Fundatia Invatamantului Preuniversitar al

Cooperativei Mestesugaresti ” Spiru Haret”,

Liceul Tehnologic UCECOM ”Spiru Haret” Cluj-Napoca

PROIECT DE ABSOLVIRE

CALIFICAREA:TEHNICIAN OPTOMETRIST

COORDONATOR: ELEV:

Prof Iordache (Bălulescu)Alexandra

2017

Cluj-Napoca
Testarea optometrica si realizarea ochelarilor pentru urmatorul caz:

OD: CYL+2.00 DPT 165AX

OS: CYL+2.50 DPT 120 AX

DP= 59 mm

Varsta: 50 ani

Sexul:F
Cuprins

Memoriu explicativ

Capitolul 1. Analizatorul vizual

1.1 Partile componente ale ochiului uman

1.2 Fiziologia ochiului uman

1.3 Viciile de refractie

Capitolul 2. Consultația optometrică

2.1 Prezentarea cabinetului de optometrie

2.2 Ergonomia locului de munca al tehnicianului optometrist

2.3 Studiul de caz

Capitolul 3. Ochelarii de corectie

3.1 Prezentarea atelierului de montaj ochelari și a magazinului de comercializare a

ochelarilor și produselor aferente

3.2 Partile componente ale ochelarilor de corectie

3.3 Lentilele necesare corectiei

3.4 Montura ochelarilor

3.5 Montarea si adaptarea ochelarilor

3.5 Consilierea clientului purtator de ochelari

Capitolul 4.Planul de afaceri

Bibliografie

Anexe
Memoriu explicativ

Ochii sunt, fara doar si poate, cele mai delicate structuri din organismul uman si poate cele mai
uimitoare.Ei reprezinta fereastra prin intermediul careia vedem lumea inconjuratoare fiin
responsabili de toate informatiile pe care creierul nostru le primeste, motiv pentru care analizatorul
vizual este analizatorul pe care ne bazam cel mai mult.

Optica este o ramură a fizicii, ce studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbţia,
propagarea şi interacţiunea ei cu materia, precum şi metodele de măsurare a mărimilor care le
caracterizează, construcţia şi funcţionarea instrumentelor bazate pe lumină.

Optometria oftalmica se ocupa de investigarea functionarii sistemului vizual, evindentierea

problemelor, analiza rezultatelor pe baza carora se face recomandarea metodelor si mijloacelor de
ameliorare a functionarii in vederea obtinerii confortului vizual in legatura cu nevoile subiectului.
Realizarea unui confort vizual optim al unui subiect examinat este principalul obiectiv al
optometristului.

Optometria are rol preventiv si curativ.Ea se ocupa de aparatul vizual dar si de mediul in care
lucreaza (mediul inconjurator)asa incat:

-sa permita omului sa se adapteze, nevoilor sale vizuale si sa indeplineasca obligatiile sociale

-sa ii furnizeze aptitudini vizuale superioare exigentelor activitatii sale

Importanta vederii pentru om ne obliga sa cunoastem bine

anatomia,fiziologia,neurologia,patologia si psihologia pentru ca vederea este un proces la care
participa intregul organism in miscare,in timp si in spatiu.

Starea de buna functionare a sistemului vizual , in special prevenirea , educarea , examinarile

periodice si antrenamentele vizuale sunt obiectivele principale ale activitatii tehnicianului
optometrist ce se ocupa de pacientii adulti. Diversitatea problemelor optometrice ale activitatii
sistemului vizual uman , aspectele psiho-pedagogice uneori sociale sau chiar de antura economica
sunt elementele ce se interconditioneaza in obtinerea unei cat mai bune adaptabilitati al mediului
inconjurator , prin intermediul sistemului senzorial uman.

Ocupatia de tehnician optometrist , consta in examinarea pacientilor cu acuitate vizuala

deficitare , prescrierea si montarea ochelarilor de corectie si a lentilelor de contact , acordarea de
sfaturi cu privire la folosirea acestora , asigurand intretinerea echipamentelor necesare exercitarii
ocupatiei.
CAPITOLUL 1

ANALIZATORUL VIZUAL

1.1 Părțile componente ale ochiului uman

Analizatorii sunt sisteme complexe si unitare care au rolul de a receptiona ,conduce si transforma
in senzatii,excitatiile adecvate primite din mediul extern si intern.Ei contribuie la realizarea
integrarii organismului in mediu si la coordonarea functiilor organismului.

Prin intermediul analizatorului vizual organismul primeste cele mai multe informatii despre
lumea exterioara.Vederea furnizeaza informatii asupra mediului inconjurator ;ea ne permite sa
recunoastem obiectele si vietuitoarele din jurul nostru,distanta dintre ele si cea care ne separa de
ele; de aceea are o importanta fiziologica considerabila,nu numai in diferentierea
luminozitatii,formei si culorii obiectelor,dar si in orientarea in spatiu,mentinerea echilibrului si a
tonusului cortical.Cercetarile arata ca aproximativ 80%din amintirile pe care le pastram sunt
inregistrate prin vedere.

Analizatorul vizual este un sistem functional unitar,care din punct de vedere morfologic si
functional cuprinde trei segmente:

1. Un segment periferic sau receptor,care primeste excitatiile exterioare specifica

2. Un segment de conducere(caile nervoase)care conduc influxul nervos de la segmentul

periferic catre scoarta cerebrala.

3. Un segment central sau cerebral,unde excitatia este transformata in senzatie vizuala.

Analizatorul vizual, asemenea tuturor analizatorilor, este alcătuit din trei componente:

segmentul periferic format din globul ocular şi anexele sale,

segmentul intermediar format din nervul optic şi căile optice,

segmentul central format din zona corticală care prelucrează informaţiile vizuale transformându-le
în senzaţii vizuale.

Ochiul uman reprezinta segmentul periferic si este format din globul ocular si anexele sale.

Globul ocular este o formatiune aproape sferica, situata in partea anterioara a orbitei, cu un
diametru antero-posterior de aproximativ 25-26 mm, cel traversal de 24.5 mm, iar cel vertical de
numai 23.7 mm. Polul anterior corespunde centrului corneei, iar cel posterior se afla intre pupila si
macula, pe sclera . Axul optic al globului ocular este linia care uneste cei doi poli. Linia vizuala este
linia care uneste obiectul privit si macula, trecand prin centrul optic al ochiului. Unghiul dintre
aceste doua axe este de 5˚ si este numai unghi alfa.

Masa globului ocular variaza intre 7 si 7.5 g, iar volumul este de 6.5 cm cubi.
 Globul ocular este format din trei straturi suprapuse care formeaza peretele lui si din mediile
transparente din interior. Cele trei straturi sunt:

1. Stratul fibros, adica tunica externa a ochiului formata din:

 Sclera, care este opacă, fibroasă, inextensibilă la adult, uşor extensibilă la copil; are culoare
alb- sidefie şi nu poate fi străbătută de razele de lumină. Are grosimea de 1 mm . Are rol
protector pentru elementele senzoriale. La nivelul polului posterior, există un canal conic
prin care nervul optic iese din globul ocular;

 Corneea, este partea anterioară a tunicii fibroase a ochiului. Este rotunjită şi este mai groasă
la periferie, unde grosimea este de 1 mm, decât la centru, unde grosimea este de 0,6 mm.
Are rol protector. În mod normal, este transparentă şi avasculară, lăsând razele de lumină să
pătrundă în interiorul globului ocular. Astfel are şi un important rol optic.Are două
suprafeţe: cea anterioară, care este convexă şi cea posterioară, care este concavă. Cele două
suprafeţe sunt netede şi transparente.

2. Stratul vascular, numit si uvee, reprezinta tunica medie a globului ocular si este formata din:

 Coroida este situată la polul posterior; se întinde de la punctul de intrare a nervului optic
până la ‚ora serata’, căptuşind jumătatea posterioară a sclerei. Este o membrană pigmentată
şi puternic vascularizată, cu rol în nutriţia ochiului. Fiind intens pigmentată, formează
ecranul opac al ochiului. Datorită vascularizaţiei bogate, are rol în nutriţia ochiului;

 Corpul ciliar are formă triunghiulară şi este format de muşchii ciliari şi procesele ciliare.

Muşchii ciliari sunt netezi, nesupuşi voinţei şi funcţionează reflex, având legături foarte fine cu
lentila cristaliniană transparentă. Îndeplinesc cea mai importantă funcţie optică oculară - acomodaţie
vizuală, adică punerea la punct a imaginii pe care o fixăm de la orice distanţă. Muşchii acţionează
prin contracţie sau relaxare asupra cristalinului.

Procesele ciliare, bogat vascularizate, secretă umoarea apoasă necesară menţinerii presiunii normale
intraoculare, precum şi nutriţiei formaţiunilor care nu au vase, cum sunt corneea şi cristalinul.

 Irisul este porţiunea anterioară a tunicii medii. Este situat înapoia corneei şi înaintea
cristalinului, delimitând astfel camera anterioară. Este o membrană colorată de pigmentul
brun. Cantitatea şi modul de distribuţie ale acestui pigment determină diferitele culori ale
irisului. În centrul său se află orificiul pupilar, care prin midriază (mărire) şi mioză
(micşorare) reglează cantitatea de lumină care pătrunde în ochi.

3. Stratul nervos sau tunica interna, este reprezentat de retina, fiind situata intre coroida si
corpul vitros. Ea captuseste interiorul globului ocular de la papila pana la orificiul pupilar. Este o
membrana foarte subtire, perfect transparenta, de culoare roz. Ea este aplicata in pozitia sa normala
pe coroida prin presiunea exercitata de corpul vitros, fiind aderenta de coroida numai in apropierea
periferiei sale si fiind fixata la nivelul marginii papilei nervului optic. Culoara rosie-portocalie a
fundului de ochi este data de coroida subiacenta care contine o mare cantitate de vase sangvine si
celule pigmentare.

Anexele globului ocular:

 Pleoapele sunt doua straturi musculo-membranoase, mobile care inchid inainte orbita si
protejeaza partea anterioara a globului ocular.Pleoapa are o lungime de 27-30 mm si o
inaltime de 8-11 mm, cand ochiul este deschis. Pe aceasta margine se insera cilii, in jurul
carora se afla orificiile de deschidere ale glandelor sebacee(Meibomius) si sudoripare
(Zeiss).

 Conjunctiva este o membrana mucoasa, subtire si transparenta, care acopera fata anterioara a
sclerei(conjunctiva bulbara) pana la limbul sclero-corneean si fata posterioara a
pleoapelor(conjunctiva tarsala). Locul unde conjunctiva tarsala se reflecta pentru a se
continua cu conjunctiva bulbara se numeste fundul de sac conjunctiva superior si inferior.

 Aparatul lacrimal asigura producerea, raspandirea pe suprafata corneo-conjunctivala si

drenajul lacrimilor spre cavitatea nazala.Este alcatuit dintr-un aparat secretor si unul
excretor.

1.2 Fiziologia ochiului uman

Refracţia oculară reprezintă procesul prin care razele de lumină sunt deviate de către mediile
transparente şi refringente ale ochiului. Puterea de refringenţă totală a ochiului se măsoară în
dioptri.

Refracţia oculară este de două tipuri: statică şi dinamică.

Refracţia statică. Razele de lumină care vin dintr-o sursă aflată mai departe decât punctum remotum
focalizează într-un punct situat pe retină. Ochiul este în repaus acomodativ.

Refracţia statică normală se numeşte emetropie. În aceast caz, focarul razelor care vin de la infinit
se formează pe retină, imaginea fiind clară, reală.

Pentru formarea unei imagini clare este importantă cantitatea de lumină care pătrunde în ochi. Irisul
dozează cantitatea de lumină care pătrunde până la retină prin modificarea diametrului pupilei.
Aceasta se realizează prin contracţia sau prin relaxarea muşchilor circulari şi radiari iridieni. Se
realizează mioza sau midriaza.

Refracţia statică anormală se numeşte ametropie. În aceast caz, focarul razelor nu se formează pe
retină. Ametropiile sunt sferice, când focarul se formează într-un singur punct, şi asferice când
focarul se în mai multe puncte.
Refracţia dinamică- acomodaţia. Dacă obiectul se află la o distanţă mai mică decât punctum
remotum, pentru ca imaginea să se formeze pe retină cristalinul îşi modifică curbura feţelor
Acomodarea se realizează prin:

 modificarea curburii cristalinului,

 corectarea axelor oculare prin contracţia musculaturii extrinseci a globului ocular.

În procesul de acomodare există două puncte de reper:

 punctum remotum, situat la distanţa maximă (6m) la care un obiect poate fi văzut clar fărăr
acomodare

 punctum proximum, situat aproape de ochi, la o distanţă la care capacitatea de acomodare

este depăşită. Distanţa dintre ochi şi punctum proximum creşte cu vârsta (de la 7 la 80 cm),
datorită scăderii elasticităţii cristalinului.

Acomodaţia este însoţită de mioză şi de convergenţă.

Acomodaţia este un proces reflex prin care sistemul optic reglează vederea de la distanţă la aproape
şi invers instantaneu.

Acomodatia este proprietatea ochiului de a vedea clar un obiect, aflat la mai putin de 5m
(infinitul oftalmologic) de ochi. Acomodatia se bazeaza pe modificarile de curbura ale fetelor
cristalinului mai accentuate pe fata anterioara (sub actiunea contractiei sau relaxarii muschiului
ciliar), care au ca rezultat schimbarea refractiei oculare in sensul ca razele de lumina venite de la
mai putin de 5m (infinitul oftalmologic), ele isi formeaza focarul pe retina.

1.3 Viciile de refractie specifice ochiului uman

Razele de lumina sufera un proces de refractie la trecerea prin mediile transparente ale
ochiului. Aceste raze de lumina isi modifica directia, astfel incat proiectarea imaginilor obiectelor
pe care le privim sa se faca pe retina . Aceasta este situatia normala, a unui ochi emetrop , care vede
clar la toate distantele.Atunci cand proiectarea imaginilor nu se face corect pe suprafata retinei,
vederea este neclara.Vederea neclara poate fi cauzata de miopie (razele de lumina focalizeaza in
fata retinei), de hipermetropie (focalizarea luminii este in spatele retinei), de astigmatism
(imaginea se formeaza in mai multe locuri) sau de presbiopie. Toate aceste situatii reprezinta vicii
de refractie, insotite de tulburari de vedere.
MIOPIA

Miopia este o tulburare de refractie statica,stigmica si sferica,caracterizata printr-un exces de

refringenta astfel incat razele paralele care vin de la infinit,se unesc in fata retinei.Se noteaza cu
semnul minus(-).

La nastere 70% din copii sunt hipermetropi,20%sunt emetropi,iar miopia apare exceptional in
5% a cazurilor.La adulti,frecventa miopiei este 25-30%,iar 3% dintre acestia prezinta miopie
patalogica.Miopia este mai frecventa la sexul feminin,unde exista o predispozitie mai mare la
miopia forte si procese degenerative ale membranelor oculare.

Clasificare

Exista mai multe criterii de clasificare a miopiei:

a.Dupa gradul de alterare al structurilor globului ocular,miopia poate fi:

- simpla,beninga;

- patologica,degenerativa,maligna,forte;

b.Dupa valoarea dioptrica,miopia poate fi:

- mică:pana la 3 dioptrii;

- medie: intre 3 si 6 dioptrii;

- mare: intre 6 si 9 dioptrii;

- forte: peste 9 dioptrii.

c.Etiopatogenetic,deosebim o miopie:

- axială

- de curbură

- de indice

d.Dupa modalitatea de aparitie,miopia poate fi:

- congenitală;

- dobandită.

Cele mai multe cazuri de miopie sunt produse de o modificare a formei globului ocular. Acesta
la subiectii normali este rotund, dar la cei cu miopie este asemanator ca forma cu un ou. Din aceasta
cauza lumina in loc sa focalizeze pe retina se focalizeaza in fata ei.
Miopia este de obicei o conditie mostenita, astfel un copil are mari sanse de a fi miop daca unul
sau ambii parinti sufera de miopie.
 S-a crezut mult timp ca miopia este produsa de activitatile care implica folosirea pentru un timp
indelungat a vederii de aproape, cum ar fi cititul sau vizionarea programelor de televiziune de la o
distanta prea mica. Studii recente au confirmat aceasta afirmatie, dovedind ca persoanele care

lucreaza in posturi care implica cititul pentru perioade lungi de timp au miopie in stadii mai
avansate.
In afara de aceste modificari ale formei globului ocular, mai exista cateva cauze rare de
miopie:
- miopia patologica este o boala in care polul posterior al globului ocular continua sa se dezvolte
dupa ce a atins dimensiunile fiziologice (dimensiunile globului ocular la care vederea este clara)
- miopia secundara apare ca urmare a altor boli sau situatii patologice cum ar fi nasterea prematura,
sindromulDown
- pseudomiopia sau miopia brusc instalata este o situatie in care miopia se agraveaza rapid din cauza
unei alte boli, cum ar fi diabetul zaharat necontrolat prin dieta sau medicamente.
Rar miopia poate fi produsa de boli oculare, ca de exemplu cataracta sau keratoconus.
Nasterea prematura creste riscul de dezvoltare a miopiei la copil, mai ales daca prezinta
retinopatie de prematuritate (boala este mai frecventa la prematurii care au primit terapie cu oxigen
la si in perioada imediat urmatoare nasterii si se caracterizeaza prin inlocuirea tesutului normal al
retinei cu alte forme de tesut care impiedica functiile acesteia)
Persoanele care au un grad inalt de miopie, conditie cunoscuta sub denumirea de miopie severa au
un risc crescut pentru dezlipire de retina sau glaucom . Motivele pentru aceasta evolutie a miopiei
nu sunt cunoscute.

Exista un risc crescut pentru miopie la persoanele de origine asiatica sau la cei cu istoric
familial. Femeile au un risc mai mare de a dezvolta miopie si de asemenea, odata dezvoltata, de a
avea o forma mai severa de boala decat barbatii.
Prematurii, in special cei care au retinopatie de prematuritate, au un risc crescut. Exista boli
mostenite ale ochiului sau alte afectiuni care pot creste riscul de imbolnavire.
Studii recente au stabilit o legatura intre activitatile in care este folosita timp indelungat vederea la
aproape (de exemplu cititul) si miopie.

Miopia este una dintre bolile care produc vederea incetosata, neclara. Persoanele care sufera
de aceasta boala pot prezenta:
- dificultati in vederea obiectelor situate la distanta, cum ar fi vederea la tabla, la scoala, la televizor
-reducerea performantelor scolare sau sportive.
Copii mai mici de 8-9 ani nu isi dau seama ca nu pot vedea obiectele situate la distanta, dar
parintii sau profesorii pot depista aceasta problema daca copilul:
-priveste aceste obiecte cu ochii usor intredeschisi si cu fruntea incruntata
-tine cartea sau alte obiecte foarte aproape de fata
-sta in bancile din fata clasei, in randurile din fata la teatru sau sta aproape de televizor sau
computer
-nu este interesat de sport sau alte activitati care implica o vedere buna la distanta
- frecvent are dureri de cap .
 Miopia incepe sa se dezvolte de obicei in copilarie sau la inceputul adolescentei, intre 8 si 14 ani.
Majoritatea copiilor se nasc cu o usoara hipermetropie (dificultati in vederea la aproape) care este
insa corectata de dezvoltarea normala a globului ocular in timpul copilariei. Dar daca globul ocular
creste mai mult decat este normal si lumina nu mai este focalizata direct pe retina ci in fata ei, copii
devin miopi.
In timpul adolescentei, odata cu cresterea globului ocular, miopia poate apare si se poate
inrautati rapid. Adolescentii pot avea nevoie de o pereche noua de ochelari la fiecare 12 luni sau
chiar mai des.
Avansarea miopiei se opreste de obicei in jurul varstei de 14-16 ani in cazul femeilor si la
aproximativ 25 ani in cazul barbatilor. Frecvent miopia se stabilizeaza intr-un stadiu usor sau
moderat.
Evolutia miopiei nu poate fi oprita odata ce boala a debutat, se poate doar incerca corectarea
vederii folosind ochelari, lentile de contact sau interventia chirurgicala.
Desi tratamentul nu poate opri evolutia, este important ca aceasta boala sa fie depistata rapid; cei la
care nu este diagnosticata au probleme scolare si de adaptare sociala, pierd increderea in sine.
Miopia creste riscul pentru boli mai grave, cum este dezlipirea retinei, desi in aceasta situatie
riscul este destul de mic. Riscul este direct proportional cu gradul de miopie; astfel miopia severa
are un risc mult mai mare decat cea moderata. Pacientii cu miopie patologica au un risc crescut de a
dezvolta cataracta, glaucom sau dezlipire de retina.

Desi miopia nu poate fi vindecata, tratamentul poate restabili vederea normala sau aproape
normala.
Optiunile terapeutice includ lentilele corectoare (ochelari sau lentile de contact) si
interventia chirurgicala. Folosirea ochelarilor este cea mai folosita metoda de tratament.
Lentilele corectoare fac ca lumina care patrunde in globul ocular sa fie focalizata pe retina.
Ochelarii si lentilele de contact sunt tratamentul preferat pentru cei mai multi pacienti cu miopie.
Ambele sunt sigure si eficiente si sunt mai putin riscante si mai ieftine decat interventia
chirurgicala. Uneori pacientii constata ca ochelarii nu ofera aceiasi claritate a vederii periferice sau
centrale ca si lentilele de contact. Desi lentilele de contact ofera o vedere excelenta, ele prezinta
riscul de infectie. Retetele pentru ochelari sau lentile de contact cuprind forma si puterea lentilelor.
Scopul interventiei chirurgicale este acela de a corecta tulburarea de refractie prin modificarea
formei corneei. Chirurgia corectoare a miopiei este o tehnica relativ noua si cuprinde mai multe
tehnici: LASIK, keratectomie fotorefractiva (ambele procedee folosesc terapia laser), implantarea
unui inel cornean (Intacs) sau implantarea unor lentile intraoculare (Iol)

HIPERMETROPIA
 Hipermetropia este o tulburare de refractie statica caracterizata printr-un deficit de convergenta
astfel incat razele paralele ce vin de la infinit se strang in conditii de repaus acomodativ in spatele
retinei.Se noteaza cu semnul plus(+).

In functie de cauze, hipermetropia poate fi:

– axiala

– de indice

– de curbura.

Din punct de vedere etiologic ,se descriu doua tipuri de hipermetropie :

– congenitala-transmisa genetic autosomal dominant

– dobandita-care apar in luxatia/subluxatia posterioara de cristalin,edemul macular,tumori de

orbita ce imping peretele posterior al globului ocular.

Hipermetropia prezinta doua componente:

– latenta-mascata de acomodatie,evidentiata prin cicloplegie si care dispare dupa 70 ani ,cand

nu mai exista acomodatie

– manifesta-caracterizata prin tulburarea vederii de aproape.

Hipermetropia totala este suma dintre hipermetropia latenta si hipermetropia manifesta.Odata cu

varsta apare scaderea amplitudinii acomodative,iar hipermetropia latenta devine din ce in ce mai
manifesta si in final egala cu cea totala.

Descoperirea hipermetropiei poate fi la copil sau la adult.Copilul este adus la consultatie fie
pentru o anomalie oculara,fie pentru un strabism,fie mai rar pentru o atitudine vicioasa si foarte rar
pentru un control de rutina.Manifestarile subiective sunt in functie de gradul
hipermetropiei.Hipermetropia poate fi asimptomatica,cand amplitudinea acomodativa este mai mare
decat valoarea hipermetropiei totale si necesarul acomodatiei pentru vederea de aproape.

La adultii tineri(18/25ani) tot datorita acomodatiei excesive sunt mai frecvente modificarile
patologice ale acomodatiei(astenopatia si spasmul acomodatiei).

La pacientii peste 35-40ani, ca urmare a configuratiei camerei anterioare poate apare glaucomul cu
unghi inchis.

Evolutie: in general hipermetropia nu atinge valori dioptrice mari si nu progreseaza cu varsta.La

adulti este stationara,iar amplitudinea acomodativa scade cu varsta necesitand cresterea progresiva a
corectiei.

Simptomele hipermetropiei sunt:

– dificultatea de a vedea de aproape

– vedere la distanta incetosata (apare daca ai un grad avansat de hipermetropie)

– oboseala ochilor cand citesti

– inrosirea ochilor

– dureri de cap

– lacrimare frecventa

– usturimi ale ochilor

Oftalmologii au două tipuri principale de abordare a hipermetropiei. Unii dintre ei prescriu lentile
cu +, pentru a elibera tensiunea oculară. Aceştia consideră că hipermetropia netratată, poate
conduce la dificultăţi binoculare, asemenea ambliopiei sau strabismului. Celălalt curent
descurajează folosirea lentilelor, chiar şi în cazul erorilor de refracţie de până la +7 dioptrii. Motivul
este acela că abilitatea copiilor de a-şi concentra ochii este cu mult mai mare faţă de ceea ce trebuie
pentru a trata hipermetropia. Un lucru merita mentionat aici si anume, ca ochelarii sau lentilele de
contact nu fac decat sa inrautateasca problema de vedere actuala. Ochii nu se vor mai acomoda cu
timpul cum trebuie datorita lentilelor corectoare, deoarece muschii oculari se vor slabi si practic se
vor atrofia. Drept urmare dioptriile vor creste si hipermetropia se va agrava.

ASTIGMATISMUL

Astigmatismul este o tulburare de refractie statica asferica si astigmica,in care inegalitatea

curburilor dioptrilor oculari,face ca imaginea unui punct sa fie o suprafata(exista o diferenta de
refractie intre meridianele principale ale globului ocular sau intre punctele aceluiasi meridian)

Clsificare:

a.Dupa modalitatea de aparitie ,poate fi:

-congenital-care este intotdeauna simetric si bilateral;se modifica putin in cursul vietii si apare
datorita unei modificari in curbura dioptrilor oculari

-dobandit,care poate fi:

-indus operator(dupa chirurgia polului anterior)-corectabil prin corectie optica

-astigmatism neregulat foarte dificil de corectat pe plan optic

-astigmatism de origine retiniana in miopiile forte cu anomalii anatomice ale polului

posterior.
b.Dupa diferenta de refringenta intre punctele aceluiasi meridian sau intre meridianele principale:

-neregulat

-regulat

c.Dupa pozitia focarelor imaginii ,astigmatismul regulat poate fi:

-simplu

-compus

d.Dupa refringenta meridianelor principale:

-conform regulei(direct)

-contrar regulei(invers)

e.Dupa inclinatia meridianelor principale:

-cu axe de 0 si 90 grade

-cu axe inclinate(oblice)

Studiul optic al ochiului astigmat

Optic ,razele paralele care ajung la corneea asferica,se transforma intr-un fascicul cu o
conformatie particulara numit conoidul lui Sturm.Sectiunea acestui fascicul de forma eliptica,care
se alungeste de la cornee,se aplatizeaza progresiv pana devine un segment de dreapta numit dreapta
focala anterioara,care este data de meridianul cel mai refringent(cel mai curbat)pe care ea este
perpendiculara.Plecand de la aceasta dreapta focala anterioara,fasciculul luminos diverge;sectiunea
sa de forma eliptica va creste formand cercul minimei confuzii,redevenind apoi o elipsa din ce in ce
mai plata,cu axa mare perpendiculara pe elipsa precedenta,pana la formarea celei de a doua drepte
numita dreapta focala posterioara,perpendiculara pe meridianul cel mai putin refringent.

Distanta dintre cele doua linii focale se numeste intervalul lui Sturm.Principiul corectarii
astigmatismului este de a diminua intervalul lui Sturm la un punct imagine plasat pe retina.

a.Astigmatismul neregulat

Este o tulburare de refractie astigmica ,asferica, caracterizata printr-o diferenta de refractie intre
punctele aceluiasi meridian.

I.In functie de cauza, acest tip de astigmatism poate fi:-primar-de cauza necunoscuta

-secundar

II.Dupa topografia corneeana,deosebim:

-astigmatism neregulat cu model definit,in care exista o arie plata sau curba de cel putin 2mm
diametru datorita unei ablatii descentrate,descentrarii accentuate,insulelor centrale,neregularitatilor
centrale sau periferice

-astigmatism neregulat cu model nedefinit,in care topografia corneeana arata multiple

neregularitati,arii mici sau mari,plate sau bombate

Neregularitatile suprafetei dioptrice in cauza imprima fasciculului refractat o structura neregulata pe

care optica geometrica nu o poate tenta matematic.Ca urmare,corneea cu astigmatism neregulat
prezinta de-a lungul aceluiasi meridian raze de curbura variabile.

Clinic ,subiectiv bolnavul declara o tulburare grava de vedere,iar obiectiv la biomicroscop se

observa neregularitati corneene.

b.Astigmatismul regulat

Este o aberatie asferica,astigmica de o diferenta de refractie intre cele doua meridiane pricipale
peste 1D

Exista in mod fiziologic un astigmatism corneean,care nu depaseste 1 D ,fiind compensat de un

astigmatism cristalinian invers.Nu necesita corectie optica.

Majoritatea astigmatismelor regulate sunt de natura corneeana,deseori bilaterale,iar cand apar

monolateral pot induce ambliopia.

Clinic-din punct de vedere functional,astigmatul va prezenta o scadere de acuitate vizuala atat la

distanta cat si la aproape,care depinde de tipul si gradul astigmatismului.De regula, tulburarile
legate de acuitatea vizuala sunt prezente mai ales in astigmatismul miopic compus,iar cele de tip
astenopie acomodativa sunt mai frecvente in astigmatismul hipermetropic.Aceste fenomene
subiective nu sunt caracteristice astigmatismului,dar atrag atentia asupra existentei unui viciu de
refractie.

Ca regula generala, astigmatul va confunda literele sau cifrele(semn patognomonic pentru

astigmatism).

Subiectiv ,bolnavul declara prezenta cefaleei si oboselii oculare,mai ales daca subiectul are un
astigmatism hipermetropic si acomodeaza,fotofobie si diplopie monoculara,care poate fi
simptomatica pentru un astigmatisminvers sau care se decompeseaza.

Obiectiv,se remarca congestie oculara discreta,lacrimare,atitudine compensatoare constand in

micsorarea fantei palbebrale,privirea printre gene(actioneaza ca un punct stenopeic)si uneori
blefarite.Rareori,poate fi prezent torticolisul.

In general,astigmatismul invers este mai bine suportat decat cel direct.

Dupa 40 ani,cand apare scaderea amplitudinii acomodative,astigmatul va prezenta o jena si la

aproape,insotita de cefalee,oboseala oculara,hiperemiamarginii libere palpebrale si
conjunctivite.Toate aceste semne dispar la repausul ocular.
 Diagnosticul astigmatismului se face ca si la celelalte ametropii,prin metode subiective si
obiective de determinare a refractiei oculare dupa realizarea cicloplegie.
Pacientii cu astigmatism nediagnosticat si netratat au adesea:
-cefalee
-oboseala oculara;
-vedere incetosata;
-acuitate vizuala scazuta in special pentru vederea la distanta.
Desi astfel de simptome sunt nespecifice si nu sugereaza imediat un astigmatism, pacientii sunt
sfatuiti sa se prezinte la medic in vederea stabilirii unui diagnostic de certitudine si instituirii unui
tratament adecvat.
Nu exista factori de risc specifici pentru aparitia astigmatismului (in afara de un istoric familial
de astigmatism) – oricine poate dezvolta astigmatism, indiferent de varsta.

Astigmatismul poate fi tratat cu ochelari, lentile de contact sau prin interventie chirurgicala.
PRESBIOPIA

Presbiopia reprezinta diminuarea puterii de acomodare a ochiului o data cu inaintarea in varsta,

mai ales la distingerea obiectelor de aproape. Pe masura apropierii de varsta medie,
cristalinul(lentila ochiului) se subtiaza si isi pierde din elasticitate. Acomodarea vizuala reprezinta
capacitatea cristalinului de a-si modifica convexitatea si grosimea pentru a permite focalizarea
obiectelor aflate la diferite distante. Pierderea acestei proprietati duce la diminuarea vederii,
deoarece obiectele nu mai sunt focalizate bine. Aceste probleme incep sa fie remarcate in jurul
varstei de 45 ani, cand pentru a citi dintr-o carte sau ziar, acestea trebuie indepartate de ochi pentru
a vedea mai bine. In mod normal, muschii care sustin cristalinul se relaxeaza si se contracta in
functie de distanta la care se afla obiectele. In presbiopie munschii inca functioneaza, dar cristalinul
isi pierde din elasticitate si nu-si mai poate modifica convexitatea pentru a putea vedea bine
obiectele de aproape. Imaginile sunt focalizate in spatele retinei, in loc sa fie focalizate pe retina,
aceasta determinand o vedere neclara. Pentru imbunatatirea vederii se mareste distanta  dintre obiect
si ochi si astfel proiectia va avea loc la nivelul retinei. De exemplu se poate indeparta ziarul pana se
obtine o imagine buna. Din acest motiv prezbiopia este uneori numita sindromul  „bratului scurt ”.
Presbiopia este un proces normal in cadrul imbatranirii. Odata cu inaintarea in varsta cristalinul se
subtiaza si isi pierde din elasticitate, iar muschii ce sustin cristalinul sunt si ei usor afectati. Aceste
doua schimbari scad capacitatea de acomodare in special pentru vederea la apropiere. Insa aceste
modificari apar gradat, desi poate parea ca aceasta diminuare a acomodarii survine brusc.

Principalul simptom al presbiopiei este vederea neclara in special in distingerea obiectelor

apropiate. Aceasta se inrautateste la lumina slaba sau pe un fond de oboseala. Presbiopia poate de
asemenea sa produca cefalee( dereri de cap) sau astenopie (oboseala ochilor).

Acomodatia reprezinta un complex de fenomene ce modifica refractia oculara pentru vederea de

aproape. Amplitudinea acomodativa descreste treptat o data cu inaintarea in varsta. Acest fenomen
a fost explicat pana in prezent prin teoria lui Helmolt, teorie ce implica doar muschiul ciliar. Se pare
ca in fenomenul acomodatiei intervin, pe langa muschiul ciliar, alti factori cum ar fi: cristalinul,
dinamica biofizica a capsulei cristaliniene, componentele elastice extracristaliniene, vitrosul, irisul.
In functie de rolul acestor factori cu implicatiile lor fiziopatologice se incearca metode chirurgicale
de rezolvare a prezbiopiei( reversia chirurgicala a presbiopiei si sclerotomia ciliara antereioara)
precum si controlul hipertensiunii intraoculare.

Acomodatia reprezinta un complex de fenomene senzoriale, neuromusculare si biofizice care

modifica refractia oculara in scopul aducerii imaginii pe retina pentru pentru vederea de aproape.
Amplitudinea acomodativa in ochiul uman descreste progresiv cu inaintarea in varsta. Prezbiopia
este unul dintre cele mai precoce semne de imbatranire. Prezbiopia se manifesta la ochii emetropi in
jurul varstei de 40-45 ani si trebuie acceptata ca un fenomen natural de „imbatranire” al ochiului. Ea
nu este o boala si prin urmare nu poate fii prevenita. Pana in prezent prezbiopia a fost explicata prin
ipoteza Helmholz privind acomodatia si modoficarile ei. Aceasta se bazeaza te teoria actiunii
indirecte a unor muschi. Astfel, ea sustine ca la vederea la distanta muschiul ciliar este relaxat iar
zonula cristalinului este sub tensiune. Cand ochiul acomodeaza, muschiul ciliar se contracta si
tensiunea in zonula scade fapt care permite capsulei cristaliniene, elastice, sa se contracte
determinand o scadere a diametrului ecuatorial si a razelor de curbura anterioara si posterioara ale
lentilei cu o crestere a grosimii centrale. Conform acestei ipoteze prezbiopia este deci un proces
legat de varsta ce ar putea fi reversibil numai prin schimbarea elasticitatii cristalinului sau a capsulei
sale.

Astenopia acomodativă

Astenopia acomodativă este o tulburare patologică a acomodaţiei, care se manifestă prin

oboseală oculară. Se datorează oboselii muşchiului ciliar. Deşi amplitudinea acomodativă este
normală, pe parcursul lucrului pacientul nu poate susţine efortul vizual. Simptomele sunt:
înceţoşarea vederii, dedublarea conturului literelor, citirea de aproape este dificilă. Uneori este
însoţită de cefalee, dureri difuze în orbite, migrene, stări de greaţă, congestie conjunctivală, blefarită
eritematoasă.

Spasmul acomodaţiei

Spasmul acomodaţiei este o tulburare patologică a acomodaţiei. Se manifestă prin tulburarea

vederii la distanţă şi păstrarea ei aproape normală la aproape. Este o stare de contractură permanentă
a muşchiului ciliar, ceea ce determină instalarea unei miopii spasmotice. După un efort acomodativ
mai mare, tonusul acomodativ se permanentizează, blocheză acomodaţia, care nu se mai poate
relaxa în vederea ladistanţă.Uneori este însoţit de cefalee şi de mioză. Este frecvent la cei care
lucrează mult aproape lucruri de fineţe.

Ambliopia

Vederea normala se dezvolta odata cu utilizarea obisnuita, in egala masura pentru ambii ochi.
Ambliopia, numita si "ochiul lenes", debuteaza de obicei cand un ochi nu este folosit suficient
pentru ca sistemul vizual din creier sa se dezvolte corespunzator. Creierul ignora (neutralizeaza)
imaginile de la nivelul ochiului strabic si foloseste numai cele formate in ochiul sanatos, ceea ce
determina o vedere nesatisfacatoare. Ambliopia de obicei afecteaza numai un ochi, dar poate apare
si la ambii ochi. Copiii pot dezvolta ambliopie de la nastere pana in jurul varstei de 7 ani.

Un copil cu ambliopie poate sa nu realizeze ca foloseste un singur ochi. Ignorarea imaginii din
ochiul afectat este o reactie inconstienta pe care copilul nu o poate controla.

Este importantă depistarea fenomenului la vârste fragede pentru a putea fi corectat. Prin coperirea
ochiului normal, cel cu vedere mai slabă este forţat să se conecteze la creier ceea ce va avea ca efect
îmbunătăţirea acuităţii vizuale.
Capitolul 2

Consultanta optometrica
2.1 Prezentarea cabinetului de optometrie
Cabinetul de optometrie trebuie sa-l faca pe client sa fie degajat. Este alcatuit din trei incaperi: sala
de asteptare, cabinetul de consultatie si o toaleta. Sala de asteptare a pacientilor are aspectul unei
camere pentru invitati . Este o incapere primitoare, mobilierul este din pal melaminat, fiind usor de
intretinut și menținut curat. In sala de asteptare avem scaune pentru pacienti, o masuta, un
cuier,precum si vitrinele cu ramele de ochelari, unde pacientii care isi asteapta randul, sa poata
vizualiza produse noastre. Tot in sala de asteptare se afla si receptia, acolo unde pacientii sunt
intampinati de catre personalul cabinetului. Capacitatea salii de asteptare este de 6 locuri . Culorile
sunt alb si verde, culori ce denota relaxare, curatenie, buna dispozitie.

Din sala de asteptare se intra in cabinetul de consultatii.Cabinetul de consultatii este de

asemenea un loc primitor, care-l face pe pacient sa se simta degajat. Lungimea salii este de circa 7
metri, astfel incat examinatorul are posibilitatea de a se invarti in jurul scaunului pacientului.
Totodata se asigura distanta standard de la pacient la tabloul de teste - 5m. Echipamentul cabinetului
de consultatii este complet si aranjat ca pacientul sa faca minimul de deplasari. Din motive optice
suprafetele echipamentelor sunt de culoare inchisa sau mate, negre, gri inchis. Astfel se reduc
reflexele pe suprafete, pacientul si examinatorul nu sunt jenati.

Iluminarea in cabinetul de consulatii este predominant, artificiala si cu intensitate

controlabila. Din sala de asteptare nu se vede interiorul cabinetului, cand usa acestuia este deschisa;
existand un coridor intre sala de asteptare si cabinet.

În cabinet trebuie să existe, în primul rând, echipamentul necasar pentru examenul iniţial:
oftalmoscop de mână; oftalmoscop binocular indirect; disc Placido; prismă variabilă; lampă stilou;
skiascop; cilindru încrucişat; lampă simplă. Pentru examenul amănunţit este necesar un echipament
complet, care în general se compune din: unit oftalmologic, având în componenţă: biomicroscop cu
lampă cu fantă, oftalmometru, foropter, proiector de teste, oftalmoscop, skiascop, lampă pentru
iluminat; refractometru vizual sau autorefractometru; polatest; tablouri cu teste pentru aproape si
pentru departe; trusa de lentile pentru testare subiectivă; echipament pentru campimetrie şi
perimetrie; teste pentru vedere în culori; echipament pentru adaptometrie; echipament pentru
testarea sensibilităţii la contrast; sinoptofor, ambliofor; teste de dislexie.
 Masuri de tehnica al sanatatii si securitatii muncii. Paza si stingerea incendiilor in cabinetul de
optometrie

Pentru incaperile in care se desfasoara activitatile de fabricare si montare a ochelarilor exista

prevederi legale. In functie de specificul functional al incaperii , aceasta trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii :

- sa aiba o suprafata plana si neteda pentru a nu ingreuna circulatia persoanelor , insa suficiet de
rugoasa si antiaderenta , pentru a nu permite alunecarea .
- sa fie rezistenta la uzura produsa de circulatia intensa a persoanelor.
- Sa nu se deformeze sub actiunea obiectelor intensa a persoanelor.
- Sa-si pastreze forma si aspectul timp indelungat in conditii de exploatare normala.
- Sa nu permita producerea prafului prin uzura normala.
- Sa permita realizarea reparatiilor curente intr-un mod usor ,rapid si comod.
- Sa fie rezistente la actiunile diferitilor agenti chimici , specifici tehnologiei din incaperea
respective
- Sa fie ignifuge
- Sa fie rele conducatoare de caldura
- Sa permita scurgerea apelor.

Protectia, securitatea si sanatatea locului de munca sunt aspecte foarte importante ale activitatii
desfasurate atat la locul de munca , cat si in mediul inconjurator. Fara cunoasterea si respectarea
acestor aspecte, pericolele ce pot aparea la locul de munca pot deveni iminente si de necontrolat, cu
grave urmari asupra vietilor omenesti si a mediului inconjurator. De aceea este obligatia fiecarei
persoane de a se informa, de a se pregati pentru tot ce presupune masuri, regului de protectia ,
securitatea si sanatatea locului de munca.

2.2 Ergonomia locului de munca al tehnicianului optometrist

Ocupatia de optometrist este o profesie dezvoltată, pornind de la aspectele tehnice ale

domeniului, spre partea de îngrijire medicală acordată factorului uman, fapt care face din
acest specialist un factor de interfaţă cu medicul oftalmolog, un specialist ce se poate integra
în activitatea de servicii pentru populaţie. Conform Standardului de Pregatire Profesionala ocupaţia
de TEHNICIAN OPTOMETRIST constă în „examinarea pacienţilor cu acuitate vizuală
deficitară,prescrierea şi montarea ochelarilor de corecţie şi a lentilelor de contact, acordarea
consultaţiilor cu privire la utilizarea acestora asigurând întreţinerea echipamentelor
necesare exercitării ocupaţiei”.
 Ergonomia locului de muncă, are în principal rolul de a armoniza într-un tot unitar, elementele
locului de muncă (mijloacele de muncă, obiectele muncii şi forţa de muncă), în vederea asigurării
condiţiilor, care să permită excutantului desfăşurarea unei activităţi bune, cu consum minim de
energie şi cu senzaţie de bună stare fiziologică. Prin loc de muncă se înţelege suprafaţa sau spaţiul
în care omul muncii sau un grup de oameni ai muncii, acţionează cu ajutorul uneltelor de muncă
asupra obiectelor muncii, în vederea extragerii sau transformării lor, potrivit scopului urmărit.
Organizarea ergonomică a locului de muncă impune parcurgerea unor etape succesive, bine
determinate. Prima etapă este documentarea şi înregistrarea datelor necesare proiectării noului
loc de muncă.Alegerea locului de muncă, atunci când avem de a face cu studii de reorganizare a
unor locuri de muncă, constă în stabilirea locurilor de muncă care se justifică a fi analizate.
Înregistrarea datelor studiului, constă în obţinerea de informaţii privind organizarea locului de
muncă (suprafaţa, mijloacele de muncă, forţa de muncă, obiectul muncii şi condiţiile de mediu).
Examinarea critică a situaţiei existente cu ajutorul metodei interogative este o etapă ce urmăreşte
eliminarea deficienţelor constatate şi stabilirea soluţiilor de îmbunătăţire. Proiectarea organizării
ergonomice a locului de muncă constă în proiectarea unor variante noi, pe principii şi reguli
ergonomice, dintre care se alege varianta ce prezintă cele mai multe avantaje. În cadrul acestei etape
se disting următoarele faze : proiectarea variantelor de organizare a locului de muncă, calculul
eficienţei şi alegerea variantei optime. Elaborarea normativelor sau normelor de muncă este o
etapă care are drept scop stabilirea consumului de muncă, pentru realizarea elementelor procesului
de muncă şi a acestuia în totalitate.

Executantul, cu ajutorul organelor sale de simţ, recepţionează informaţiile provenite din zona sa de
activitate. Pe baza acestor informaţii, precum şi a unor informaţii stocate în memorie, ia o anumită
decizie, care este executată de organele sale executante. Aceste organe transmit decizia mijlocului
de muncă prin intermediul dispozitivelor de acţionare ale acestuia. Mijlocul de muncă este acela
care în permanenţă, prin intermediul unor aparate prezintă executantului informaţii privind modul
cum au fost executate comenzile. Funcţiile îndeplinite în cazul relaţiei executant – mijloc de muncă,
de fiecare element al relaţiei sunt:

a) funcţii îndeplinite de executant: - recepţionarea informaţiei de către factorul uman poate fi

făcută mai rapid sau mai lent, mai precis sau mai puţin precis, ea depinzând de modul de prezentare
a informaţiei. Această informaţie provine din exteriorul sau interiorul sistemului. Ergonomia
vizuală precizează modalităţile de intrare a informaţiilor, dar execuţia lor poate fi facilitată prin
asigurarea unui volum de informaţii optime ce poate fi prelucrat într-un interval de timp minim. -
acţionarea este legată de funcţia de recepţionare şi trasmitere a acţionărilor între membrele
superioare şi inferioare. De asemenea, se asigură o concepţie constructivă a mijloacelor de
acţionare, care conduce la consumuri minime de energie fizică şi nervoasă pentru executant.

b) funcţiile îndeplinite de mijlocul de muncă : - execuţia comenzilor este funcţia

îndeplinită în totalitate de mijlocul de muncă şi depinde, de asemenea în totalitate, de soluţiile
tehnice adopate de proiectant ; - prezentarea informaţiei din interiorul sistemului se face cu ajutorul
aparatelor de măsură şi control cu care este echipat mijlocul de muncă. Concepţia constructivă
ergonomică a acestor aparate, asigură elementului uman o recepţionare corespunzătoare a
informaţiilor, deci o condiţie care conferă sistemului stabilitate şi fiabilitate. Executantul şi mijlocul
de muncă evoluează într-un anumit mediu fizic şi social, ce impune şi influenţa acestor factori.

În vederea adaptării factorului uman la activitatea sa, în proiectarea ergonomică a locului

de muncă se va ţine seama de dimensiunile antropometrice, dimensiuni care variază de la individ la
individ, funcţie de sex, de zona geografică, regimul de viaţă din copilărie, practicarea unor sporturi
etc.

Echipamentul oferă posibilitatea utilizatorului să creeze un loc de muncă special adaptat

nevoilor sale, atât din punct de vedere antropometric, cât şi în raport cu nevoile sale vizule. Acest
mod de organizare a locului de muncă, previne accidentările repetate prin lovire de mobilier,
oboseala oculară etc. Echipamentul nu vindecă, dar previne îmbolnăvirea, este uşor de montat fiind
natural din acest punct de vedere, iar cunoştinţe minime de mecanică pot fi utilizate alături de
manualul său tehnic de montaj.

Zona de lucru este suprafaţa rezervată unui executant, individual sau colectiv, care realizează
aceeaşi lucrare, pentru a-şi îndeplini sarcinile de muncă. Ea trebuie corect dimensionată, astfel încât
să permită aşezarea mijoloacelor de muncă şi a obiectelor muncii necesare executantului pentru
desfăşurarea activităţii cu mişcări cât mai puţin obositoare. Se disting următoarele zone de lucru:
zona de lucru în plan orizontal şi zona de lucru în plan vertical. Ambele zone se compun dintr-o
zonă normală şi o zonă maximă.
Indiferent dacă munca se desfăşoară în plan orizontal sau vertical, este recomandabil să tindem
ca mişcările să fie executate în sfera normală. În acest scop, materialele, piesele, butoanele spre care
se intind mâinile, este recomandabil să fie plasate în interiorul sferei normale de muncă, după
criteriul frecvenţei de utilizare. Pentru o amplasare raţională a dispozitivelor de acţionare, a surselor
de informaţii vizuale, pentru dimensionarea suprafeţelor de lucru, se va ţine seama, pe lângă zonele
de muncă şi de posibilităţile de rotire a ochilor şi a capului, pentru amplasarea surselor de informaţii
vizuale.
 Ambianţa fizică constituie o componentă importantă în proiectarea ergonomică a locurilor de
muncă. Ea depinde de condiţiile organizatorice şi are implicaţii directe asupra bunei stări fiziologice
a executanţilor, cât şi asupra volumului şi calităţii producţiei.

Factorii care influenţează randamentul executantului la nivelul locului de muncă sunt de

natură :- individuală: pregătirea profesională, aptitudini, capacitate de învâţare şi adaptare, interes
pentru profesiune, motivaţie pentru muncă, aspiraţii, sistem de valori, sănătate, experienţă, situaţie
socială etc. ; - tehnică: tipul utilajului, gradul de uzură, modul de reglare etc.; - organizatorică:
metoda de muncă, normele de muncă, recrutarea, repartizarea, calificarea şi integrarea personalului
etc.; - psihosocială: climatul psihosocial de la locul de muncă, stil de conducere etc.

Pentru ca în proiectarea şi organizarea ergonomică a locului de muncă, relaţia dintre

factorul uman şi activitatea sa să fie optimă, este necesar să se asigure orientarea, selecţia şi
repartizarea profesională a executantului potrivit locului respectiv. Aceste acţiuni presupun, pe de o
parte, stabilirea solicitărilor diferitelor locuri de muncă (analiza psihologică a muncii), iar pe de altă
parte, evaluarea posibilităţilor individuale ale celor care vor presta aceste activităţi.

2.3.Studiu de caz

OD: CYL+2.00 DPT 165AX

OS: CYL+2.50 DPT 120 AX

DP = 59 mm

Varsta: 50 ani

Sexul:F

Astigmatismul este o tulburare de refractie statica asferica si astigmica,in care inegalitatea

curburilor dioptrilor oculari,face ca imaginea unui punct sa fie o suprafata(exista o diferenta de
refractie intre meridianele principale ale globului ocular sau intre punctele aceluiasi meridian).
Cauze  

Astigmatismul are ca rezultat înceţoşarea tuturor imaginilor, fie că acestea sunt apropiate
sau depărtate. Aceasta apare atunci când corneea are mai degrabă forma unei mingi de rugby, decât
forma rotundă a unei mingi de fotbal. Această formă neuniformă determină razele de lumină ce
pătrund în ochi să se focalizeze în mai multe puncte, în loc să se focalizeze numai pe retină , aşa
cum ar trebui.
 Diagnostic  

Boala poate fi diagnosticata printr-un control oftalmologic obisnuit. Medicul oftalmolog va testa
acuitatea vizuala, puterea refractara (capacitatea ochiului de a schimba focalizarea de la apropiere la
departare), starea muschilor si starea retinei. Medicul va putea masura si dioptriile in cadrul acestui
consult.

Tratament  

Tratamentul astigmatismului depinde de câţiva factori, precum vârsta, activităţile şi ocupaţia

dumneavoastră, dar este corectat, în mod obişnuit, cu ajutorul lentilelor de contact şi al ochelarilor
de vedere.Tratamentul astigmatismului se face diferit in functie de varsta pacientului.
Copiii accepta in general corectia totala a astigmatismului (dupa cicloplegie), dar in cazul adultilor
se prefera in multe cazuri o subcorectie a dioptriei .
Tinerii pana in 18 ani pacientul poarta corectia optica (ochelari cu lentile cilindrice sau
sferocilindrice sau lentile de contact torice).Daca viciu de refractie este stabil un an si pacientul are
peste 18 ani poate apela, daca topografic corneea permite, si la chirurgia refractiva.
Dupa varsta de 40-45 ani, tratamentul se personalizeaza de la caz la caz, in functie de valoarea
astigmatismului si de starea cristalinului.

Determinarea acuităţii vizuale.

Acuitatea vizuală reprezintă capacitatea ochiului de a distinge separat două obiecte alăturate.
Se determină capacitatea ochiului de a aprecia forme, contururi şi detalii spaţiale.

Spaţiul în care se realizează determinarea acuităţii vizuale trebuie să fie separat de spaţiul de
vânzare.

Testarea decurge astfel: pacientul este aşezat la o distanţă de 5m de optotip. Distanţa este de
5m pentru că aceasta este distanţa la care ochiul nu mai face efort acomodativ.

Optotipul este un dispozitiv standard, care are un fond luminat uniform pe care sunt dispuse
litere, cifre, semne, figuri aşezate în ordine crescătoare a mărimilor, care trebuie văzute de pacient
de la o anumită distanţă. Există mai multe feluri de optotip: optotipul Snellen foloseşte litera E în
diferite poziţii, optotipul Landolt foloseşte inele, optotipul Lebenshon foloseşte litere aşezate astfel
încât nu pot fi memorate. Acesta din urmă este cel mai folosit având avantajul că permite
formularea de întrebări simple, la care pacientul poate formula răspunsuri simple ( deci nu se
creează confuzii), caracterele nu pot fi memorate de către pacient, astfel încât dacă nu le vede clar
nu le recunoaşte, iar testul conţine linii orizontale , verticale, oblice şi curbe. Se folosesc doar
literele D, E, F, K, H, O, N, P, R, T, U, X, Z.

Acuitatea vizuală creşte în funcţie de luminarea fondului, de contrastul literelor, dacă ochiul
este adaptat.

Examinarea pacientului se face pe rând cu fiecare ochi, apoi cu ambii ochi. Dacă pacientul
este tânăr şi vede ultimul rând înseamnă că este emetrop sau hipermetrop. Se pun lentile cu dioptrii
+; dacă vede bine cu +1 este hipermetrop şi vom pune lentile cu + cu valori crescătoare până la cea
mai mare valoare la care vede bine. Lentila cu valoare pozitivă cu care vede cel mai bine este
valoarea hipermetropiei relative. Dacă nu vede cu lentila +1 înseamnă că este emetrop.

Testarea cu optometrul lui Donders

Optometrul lui Donders este format din trei fire întinse într-un cadru metalic, sub formă de
harpă. Se apropie de ochi şi se notează distanţa de la care firele sunt văzute dublu.

Refractometria

Se proiectează pe retina pacientului un test format din două jumătăţi de linii paralele
orizontale şi două jumătăţi de linii verticale perpendiculare pe cele orizontale. Liniile orizontale
determină refracţia în meridianul orizontal, iar cele verticale determină refracţia meridianului
vertical. Când imaginei mirei este clară, citim pe scara gradată valoarea ametropiei.

Autorefractometria computerizată determină automat refracţia oculară. Există două tipuri de

refractometre: cele destinate refractometriei subiective şi cele destinate refractometriei obiective.
Refractometrul efectuează măsurători de biometrie oculară, calculează valoarea refracţiei oculare şi
înregistrează automat refracţia

Refractometrele automate construite pe principiul skiascopiei sunt formate din:

 sistem de iluminare a retinei care nu solicită acomodaţia

 sistem de detecţie- receptori fotoelectrici transcriu calitatea fascicolului emergent al ochiului
 sistem de aliniere a ochiului- se centrează sistemul optic al ochiului prin ghidarea mirelor
verzi în cruce reflectate pe cornee, care trebuie aliniate pe pupila văzută printr-un telescop
sau printr-un monitor video
  sistem de relaxare a comodării-o miră care are o mişcare de du-te-vino, de aceea este văzută
când şters, când precis
 sistem de afişare a detrminării- cu imprimantă.
Pacientul va fi informat că se va fixa mira dezacomodativă şi se va măsura refracţia fiecărui
ochi.

Amplitudinea de acomodare

Testul are ca scop evaluarea amplitudinii de acomodare. Materialele folosite pentru testare
sunt: foropterul (trusa de testare subiectivă) şi tabloul de optotipuri pentru aproape.

Condiţiile în care se desfăşoară testarea sunt următoarele: iluminare ambiantă standard, ţinta
este intens iluminată, tabloul de optotipuri este aşezat la 33cm. În faţa ochilor se aşează
compensarea subiectivă. Se cere subiectului să citească literele din tabloul de optotipuri
corespunzătoare acuităţii maxime. Dacă subiectul poate citi, se adaugă lentile sferice negative în
trepte de –0,25dpt., binocular, până ce subiectul reclamă că ţinta este definitiv neclară. Valoarea
lentilei minus adăugată este sumată cu + 2,50dpt. De exemplu: Compensarea subiectivă iniţială +
1,00dpt. Lentile negative adăugate –3,00 dpt.

Dacă subiectul este presbit, se adaugă lentile sferice pozitive în trepte de +0,25 dpt.
binocular până ce citeşte ţinta cu dificultate. Puterea lentilei pozitivă adăugată la compensarea nr.7
este scăzută din 2,50 pentru a se obţine amplitudinea

Metode şi mijloace de ameliorare

Corecţia optică a presbiopiei se realizează cu lentile convexe adăugate pentru vederea la
distanţă (lentile adiţionale), având în vedere obişnuinţa persoanei. Adiţionala maximă este de +3 D,
care aduce punctul proximum la distanţa de 28 cm. Convergenţa va fi relaxată prin prisme cu baza
intern.

În cazurile de ametropii necorectate, se înregistrează situaţii specifice.

La hipermetropi, presbiopia se va simţi mai curând decât la emetropi deoarece o parte din
acomodaţia sa restantă este folosită pentru obţinerea unei vederi mei clare la distanţă şi de aceea nu
rămâne suficientă pentru vederea aproape.
 La miopi, presbiopia va apărea mai târziu deoarece aceştia utilizează o acomodaţie mai mică
decât emetropii pentru a citi la distanţa de 33cm

(miopie mică-sub 3D). Miopii cu 3-4D citesc fără acomodaţie la o distanţă normală. Dacă este
vorba despre miopii cu valori mai mari, indivizii pot citi fără lentile, dar apropie textul de ochi.

În cazul ametropiilor corectate, presbiopia se resimte la vârste diferite pentru vederea

departe, în funcţie de tipul ametropiei şi de tipul corecţiei (ochelari sau lentile corneene).

La hipermetropul corectat cu lentile corneene, presbiopie se resimte la fel ca la emetrop, la

aceeaşi vârstă.

La hipermetropul bine corectat cu ochelari pentru departe, presbiopia se va resimţi mai

devreme decât la emetrop. Fenomenul apare cu atât mai devreme cu cât hipermetropia are valoare
mai mare.

La miopul corectat cu lentile corneene, presbiopia va apărea la aceeaşi vârstă ca la emetrop,

el utilizând pentru vederea aproape aceeşi acomodaţie.

La miopul corectat cu ochelari, efectele presbiopiei se vor face simţite mei târziu. Corecţie
cu ochelari cu lentile convexe determină, în vedere aproape, efectul prismatic cu vârful extern.
Acesta este cu atât mai accentuat cu cât valoarea miopiei este mai mare. Cititul se face cu o
subconvergenţă, deci cu subacomodaţie şi presbiopia se va resimţi mai târziu cu cât miopia este mai
mare. De aceea, persoanelor cu miopie care au vârsta în jur de 40 ani şi care doresc lentile corneene
în locul corecţiei cu ochelari, trebuie să li se atragă atenţia asupra faptului că presbiopia va apărea
mai devreme.

Miopul, datorită presbiopiei, va trebui să micşoreze valoarea lentilelor pentru citit sau chiar
să renunţe la ochelarii pentru aproape.

În cazul astigmatismului hipermetropic, presbiopia este mai precoce, în timp ce în cazul

astigmatismului miopic, simptomele presbiopiei se vor face simţite mai târziu.

În cazul astigmatismului invers miopic sau hipermetropic, efectele asupra vederii de aproape vor
apărea mai repede.

În cazul anizometropiei, unul dintre ochi poate fi folosit pentru vederea aproape, iar celălalt
pentru vederea departe. Acest lucru determină tulburări ale vederii binoculare- heteroforie,
insuficienţa de convergenţă. În această situaţie, scopul tratamentului este de a aduce punctul
proximum la distanţa la care se face lucrul de aproape, pentru a restabili amplitudinea acomodativă
necesară unei vederi de aproape utilă.

Pentru corecţia presbiopiei se vor prescrie lentile sferice convergente cu o putere dioptrică
egală cu diferenţa dintre acomodaţia necesară pentru a vedea clar la distanţa de 25-33cm şi
amplitudinea acomodativă restantă. Lentilele convergente înlocuiesc deficitul de acomodaţie. Ele se
prescriu pentru distanţa de 25-33cm sau mai mult, în funcţie de ocupaţia individului.

Se va prescrie lentila cea mai puternică cu care vede cel mai bine. Purtarea unei lentile prea
puternice poate produce paralizia acomodaţiei.

La emetropi, se prescrie +1D la 45 ani, +2D la 50 ani, +2,5D la 55 ani. +3D la 60 ani, +3,5D sau
+4D la 65 ani. Mărirea progresivă şi continuă a puterii lentilelor urmează micşorarea progresivă şi
continuă a acomodaţiei.

Pentru corecţia de aproape, se va menaja 1/5 dn amplitudinea de acomodaţie pentru ca

punctul proximum să fie adus la distanţa obişnuită de lucru de aproape şi să se poată menţine fără
oboseală.

Pentru prescrierea corecţiei se va avea în vedere refracţia pacientului. În caz de ametropie,

se va avea în vedere lentila cu care ochiul în repaus acomodativ devine emetrop; la aceasta se
adaugă algebric valoarea lentilei necesară vârstei. Astfel, pentru un hipermetrop de 50 ani cu 2 D,
care are nevoie de +2 D pentru a deveni emetrop, se adugă +1,5 D lentila recomandată vârstei sale.
Acestui pacient i se va prescrie o lentilă de 2+1,5= 3,5 D. Pentru un individ de 50 ani, cu miopie -3
D, care are nevoie de o lentilă -3 D pentru a deveni emetrop, se adugă +1,5 D lentila specifică
vârstei.Lentila prescrisă va fi: -3+1,5= -1,5 D. Deci acest individ poate citi fără ochelari. Pentru
miopii peste 4 D nu este nevoie de ochelari pentru citire.

În cazul ametropiilor anterioare, pacienţilor cu presbiopie li se prescriu lentile cu dublu

focar, pentru distanţă şi pentru aproape, având avantajul de a nu schimba ochelarii la trecerea de la
vederea aproape la vederea departe. În funcţie de necesităţile profesionale, se pot recomanda lentile
cu triplu focar sau progresive, care necesită o centrare extrem de riguroasă.

Consecinţele necorecţiei

Se poate ajunge la astenopie acomodativă, care constă în oboseala muşchiului ciliar, dacă nu
se folosesc la timp ochelarii pentru aproape sau ei nu sunt purtaţi în mod constant. Se manifestă prin
înceţoşarea vederii, lăcrimare, cefalee frontală, stare de greaţă.
 O altă consecinţă constă în paralizia acomodaţiei, care constă în paralizia muşchiului ciliar.
Emetropul constată o diminuare a vederii de aproape, hipermetropul nu vede bine nici aproape, nici
la distanţă, miopul este mai puţin afectat, ajungând să vadă bine de aproape. În această situaţie, se
prescrie pilocarpină şi o corecţie optică pentru aproape mai mare cu +3, +4 dioptrii faţă de corecţia
pentru distanţă.

Tipul compensării

Pentru corecţia presbiopiei se vor prescrie lentile sferice convergente cu o putere

dioptrică egală cu diferenţa dintre acomodaţia necesară pentru a vedea clar la distanţa de 25-33 cm
şi amplitudinea acomodativă restantă. Lentilele convergente înlocuiesc deficitul de acomodaţie. Ele
se prescriu pentru distanţa de 25-33 cm sau mai mult, în funcţie de ocupaţia individului.

Se va prescrie lentila cea mai puternică cu care vede cel mai bine. Purtarea unei lentile prea
puternice poate produce paralizia acomodaţiei.

La emetropi, se prescrie +1D la 45 ani, +2D la 50 ani, +2,5D la 55 ani. +3D la 60 ani, +3,5D
sau +4D la 65 ani. Mărirea progresivă şi continuă a puterii lentilelor urmează micşorarea progresivă
şi continuă a acomodaţiei.

Pentru corecţia de aproape, se va menaja 1/5 dn amplitudinea de acomodaţie pentru ca

punctul proximum să fie adus la distanţa obişnuită de lucru de aproape şi să se poată menţine fără
oboseală.

Pentru prescrierea corecţiei se va avea în vedere refracţia pacientului.în caz de ametropie, se

va avea în vedere lentila cu care ochiul în repaus acomodativ devine emetrop; la aceasta se adaugă
algerbric vaoarea lentilei necesară vârstei. Astfel, pentru un hipermetrop de 50ani cu 4D, care are
nevoie de +4D pentru a deveni emetrop, se adaugă +1,5D lentila recomandată vârstei sale. Acestui
pacient i se va prescrie o lentilă de

4D+ 1,5D= 5,5D. Pentru un individ de 50 ani, cu miopie -2D, care are nevoie de o lentilă -2 D
pentru a deveni emetrop, se adugă +1,5D lentila specifică vârstei.lentila prescrisă va fi: -2+1,5=
-0,5D. Deci acest individ poate citi fără ochelari. Pentru miopii peste 4D nu este nevoie de ochelari
pentru citire.

În cazul ametropiilor anterioare, pacienţilor cu presbiopie li se prescriu lentile cu dublu

focar, pentru distanţă şi pentru aproape, având avantajul de a nu schimba ochelarii la trecerea de la
vederea aproape la vederea departe. În funcţie de necesităţile profesionale, se pot recomanda lentile
cu triplu focar sau progresive, care necesită o centrare extrem de riguroasă.

Prescriptie optometrica

Tehnicianul optometrist trebuie să parcurgă toate etapele consultului pentru a se asigura de

corectitudinea indicaţiei pe care o va da clientului său. Aceste etape sunt: istoria vizuală a clientului,
starea de sănătate, aparenţa fizică, aparenţa psihologică, măsurătorile antropometrice, chestionarul,
analiza nevoilor vizuale.

S-a prezentat in cabinetul nostru doamna Marta Elena, in varsta de 50 ani, pentru a-si face atat
ochelari de distanta cat si ochelari de aproape, ultimul control oftalmologic fiind facut acum trei
ani.

Primele date despre clienta noastra sunt date generale :

Data consultaţiei: 21.03.2017

Nume şi prenume: Marta Elena

Adresa: Timisoara

Data naşterii: 02.06.1967

Starea materială: medie

Ocupaţia: lucrator croitorie

Starea civilă: căsătorita

Mediul de lucru: atelier de croitorie, lumina artificiala.

Starea de sănătate

Datele importante despre starea de sănătate a clientei noastre le-am aflat aplicând chestionarul
următor :

Aveţi probleme cu tensiunea arterială? Ce valoare are în mod obişnuit? Nu

Aveţi artero-scleroză? Nu
Aveţi probleme digestive? Rar
Aveţi/ aţi avut probleme renale? Nu
Aveţi/ aţi avut hepatită? Nu
Aveţi diabet? Nu
Sunteţi alergic? Nu
Sunteţi o persoană nervoasă? Nu
Aveţi/ aţi avut probleme neuro-psihice? Nu
Aveţi probleme cu auzul? Nu
Aţi fost anesteziat total sau parţial pentru intervenţii chirurgicale? Nu
Aţi suferit paralizii generale sau locale? Nu
Vă administraţi medicamente care influenţează vederea? Nu
Aveţi claustrofobie? Nu
Aveţi ameţeli, greţuri în automobil? Nu

Datele despre constituţia fizică a clientului nostru sunt sintetizate în tabelul următor:

Talie 1,73m
Greutate 68 kg
Postura (în picioare şi pe scaun) Spate drept
Ţinută normală
Anomalii anatomice Nu
Ticuri Absente
Forma capului Ovală
Auz Bun
Strabism Nu
Aspectul pleoapelor Rectiliniu
Poziţii anormale ale capului Nu
Poziţa ochelarilor vechi Corectă
Poziţia pleoapei la citit Normală
Pielea Brunet

Comportament general Normal

Limbaj, mod de exprimare Elevat
Personalitate Echilibrată
Temperament Melancolic
Emotivitate, timiditate Nu
Inteligenţa Medie
Memorie vizuală Bună
Scris regulat/ neregulat Regulat
Lectura Ritm normal
Modelul de activitate În majoritatea timpului- atelierul de
croitorie, lumină artificială
Ochelari existenţi OD:cyl +2,00 ax 165
OS: cyl +2,25 ax 120
 In urma chestionarului aplicat clientei reiese faptul ca, clienta este clinic sanatoasa dar, in urma
discutiei avute clienta acuza probleme la vederea de aproape ea fiind diagnosticata, pe langa
astigmatism hipermetropic simplu si cu presbiopie.

Refractometria automată a fost următorul test. Am aşezat clientul pe scaun cu fruntea sprijinită
pe suportul special şi bărbia în mentonieră. Măsurătorile efectuate au evidenţiat următoarele valori:

 OD +0,25/+2,00 165ax
 OS +0,25/+2,25 120ax
 DP = 59 mm VD

Primul test efectuat a fost determinarea acuităţii vizuale. Testarea a decurs astfel: am aşezat
clientul pe un scaun situat la 5m distanţă de optotip. Am pus rama de probă clientului, am obturat
ochiul stâng pentru a testa ochiul drept. Clienta citeste de pe optotip, fara corectie 0,7 acuitate
vizuala. Se pune lentila cilindrica in ochelarul de proba cu valoare de +2,00 cyl 165 ax, iar clienta
citeste clar 1,0 acuitate vizuala. Am incercat sa pun apoi si o lentila sferica de valoare +0,25, iar
apoi sa scad valoare cilindrului la +1,75 cyl 165 ax, fara valoarea de +0,25sf, dar clienta acuza atat
discomfort in cazul sferei adaugate, cat si pierderea calitatii vederii in cazul cyl, am ramas la fel.

Pentru ochiul stang am procedat la fel ca si la ochiul drept, el avand o acuitate vizuala de 0,6 , cu
cyl +2,25 ax 120 ajunge cu usurinta la acuitate vizuala de 1,0.

La finalul testarii am indepartat obturatorul de pe ochiul drept, iar clienta citeste cu usurinta cu
ambii ochi, avand acuitate vizuala 1,0 .

Dupa determinarea acuitatii vizuale la distanta pentru fiecare ochi in parte, am facut testul
ROSU/VERDE, test cu un careu jumătate roşu şi jumătate verde (testul bicromatic), pe fiecare
culoare fiind imprimate caractere negre, şi a fost întrebata pe care culoare se văd caracterele mai
bine conturate. Clienta citeste cu usurinta atat pe fond verde, cat si pe fond rosu.

Clienta acuzand probleme si pentru vederea de aproape, trecem la determinarea acuitatii vizuale
pentru aproape. Peste valorile obtinute la distanta : OD +2,00 cyl 165 ax; OS +2,25 cyl 120 ax, se
adauga aditia specifica varstei de +2,00 sf. Se fixeaza optotipul in fata clientei la distanta la care
aceasta lucreaza, luand in considerare faptul ca, clienta nu foloseste calculatorul, ci doar pentru
scris, cusut si citit. Clienta a fost intrebata constant daca vede bine si daca este lizibil ceea ce citeste
de pe optotip.

Dioptriile rezultate sunt:

Vedere distanta: OD +2,25 cyl 165 ax

 OS +2,00 cyl 120 ax

DP 59 mm VD ;

Vedere aproape OD +2,00sf/+2,25 cyl 165ax

OS +2,00sf/+2,00 cyl 120ax.

Pentru ochelarul de distanta am folosit valoarea maximala folosita si la ochelarul detinut de

clienta, deoarece era cel mai confortabil pentru ea, cat pentru ochelarul de aproape aditia de +2,00
sf ofera clientei senzatia de echilibru si confort.

La parasirea cabinetului clienta a fost multumita de serviciile oferite si a fost recomandat

revenirea la consult peste un an si jumatate, doi.

C apitolul 3
Ochelarul de corectie

3.1 Partile componente ale ochelarului de corectie

Ochelarii sunt instrumente optice care au rolul de a proteja ochiul sau de a corecta anumite
defecte de vedere. Ochelarii sunt alcătuiţi din rama propriu-zisă şi lentile.

Rama are rolul de a poziţiona, cât mai corect, lentila pe axul optic al ochiului. Rama pentru
ochelari este formată din:

 cadru, care este suportul pentru lentile

  braţele pentru fixarea ochelarilor după urechi
 şaua nazală.
Ramele trebuie să aibă următoarele caracteristici: să fie estetice, uşoare, rezistente la agenţi
fizici şi chimici, neinflamabile, durabile şi uşor de prelucrat.
Clasificarea ramelor se realizează după mai multe criterii:

După destinaţie:

 rame pentru ochelari de protecţie

 rame pentru ochelari de corecţie.
După formă:

 rotunde,
 pătrate
 trapezoidale.
După materialul din care sunt confecţionate:

 rame din material plastic

 rame metalice.
După procedeul de obţinere:

 rame realizate manual

 rame realizate prin presare mecanică
 rame realizate automat
După elementele componenete:

 rame perivist (semirame cu braţe)

 cu cadrul şi braţele executate cu elementele clasice de fixare .
Materialele din care se confecţionează ramele pentru ochelari sunt
 materiale plastice,
 materiale metalice
 combinaţii de materiale plastice cu materiale metalice.

Ramele mixte – părţi componente

Ramele mixte pot avea cadrul confecţionat din materiale metalice şi braţele confecţionate
din celuloid; cadrul confecţionat din celuloid şi braţele confecţionate din materiale metalice sau
rame cu cadrul şi braţele confecţionate din materiale metalice şi partea superioară a cadrului
confecţionată din materiale plastice.

Ramele perivist sunt confecţionate din mase plastice sau materiale metalice, fără partea
inferioară; lentilele se fixează în ramă cu ajutorul firului de naylon care trece prin găurile executate
în lentile şi în ramă. Pentru a evita spargerea lentilei, găurile se execută una în zona temporală şi
una în zona nazală, astfel încât, în momentul strângerii firului, tensiunile care apar să nu fie pe
aceeaşi direcţie.

Ramele glazant sunt confecţionate din metal, lentilele se fixează prin şuruburi cu bride
metalice sau cu cleme.ramele de ochelari trebuie să fie estetice, uşoare, rezistente la agenţi fizici şi
chimici, neinflamabile, durabile, uşor de prelucrat.

Ramele executate din materiale plastice- părţi componente

Materialul plastic din care se confecţionează ramele poate fi natural sau sintetic.

În trecut, se confecţionau rame de ochelari din materiale naturale cum ar fi : coarnele animalelor,
fildeş, carapacea de broască ţestoasă (baga).

Materialul plastic poate fi:

 Materialul plastic sintetic termoplast poate fi modelat prin încălzire, fără să sufere
modificări fundamentale. Procesul de încălzire şi de răcire poate fi continuat fără ca aceasta
să fie în detrimentul proprietăţilor plastice ale materialului.
 Materialul plastic sintetic termorigid suferă reacţii chimice ireversibile când are loc procesul
de polimerizare.
Materialele plastice termoplaste sunt cele mai bune pentru ramele de ochelari, deoarece permit
eventuale modificări de formă după fabricare.

Materialul plastic poate fi obţinut prin mai multe metode: prin turnare şi prin presare sau prin
turnare şi prin injecţie.
 Materiile prime sunt obţinute, de obicei, sub formă de bastoane, de foi, tuburi sau sub formă de
granule pentru turnarea prin injecţie.

Ramele de ochelari sunt executate din material sub formă de foi. Plăcile din material plastic sunt
suprapuse în rânduri de culori şi forme diferite. Pentru ramele de greutate normală, se foloseşte folie
cu grosime de 4mm. Efectele decorative sunt obţinute din metale sau alte incluziuni în stratul de
materiale.

Materialele plastice folosite pentru fabricarea ramelor de ochelari sunt:

 Nitratul de celuloză sau celuloza este cel mai important constituent al celulelor plantelor.
 Bumbacul este cea mai bună sursă de celuloză brută. După spălare, purificare, albire,
bumbacul este încălzit într-un amestec de acid sulfuric şi acid azotic; urmează amestecarea
nitrocelulozei cu plastifiant şi pigmenţii pentru culoare. Amestecul se filtrează şi se toarnă în foi
presate într-un bloc rectangular. Acest material se poate forma şi prelucra uşor, are luciu strălucitor,
îşi menţine forma la căldură şi umiditate. Un dezavantaj îl constituie aprinderea lui uşoară şi arderea
foarte rapidă. Se înmoaie la 70˚C şi se prelucrează la cald între 100˚C şi 130˚C.
 Celuloidul este un nitrat de celuloză în care se adaugă ca plastifiant camfor. Grosimea
celuloidului folosit pentru ramele de ochelari variază între 2 şi 8 mm..
 Acetatul de celuloză se foloseşte de puţin timp la fabricarea ramelor pentru ochelari.
Tehnologia de fabricare este aceeaşi cu a nitratului de celuloză, diferenţa costând în înlocuirea
procesului de nitrare cu cel de acetare folosindu-se acidul acetic şi alegerea plastifiantului.
Avantajul acetatului de celuloză constă în faptul că se poate utiliza bucăţile care cad la fabricarea
ramelor. Dezavantajele acestui material sunt: absoarbe umezeala şi se înmoaie la temperaturi
ridicate, este mai puţin inflamabil şi arde la temperaturi mai ridicate, îmbătrânire lentă şi apariţia de
mici fisuri, schimbarea culorii şi pierderea luciului.
 Naylonul se foloseşte la confecţionarea ramelor pentru ochelarii de soare; se prelucrează
sub formă de granule turnate prin injecţie.

Părţile componente ale ramelor executate din material plastic sunt:.

 Cadrul reprezintă partea din faţă a ramei de ochelari, iar principalul său rol este de a
fixa lentilele. Cadrele pot fi confecţionate din celuloid, acetat de celuloză, celuloid
cu strat de acetat de celuloză.Cadrul nu trebuie să afecteze câmpul vizual; uneori se
pot face mici compromisuri când se ţine cont de modă şi de estetică. Rama trebuie să
 fie astfel potrivită încât pupila ochiului aflată în repaus să corespundă cu centrul 0.
Lentila se fixează la cadru într-un canal cu un unghi de 90˚ şi o adâncime de 0,8mm.
Partea de legătură a ramei realizează ataşarea braţelor. Lungimea şi lăţimea ei sunt în
funcţie de mărimea braţelor. Ea se poate prelucra sub mai multe forme: dreaptă,
curbată şi tăiată, semiscurtă, teşită, semiascuţită, ascuţită.Folosirea mai bună a
câmpului de vedere este asigurată de rama perivist. La montarea lentilelor este
nevoie de fire de naylon sau de şuruburi.
 Braţul ajută la fixarea ochelarului pe capul purtătorului. Pentru confecţionarea
braţelor, se folosesc plăci de celuloid cu grosimea de 2-4 mm. Încă de la începutul
confecţionării, braţul ia forma şi mărimea apropiată de cele finale.Braţele pot fi
confecţionate şi din apiflex, un material flexibil care permite o uşoară modelare după
fizionomia purtătorului de ochelari.Una dintre condiţiile ochelarului executat corect
este ca braţul să nu atingă tâmpla, iar poziţia corectă a ochelarilor să fie asigurată
prin intermediul oaselor din spatele urechii. Lăţimea braţelor depinde de lăţimea
părţii de legătură a cadrului
Forma braţelor depinde şi de lungimea lor.Lungimea braţelor variază între 125 şi 126
mm şi porţiunea de siguranţă de la 25 la 40 mm.
În interiorul braţelor de celuloid, pentru a le mări rezistenţa, sunt introduse întărituri
din metal numite armături. Acestea sunt introduse prin injectare şi sunt confecţionate
din sârmă de alpaca sau alamă moale, cu un diametru de 1,5 mm. Lungimea lor este
în funcţie de lungimea braţului şi întotdeauna mai mică cu 5,10 mm. La ramele de
ochelari mai scumpe, armăturile sunt nichelate sau aurite.
 Balamalele. Cu ajutorul balamalelor se realizează asamblarea braţului la cadru. Se
pot confecţiona din alpaca sau alamă, bronz sau zinc şi pot varia ca formă şi
dimensiuni . Balamaua se compune dintr-o parte dreaptă şi o parte stângă. Pentru
asamblare se folosesc şuruburi.
Balamalele pot avea lăţimea de 5, 6, 7, şi 8 mm; pot fi demontabile (cu şuruburi) sau
nedemontabile; sunt prevăzute cu două găuri, având un diametru de 1,2 mm. Partea
care se montează pe braţ are o lungime mai mare decât cea care se montează pe
cadru. O balama este bine montată atunci când pentru a deschide braţele trebuie
forţată puţin, iar când braţele sunt lăsate libere nu cad unul peste celălalt. Şuruburile
trebuie stânse, nu trebuie să se deşurubeze când se mişcă braţele. Pentru o prindere
mai sigură, se pot folosi piuliţe.
După felul montării, balamalele pot fi:
 Balamalele îngropate se montează fie prin încălzirea balamalei la 80-85˚C şi prin
aplicarea ei cu penseta pe locul dorit, fie prin frezarea unui locaş în locul unde se
fixează balamaua atât în cadru, cât şi în braţ.
Balamaua încastrată face corp comun cu armătura. Se fixează în cadru într-un locaş
frezat, prin lipire şi presare.
Balamalele aplicate sunt nituite cu nituri având diametrul de 2 mm şi lungimea de
12-14 mm. Operaţia constă în găurirea cadrului şi a braţului, confecţionarea nitului,
fixarea balamalei şi nituirea.
 Şaua nazală (puntea) este confecţionată din material plastic. Se poate clasifica în şa
normală, şa în unghi şi şa arcuită (ondulată).Ca poziţie faţă de cadrul ramei, şaua
poate fi aşezată la mijloc sau în partea superioară. Şaua nazală este prevăzută cu
două aripioare. Ele sunt pastile de plastic de diferite forme, în funcţie de fizionomia
nasului. Aripioarele au rolul de a susţine greutatea cadrului. Ele sunt ataşate la ramă
prin lipire, urmând apoi operaţia de finisare.
Şaua nazală este caracterizată prin trei parametri: raza de vârf, săgeata- distanţa de la
linia ochelarului la marginea inferioară a şeii şi baza- lăţimea şeii.
 Niturile se folosesc pentru montarea balamalelor. Sunt simple sau prevăzute cu
diferite aplicaţii metalice cu rol ornamental confecţionate din alpaca semidură.
Niturile folosite au diametrul de 1,4 mm. Ornamentele pot fi în formă de X, care se
fixează mai ales pe braţe, sau în formă de V, care se montează pe cadru. Aplicaţiile
se execută din alpaca şi au grosimea de 0,2 mm.

Părţile componente ale ramelor executate din materiale metalice

Materialele metalice sunt din ce în ce mai folosite pentru fabricarea ramelor de ochelari
datorită numeroaselor loe calităţi. . Ramele metalice au un aspect modern, sunt uşoare şi elegante.

Materialele metalice din care se confecţionează ramele pentru ochelari sunt:

 Aurul şi argintul sunt materiale folosite pentru ramele de ochelari executate manual.
Aceste metale au avantajul de a fi rezistente la coroziune şi de a nu-şi pierde luciul.
Aurul se foloseşte în aliaje cu alte metale, cum ar fi cupru, zinc, nichel, pentru a-i
mări rezistenţa. Astăzi se prelucrează în 22, 18, 14 şi 9 carate. Aurul de 5 carate este
cel mai bun pentru prelucrarea manuală a ramei de ochelari. Culoarea aurului este în
strânsă legătură cu proporţia celorlalte metale care intră în aliaj, de obicei cupru şi
 argint. O culoare roşiatică se obţine prin creşterea proporţiei cuprului. Aurul alb se
obţine înlocuind argintul cu nichelul şi cuprul cu zincul.Aurul şi argintul pot fi
prelucrate cu uşurinţă prin tragerea în foi şii fire foarte fine.
 Tombacul este un aliaj în a cărui compoziţie intră 85-90% cupru, restul fiind zinc.
Are avantajul de a avea un cost scăzut. Are culoare roşiatică şi se prelucrează uşor
prin presare la rece.
 Duble-ul este un aliaj format din bronz sau nichel ca material de bază, peste care se
aplică un strat subţire de aur. Avantajul acestui material este că se poate suda
uşor.Duble-ul care are ca bază aliajul staniu- bronz se foloseşte pentru fabricarea
pieselor care necesită o prelucrare mai fină.
 Alpacaua este un aliaj rezistent la coroziune. Este format din cupru, nichel, zinc;
acestea dau un efect albicios metalului. Diferitele tipuri de alpaca depind de
procentul de nichel pe care îl conţin.Are avantajul că se prelucrează uşor la rece şi
mai greu la cald.
Ramele de alpaca se galvanizează, în general, cu nichel după prelucrare. Se pot
galvaniza şi cu sodiu, dar acesta este un procedeu prea scump.
 Oţelul inoxidabil are marele dezavantaj de a fi coroziv, de aceea se galvanizează.
Conţine 18% crom, 8% nichel. Cu toate că are drept constituent fierul, nu este
magnetic. Se prelucrează foarte greu.
 Aluminiul are câteva avantaje: este uşor, ieftin, rezistent la coroziune. Pentru a fi
folosit ca material pentru ramele de ochelari, se adaugă magneziu, fier, cupru, zinc şi
titan. Se foloseşte, de obicei, pentru confecţionarea braţelor de ochelari. Se
modelează şi se lustruieşte uşor la rece. Se poate colora prin acoperirea cu alte
metale.
 Cromul se depune în straturi peste cupru şi nichel. Este de alb- albăstrui. Are
avantajul de a fi rezistent la coroziune.
 Rutheniul are aspect de oţel mat.
 Titanul are culoare gri murdar. Se acoperă cu un strat de aur sau rhodiu. Avantajele
constau în faptul că are rezistenţă mare la coroziune, este uşor şi
rezistent.dezavantajul este că nu se pot suda.

Părţile componente ale ramei de ochelari din materiale metalice sunt:

 anouri- au diferite forme constructive. În general, nu sunt complet închise, ci prezintă o
deschidere care se prinde în şuruburi şi care permite fixarea lentilei
 bara de legătură
 suportul nazal- se execută din sârmă; pe el se ataşează perniţele
 braţele- se excută din sârmă
 balamalele
 perniţele.

3.2 Lentile necesare corectiei

Lentilele sunt piese optice transparente, de forma unui disc, mărginite de două suprafeţe din
care cel puţin una este curbată. Rolul lentilelor este de a corecta viciile de refracţie sau de a proteja
ochiul împotriva radiaţiilor mediului înconjurător.

Lentilele sunt clasificate astfel:

 din punct de vedere constructiv:

- sferice,

- plane,

- asferice
 după mediul de lucru:
- aeriene

- de contact
 după natura materialului din care sunt executate:
- din sticle minerale Crown sau Flint

- organice

- mixte- la mijloc Crown, iar în celelalte zone polivinil

 din punct de vedere al scopului folosirii:
- lentile pentru corecţie

- pentru protecţie.
Lentilele pentru corecţie pot fi:
 axosimetrice: - convexe: biconvexe, plan convexe, periscopice, menisc, punctuale
  - concave: biconcave, plan concave, periscopice, menisc, lenticulare
 astigmate: cilindrice, torice, combinate
 lentile combinate sfero-cilindrice
 lentile combinete sfero-torice.
Lentilele pentru protecţie pot fi:
 protectoare contra luminii
 protectoare industriale.
Tipurile de sticlă au următoarele caracteristici:
 Sticla optică incoloră serveşte ca material pentru confecţionarea majorităţii pieselor optice ale
aparatelor. Se deosebesc două grupe principale: sticla tip cron, care nu conţine plumb, şi sticla
tip feint, care conţine plumb. Prin introducerea diferitelor substanţe în compoziţia sticlei, cele
două tipuri prezintă numeroase variante.
 Sticla colorată se execută în acelaşi mod ca şi sticla optică incoloră, cu deosebirea că se adaugă
în amestec o substanţă care provoacă o anumită colorare.
 Sticla organică este o masă plastică de diferite compoziţii. Cea mai răspândită este plexiglasul
(polymethylmethakrylat), trolitul (polystirol).
Stabilitatea chimică a sticlei este proprietatea acesteia de a se opune alterării în urma acţiunii
apei, a acizilor sau a sărurilor. Fragilitatea sticlei este un dezavantaj.

Proprietăţile optice ale sticlei sunt: indicele de refracţie, dispersia, coeficientul de reflexie.

Indicii de calitate sunt reprezentaţi de următoarele proprietăţi: coeficientul de absorbţie a

luminii, omogenitatea optică, lipsa de incluziuni filiforme, conţinutul de bule, refracţia dublă a
luminii.

La alegerea sticlelor optice din care se execută piesele optice, se urmăreşte ca aceasta să aibă un
factor de absorbţie cât mai mic, pentru a nu produce scăderea intensităţii fascicolului care dă
claritatea imaginii.

Omogenitatea optică este proprietatea sticlei de a avea aceeaşi valoare a indicelui de refracţie în
toată masa sticlei.

Sticla se fabrică din nisipuri de calitate superioară numite nisipuri pentru sticlă. Procesul se
realizează în creuzete, care se introduc în cuptoare electrice la temperatura de 1000۫ C şi se recoc în
cuptoare de topit la temperatura de 1500 ۫ C. În timpul topirii are loc procesul de vitrifiere, după care
urmează omogenizarea . Masa sticloasă se răceşte până la vâscozitatea care îi permite curgerea din
creuzete.

Piesele optice prelucrate la producţia în serie mare sau în masă se prelucrează din semifabricate
presate.

Operaţiile fabricării lentilelor sunt următoarele:

 Măsurarea şi debavurarea semifabricatelor. Măsurarea grosimii şi diametrului

semifabricatelor se realizează cu micrometrul. Debavurarea constă în îndepărtarea bavurilor rămase
de la presarea în matriţe. Se realizează cu abrazivi liberi din sortul 16, pe o ceaşcă de faţetat,
utilizându-se maşina cu pedale.
 Executarea canalului de control a celor două feţe în vederea îndepărtării adaosului de
prelucrare la frezare şi lepuire se realizează cu o maşină de tăiat canale . Piesa se fixează într-o
bucşă elastică. Adâncimea canalului se măsoară cu un comparator prevăzut cu palpator cu vârf
conic.
 Blocarea rigidă se realizează cu o ceaşcă de blocat rigidă, prevăzută cu locaşuri. Se foloseşte
mastic de blocat rigid.
 Frezarea razei concave se execută cu maşini de frezat sferic automate cu axe orizontale.
Maşina se reglează pentru oprire automată la adâncimea de aşchiere necesară. Controlul se va
realiza cu ajutorul unui comparator cu cadran montat în dispozitiv liniar.
 Frezarea suprafeţei convexe se execută pe acelaşi tip de maşină, care va fi reglată pentru
valoarea razei dorite. Teşirea muchiilor se va realiza cu ceaşcă diamantată, pe o maşină cu motor
electric.
 Lepuirea suprafeţei concave se realizează cu maşina de lepuit sferic. Aceasta este prevăzută cu
două scule de lepuit- una cu granulaţie de 15-20yn, iar a doua cu o granulaţie de 5-10yn. După
lepuire, canalul de control dispare, iar suprafaţa devine transparentă având rugozitate de
0,1yn.controlul este realizat cu un comparator pneumatic.
 Lepuirea suprafeţei convexe se execută identic cu lepuirea suprafeţei concave.
 Polisarea suprafeţei concave se realizează cu o suspensie de oxid de ceriu, pe maşini de
polisat sferic cu un cap de polisat cu suport de mastic. Polisorul se formează cu o ceaşcă de format.
Controlul se efectuează cu un comparator montat în inel sferometric.
 Polisarea suprafeţei convexe se realizează în mod identic cu polisarea suprafeţei concave.
Dispozitivul de polisat este concav.
 Spălarea şi lăcuirea suprafeţelor polisate se efectuează în instalaţii de spălat cu ultrasunete,
apoi se aplică lacul prin pulverizare.
 Deblocarea lentilelor se efectuează prin încălzirea şi dezlipirea lor din locaşurile dispozitivului,
urmată de spălarea lentilelor şi a dispozitivelor pentru îndepărtarea urmelor de mastic.
 Frezarea, lepuirea şi polisarea celei de a doua suprafeţe.
 Spălarea lentilelor în instalaţia cu ultrasunete.
 Centrarea şi debordarea lentilelor se realizează prin autocentrare, dacă geometria lentilei şi
precizia cerută centrării permit acest lucru. În caz contrar, se folosesc maşini pentru centrare
centrare optico- mecanică cu monitor.
 Faţetarea finală a lentilelor se execută cu o ceaşcă diamantată.
 Controlul final al lentilelor.
 Gravarea cu o ştampilă îmbibată cu acid fluorhidric a lentilelor corespunzătoare.
 Remedierea lentilelor respinse la control pe maşini de polisat cu braţ oscilant cu 20 de posturi.
 Împrospătarea prin polisare a lentilelor care au fost prevăzute cu strat antireflectant, pe
maşini cu 20 de posturi.
 Depunerea peliculei antireflectante se execută automat în condiţii de vid înalt. Se folosesc
instalaţii de evaporare şi condensare.
Lentilele se ambalează în plicuri, pe care se marchează puterea dioptrică a lentilelor.
Plicurile se depozitează în cutii care conţin aceeaşi dioptrie, iar cutiile se depozitează în lăzi.

Referitor la lentilele de contact pacienta refuza sa foloseasca acest tip de corectie , chiar
daca am recomandat lentile de contact progresive ,pentru diagnosticul de presbiopie: Prefera
lentilele aeriene.

Montura ochelarului

Alegerea monturii pentru ochelari este o piatră de încercare pentru tehnicianul optometrist,
deoarece acesta trebuie să îmbine cunoştinţele de specialitate cu gustul estetic. El trebuie să aibă în
vedere rolul principal al ochelarului de corecţie optică sau de protecţie, dar şi rolul estetic al
acestuia şi, nu în ultimul rând, dorinţa clientului şi exigenţele sale faţă de aspectul estetic. În
alegerea monturii pentru ocelari, tenicianul optometrist trebuie să aibă în vedere:
  Compensarea optică. Centrajul vertical şi cel orizontal al formei şi dimensiunilor monturii
trebuie să fie foarte riguros. Se ţine seama de diametrul calibrului şi de diametrul lentilei de
ochelari. O montură prea mare va avea nevoie de lentile mari, care pot fi prea grele. Forma
monturii trebuie să permită o fixare bună a lentilelor.
 Morfologia capului.
Pentru diferitele forme ale feţei se recomandă :

- Pentru faţă ovală este potrivit aproape orice fel de ramă, dar ar trebui preferate cele cu
forme rotunjite şi nu foarte marcante. Braţele ar trebui să fie prinse de la mijloc spre sus.
- Pentru faţă rotundă sunt potrivite ramele dreptunghiulare, marcante, adaptate la lăţimea
feţei. Nu se recomandă ramele ovale sau rotunde şi nu se accentuează partea de jos.
Prinderea braţelor se face în partea mediană sau de la mijloc în sus, accentuându-se
partea superioară la înălţimea sprâncenelor. Nu este recomandabil să se accentueze
lateralele.
- Pentru faţă pătrată se recomandă rame marcante, cu margini late, fără forme cu colţuri.
Cu cât trăsăturile sunt mai accentuate cu atât monturile vor fi mai impozante.
Există dimensiunile antropometrice ale capului de care se ţine cont în alegerea monturii :

- pentru capul văzut din faţă:

- măsurile principale- distanţa interpupilară pentru vedere departe, lăţimea capului,

lăţimea nasului, unghiurile de forţă ale nasului, înălţimea pupilelor, inegalitatea înălţimii
urechilor.
- măsurile secundare- înălţimea sprîncenelor în raport cu pupilele, înălţimea pomeţilor,
distanţa dintre pleoapele celor doi ochi, lăţimea temporală a capului.
- pentru capul văzut din profil:

- măsurile principale- poziţia planului feţei monturii, lungimea braţului monturii,

înălţimea nasului
- măsurile secundare-lungimea şi panta nasului, lungimea genelor în raport cu vârful
corneei, lungimea braţului în spatele urechii.

Rama nu trebuie să urmărească liniile feţei, deoarece există riscul de a acoperi sprâncenele, linia
ochilor.
 De regulă, se aleg monturi cu linie ascendentă care dau un aspect proaspăt. Pe cât posibil este
bine să fie evitate monturile descendente care dau un aspect obosit. Lăţimea ramei care trebuie să
corespundă lăţimii feţei.

 Estetica şi moda. Moda a devenit un reper important în viaţa omului modern. Ochelarii
recomandaţi trebuie să se armonizeze nu doar cu fizionomia clientului, ci şi cu stilul
acestuia.
În recomandarea făcută clientei mele am încercat să ţin cont de aceste criterii. Clienta mea
este o persoană cu un stil intelectual, cu trăsături fine, bruneta, cu faţă ovală. I-am recomandat mai
multe tipuri de rame care să se armonizeze cu aspectul şi cu stilul său. După probarea ramelor
recomandate, clienta a ales o ramă metalică, fină, argintie, cu prindere pe fir.

3.4 Montarea si adaptarea ochelarului recomandat

Pentru realizarea montarii ochelarilor de vedere in ramele cu fir, se vor respecta urmatoarele
indicatii:

 Reteta oftalmologica si rama solicitata de client;

 In functie de reteta si tipul de lentile alese de client se verifica dioptriile si se fixeaza centrul
optic al lentilei;
 Se marcheaza lentila cu un marker special, pe ochiul drept si apoi pe ochiul stang;
 Se scoate sablonul din rama aleasa de client;
 Se introduce sablonul in aparatul de scanat, se selecteaza ochiul dupa care se scaneaza
demolens-ul;
 Se transmit datele de la scanner la aparatul de fixare;
 Se foloseste un support special(ventuza) cu banda dublu adeziva pentru fixarea lentilei;
 Se selecteaza tipul de lentil si apoi blocam lentilele;
 Se pune lentila de la OD in aparatul de fixare, astfel incat centrul lentilei sa coincide cu
centrul sablonului, conform scanarii;
 Se blocheaza si se fixeaza suportul special de prindere a lentilei;
 Se introduce lentila in aparatul de slefuit care o va decupa conform scanarii sablonului;
 Se monteaza lentila in rama cu ajutorul unui fir special de nylon;
 Se reia procesul si pentru lentil de la OS;
 Cand am terminat de taiat ambele lentile si de bagat in rama, se vor face ultimele ajustari, ca
sa stea rama drept pe masa, bratele sa fie in aceeasi linie si vom verifica daca lentile sunt
bine fixate in rama;
  Reglajele finale le voi face cand clientul va veni sa ridice ochelarul. Atunci vom regla
perinitele daca este nevoie, daca nu se aseaza cum trebuie la nas, sau dupa caz terminalele
bratelor, ca sa se aseze bine dupa ureche, sa nu alunece ochelarul in fata.

3.5 Consilierea clientului purtator de ochelari

Clientul va avea nevoie de doua perechi de ochelari, un ochelar de distanta, care il va folosi
permanent si unul de aproape pe care il va folosi doar cand citeste sau cand va coase.Manevrarea
ochelarilor sa se faca intotdeauna cu ambele maini;sa pastreze si sa transporte ochelarii intr-un toc
corespunzator,captusit cu materiale moi,pentru a evita contactul accidental cu obiecte care pot
provoca zgarieturi sau presiuni asupra acestora.Deasemenea sa evite expunerea lentilelor la
temperaturi ridicate care pot degrada suprafata lentilelor.Foarte important este curatirea
lentilelor,lentilele se vor curata periodic prin spalare cu apa si detergent lichid de vase sau spray-uri
speciale de curatat apoi se sterg cu o laveta moala si curata ,de preferat o laveta din
microfibra.Suruburile ramelor trebuiesc verificate periodic sa fie stranse pentru a preveni caderea
accidentala a lentilelor.

Am informat clinetul ca este indicat un control la 1an si jumatate sau cel tarziu la 2ani.

Doamna Marta Elena a parasit optica noastra multumita de calitatea seviciilor oferite si incantata
de faptul ca incepand din acel moment activitatea zilnica va fi considerabil imbunatatita.La final a
zis ca l-a urmatorul control se gandeste sa faca un singur ochelar – un ochelar progresiv;cu
siguranta ca va fi o alegere buna deoarece nu va trebui sa schimbe 2 ochelari.

Capitolul 4
 Planul de afaceri

Am realizat un studiu economic pentru anul financiar 2015, pentru firma S.C. Pro Optic SRL din
Timisoara.

Date generale privind societatea

Denumire: S.C. Pro Optic SRL

Sediul: Str. Linistei, nr. 21,

Localitatea: Timisoara.

Obiectul de activitate

Firma S.C. ProOptic SRL are ca obiect de activitate analizarea şi testarea problemelor de vedere şi execuţia
şi comercializarea de ochelari şi accesorii aferente.

Dotarea firmei

Dotarea firmei asigură condiţii de oferire a unor servicii de calitate clienţilor noştri:

 aparatura pentru testare optometrică: un dioptron, un autokeratorefractometru, un biomicroscop, trusă de

lentile pentru testare subiectivă, oftalmoscop, lampa stilou, panouri cu optotipi pentru departe şi pentru
aproape, ochelarul de testare, scaune speciale pentru pacient şi pentru optometrist.
 aparatura pentru montarea ochelarilor: frontifocometru, maşină automată pentru şlefuirea lentilelor pe
contur, maşină automată de găurit, trusa de cleşti pentru cioplirea lentilelor, maşină pentru efectuarea
canalului la ramele cu fir, foehn pentru montarea lentilelor la ramele din celuloid, trusă de şurubelniţe,
mobilier ergonomic pentru angajaţi. De asemenea, există în stoc lentile de corecţie şi de protecţie, lentile de
contact pentru corecţie şi cosmetice, rame şi accesorii pentru ochelari şi materiale specifice pentru
întreţinerea şi curăţarea lentilelor şi a ramelor: soluţii lichide pentru curăţarea şi întreţinerea lentilelor,
suporturi pentru ochelari, soluţii pentru întreţinerea lentilelor de contact, ochelari de soare, lavete pentru
ştergerea lentilelor.

Schema de personal

Schema de personal acoperă nevoile firmei pentru serviciile oferite: un medic oftalmolog,
trei tehnicieni optometrişti şi un contabil. Personalul are calificarea corespunzătoare noilor norme
aflate în vigoare. Sarcinile de lucru complexe şi diverse corespund pregătirii de specialitate a
categoriilor de personal: controlul oftalmologic este efectuat atât de medicul oftalmolog, cât şi de
tehnicienii optometrişti, executarea ochelarilor de protecţie sau de corecţie şi aprovizionarea cu
materiale este sarcina tehnicienilor optometrişti. Aceştia asigură şi comercializarea produselor
oferite şi preluarea comenzilor pentruochelari.

Cabinetul are prevazut un program de 8 ore ,timp de 5 zile pe saptamana.Programul a fost stabilit in
asa fel incat sa poata acoperi toate solicitarile si cele de dimineata si cele de dupa amiaza.

Date contabile

Veniturile zilnice sunt de aproximativ 1410 lei şi cuprind încasări din următoarele activităţi:

 9 consultaţii pe zi x 35 RON= 315 RON

 10 comenzi de execuţie a ochelarilor x 80 RON= 800 RON
 Vânzări de materiale pentru întreţinere ochelari= 295 RON

Situatia actuala a firmei se prezinta astfel:

 cifra de afaceri:120000 RON

 capitalul social:210 RON

 numar salariati:5

 profit net:20000 RON

Intreprinderea este o societate cu raspundere limitata si face parte din categoria intreprinderilor
mici.Exista un singur asociat.Obiectivul general al companiei prin derularea acestui proiect este de
realizare a cresterii volumului activitatii si implicit a profitabilitatii.

Pe baza cunostintelor dobandite,succeselor anterioare si tipului serviciilor oferite strategia

viitoare a afacerii va fi una de diferentiere calitativa fata de oferta concurentei.

Scopul societatii este satisfacerea necesitatilor populatiei din zona magazinului cu produse si
servicii de optica medicala.

Pentru realizarea scopurilor propuse,intreprinderea va practica urmatoarele genuri de activitati:

-testarea problemelor de vedere

-executia si comercializarea ochelarilor de vedere si a accesoriilor necesare acestora

-comercializarea ochelarilor de soare si comercializarea lentilelor de contact si a solutiilor necesare

pentru acestea;

Intreprinderea va activa pentru inceput in Timisoara.In urma unui studiu s-a ajuns la concluzia ca
zona aleasa pentru deschiderea magazinului are potential.Concurentii din zona sunt doua
societati,care ofera servicii rapide insa de calitate indoielnica.

Produsul fabricat oferit de firma fiind un produs final,va fi realizat pe piata consumatorului si
este orientat catre persoanele de toate varstele.Piata aleasa de intreprindere este o piata in
crestere.Firma nu este singura care presteaza asemenea servicii in raza orasului,dar concurenta nu
este numeroasa.

Pentru a-i determina pe clienti sa cumpere produsele fabricate de societate,conducerea va pune

accentul ,in primul rand ,pe calitatea deosebita a serviciilor prestate,pretul

convenabil,amabilitatea la indeplinirea comenzii,noutatea serviciului si produsului.La toate acestea

se mai adauga faptul ca produsele vor fi fabricate cu tehnologie de inalta precizie.

Reclama produselor si serviciilor va fi efectuata prin intermediul mass-media,foi volante si

standuri luminiscente.
Planul de productie consta in urmatoarele etape:

 aprovizionarea cu materia prima

 efectuarea testarilor optometrice si oftalmologice

 consilierea in vanzari de rame

 prelucrarea pe contur a lentilelor si montarea acestora in rame

 pregatirea ochelarului pentru livrare

 livrarea propriu-zisa.

Cheltuielile cu personalul

 Medicul se plateste in functie de numarul de consultatii, venitul pe o luna fiind aproximativ

1800 RON;

 Optometristii au un salar fix de 1300 RON/net;

 Contabilul se plateste cu 300 RON/luna.

Necesitatile financiare toate pentru deschiderea firmei constituie 100000lei,in care :

 50000lei pentru procurare masinii de slefuit si aparate de diagnostic din credite pe termen
lung

 10000lei pentru procurare materiale prime rame si lentile ,solutii de intretinut lentile de
contact,ochelari de soare din credite pe termen lung;

 40000lei pentru alte cheltuieli chirie ,amenajare publicitate din surse proprii de finantare.

In urma acestei analize finaciare putem spune ca proiectul de afaceri este unul viabil
acceptabil.Profitul obtinul ii va permite societatii sa-si onoreze obligatiile atat fata de banca cat si
fata de buget precum si sa acumuleze resurse financiare necesare incepand cu anul 5 de
exploatare,pentru extinderea afacerii in viitorul apropiat.