Optica geometrică

Ochiul – sistem optic natural

Ochiul este un organ de simt ce are ca principala functie - detectarea luminii. El

este compus dintr-un sistem sensibil la schimbarile de lumina, capabil sa le
transforme in electrice impulsuri.

La om, ochiul are forma unei sfere si este

localizat in orbita oculara. In ciuda
dimensiunii sale reduse, ochiul nostru
este un organ extrem de complex: el
percepe formele, miscarile, reliefurile,
culorile si diferentele de luminozitate,
ceea ce il transforma in cel mai
remarcabil instrument optic.

Portiunea anterioara a ochiului functioneaza ca o lentila optica, exact ca

lentila de sticla a aparatului foto.

Lumina patrunsa printr-un asemenea corp se refracta, iar portiunea intunecata

din centrul ochiului, pupila, regleaza cantitatea de lumina primita. Cand lumina
este slaba, pupila va fi mai mare, daca se micsoreaza, va lasa o cantitate redusa
de lumina. 

Ochiul nostru este mult mai complex decat un

aparat foto, datorita faptului ca prin intermediul
nervului optic ochiul are legatura cu creierul.
Nervul optic se ataseaza de globul ocular la portiunea posterioara a acestuia
printr-un mic pedicul. Informatia optica este transmisa prin nervul optic la
creier, iar informatiile se transmit sub forma unor impulsuri electrice in creier,
care le si decodeaza.

Pozitia si forma ei nu poate fi modificata, si in consecinta, nici distanta focala.

Sub cornee se afla irisul, acela care da culoare ochiului, de cele mai multe ori
acesta fiind caprui, albastru sau verde, rareori alta nuanta. Irisul este de fapt un
disc musculos avand o mica adancitura in centru, aceasta purtand numele de
pupila. Lumina patrunde in interiorul ochiului prin pupila. O alta importanta
componenta a ochiului este umoarea apoasa dintre cornee si iris care ajuta la
mentinerea curateniei corneei si indepartarea germenilor.

Pentru ca ochiul să nu fie deteriorat, atunci când lumina este foarte puternică,
pupila se contractă (și prin urmare, se micșorează); iar în caz contrar, atunci
când este întuneric, pupila se mărește. În continuare, lumina traversează
cristalinul, acesta având funcția de lentilă biconvexă, apoi umoarea sticloasă, în
final imaginea fiind proiectată pe o membrană numită retină. Pleoapele și
genele au rolul de protecție a ochiilor. O membrană subțire transparentă,
denumită conjunctivă, căptușește interiorul pleoapelor și o parte din sclerotică.
LENTILA
Lentila este un sistem optic, format dintr-un mediu transparent, limitat de doi
dioptri sferici sau de un dioptru sferic şi unul plan care delimitează un mediu
înconjurător transparent.

 Lentila subţire
Lentila este considerată subţire, atunci când grosimea ei este mai mică faţă de
razele de curbură, R1 şi R2, care o delimitează.

 Elementele lentilei
– centrul optic al lentilei
– axul optic principal
– cele două focare F şi F’ aşezate simetric faţă de axul lentilei
– axul optic secundar
– planul focal F’F1‘, perpendicular pe axul optic principal, corespunzător
focarului F’
– focarul secundar F1‘, corespunzător axei secundare A1A1‘.

 Lentile convergente
Lentilele convergente transformă un fascicul de raze paralele într-un fascicul
convergent; ele sunt mai groase la mijloc decât la margini.