IMPORTANȚA DICȚIONARULUI

Dicționarul mai mult decat o carte

NOTITE:

Dicţionare bi-/multilingve Dicţionare monolingve

echivalent/serie de echivalente perifraze sinonim/serie de sinonime perifraze

 Cel mai timpuriu dicţionar  a apărut în Mesopotamia centrală, datând

din jurul anului 600 î.Hr.
 grecii au devenit remarcabili autori de dicţionare, pe care le revizuiau cu
regularitate.

Tipuri de dictionare
 dicționar de simboluri și credințe tradiționale romanești
 dictionare de antonime
 dictionare de sinonime
 dictionare de pleonasme
 dictionar de ortograme si omofone
 dictionar ortografic
 dictionar de cuvinte si sensuri recente
 dictionar de expresii si locutiuni
 dictionar de neologisme
 dictionar de argou al lumii interlope
 dictionar de psihiatrie si psihopatologie
 dictionar frazeologic al limbii romane
 dictionar de termeni geografici
 dictionar de arhaisme
 dictionar al greselilor de limba
 dictionare de omografe
 dictionar de termeni literari
 dictionar etimologic de termeni stiintifici
 dictionar de comunicare, morfologie, corectitudine si expresii generative
 dictionar de teme si simboluri
 dictionar de filozofie

recenzie ppt: aranlarea in pagina, aranjarea imaginilor haotica, scrisul irelevant.. prea mare pe alocuri

 Cuprinde arhaisme (cuvinte folosite in trecut ) , regionalisme (cuvinte

folosite doar in unele regiuni ) și neologisme (cuvinte provenite din alte
limbi ) .
IMPORTANȚA DICȚIONARULUI
Dicționarul este alcătuit din vocabularul fundamental al limbii!

ARTICOL LEXICOGRAFIC
-Dicționar ale limbii române

TIMP, (II, V, rar IV) timpuri, s. n., (IV, înv. și II) timpi, s. m. I. S. n. Dimensiune a Universului

după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. S. n. și (înv.) m. 1. Durată,
perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen,
unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz. ◊ Loc. conj. Cât
timp... = în toată perioada în care... ◊ Loc. adv. De la un timp sau (rar) dintr-un timp =
începând de la un moment dat. Cu timpul = cu încetul, treptat, pe măsură ce trece
vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; până nu este prea târziu. Din timp în timp =
la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din când în când, uneori, câteodată. (În) tot
timpul = mereu, întruna. În același timp = simultan; de asemenea. ◊ Expr. E timpul (să...) = a
venit momentul (să...). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi)
timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (și așteptat). ♦ (Înv.)
Anotimp. 2. Perioadă determinată istoric; epocă. ◊ Expr. Pe timpuri = demult, odinioară. ♦
(La pl.) Împrejurări. III. S. n. Stare a atmosferei într-o regiune, pe o perioadă dată, determinată
de ansamblul factorilor meteorologici. IV. S. m. și (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele
unei mișcări, ale unei operații, ale unui fenomen, ale unei acțiuni etc. ♦ Fiecare dintre fazele
ciclului termodinamic al unei mașini termice cu piston, care corespunde unei curse complete
a acestuia. Motor în patru timpi. ♦ (Muz.) Fiecare dintre fazele egale care alcătuiesc o
măsură; bătaie. V. S. n. Categorie gramaticală specifică verbului, cu ajutorul căreia se
exprimă raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referință și momentul în care se
petrece acțiunea sau în care este adevărată o anumită stare de lucruri. ♦ Fiecare dintre
formele flexionare ale verbului, prin care se exprimă categoria gramaticală a timpului (V).
– Lat. tempus, -oris.