Traditii la nunta

Tot obiceiul casatoriei incepe odata cu cererea in casatorie, cand mirele merge la petit la viitori
socri, inainte de a cere mana iubitei sale. Daca acesta primeste consimtamantul acestora, alege atent
inelul de logodna dupa care o cere in casatorie pe cea care ii este sortita.

Dupa ce este acceptata cererea in casatorie, tinerii miri decid cine vor fi nasii (parintii spirituali).
Conform traditiei, nasul mare este personajul central al unei nunti .

Obiceiurile si traditia spun ca obligatiile materiale ale nasilor le reprezinta suportarea cheltuielilor
cu voalul si parura miresei, a lumanarilor, cat si a slujbei religioase. Nasii trebuie sa ii calauzeaza pe
proaspetii miri in drumul lor de a cladi o viata impreuna, in timp ce acestia din urma trebuie sa-i respecte
intru totul pe nasi, la fel cum ar trebui sa isi respecte si proprii parinti.

In ziua nuntii, alaiul de nunta este mereu pornit de cavalerii de onoare ai mirelui. Acestia sunt
insotiti de lautari si merg acasa la mire unde urmeaza sa se ocupe de gatitul mirelui. Apoi mirele
impreuna cu parintii acestuia si cu cavalerii de onoare urmati de lautari pornesc cu alaiul spre casa
nasilor.

Aici, mirele ii daruieste buchetul nasei si ii prinde nasului papionul la gat. Nasul mare ii intampina
pe cei din alai doar cu vin bun si bucate alese iar apoi, imreuna cu nasa iau lumanarile de nunta, parura si
voalul miresei si pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei.

Aici se petrece gatitul miresei, facut de nasa si de domnisoarele de onoare. Odata gatita, mireasa
iese din casa unde se intalneste cu mirele care ii ofera buchetul de mireasa, dupa care alaiul insotit de
lautari porneste spre biserica.

In timpul slujbei, preotii logodesc pe cei doi miri, care aseaza verighetele pe degetele inelare ale
mainii drepte. Odata ce cununia de logodna este savarsita se poate trece la cea religioasa. In decursul
acestei ceremonii preotii inverseaza verighetele intremiri iar mai apoi le aseaza pe degetele inelare de la
mana stanga, locul unde vor sta pentru restul vietii.

In timpul ceremonialului de cununie, preotii iau mirii si nasii la dansul lui Isaia in jurul mesei, unde
atat mirele cat si mireasa incearca sa se calce reciproc pe picioare. La sfarsitul slujbei mirii se saruta,
sunt felicitati de toate rudele si de nuntasi, se impart bomboane si marturii. La iesirea din biserica,
nuntasii fac un pod de flori si arunca cu grau si orez.

Conform superstitiei, mireasa trebuie pazita pana la iesirea din biserica pentru ca ea sa nu vada
alte mirese. In caz contrar, acest lucru ar aduce ghinion. Apoi toti cei prezenti la ceremonie merg spre
locatia unde va avea loc petrecerea.

Desi obiceiul este ca sarbatoarea sa dureze 3 zile si 3 nopti, doar in unele zone rurale acest obicei
se mai respecta. La oras, petrecerea tine toata noaptea dar are si aceasta anumite obiceiuri care trebuie
respectate Odata ajunsi in local, dupa servirea antreurilor mirii deschid seara cu valsul miresei. Printre
cele mai cunoscute obiceiuri de nunta se regaseste si furtul miresei.

Dupa ce pestele, sarmalele si fripturile sunt consumate, nuntasii continua sa petreaca prin dans
pana dimineata. Cand tortul de nunta este servit mirii sunt felicitati din nou de toti nuntasii. Dupa ce
servirea tortului se incheie nasa se ocupa de scosul voalului miresei si inlocuirea acestuia cu o esarfa
rosie pe ritmul melodiei populare „ia-ti mireasa ziua buna”.

Fata care prinde buchetul de flori aruncat de mireasa va fi urmatoarea la maritis.

Rand pe rand nuntasii se retrag insa nu inainte de a le oferi proaspetilor casatoriti cadouri de casa
noua. Odata ajunsi acasa, mirele va trece mireasa pragul cu sotia sa purtata pe brate, semnificand primul pas
facut impreuna in noua lor casa.