Nunta la mireasă.

 În trecut, nunta propriu-zisă, pentru toată lumea, se făcea duminică şi dura 2-3
zile. După tradiţie nunta începea, în prima jumătate a zilei, în casa miresei.

Îmbrăcarea miresei. La casa părinţilor, mai întîi mireasa este îmbrăcată – „îmbrăcarea miresei”
pentru nuntă (dacă mirele i-a adus de cu seară cadoul de nuntă – rochia, vălul miresei şi pantofii),
dacă nu – apoi aşteaptă venirea mirelui cu „pocloanele” (rochia, vălul miresei şi pantofii). Ea este
înconjurată de druşte şi femeia care se ocupă de gătirea miresei. Dacă pocloanele sînt aduse în ziua
nunţii, un bărbat va spune o oraţie respectivă la „pocloane”.

În trecut mireasa îi făcea cadou mirelui o cămaşă naţională brodată şi un brîu ţesut ales, aşezate pe
un colac, şi se făcea obiceiul „schimbul de pocloane”.

În timpul îmbrăcării druştele îi cîntă despre acest moment de căsătorie ca despre un pas spre familie,
care o va lipsi de libertate, de zîmbet, de copilărie şi va fi cu povara dorului de părinţi, de fraţi şi
surori etc.

La îmbrăcarea miresei prietenele, rudele îi cîntă de jale cîntecul miresei:

        „Taci mireasă, nu mai plînge,
        Că la maica ta te-oi aduce,
        Cînd a face plopul mere,
        Da răchită micşunele... ”

Iertăciunea miresei. Apoi în casă la mireasă are loc „iertăciunea miresei”, cînd ea se aşează în
genunchi în faţa părinţilor, îşi cere iertare dacă le-a greşit cîndva şi cere învoire pentru căsătorie, îşi ia
rămas bun de la casa părintească. Părinţii îi dau „blagoslovirea de a se căsători”. Iertăciunea miresei
poate avea loc şi împreună cu mirele, cînd acesta vine după mireasă.

În aceeaşi dimineaţă la mire de asemenea are loc ritualul „iertăciunii”, cînd mirele îşi cere iertare de
la părinţi şi primeşte „blagoslovirea” lor. „Iertăciunea” la mire se face la o masă pe care în 4 colţuri
sînt puse cîte o jemnă şi cîte o mînă de grîu ca simbol de belşug pe viitor. Mirele sărută fiecare colac
şi de pe fiecare ia puţin grîu şi aruncă peste umăr, apoi se apropie de părinţi şi îşi cere iertare şi
blagoslovire.

Luarea miresei. Mirele cu ceata lui de băieţi cu muzică, cu vornicei şi druşte însemnaţi cu flori (fetele)
şi batiste (băieţii) pleacă să „ieie mireasa”. În unele sate mirele pleacă cu ceata lui mai întîi la nănaşi,
unde ei sînt puşi la masă, apoi toţi împreună pleacă la mireasă „să ieie mireasa”.

La poartă, mai întîi, are loc „schimbul de colaci” al miresei cu al mirelui, ultimul este ajuns şi se rupe
bucăţi. Toţi caută să obţină o bucăţică din el ca semn al fericirii.

La poarta casei miresei părinţii ei îi întîlnesc şi-i primesc cu vin şi cu un colac frumos împletit care este
ridicat sus de părinţii miresei. Are loc „trecerea pe sub colac”. Sînt trecuţi-primiţi mirele şi invitaţii lui.

După o plată simbolică are loc „scoaterea zestrei” şi „dansul zestrei” însoțit de un cîntec special –
„hostropăţul”. Toate obiectele din zestre (covoare, perne, valuri de ţoluri, lada de zestre ş.a.) sînt
scoase de cavalerii mirelui, ridicate sus şi „jucate”. Este o cinste să ai o zestre bogată şi frumoasă,
fiindcă o vede lumea din sat, „cînd o scoate de la mireasă” şi cînd o aduce în casa mirelui. Satul este
acel indicator care a menţinut tradiţia, care a apreciat înalt hărnicia şi măiestria fetelor, care a
judecat lenevia şi o zestre de nimica.

Masa tineretului. Pînă nu demult, după tradiţie, seara devreme avea loc „masa tineretului”, care
începea cu trecerea tinerilor cu luminările aprinse, spălatul mîinilor, datul mîinii” şi înmînarea de
cadouri de la tineretul din sat, apoi toţi erau serviţi cu bucatele pregătite de nuntă.

Ieşeau de la masă cu o horă mare, iar mirele cu mireasa dansau în centru. După ce dansau cîteva
dansuri tinerii plecau acasă, iar în acest timp la nuntă veneau invitaţii căsătoriţi. Rudele apropiate
veneau şi ziua „la văzut” cum merge nunta şi pentru a ajuta la pregătirea mesei. Venirea rudelor
căsătorite era originală. Fiecare familie venea cu o pereche de colaci acoperiţi cu un prosop frumos şi
o garafă cu vin. Colacii erau copţi de soţie, dar îi ducea bărbatul. Gospodina era apreciată după faptul
cum erau copţi colacii și cît de frumos era dantelat şi ţesut prosopul.

Pînă aproape de miezul nopţii toţi joacă şi aşteaptă „Masa mare”.

Masa mare. Acest ritual în cadrul nunţii este cel mai important, poţi lipsi la toate celelalte ritualuri şi
etape ale nunţii, dar „la masa mare” eşti dator să fii, dacă eşti invitat şi ai acceptat să vii la nuntă.

Masa mare începe cu trecerea nunilor şi a tinerilor „la masa nunilor”, cu luminările aprinse, care le
înfing într-o pereche de colaci mari: colacul mirelui şi al miresei. Pe parcursul mesei mari toţi servesc
la masă şi urmăresc, cum se petrec ritualurile şi cum ard luminările, fiindcă astfel se judecă despre
viaţa tinerilor în viitor.

Spălarea mîinilor – este un ritual, care aminteşte şi demonstrează atitudinea faţă de igienă a
moldovenilor. Igiena locuinţei, a corpului, a mediului întotdeauna au fost foarte importante. Ritualul
„spălatul mîinilor” începe cu faptul că mirele toarnă apă pe mîinile nașilor, iar mireasa le dăruieşte un
ştergar de şters mîinile, apoi naşii toarnă pe mîini tinerilor şi le oferă un ştergar. După aceasta începe
masa mare dirijată de nănaşi, ajutați de staroste şi vorniceii de onoare

Colacii de cuscri sau „încuscrirea”. La sfirşitul etapei de legare se realizează „schimbul colacilor de
cuscri”, care constă în oferirea reciprocă unul altuia a unei perechi de colaci acoperiţi cu prosop
decorativ şi cadouri – cuscrului cămaşă şi cuscrei ţesătură de rochie. Acestea trebuiau să fie la fel
dintr-o bucată şi de aceiaşi culoare. Acest moment este important prin faptul că ei devin rude şi se
vor numi „cuscri”.

„Darurile”. După aceasta începe „dăruirea”. Datul mînii se face prin batista de nuntă ca să fie ocrotiţi
tinerii. Mai întîi nănaşii oferă cadouri tinerilor, apoi părinţii mirelui apoi cei ai miresei, apoi rudele mai
apropiate şi după aceasta restul oaspeţilor. Fiecare se apropie de tineri, dă mîna şi le urează cele
bune.

Număratul banilor – toţi oaspeții servesc la masă, iar nunii şi tinerii se duc să „numere banii”, apoi vin
şi vestesc lumea cît au cîştigat tinerii şi le mulţumesc oamenilor pentru ajutor. Toţi se aşează la masă
şi se oferă cuvînt tuturor doritorilor. Rudele mirelui dansează luaţi de mînă în jurul meselor pentru a
le face chef oaspeţilor. Se servesc bucatele inclusiv și cele calde, iar în total numărul lor ajunge şi
trece de 30, numai reci fiind peste 15 feluri de mîncăruri. Masa mare poate fi cu întreruperi, cu ieşire
la Joc după bucatele reci, se dansează 1-2 ore, apoi se servește masa caldă şi aici avem unele
obiceiuri ce ţin de etică şi recunoştinţă.
„Se aduc găluştele” – bucătăresele aduc găluştele şi „chiuie”. Apoi urmează răsplătirea bucătăreselor
sub un dans special şi teatralizat, cînd ele aduc „găina nunului”. Se aduc toate bucatele, iar spre sfîrşit
acelea, care simbolic mărturisesc că „masa mare” e pe sfîrşite (prune negre, babă, plachie), după care
urmează ritualul „dezbrăcarea şi legătoarea miresei”.

Ducerea nunului acasă. Ducerea nunului acasă are loc a doua zi dimineaţă cu muzică şi veselie pe
drum. La nun acasă toţi nuntaşii sînt aşezaţi la „la masa nunului”. Şi astfel nunta începută în prima zi
se încheie abia a doua zi.

A doua seară după nuntă. A doua zi seara se adună iarăşi cei măi apropiaţi, care petrec o seară
umoristică şi veselă, se maschează şi înscenează o altă nuntă. Pentru această masă se găteşte
„zeamă”, plăcinte etc. În a doua seară căreia i se spune „...seara farfuriilor”, „benchet”, „cale”, „la
uncrop” femeile îi aduc miresei cadouri: veselă, cereale, ţesături – cine ce poate. În trecut se aduceau
caiere de lînă ca tînăra gospodină să aibă cu ce se ocupa pînă va avea materia primă proprie.

Nunta moldovenească are un şir de obiceiuri postnupțiale, pe care majoritatea caută să le respecte.
Ele accentuează respectul faţă de nănaşi, care le devin ca și părinţii.

În continuare, la diferite sărbători noua familie are datoria de a-şi vizita şi ajuta nănaşii, de a se sfătui
cu ei în problemele importante.