii
cu care trebuie sa-l plateasca pe cel care il barbiereste. In tot
timpul barbieritului, ceilalti cavaleri de onoare si lautarii vor
incerca sa fure banii de sub piciorul mirelui, iar acesta sa ii
pazesca cu strasnicie, caci daca ar ramane fara bani, ar
ramane nebarbierit deci nu ar mai deveni barbat. Voalul
miresei Voalul este este cel care protejeaza privirea miresei de
imaginea altor mirese din jurul sau. Tot voalul aduce si o nota
de mister si eleganta atitudinii miresei. Cati dintre noi si-ar
putea imagina o mireasa fara voal? Dar radacinile acestui
obicei de a purta voal nu sunt deloc placute. Voalul isi are
originea in perioada in care casatoriile erau aranjate. Se pare
ca menirea sa era sa acopere fata viitoarei sotii, pana cand
 cununia era incheiata, si deci era prea tarziu pentru mire sa se
mai razgandeasca si sa refuze casatoria.Gatitul miresei Nasa,
mama, surorile si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa
sa imbrace rochia alba si accesoriile pregatite. La final, nasa
prinde in parul miresei voalul si parura (de cele mai multe ori,
mireasa are deja parul prins si aranjat, inclusiv voalul si
parura, asa incat nasa doar se preface, miscand un pic de
voal). Hora mireseiAceasta hora se mai numeste si `nuneasca`
si are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului
de miri alaturati pentru prima oara. Toti nuntasii, alaturi de
miri, nasi si socri, incing o hora mare in fata casei
miresei. Turta miresei La sfarsitul horei miresei, nasa rupe
deasupra capului miresei turta miresei in patru bucati, care se
impart apoi tuturor celor prezenti. Traditia spune ca toti ce
vor gusta din turta miresei vor fi fericiti si vor avea mult noroc
in anul urmator. Asezarea miresei la stanga mireluiPozitionarea
miresei la stanga mirelui provine de pe vremea cand mirele isi
rapea iubita si apoi se lupta pentru a o pazi de cei care doreau
sa o recupereze. De aceea mana dreapta trebuie sa fie libera,
pentru putea manui sabia. Verighetele Utilizarea verighetelor
ca simbol al iubirii isi are originea in Egiptul Antic. Egiptenii
credeau ca prin inelarul mainii stangi trece o vena care duce
direct la inima. Astfel, prin schimbul de verighete intre soti, se
considera ca se realizeaza o legatura directa intre inimile lor.
Verighetele sunt realizate din aur (un metal pur) pentru a
simboliza atat durabilitatea casniciei, cat si puritatea
sa. Calcatul pe picior Se spune ca primul dintre miri care va
reusi sa-si calce partenerul pe picior in timpul dansului in jurul
mesei (in biserica) va conduce in casnicie si va avea
intotdeauna ultimul cuvant de spus. Marturii Marturiile
(bomboniere sau saculeti cu bomboane) sunt cadouri ale
mirilor catre invitati. Nuntasii vor lua acasa aceste marturii.
De regula marturiile contin 5 bombonele invelite in martipan
sau zahar caramelizat, simbolizand sanatatea, fericirea,
fertilitatea, viata lunga si belsugul. Aceste marturii se pot face
 cadou invitatilor in biserica (imediat dupa slujba) sau la local,
prin asezarea lor pe masa, la fiecare loc in parte. Marturiile
pot avea adaugat un cartonas cu numele persoanei care trebuie
sa se aseze, sau cu numele (eventual poza) mirilor. Aruncarea
cu grau si orez Graul si orezul se arunca in calea tinerilor
insuratei ca simbol al belsugului si fertilitatii acestora. Se pot
arunca si la cununia civila, nu doar la cea religioasa. Valsul
miresei Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau
orice alta melodie pe care acestia o doresc sau o considera
sugestiva. Aceasta traditie provine de pe vremea balurilor de la
palatele regale, unde primii care deschideau seara (si dansul)
erau gazdele. Dansul lor este urmat de cel al nasilor, al socrilor
si de abia apoi de catre ceilalti nuntasi. Daca mirii doresc, pot
dedica melodii sugestive si pot prezenta la microfon intr-un
mod mai deosebit si dansul mirelui cu mama sa, si al miresei cu
tatal acesteia. Furatul miresei Furtul miresei este probabil cel
mai raspandit obicei traditional romanesc. Mai multi nuntasi,
pe ascuns, si feriti de privirile mirelui si ale nasilor, rapesc
mireasa si o duc intr-un loc stiut numai de ei. Apoi aduc
pantoful acesteia sau alta dovada pentru a demonstra mirelui
ca intr-adevar mireasa este la ei. Pentru a o aduce inapoi, se
cere o rascumparare. Aceasta poate fi platita in sticle de
bautura, mici atentii, sau chiar indeplinirea unor sarcini
haioase. Mireasa este considerata a fi in grija nasului pana la
miezul noptii, si a mirelui dupa aceasta ora. De aceea, daca
furtul are loc pana in ora 12, nasul este cel care plateste
raspcumpararea, iar dupa aceasta ora mirele este cel
responsabil. Tortul de nunta Acesta este un simbol foarte
important al nuntii, fiind primul lucru pe care mirii il impart
atat intre ei. cat si cu restul nuntasilor. Taierea tortului este
primul lucru pe care mirii il fac impreuna, dupa cununie. Daca
are o compozitie speciala ce ii permite pastrarea la congelator,
etajul superior al tortului este pastrat astfel incat mirii sa guste
din acesta la aniversarea unui an de la casatorie.Scoaterea
voalului Nasa o aseaza pe tanara mireasa pe un scaun in
mijlocul nuntasilor, unde in vazul lumii ii scoate voalul din par.
Scosul voalului semnifica trecerea tinerei fete la statutul de
femeie maritata, la casa ei. Tocmai de aceea, odata cu scosul
voalului, nasa il si inlocuieste cu o esarfa rosie, pentru ca toata
lumea sa ia aminte ca fata s-a transformat in femeie. Voalul
scos este prins de mireasa in parul altei domnisoare
nemaritate, eventual chiar de catre cea care va fi prins
buchetul aruncat. Aruncarea buchetului Fetele nemaritate se
grupeaza in spatele miresei, iar aceasta, fara a se uita, arunca
peste umeri buchetul de mireasa. Se spune ca cea care il va
prinde, sau care este cea mai apropiata de locul in care a cazut
buchetul, va fi urmatoarea care se va marita in
curand. Aruncarea jartelei Mirele ii va scoate miresei jarteaua
de pe picior, de cele mai multe prin gesturi menite sa aduca
zambetul pe chipul invitatilor (eventual se poate renunta la
maini, iar scoaterea jartelei sa se faca exclusiv cu dintii). Baietii
neinsurati se grupeaza apoi in spatele mirelui, iar acesta, fara a
se uita, arunca jarteaua peste umeri. Se spune ca cel care il va
prinde, sau care este cel mai apropiat de locul in care a cazut
jarteaua, va fi urmatoarul care se va insura.Trecerea
pragului Motivul pentru care se obisnuia ca mirele sa isi treaca
sotia in brate peste prag atunci cand paseau pentru prima oara
in caminul comun, era acela de a o feri de spiritele rele ascunse
sub pragul casei. Ciorba de potroace Dupa o noapte intreaga de
baut si dantuit, nuntasii au nevoie de o ciorbita fierbinte
pentru a se drege. Astfel, se aduna la miri acasa (sau la unii
dintre socrii), unde continua petrecerea de a doua zi, denumita
si `ciorba de potroace`. La aceasta petrecere sunt invitati
numai rudele sau prietenii extrem de apropiati, fiind de regula
un prilej de a schimba impresii despre nunta si a ii felicita inca
o data pe miri. Luna de miere Desi in zilele noastre notiunea de
`luna de miere` are o conotatie pozitiva, aceasta traditie are la
baza un obicei nu tocmai fericit pentru tanara mireasa. Pe
vremuri, cand mirii obisnuiau sa isi rapeasca cu forta iubitele,
aveau nevoie de un timp in care sa le tina departe de casa in
 speranta ca si ele se vor indragosti de ei. Astfel a inceput sa se
formeze notiunea de `luna` petrecuta de cei doi singuri si
izolati de restul lumii. Mierea se pare ca esti inclusa in aceasta
expresie, intrucat bautura cu care mirele isi ametea iubita
pentru a nu mai incerca sa fuga era pe baza de miere. Si de aici
notiunea de `luna de miere`.Ceva vechi, ceva nou, ceva de
imprumut, ceva albastru Exista cate o semnificatie pentru
categoriile de obiecte de mai sus. Ceva vechi (o bijuterie de-a
bunicii, un evantai, un pieptane sau o oglinjoara) simbolizeaza
continuitatea familiei si a generatiilor care vor urma. Ceva nou
(rochia de mireasa sau accesoriile acesteia) sugereaza viitorul
fericit pe care tinerii miri il au in fata lor. Ceva de imprumut
(poseta, un pieptene, o oglinjoara, un ruj) va trebui luat de la o
persoana cu noroc in viata pentru a `imprumuta` norocul si
proaspetilor casatoriti. Ceva albastru (de cele mai multe ori
jarteaua sau o batistuta) semnifica fertilitatea
cuplului. Imbracamintea identica a cavalerilor de onoare si a
domnisoarelor de onoare Se pare ca pe vremurile cand mirele
isi rapea mireasa cu forta si impreuna cu camarazii sai fugea
cat mai departe de familia acesteia, cavalerii si domnisoarele
de onoare se imbracau identic cu mirele si mireasa pentru a-i
deruta pe urmaritori. In felul acesta rudele fetei rapite nu stiau
pe cine sa urmareasca si de cele mai multe ori pierdeau urma
tinerilor insuratei.