Ochiul uman

Cornee

Corneea, stratul exterior al ochiului, este menținută umedă de lichidul lacrimal care o acoperă. Ea
este integrată în ceea ce se numește sclera (partea albă a ochiului); împreună, ele formează ceea ce
experții numesc tunica externă bulbi. Corneea acționează ca o fereastră: are formă de disc, este
transparentă și lasă lumina să intre în ochi. De asemenea, protejează ochiul împotriva influențelor
externe, cum ar fi murdăria, praful sau rănile superficiale. Ea este foarte rezistentă în natură. În plus,
curbura sa îi conferă calități optice și joacă un rol esențial în a ne ajuta să vedem clar.

Sclerotica

Sclera ("albul ochiului") este mai groasă și mai rezistentă decât corneea și, prin urmare, protejează
ochiul de deteriorări. Acoperă aproape tot ochiul, cu doar două excepții: în partea din față se află
corneea încorporată, iar în spate se află fibrele nervoase optice.

Pupila Pupila este pata neagră din partea centrală a ochiului uman. Ea reacționează la lumina
incidentă și se adaptează la intensitatea acesteia. Nu pupila, ci irisul este cel care face posibil acest
lucru. Starea noastră emoțională poate influența, de asemenea, dimensiunea pupilei. Frica și bucuria,
de exemplu, ne pot face pupilele să se dilate, în timp ce alcoolul și drogurile le determină, de
asemenea, să își schimbe dimensiunea. Irisul

Irisul, un inel colorat, înconjoară pupila și funcționează în același mod ca o diafragmă: controlează
cantitatea de lumină care intră în ochi. Într-un mediu luminos, acesta se asigură că pupila devine
mai mică, permițând intrarea unei cantități mai mici de lumină. În întuneric, se întâmplă opusul:
mușchiul sfincterului pupilar se deschide și pupila se dilată. Acest lucru asigură că mai multă lumină
intră în ochi atunci când este întuneric și mai puțină lumină în medii luminoase. Irisul determină, de
asemenea, culoarea ochilor noștri și are o structură unică la fiecare persoană. De asemenea, este
numit după zeița greacă a curcubeului. Interesant este faptul că culoarea irisului nu influențează în
niciun fel vederea. O persoană cu ochi căprui nu vede lumea mai "întunecată" decât o persoană cu
ochi clari, de exemplu, albaștri.

Camere oculare (camerae bulbi)

Ochiul uman are camere anterioare și camere posterioare. Acestea sunt cavități din segmentul
anterior care conțin lichid apos. Acest fluid conține nutrienți cheie pentru cristalin și cornee; le
furnizează oxigen și le ajută să lupte împotriva agenților patogeni. Lichidul apos din camerele
oculare are și o altă funcție: ajută ochiul să își păstreze forma.

Cristalin (cristalin)
Cristalinul colectează lumina care intră în pupilă, asigurând astfel o imagine clară pe retină. Este
elastic și își poate adapta forma cu ajutorul mușchiului ciliar pentru a focaliza obiectele apropiate și
îndepărtate. Acest lucru înseamnă că atunci când privim obiecte apropiate, cristalinul își modifică
curbura pentru a permite o vedere clară. Dar atunci când privim obiecte îndepărtate, cristalinul se
aplatizează din nou, permițându-ne să vedem clar. Cristalinul rotește imaginea pe care o vedem în
capul său și o proiectează înapoi pe retină. Ea este "îndreptată" doar după ce creierul o procesează
mai departe.

Corpul ciliar (corpus ciliare)

Corpul ciliar joacă un rol fundamental în vederea noastră: el produce umoarea apoasă și conține
mușchiul ciliar (musculus ciliaris). Cristalinul se acomodează astfel încât să poată focaliza atât
obiectele apropiate, cât și cele îndepărtate.

Corpul vitros (corp vitros)

Corpul vitros ocupă interiorul ochiului, între cristalin și retină. Este cea mai mare parte a ochiului
și, după cum sugerează și numele său, reprezintă corpul ochiului. Este transparent și este alcătuit din
98% apă, 2% hialuronat de sodiu și fibre de colagen.

Retina

Retina procesează stimulii luminoși și cromatici și îi trimite la creier prin intermediul nervului optic.
Cu alte cuvinte, retina acționează ca un catalizator: își folosește celulele senzoriale pentru a
transforma lumina care intră, care este apoi procesată de creier. Aceste celule senzoriale sunt formate
din conuri (pentru a vedea culoarea) și bastonașe (pentru a recunoaște lumina și întunericul). Nicăieri
altundeva în ochi nu sunt atât de dens concentrate ca în centrul retinei, sau macula: aproximativ 95
% din toate celulele senzoriale se găsesc într-o zonă de aproximativ 5 milimetri pătrați. Aceasta este
aproximativ echivalentă cu dimensiunea unui cap de ac.

Coroidă (corioidă)

Coroida ochiului uman se află între scleră și retină și ajunge până la corpul ciliar și iris. Aceasta
asigură alimentarea cu substanțe nutritive a receptorilor retinei, menține constantă temperatura
retinei și este, de asemenea, implicată în acomodare, adică în comutarea între viziunea de aproape
și cea de departe, în același mod în care obiectivul unei camere foto focalizează.

Nervul optic (nervis opticus)

Nervul optic este responsabil pentru transferul de informații de la retină la creier. Acesta este format
din aproximativ un milion de fibre nervoase (axoni), are o grosime de aproximativ o jumătate de
centimetru și iese din retină prin papilă. Această zonă este cunoscută și sub numele de "punctul orb",
deoarece retina nu are celule senzoriale în această zonă. Din acest motiv, imaginea generată de creier
este, de fapt, o pată neagră și, în mod normal, micile noastre celule gri sunt cele care compensează
această informație pentru a obține o vedere coerentă. Totuși, acest punct nu este de obicei perceput
în mod conștient, deoarece creierul "contracarează" deficiența.

Fovea (fovea centralis)

O suprafață mică cu un impact mare: fovea are o dimensiune mai mică de doi milimetri, dar
îndeplinește sarcini cheie în cadrul sistemului nostru optic. Ea se află în centrul retinei și este plină
de celule senzoriale care ne permit să vedem cât mai clar și în culori în timpul zilei. Atunci când
privim un obiect, ochii noștri se rotesc automat pentru a plasa imaginea optică a acestuia în fovea.

Defecte de vedere. Miopia şi tratamentul acesteia

Ochiul normal este numit emetrop. Atunci când convergenţa mediilor oculare sau dimensiunile
ochiului diferă de valorile normale, apar defecte de geometrie ale ochiului, numite ametropii.
Convergenţa mediilor transparente poate fi afectată fie prin deformarea acestora, fie din causa unor
valori ale indicilor de refractie diferite de cele normale.

Miopia este cel mai adesea cauzată de lungimea exagerată a ochiului, astfel încât imaginea se
formează înaintea retinei. Corectarea miopiei se fase cu o lentilă divergentă aşezată în faţa ochiului.
Convergenţa lentilei divergente se alege astfel încât lentila să determine formarea imaginii pe retina
ochiului alungit.
Iluzii optice

O iluzie optică este o imagine care păcălește sistemul vizual, de la ochi până la creier, să perceapă
realitatea într-un mod distorsionat.

Iluziile optice pot apărea în mod natural sau pot fi create prin efecte vizuale specifice. Acesta este
rezultatul analizei informațiilor primite de la sistemul vizual. Aceasta poate face să fie perceput un
obiect care nu este prezent, oferind o imagine distorsionată a realității.
Sistemul vizual uman are tendința de a compensa variațiile lente ale luminozității pentru a percepe
tonurile și culorile în corespondență cu mediul înconjurător.

Acestea apar atunci când mai multe forme sunt prezentate într-o singură imagine, iar creierul nostru
intră în conflict.

Simțurile filtrează informațiile din exterior, care sunt apoi procesate și modificate în creier.

De exemplu, liniile diagonale creează o iluzie de perspectivă, astfel încât creierul nostru se poate
orienta în spațiul tridimensional.
Lupa

Lupa, numită și microscop simplu, este un instrument optic format dintr-o lentilă convergentă cu o
montură adecvată scopului pentru care urmează să fie utilizată. Scopul său este de a oferi
utilizatorului o vedere mărită a unui obiect mic.

Microscopul

Microscopul este un aparat optic folosit la examinarea şi studiul corpurilor de dimensiuni mici. Se
compune din două sistema optice centrale care, fiecare din ele, poate fi considerată ca o lentilă
subţire convergentă. Cele două sistema optice sunt:

- obiectivul: sistemul optic îndreptat către obiect

- ocularul: sistemul optic îndreptat către ochiul examinatorului

Bibliografie

- https://anatomie.romedic.ro/ochiul-analizatorul-vizual
- https://vitreum.ro/afectiuni/miopie/
- https://www.optilen.ro/ghidul_miopia-solutiile-de-corectie-optica.html
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Lup%C4%83