“Mara” este cel mai reuşit roman al lui Slavici şi unul dintre cele mai bune romane româneşti.

Romanul, apărut în 1906, reprezintă cea mai valoroasă creaţie epică de mare întindere, fiind cel mai
bun roman al nostru, înainte de Ion “pentru epoca în care a apărut, Mara trebuia să însemne un
eveniment, şi astăzi, privind înapoi, romanul acesta apare ca  un pas mare în istoria geniului”

/(G. Călinescu – Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent).

Romanul zugrăveşte veridic o lume, cu moravurile ei specifice aşezate la interferenţa satului cu

oraşul, într-un sat ardelenesc, Radna, lângă Lipova şi aproape de Arad, acţiunea cărţii fiind plasată la
sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

“Mara” este un roman realist social cu valoare etnografică şi în acelaşi timp, o extraordinară carte
de dragoste.

PERSONAJE:

Mara, Persida și Trică sunt trei dintre cele mai importante și bine evidențiate personaje ale
romanului Mara de Ioan Slavici.

Mara este personajul principal al romanului, o văduva care se luptă cu sărăcia pentru a-și crește
copiii, pe Trică și Persida. Mara impresionează prin spiritul său practic, ambiția și devotamentul
față de familia ei

..” Umbla Mara prin lume,alearga sprintenă,se tîrguieşte şi se ceartă cu oamenii,se mai ia şi de cap
cîteodată,plînge şi se plînge c-a rămas văduvă,şi-apoi se uita împrejur să-şi vadă copii şi iar rîde.”
/„vinde ce poate și cumpără ce găsește...” — caracterizare indirectă prin faptele și atitudinea
personajului

Persida este una din cele mai reușite figuri feminine, fiind prezentată în evoluție de la copilărie la
maturitate. Ilustrează în roman ideea că omul poate reuși în viață numai prin voință, luciditate și
dragoste, prin stăpânirea de sine.
Este o fire sinceră, voluntară, delicată și pură, învinge greutățile sorții cu mult curaj, dar și cu o calmă
resemnare. Portretul fizic, realizat în mod direct de către autor, sugerează trăsăturile morale: „înaltă,
lată-n umeri, plină, rotundă și cu toate acestea subțirică, iar fața ei ca luna plină...”/
Ea trăiește o iubire pasională, o emoție puternică („Dragostea Persidei este de un dramatism
răscolitor”). Pasiunea statornică pentru bărbatul ei este însoțită de sinceritate și delicatețe
sufletească (o roagă pe mama ei să nu-l blesteme pe Naţl). / Căsnicia ei are perioade grele, dar ea o
salvează prin luciditate și inteligență, prin puterea dragostei, prin bunătate și blândețe, făcând ca
soțul să-și ceară iertare. Ca și Mara, are un puternic simț al realului, calități precum devotamentul,
chibzuinț

Intriga romanului este reprezentată de ambiția Marei de a-și vedea copiii integrați în păturile relativ
înalte ale societății (cel puțin, prin comparație cu mediul din care proveneau). /Pe fiica sa, Persida,
dorea să o vadă bine educată, privilegiu pe care femeia consideră că nu i-l poate asigura de una
singură. Așadar, o trimite la călugărițele din Lipova, unde Persida se apropie de maica Aegidia.
Îmbunătățirea situației tensionate se datorează Persidei care naște un copil, prilej de împăcare
pentru cele două familii. / Națl se responsabilizează și își asumă în sfârșit rolul de cap al familiei. Trică
revine din război cât de cât teafăr, cu o singură rană, la șold.a și voința puternică.
Tema dragostei începe să se contureze în capitolul numit sugestiv de către autor Primăvara, ce
simbolizează noi începuturi.

Iubirea dintre Persida și Națl apare brusc, ca o invitație a destinului ce urmează să le schimbe viețile
celor doi tineri prezentați de către autor în antiteză: ”Persida este fiica săracei Mara, în timp ce Națl
este fiul înstăritului măcelar Hubernațl.”

Viziunea autorului în acest roman este influenţată de puterea dragostei, care îi dă Persidei tăria de a
rezista tratamentului la care este supusă și care îi aduce în final salvarea, printr-un copil, rodul
dragostei celor doi. Astfel, mesajul moralizator transmis de către autor este acela că binele învinge
prin dragoste.

RECOMANDARE:

“Mara” de Ioan Slavici este un roman captivant, nu este un text ca oricare altul, Ioan Slavici şi-a
demonstrat încă odată măiestria de a modela lucrurile în aşa fel, încît niciodată nu ştii la ce să te
aştepţi.. De la dragoste- la violenţă, de la război- la pace, romanul iţi provoacă sentimente
contradictorii simţite faţă de personajele din text.

Oare dragostea o să învingă ? Oare personajele vor cîştiga mîndria ? Oare lumea o să-i înţeleagă ? ..
Nu poţi afla răspunsul la aceste întrebări, dacă nu o să citeşti ,