Gheorghe Asachi s-a născut în târguşorul Herţa, la 1 martie 1788, tatăl său, Lazăr Asachi (sau

Asachievici, cum mai era cunoscut), fiind cleric, originar din Ardeal, cu rădăcini armene, un bărbat
învăţat, iar mama sa, pe numele de fată Elena Nicolau, era fiica lui Niculai Ardeleanu, preot din
Târnăuca, dar originar tot din Ardeal, mai exact din satul Teaca Oltului, de unde pribegise în urma
unor tulburări cauzate de o invazie turcească de la începutul secolului al XVIII-lea.

În primii ani de viaţă, Gheorghe Asachi primeşte o educaţie aleasă chiar în familia sa, apoi parcurge
şcoala începătoare din Herţa, unde a învăţat sub îndrumarea dascălului Ştefan Raerezul. Însă şcoala
din Herţa nu îi putea asigura nivelul de educaţie dorit de părinţii săi, iar Academia domnească din Iaşi
funcţiona cu profesori greci şi în limba greacă, astfel că în anul 1795, întreaga familie se va muta la
Lemberg (Lvov, Ucraina), unde Gheorghe Asachi şi-a continuat studiile la gimnaziul din localitate, în
limbile polonă, latină şi germană.

Mai departe, Asachi va urma, între anii 1802-1804, cursurile Universităţii din localitate, la Facultatea
de Filosofie, Litere şi Ştiinţe, unde va aprofunda logica, matematica, istoria naturală, fizica,
metafizica, etica şi arhitectura. Studiile universitare vor fi abandonate în anul al treilea, din cauza
nepromovării unor examene. O altă posibilă explicaţie ar fi şi faptul că, la 6 septembrie 1803, tatăl
său a fost rechemat de la Lemberg şi numit, de către mitropolitul Veniamin Costache, protoiereu sau
„protopresviter” a toată Moldova, cu însărcinarea de a supraveghea şi întregul cler ieşean, astfel că
tânărul Asachi nu va mai primi atenţia apropiată a părintelui său.

Cu toate că nu a obţinut diplomele în urma unor studii superioare, Asachi este considerat
personalitate cu cea mai vastă cultură din întraga Moldovă de la începutul secolului al XIX-lea.

În anul 1804, va reveni la Iaşi, unde se va îmbolnăvi de friguri, iar pentru tratament şi pentru
continuarea studiilor, la 16 iulie 1805, va pleca la Viena, unde va avea asigurată o bursă din partea
Eforiei Şcoalelor, şi unde va studia astronomia şi matematicile superioare cu celebrul astronom Tobie
Bürg, precum şi pictura, până în anul 1808.

În perioada petrecută la Viena, a avut ocazia să ia contact cu ideile revoluţiei burgheze din Franţa,
unele din acestea influenţându-l pentru viitor.

La 13 aprilie 1808, Asachi pleacă spre Roma, pe drum vizitând Trieste, Veneţia, Padova, Ferrara,
Bologna şi Florenţa, iar la 19 august va pleca spre Napoli şi Pompei.

Va reveni la Roma, unde se va afla până în anul 1812, în acest răstimp studiind literatura Renaşterii,
cea clasică latină şi italiană, arheologia, pictura şi sculptura.

La Vatican o va cunoaşte, în anul 1809, pe Bianca Milesi, fiica unui negustor bogat originar din Milano
şi refugiat la Roma, o tânără frumoasă, inteligentă, instruită şi cu educaţie aleasă, care frecventa, ca
şi Asachi, atelierele unor artişti precum pictorul Michele Keck sau sculptorul Antonio Canova. Asachi
se îndrăgosteşte de tânără, însă sentimentele sale nu vor fi împărtăşite, cu toate acestea, dragostea
lui avea să îl înalţe sufleteşte, trezindu-i simţăminte poetice, dragostea de ţară şi de neam.

Acesta este şi motivul pentru care Asachi începe să scrie poezii pline de accente patriotice, calitatea
scrierilor sale aducându-i poziţia de membru extraordinar al Societăţii Literare din Roma.
De reţinut este faptul că Asachi va publica, la 26 decembrie 1811, primul său sonet în limba italiană,
intitulat „În ocazia zborului aerostatic a madamei Blanchard”, în Giornale del Capidoglio, în acelaşi an
fiind scris şi primul poem în limba română, „Cătră Italia”.

La 22 iunie 1812, Asachi părăsea Roma, iar la 30 august ajungea la Iaşi, cu o cultură sclipitoare, cu
dorinţă de muncă remaracabilă, fiind ghidat de principiile liberal-progresiste, cu o dragoste imensă
faţă de patrie şi popor.

În acelaşi an, Asachi va scrie poezia „Viitorul”, în care vorbeşte despre renaşterea românilor prin ei
înşişi.

Mai mult, Asachi a proiectat un amplu program care venea în continuarea mişcării ideologice care
cuprinsese ţările române încă din secolul al XVIII-lea, iar prioritară devenea introducerea limbii
române în toate formele de manifestare intelectuală, pentru afirmarea condiţiei naţionale.

În demersurile sale, Asachi a beneficiat de sprijinul mitropolitului Veniamin Costache, un promotor al

culturalizării, şi al domnitorului Scarlat Calimah, un om instruit care preţuia cultura tânărului Asachi –
motiv pentru care îl va numi, în februarie 1813, în poziţia de impiegat referent la Departamentul
Afacerilor Externe, unde era nevoie de o persoană cunoscătoare a mai multor limbi străine.

Mai mult, prin Hrisovul din 15 noiembrie 1813 al domnitorului Scarlat Callimachi, Asachi obţine
aprobarea de a ține în Iași un „curs de inginerie și hotărnicie” cu predare în limba română, iar
Gheorghe Asachi a fost numit profesor. Momentul va deveni un reper istoric, fiind considerat
începutul învăţământului în limba română în Moldova.

Mai departe, Asachi a predat aritmetică, în anul 1814, algebră, un an mai târziu, geometrie, în anul
1816, în anul 1817 el va preda un curs de inginerie, iar un an mai târziu, un curs de arhitectură, toate
fiind susţinute în limba română.

Asachi este cel care organizează şi prima reprezentație teatrală în limba română, la 27 decembrie
1816, în casa hatmanului Constantin Ghica din Iași, cu pastorala „Mirtil și Hloe”, prelucrare de Florian
după S. Gessner. Cu aceasta, Asachi a început o lungă etapă de animator al teatrului românesc în
Moldova, unde viaţa teatrală era dominată de trupele franceze şi italiene. În acest context, el a
înfiinţat o trupă de actori amatori, a pus la dispoziţie un repertoriu alcătuit din traduceri şi prelucrări
din literatura universală (Voltaire, Kotzebue, Gogol, Racine ş.a.) şi a scris şi numeroase lucrări în acest
scop.

În 1 iunie 1829, Asachi va fonda revista „Albina românească”, prima gazetă politică şi literară din
Moldova, ce sugera din titlu o deschidere spre ambele principate, pe care o va tipări la viitoarea tipo-
litografie „Institutul Albinei” – apărută în ianuarie 1832, prima tipo-litografie din Moldova, una dintre
cele mai mari realizări ale lui Asachi pe plan cultural -, unde îi apar şi primele volume originale,
„Culegere de poezii” și „Fabule alese”.

Personalitate de o complexitate remarcabilă, Gheorghe Asachi rămâne, în pofida unei neînţelegeri a

menirii istorice a mişcărilor revoluţionare paşoptiste şi unioniste, o personalitate de marcă, unul
dintre excepţionalii întemeietori ai culturii române.