2013

UNIVERSITATEA
POLITEHNICA BUCURESTI
Aurelian Ovidius
TRUFASU

[ TEHNO,OGIA DE
ADAPTARE A
OCHELARILOR]
Se adreseaza cursantilor de la licenta si celor de la postuniversitar

Cuprins
Cap. 1.

Elemente de anatomie oculara i faciala

1. 1.

Introducere

1. 2.

Elemente de anatomie oculara

Neurofiziologia analizatorului vizual

Anatomia ochiului

Fiziologia analizatorului vizual

10

Mecanismele fotoreceptiei pentru lumina necolorata

17

Cap. 2.

Elemente de anatomie faciala

Tipologia faciala curenta; morfotipul uman

41
41

Morfotipuri generale

41

Morfotipuri feminine

48

Concluzii

51

Cap. 3.

Marimi antropometrice faciale

52

Marimi si masurari in corectia optometrica aeriana

52

Masurarea distantei interpupilare

54

Masurarea distantei intre tample

55

Colectarea tuturor informatiilor despre beneficiar CURSUL 4

57

Cap. 4.

Sisteme de compensare aeriana

Ochelari cu destinatie speciala;

58
59

Ochelarii de soare; caracteristici

59

Ochelari pentru soferi si conducatori de vehicule

62

Ochelari pentru computer

Conditiile de activitate incriminate
Ochelari de vedere

67
67
72

Generalitati

72

Lentilele aeriene

73

Lentile axosimetrice

73

Lentile astigmatice

76

Lentile progresive

76

Calculul compensarii cu o lentila aeriana; exemplu

87

Calculul lentilei de corecie

90

Rame de ochelari: generalitati

95

Tipuri uzuale de rame de ochelari

99

Partile componente ale ramelor executate din materiale metalice

105

Partile componente ale ramelor combinate

106

Cap. 5.

Adaptarea ramei la configuratia faciala

107

Generalitati

107

Morfologia capului si alegerea monturii

108

Cap. 1. Elemente de anatomie oculara i faciala

1. 1. Introducere
Necesitatea dobandirii unor cunostinte minime despre anatomia oculara rezida din faptul ca,
ochelarii de vedere sunt orteze, elemente care urmaresc aducerea nivelului de acuitate vizuala
la un maxim posibil, dar in acelasi timp, influenteaza perceptia vizuala prin modificarea
campului vizual, al iluminarii ce intra in analizatorul vizual, contrastului, culoriilor, saturatiei
lor i nu numai.
De aceea, orice optometrist, trebuie sa faca o prescriptie personalizata, ochelarii fiind
prototipuri executate in conformitate cu individul, nevoile lui materiale i spirituale,
activitatea preponderenta sau activitatea la care utilizeaza perechea de ochelari respectiva,
starea de moment a sanatatii sale, respectandu-se principiile generale ale ortezarii.
Nu este lipsita de logica recomandarea mai multor perechi de ochelari pentru acelasi individ i
cu aceleasi probleme vizuale; perechile de ochelari pot satisface mai bine nevoile de moment,
chiar daca diferentele dintre elementele care compun ochelarii sunt minime.
De asemenea are logica i adaptarea unei singure perechi de ochelari la majoritatea nevoilor
individuale; acest lucru implica insa, unul sau mai multe compromisuri, in special de la
calitatea perceptiei intre cazurile extreme.
Individul, beneficiar al prescriptiei de corectie/compensare a acuitatii vizuale, trebuie
avertizat, de la inceput, asupra potentialelor probleme de adaptare; este stiut faptul ca, vederea
este un proces subiectiv, cu un grad de subiectivitate foarte mare i ca nu se poate estima cu
precizie i in orice situatie, care este evolutia perceptiei in conditiile schimbarii/adaugarii unui
element refractant in calea achizitiei/formarii imaginii retiniene. De asemenea, fiecare individ,
poate reactiona diferit la aceeasi solutie de corectie, chiar daca, la evaluarea preliminara, in
faza subiectiva, a fost multumit de imbunatatirea acuitatii vizuale.
Mai grav, este faptul ca, fiecare individ, nu stie care este potentialul sau maxim in acel
moment al testarii acuitatii vizuale; emotiile, noutatea sau oboseala, alimentatia sau alti factori
de stres pot influenta intr-un sens sau altul, raspunsul pe care il da la intrebarea: acum vedeti
mai bine decat inainte? Sau la fel!. De asemenea, evolutia in timp relativ lung a diminuarii

acuitatii vizuale, insotita sau nu de alte probleme care afecteaza perceptia vizuala, duce la
pierderea unui reper foarte important: care era confortul vizual in cea mai buna etapa a vietii.
Anamneza i controlul obiectiv i subiectiv al capacitatilor vizuale este un ghid foarte util
pentru identificarea unei solutii de compensare a acuitatii vizuale, dar decisiv ramane
capacitatea individului de a se adapta cu noua solutie de compensare i de a accepta
compromisul; care exista intotdeauna indiferent de gradul de abatere de la normalitate, de la
stadiul de emetropie oculara.
Compromisul va fi mai usor acceptat, daca individul va intelege mecanismul vederii in
intregul sau i nu doar o faza sau mai rau, o stare dintr-un moment al zilei in care pare a avea
discomfort maxim.

1. 2. Elemente de anatomie oculara

Neurofiziologia analizatorului vizual1

Vederea receptioneaza cantitatea cea mai mare de informatii din mediul nconjurator. Peste
85% din informatiile pe care le primim din mediu sunt obtinute pe cale vizuala. Vederea are o
mare importanta n viata omului asigurnd adaptarea la mediu, orientarea n spatiu,
mentinerea echilibrului, mentinerea starii de veghe i a atentiei, prin activarea corticala.
Ochiul realizeaza o imagine optica a lumii nconjuratoare. Din punct de vedere fizic ochiul se
aseamana cu un aparat fotografic, colectnd radiatiile din spectrul vizibil din mediu i
proiectndu-le pe retina. n acelasi timp ochiul este i elementul de intrare a unui sistem de
receptie senzoriala foarte complex; acest sistem senzorial are capacitatea de a transforma
imaginile de pe retina n impuls nervos care ajunde in sfera ariilor corticale unde imaginile
sunt prelucrate. Din ntreaga gama a frecventelor radiatiilor electromagnetice doar radiatiile
din spectrul vizibil stimuleaza retina. Spectrul vizibil este cuprins ntre lungimile de unda de
375 nm i 760 nm.
n vecinatatea spectrului vizibil sunt radiatii infrarosii i ultraviolete. Aceste radiatii au efecte
biologice, primele fiind percepute ca radiatii calorice, putnd produce arsuri pe cornee, iar
celelalte determina fluorescenta cristalinului.

http://www.scritube.com/biologie/FUNCTIA-SENZITIVOSENZORIALA-A-551912410.php;

Anatomia ochiului

Analizatorul vizual este format din medii succesive transparente, reunite in globul ocular care
n ultima instanta se finalizeaza cu retina, la nivelul careia se gasesc receptori sensibili pentru
radiatiile luminoase, din caile de transmitere (segmentul intermediar) i zonele de proiectie
corticale, unde se face analiza i sinteza informatiilor sosite de la ochi (segmentul central).
Globul ocular este adapostit n cavitatea orbitei. ntre globul ocular i peretele osos al orbitei
se afla o capsula adipoasa n care se gasesc muschii extrinseci ai globului ocular, muschi
striati cu rol n motilitatea globilor oculari. Globul ocular este

format din trei tunici

concentrice i din mediile transparente.

Tunica externa este fibroasa i formata din doua portiuni inegale: posterior se afla sclerotica
i anterior, corneea. ntre sclerotica i cornee se afla santul sclerocornea, n profunzimea
caruia se afla canalul Schlemm prin care este resorbita umoarea apoasa spre venele scleroticii.
Corneea este transparenta avasculara i puternic inervata. Sclerotica care ocupa suprafata cea
mai mare este tunica opaca conjuctiv-fibroasa, pe care se prind muschii extrinseci ai globului
ocular. Este perforata de vasele sanguine i limfatice iar la nivelul polului posterior, n partea
inferioara de fibrele nervul optic. Pe fata ei interna se gasesc celule pigmentare.
Tunica medie vasculara prezinta trei segmente, care dinspre cel posterior spre cel anterior
sunt: coroida, corpul ciliar i irisul.
Coroida se ntinde posterior de ora seratta, care reprezinta linia dintre coroida i corpul ciliar.
n partea posterioara coroida este prevazuta cu un orificiu prin care ies fibrele nervului optic.
Corpul ciliar se afla imediat naintea orei seratta i prezinta n structura sa muschii ciliari i
procesele ciliare.
Muschii ciliari sunt formati din fibre musculare netede, unele radiale, altele circulare.
Muschiul ciliar are rol important n procesele de acomodare la distanta, actionnd asupra
cristalinului prin intermediul ligamentelor suspensoare care alcatuiesc zonula ciliara a lui
Zinn, care se insera pe fata externa a capsulei, pe cristaloida, pe care o tensioneaza, mentinnd
astfel forma de lentila biconvexa a cristalinului. Cristalinul lipsit de ligamentele suspensoare
devine sferic datorita compozitiei sale gelatinoase.
Procesele ciliare sunt alcatuite din aglomerari de capilare cu rol n secretia umoarei apoase.
Irisul este o diafragma n partea anterioara a cristalinului care prezinta n mijloc un orificiu
numit pupila. Culoarea, aspectul i structura irisului variaza n functie de individ. Din punct

de vedere structural, irisul apare format din mai multe straturi. Stroma irisului este bogata n
celule pigmentare. Un numar mare de celule pigmentare realizeaza culoarea nchisa bruna, n
timp ce o cantitate mica de pigment determina o culoare deschisa, albastra. Tot n aceasta
portiune a irisului, n jurul orificiului pupilar se gasesc fibre musculare orientate circular
(sfincterul pupilar) i radiar (dilatatorul pupilar). Acesti doi muschi, mpreuna cu muschii
ciliari formeaza musculatura intrinseca a ochiului. Muschiul sfincter este inervat de fibre
parasimpatice provenite din nucleul autonom al nervului oculomotor (III), iar muschiul
dilatator din fibre simpatice care provin din cornul lateral al maduvei C 8-T2 (centrul iridodilatator. Irisul are rolul unui diafragm ce permite reglarea cantitatii de lumina ce soseste la
retina.
Tunica interna a ochiului este reprezentata de retina. Retina este o membrana fotosensibila
responsabila de receptia i transformarea stimulilor luminosi n influx nervos. Din punct de
vedere morfologic i functional i se disting doua regiuni: retina vizuala i retina iridociliara
care vine n raport cu irisul i corpul ciliar.
Structura retinei

Retina vizuala se ntinde posterior de ora seratta i prezinta doua regiuni importante:
a. Pata galbena (macula luteea) situata n dreptul axului vizual. La nivelul ei se gasesc mai
multe conuri dect bastonase. n centrul maculei se afla o adncitura de 1,5 mm2 numita
foveea centralis, n care se gasesc numai conuri.
b. Pata oarba (papila optica) situata medial i inferior de pata galbena i care reprezinta locul
de iesire a nervului optic i intrare a arterelor globului ocular. La acest nivel nu se gasesc
elemente fotosensibile.
n structura retinei se descriu 10 straturi n care ntlnim 7 tipuri de celule aflate n relatii
sinaptice ntre ele. Acestea sunt: celulele fotoreceptoare cu prelungiri n forma de bastonas
sau n forma de con, celulele bipolare i celulele multipolare sau ganglionare. n afara de
aceste trei tipuri de celule functionale n retina ntlnim celulele de sustinere (celule Mller) i
celule de asociatie (celulele orizontale i celulele amacrine).
Cele zece straturi ale retinei sunt din spre coroida spre interiorul globului:
1. Stratul epiteliului pigmentar.
2. Stratul conurilor i bastonastelor format din elemente externe ale celulelor vizuale cu
conuri i bastonase.

3. Membrana limitanta externa pe care se fixeaza aceste elemente, formata din prelungiri ale
celulelor Mller.
4. Stratul granular extern, care cuprinde corpul celular al celulelor cu conuri i bastonase.
5. Stratul plexiform extern care reprezinta sinapsa dintre celulele vizuale i celulele bipolare.
6. Stratul granular intern format din corpii celulari ai celulelor bipolare.
7. Stratul plexiform intern format din sinapsele dintre celulele nervoase bipolare i celulele
multipolare (ganglionare).

Figura 1 Structura retinei

8. Stratul ganglionar sau stratul celulelor multipolare.

9. Stratul fibrelor nervului optic format din axonii celulelor multipolare.
10. Membrana limitanta interna care limiteaza retina de corpul vitros, format de asemenea din
prelungiri ale celulelor Mller.

Figura 2 Structura retinei simplificata

Celulele bastonas sunt celule nervoase modificate n numar de aproximativ 125 milioane.
Sunt mai numeroase spre periferia retinei optice. n macula luteea numarul lor este mic, iar n
fovea centralis lipsesc. Bastonasele sunt adaptate pentru vederea nocturna, pentru lumina
slaba, crepusculara. Mai multe celule bastonas fac sinapsa cu o singura celula bipolara n zona
periferica a retinei. Mai multe celule bipolare fac sinapsa cu o singura celula multipolara.
Deci la o celula multipolara corespund ntre 90 i 180 celule cu bastonase.

Figura 3 Camera antarioara i posterioara a ochiului

Celulele conuri sunt de asemenea celule nervoase modificate, n numar de aproximativ 5,5
milioane. Sunt mai numeroase n macula luteea. n foveea centralis sunt numai celule cu
conuri.

Figura 4 Anatomia cristalinului

Fiecare celula con de la nivelul foveei face sinapsa cu o singura celula bipolara, iar aceasta cu
o singura celula multipolara. Celulele con sunt sensibile pentru vederea diurna, colorata, fiind
sensibile la lumina intensa.

Mediile refringente ale ochiului sunt reprezentate de cornee, umoarea apoasa, cristalinul i
corpul vitros. Ele au rolul de a refracta razele luminoase. Vor fi prezentate la aparatul dioptric
al ochiului.
Anexele ochiului

Anexele ochiului se mpart n anexe de micare i anexe de protectie.

Anexele de micare sunt reprezentate de muschi extrinseci ai globului ocular. Sunt patru
muschi drepti (dreptul intern, extern, superior i inferior) i doi oblici (unul superior i altul
inferior), formnd un trunchi de con cu baza pe sclerotica i vrful la nivelul unui inel fibros
situat la vrful orbitei. Muschii oblici sunt unul superior i altul inferior i se gasesc pe
peretele superior i inferior al orbitei.
Miscarile globului ocular sunt micari conjugate prin conlucrarea bilaterala a mai multor
muschi. De ex. micarea de lateralitate se efectueaza prin contractia dreptului extern de la un
ochi, mpreuna cu dreptul intern de la ochiul opus. Miscarea de convergenta a ochilor se
realizeaza prin contractia ambilor muschi drepti interni. Miscarea n sus se realizeaza prin
contractia muschilor drepti superiori i a celor oblici inferiori. Miscarea n jos se realizeaza
prin contractia dreptilor inferiori i a oblicilor superiori.
Nervul oculomotor (III) inerveaza oblicul inferior i muschii drepti superior, inferior i intern.
Nervul trochlear IV) inerveaza oblicul superior iar nervul abducens (VI) inerveaza dreptul
extern.
Anexele de protectie sunt: sprncenele, pleoapele cu genele, conjunctiva i aparatul lacrimal.
Fiziologia analizatorului vizual

Functiile principale ale analizatorului vizual sunt perceptia radiatiei luminoase, a formei i
culorii obiectelor din lumea nconjuratoare.
Receptia vizuala se petrece la nivelul ochiului cu ajutorul aparatului optic al ochiului. Ea
reprezinta cea mai mare parte a globului ocular, fiind prevazut cu elemente optice puternice,
care au capacitatea de a focaliza pe retina, razele luminoase ce cad pe cornee.
Ochiul este un aparat dioptric cu efecte convergente asupra luminii, reprezentat de cornee i
cristalin i un ecran pigmentat, reprezentat de iris. Ochiul reflecta i refracta lumina n
proportie de 91%. Puterea totala de refractie a ochiului este de circa 60 de dioptrii, din care
corneea are o putere de refractie de 45 d, iar cristalinul n stare relaxata de 15 d i n stare
contractata de 30 d.

Mediile refringente ale ochiului

Ochiul are patru medii refringente: corneea transparenta, cristalinul, umoarea apoasa i corpul
vitros.
Corneea transparenta este un tesut avascular, care preia O2 necesar prin difuzie direct din
aerul cu care vine n contact, precum i din structurile nconjuratoare. Aprovizionarea cu
glucoza i transferul acidului lactic se face tot prin difuzie, n primul rnd, din i n spre
umoarea apoasa.
Corneea este bogat inervata, avnd o bogata retea de terminatii nervoase libere, sensibile la
durere, la presiune, la tact, la cald i la rece. Inervatia apartinnd nervilor ciliari lungi i scurti
ramuri ale nervului trigemen. Fiind avasculara, transplantele de cornee se pot realiza usor,
fiind ferite de pericolul respingerii histologice. n plus, ramurile nervoase se regenereaza n
cteva saptamni refacndu-se sensibilitatea corneei.
Cristalinul este o lentila biconvexa convergenta, avasculara, situata ntre iris i corpul vitros,
constituit din mai multe straturi concentrice de fibre conjunctive, ntre care exista o masa
amorfa interfibrilara. Este nvelit la exterior de o membrana epiteliata numita cristaloida,
subtire i foarte elastica pe partea posterioara. Fibrele cristalinului sunt aranjate concentric.
Cristalinul se mentine la locul sau printr-un sistem de fibre ligamentare care alcatuieste
ligamentul suspensor sau zonula ciliara Zinn.
n compozitia sa chimica exista un continut proteic ridicat ceea ce reprezinta 35% din
greutatea sa. Cristalinul absoarbe aproximativ 10% din lumina care patrunde n ochi,
absorbtie mai ridicata radiatiilor cu lungime de unda mai mica.
Puterea dioptrica a cristalinului se modifica cu vrsta. La nastere ea este n jur de 10 dioptrii.
Cu naintarea n vrsta se produce o pierdere a elasticitatii, ceea ce determina scaderea
acuitatii vizuale. Cristalinul utilizeaza O2, glucoza i produce acid lactic transportate dinspre
i nspre umoarea apoasa difuznd prin cristaloida. Traversarea capsulei de catre diferite
substante organice sau anorganice nu se face printr-o simpla difuziune, ci cu un consum
energetic ca rezultat al activitatii metabolice a stratului epitelial al cristaloidei.
Transparenta capsulei i a cristalinului depinde de starea fizico-chimica a proteinelor
constitutive i de proprietatile mediului lichidian din jurul cristalinului. Variatia osmolaritatii
umorii apoase sau a corpului vitros vor atrage i variatii de hidratare a cristalinului cu
modificarea complexelor proteice, pierderea transparentei i elasticitatii sale.

Corpul vitros este din punct de vedere fizic o substanta amorfa de consistenta unui gel,
transparenta i a carui modalitate de formare nu este nca bine cunoscuta. Are rol trofic,
sustine i mentine forma globuloasa a ochiului, furnizeaza retinei o serie de substante cum ar
fi glucoza, iar din retina se elimina n el cataboliti. Mai are rol termoizolator i protector al
retinei fiind un amortizor al socurilor i micarilor oculare.
Umoarea apoasa este un lichid transparent, hiperton, usor acid ce umple camerele anterioara i
posterioara a ochiului. Are o compozitie asemanatoare cu plasma sanguina, din care lipsesc
proteinele. Umoarea apoasa este principalul transportor al metabolitilor pentru cornee i
cristalin i regleaza presiunea intraoculara care depinde mentinerea formei i transparenta
ochiului. Are un indice de refractie inferior fata de cristalin, dnd astfel posibilitatea
cristalinului de a-i realiza puterea de refractie maxima. Umoarea apoasa se formeaza n cea
mai mare parte la nivelul capilarelor proceselor ciliare. Rata de formare a umoarei apoase este
de aproximativ de 2 ml/min. Umoarea apoasa este drenata din camera posterioara delimitata
de cristalin i iris, prin pupila spre camera anterioara delimitata de iris i cornee i de aici
trece n canalul Schlemm i se resoarbe n sistemul venos al scleroticei. Gradientul de
temperatura dinspre camera anterioara unde corneea este mai rece, venind n contact cu
mediul exterior, spre camera posterioara determina o circulatie continua a umorii apoase. Un
circuit complet se realizeaza n aproximativ o ora.
ntre cantitatea de umoare apoasa formata i cea resorbita n venele sclerei se mentine un
echilibru constant, genernd o presiune intraoculara normala de 23 mm Hg. Cnd se produce
o obstructie n resorbtia ei la nivelul venelor scleroticii, presiunea intraoculara creste prin
formarea continua a umoarei apoase, dnd boala numita glaucom, una din principalele cauze
de orbire.
Mecanismul vederii este un proces extrem de complicat care cuprinde urmatoarele etape
succesive: formarea imaginii pe retina, fotoreceptia i formarea imaginii la nivelul SNC.

Figura 5 Mecanismul vederoo

Formarea imaginii pe retina

Imaginea se formeaza pe retina cu ajutorul sistemului dioptic al ochiului. Imaginea care se

formeaza este o imagine reala, rasturnata i mai mica dect obiectul vizat. Ochiul are toate
punctele cardinale situate pe axa optica. Toate suprafetele de refractie ale ochiului se
comporta ca i cum ar fi o singura lentila cu centrul la 17 mm naintea retinei i cu o putere de
refractie totala de cca 60 dioptrii. Multa vreme s-a considerat ca echivalenta acestei lentile
este cristalinul. Dar cea mai mare putere de refractie nu o are cristalinul, ci suprafata
anterioara a corneei. Diferenta maxima de densitate a mediilor transparente strabatute de
razele luminoase se ntlneste la interfata aer-cornee.
Totalitatea proceselor prin care se formeaza imaginea clara pe retina, a obiectelor situate la
distante diferite de ochi formeaza acomodarea ochiului i presupune trei aspecte care se
realizeaza prin mecanisme diferite:
1. reglarea cantitatii de lumina ce patrunde n ochi se realizeaza prin reflexul pupilar;
2. acomodarea ochiului pentru vederea clara a obiectelor apropiate se realizeaza prin
cresterea puterii de refractie a cristalinului;
3. convergenta axelor globilor oculari n scopul suprapunerii n cortexul vizual a imaginilor
de la cei doi ochi se realizeaza prin contractia diferentiata a muschilor extrinseci ai
globilor oculari - se obtine vederea stereoscopica.

Reglarea iluminarii n ochi

Pupila limiteaza iluminarea ochiului, avnd diametrul variabil ntre 2 i 8 mm, cu un optim
ntre 2 i 3 mm (diametrul mai mare favorizeaza aberatiile sferice i cromatice, iar diametrul
mai mic modifica difractia i degradeaza imaginea). Sfincterul muscular neted al irisului
modifica diametrul pupilar producnd mioza, adica reducerea diametrului pupilar. Contractia
sfincterului se produce prin stimularea parasimpaticului. Dilatatorul pupilar produce midriaza
prin stimularea simpaticului, determinnd cresterea diametrului pupilar.
Reducerea sau marirea diametrului pupilar joaca rolul de protejare a ochiului fata de
intensitatea variabila a luminii, asa cum am vazut cnd am descris irisul.
Prin modificarile de curbura, cristalinul functioneaza ca o lentila biconvexa convergenta ce
refracta i concentreaza razele de lumina pe retina.
Indicele de refractie al cristalinului este neuniform (variind ntre 1,386 la periferie i 1,406 n
centrul sau). Razele de lumina care trec prin regiunea centrala a cristalinului vor fi mai mult
refractate n timp ce razele periferice vor fi mai putin refractate astfel ca acestea nu vor fi
focalizate exact n acelasi punct cu cele ce trec prin centru, fenomen numit aberatie sferica.
De asemenea, indicele de refractie variaza i n functie de lungimea de unda a radiatiei
luminoase (de exemplu albastru este refractat mai mult dect rosul). Acest fenomen se
numeste aberatie cromatica.
Pentru ca imaginea sa se formeze pe retina, deci pentru ca ochiul sa posede o acuitate vizuala
normala, indiferent de distanta la care se afla obiectul fata de ochi, acesta prezinta fenomenul
de acomodare la distanta.
Prin acuitate vizuala se ntelege precizia cu care sunt percepute detaliile i contururile
obiectelor, distingerea clara a formelor, dimensiunilor i reliefurilor acestora, precum i a
distantelor pna la obiectul vizat. Acuitatea vizuala se caracterizeaza prin doi parametri:
minimum separabil, definit ca distanta cea mai mica dintre doua puncte sau linii care se
percep separat i minimum vizibil definit ca linia sau punctul cel mai fin care poate fi
perceput pe un fond omogen.
Cea mai mica imagine perceputa este cea a unui punct cu un diametru de 1,4 mm la o distanta
de 5-6 metri. In aceasta situatie imaginea perceputa este foarte clara deoarece se formeaza pe
macula lutea, ndepartarea sau privirea sub aceasta distanta face ca imaginea sa nu se mai
formeze clar pe macula . Pentru ca imaginea sa se formeze pe retina i ochiul sa aiba o

acuitate vizuala normala indiferent de distanta la care se afla obiectul fata de ochi, aceasta
prezinta fenomenul de acomodare la distanta.
Acomodarea

Procesul de acomodare se realizeaza de catre cristalin, care si modifica raza de curbura a

suprafetei anterioare. Aceasta va determina cresterea sau scaderea puterii de refractie a
cristalinului.
Acest lucru l putem remarca prin experienta Purkinje: se aseaza o lumnare n fata ochiului
unei persoane ntr-o camera obscura, ochiul privind un obiect aflat la o distanta de peste 6 m.
Imaginea lumnarii se reflecta pe cornee ca ntr-o oglinda convexa, pe care imaginea este mai
mica, dreapta i anterioara; pe fata anterioara a cristalinului ca ntr-o oglinda convexa n care
imaginea lumnarii este mai mare, dreapta, situata n mijloc i pe fata posterioara a
cristalinului ca ntr-o oglinda concava n care imaginea lumnarii este posterioara, mai mica i
rasturnata. Cnd subiectul priveste n apropiere, imaginea din mijloc se apropie de cornee i
se micsoreaza. Acest fapt este dat de bombarea suprafetei anterioare a cristalinului.
Acomodarea la distanta se datoreaza elasticitatii cristalinului, ligamentului suspensor i
muschiului ciliar. Organul activ este muschiul ciliar. Cnd ochiul priveste la o distanta mai
mare de 6 m, muschiul ciliar este relaxat iar ligamentul suspensor este tinut sub tensiune.
Acesta va pune sub tensiune i cristaloida, aplatiznd cristalinul. Ca urmare raza de curbura a
cristalinului creste, iar puterea de convergenta scade la valoarea minima de 15 dioptrii.
Aceasta este acomodarea la distanta, care permite ochiului emetrop sa vada clar, fara efortul
muschiului ciliar obiectele situate la distante mai mari de 6 m.
Cnd privim obiectele situate n apropiere, muschiul ciliar se contracta i relaxeaza ligamentul
suspensor. Tensiunea din cristalin scade, iar datorita elasticitatii, convergenta suprafetei
anterioare creste de la 15 la 30 de dioptrii. Acomodarea pentru vederea de aproape se face cu
efort contractil din partea muschiului ciliar i se face pentru distante mai mici de 6 m. Deci
aceasta modificare a cristalinului se realizeaza prin contractia sau relaxarea muschilor ciliari.
Acest mod de acomodare este propriu numai omului i unor mamifere. Din cele relatate pna
aici rezulta ca muschiul ciliar determina modificarea cristalinului n cursul acomodarii la
distanta. Acest muschi este format de fapt din doua portiuni, una cu dispozitie circulara
numita i sfincterul ciliar, inervat de parasimpatic i alta portiune cu orientare radiala numita
tensorul coroidei, inervat de simpatic. Fibrele circulare au rol n acomodarea de aproape, iar

fibrele radiale intervin n acomodarea la distanta. Acomodarea este un proces reflex a carei
cale aferenta se propaga prin nervul optic.
Acomodarea se cstiga n cursul vietii prin autonvatare. Ea se realizeaza n jurul vrstei de
doi ani cnd functionarea muschilor s-a dezvoltat complet. Prin contractia fibrelor musculare
circulare se slabeste tensiunea ligamentelor asupra cristaloidei. Aceste fibre circulare au rol n
vederea de aproape.
Prin contractia fibrelor radiare se produce cresterea tensiunii ligamentelor suspensoare, care
joaca rol n vederea la distanta.
Calea eferenta a reflexului de acomodare de aproape este parasimpatica. Aceste impulsuri
ajung n zona posterioara a nucleului mezencefalic care este centrul acomodatiei. Partea
anterioara a acestui nucleu reprezinta centrul pupilo-contrictor. Caile aferente sunt prin nervul
oculomotor (III), a carui impulsuri ajung la ganglionul ciliar i apoi prin nervii ciliari scurti se
termina pe fibrele sfincterului ciliar.
Calea eferenta a acomodarii la distanta este simpatica, care se termina n coarnele laterale C 8 L2, dupa ce au trecut n prealabil prin hipotalamus. Caile aferente trec prin lantul ganglionar
laterovertebral i anume n ganglionul cervical superior i de aici prin plexul pericarotidian,
prin ramura oftalmica a nervului trigemen, se termina prin nervii ciliari scurti pe fibrele
radiale ale muschiului ciliar (muschiul tensor al coroidei).
Prin jocul contractil al celor doi muschi ciliari, cristalinul se bombeaza din ce n ce mai mult
pe fata sa anterioara, cu ct obiectul este privit mai aproape de ochi. Contractia maxima a
muschilor ciliari duce la cresterea maxima a puterii de refractie a cristalinului.
Aceasta acomodare a ochiului la distanta se face cu mare cheltuiala de energie, consumata de
contractia muschiului ciliar, pe cnd privirea obiectelor n ndepartare duce la o cheltuiala
minima de energie. Asa se explica de ce ochiul oboseste foarte repede cnd priveste obiectele
din apropiere (de ex. scrisul, cititul, cusutul etc).
Oboseala generala, insomniile i hipoxia prelungita, diminueaza puterea de acomodare a
ochiului. Punctul remotum corespunde celei mai mari distante de la care ochiul vede clar un
obiect. La un ochi emetrop el se afla la o distanta mai mare de 6 m. Punctul proxim, este
punctul cel mai apropiat de ochi la care un obiect se vede clar. El se afla la o distanta de 10
cm fata de corneea transparenta, iar dupa vrsta de 75 de ani se confunda cu punctul remotum
situat la infinit. Miopul va avea punctul remotum mai aproape de ochi dect emetropul, iar
hipermetropul l va avea mai ndepartat. Distanta dintre punctul proximum i punctul

remotum, exprimata n metri poarta denumirea de parcursul acomodarii, iar modificarile

refractiei oculare exprimate n dioptrii reprezinta amplitudinea acomodarii. La procesul de
acomodare mai participa pe lnga contractia muschiului ciliar convergenta axelor oculare i
modificarile diametrului pupilar. Acomodarea se face egal i simultan la ambii ochii.
Acomodarea scade progresiv n medie de 24 mm cu vrsta datorita diminuarii elasticitatii
cristalinului. Se produce un proces de coagulare i aglutinare a proteinelor cristalinului n
prezenta Ca+. n aceasta situatie punctul proximum se ndeparteaza ducnd la presbitie, defect
corectabil cu lentile convergente bi sau multifocale.
Mecanismele fotoreceptiei pentru lumina necolorata

De aceasta fotoreceptie sunt responsabile celulele bastonas.

Structura celulelor cu bastonas

Cercetarea ultrastructurala a retinei a aratat ca celulele receptoare sunt formate dintr-un

segment extern, unul intern i o zona sinaptica. Segmentul extern, ce patrunde pna n stratul
pigmentar este format la rndul sau din doua segmente numite articole: dintr-un articol extern
i unul intern, diferite la bastonase fata de conuri.
Articolul extern al bastonaselor are forma unui cilindru lung de 50-60 m, terminat n partea
interna a retinei printr-o strangulatie. Aceasta portiune este formata din suprapunerea de 600900 discuri flotante, separate ntre ele de un spatiu de 10 nm. Aceste discuri flotante sunt
formate dintr-o membrana dubla lipoproteica cu o grosime de 4-5 nm, ce provine din plierea
membranei celulare. Aceste discuri contin ntre 107 i 108 molecule de substanta fotosensibila,
de rodopsina. Articolul extern este legat prin cilii conectori de articolul intern, care sunt de
fapt microtubuli.
Articolul intern este format la rndul sau din doua portiuni: o portiune externa, portiunea
elipsoidala, care contine circa 300 de mitocondrii, reticulul endoplasmatic i radacina cilului
conector. Aceasta portiune a celulei este producatoare de energie. A doua portiune interna este
portiunea mioida care contine ergastoplasma, aparatul Golgi i neurotubuli. Aceasta portiune
are rol n sinteza portiunii receptoare. Constituentii proteici ai articolului extern sunt
sintetizati n portiunea mioida a articolului intern i de aici transportati prin cilii conectori la
baza articolului extern, unde sunt incorporati n membranele discurilor care se formeaza i se
regenereaza n mod continuu. Ele au rol de a renlocui discurile care sunt mpinse spre
portiunea exterioara a receptorului, iar n final sunt fagocitate i resorbite de celulele
epiteliului pigmentar. Discurile au o longevitate ntre 9 i 13 zile, iar naintarea lor dinspre

portiunea interna spre cea externa se face cu o viteza de 1,6 m/zi. Deci se remarca o
regenerare intensa a discurilor celulelor receptoare i a rodopsinei.
Epiteliul pigmentar, pe lnga rolul sau de fagocitare a discurilor vechi din portiunea externa a
receptorului au i alte roluri i anume: rol fotoprotector al retinei, formnd adevarate camere
obscure n jurul fiecarei celule receptoare i rol metabolic, nutritiv pentru retina, fiind un
adevarat cordon ombilical ce leaga capilarele din coroida de retina, formnd o bariera
hematoretiniana comparabila cu bariera hemato-encefalica.
Prin acest proces de rennoire continua a receptorului se asigura n permanenta rennoirea
rodopsinei de la nivelul discurilor. Aceasta portiune externa a receptorului este fixata de
membrana limitanta externa. Corpul celulei ce contine nucleul este separat prin aceasta
membrana i se gaseste n stratul granular extern.
Zona sinaptica dispusa n stratul plexiform extern este portiunea care conecteaza receptorii cu
celulele neuronale subiacente i anume celulele bipolare i celulele orizontale. Celulele
bipolare constituie protoneuronul caii optice. Celulele orizontale au rol de a stabili legaturi
orizontale ntre fotoreceptori i celule bipolare cu rol foarte important n inhibitia laterala.
Deutoneuronul caii optice este constituit din celulele ganglionare sau multipolare dispus n
stratul ganglionar. Axonii acestor celule formeaza fibrele nervului optic care parasesc retina
prin pata oarba.
n retina n stratul granular intern se evidentiaza corpii celulelor gliale Mller ce traverseaza
retina de la o extremitate la alta. Aceste celule au rol de sustinere prin formarea membranelor
limitante interna i externa i au rol metabolic. Celulele amacrine fac sinapsa cu mai multe
celule ganglionare facnd legatura ntre aceste celule.
Geneza potentialelor bioelectrice n celulele fotoreceptoare

Modificarile de potential care initiaza potentialele de actiune n retina sunt generate de

actiunea luminii asupra componentelor fotosensibile din bastonase i din conuri. Cnd lumina
este absorbita de aceste substante, structura moleculara a acestora se modifica, iar aceste
modificari declanseaza o serie de secvente care vor determina initierea activitatii neuronale.
Potentialul generator al fotoreceptorilor i raspunsurile electrice ale celor mai multe elemente
neuronale din retina sunt potentiale locale i gradate. Numai celulele ganglionare transmit
potentiale conform legii "tot sau nimic" la distante apreciabile. Raspunsurile celulelor
bipolare sunt fie hiperpolarizante fie depolarizante. Celulele amacrine produc potentiale

depolarizante, iar potentialul de vrf din aceste celule poate actiona ca un potential generator
pentru producerea potentialelor de vrf propagate, produse de celulele ganglionare.
Potentialul de receptor al conului are o invazie brusca i compensata, pe cnd potentialul de
receptor al bastonasului are invazie brusca dar slab compensata. Curba relatiei ntre
amplitudinea potentialelor de receptor i intensitate a stimulului este la fel de brusca n
bastonase i conuri, dar n schimb bastonasele sunt mult mai sensibile comparativ cu conurile.
Raspunsurile bastonaselor sunt proportionale cu intensitatea stimulului la nivele ale iluminarii
care sunt sub valoarea prag pentru conuri. Pe de alta parte, raspunsurile conurilor sunt
proportionale cu intensitatea stimulului la nivele ridicate ale iluminarii n timp ce n aceste
conditii raspunsurile bastonaselor sunt maximale i nu produc modificari. Iata de ce conurile
genereaza raspunsuri la schimbarea intensitatii luminii deasupra nivelului fondului, dar nu
scoate bine n evidenta iluminarea absoluta, pe cnd bastonasele detecteaza iluminarea
absoluta.
Aceste proprietati ale bastonaselor determina vederea scotopica care defineste capacitatea de a
discrimina ntre alb i negru sub un nivel critic al intensitatii luminii, caracteristica vederii
crepusculare.
Bazele ionice ale potentialelor n celulele fotoreceptoare

Canalele de Na+ din segmentul extern al bastonaselor i conurilor sunt deschise n ntuneric
astfel ca se produce un flux de curent dinspre segmentul intern spre cel extern.
Curentul de asemenea circula spre terminatiile sinaptice ale fotoreceptorului. ATP-aza, Na+,
K+ dependenta din membrana segmentului intern mentine echilibrul ionice. Eliberarea
mediatorilor chimici sinaptici se efectueaza n mod constant i continuu n ntuneric. Cnd
lumina actioneaza asupra segmentului extern canalele de Na+ se nchid i determina
hiperpolarizarea potentialului de receptor. Hiperpolarizarea reduce eliberarea mediatorilor
chimici i acest lucru genereaza un semnal care n cele din urma determina producerea
potentialelor de actiune n celula ganglionara. Potentialele de actiune sunt apoi transmise spre
creier prin intermediul sistemului retino-geniculo-striat.
Deci, la ntuneric permeabilitatea pentru Na+ n segmentul extern este mai mare. Lumina
reduce permeabilitatea pentru Na+, fenomen acompaniat de refluxul crescut de Ca++ din
segmentul extern.

Componentele fotosensibile ale celulelor cu bastonas

Componentele fotosensibile n bastonasele ochiului uman i al celor mai multe mamifere sunt
formate dintr-o proteina numita opsina i din retinen1 aldehida a vitaminei A. (Folosim
termenul de retinen1 pentru a-l deosebi de retinenul2 care se gaseste n retina unor specii de
animale. Retinenul este o aldehida care se mai numeste i retinal. Vitaminele A sunt alcooli
care mai sunt denumiti retinoli).
Pigmentul fotosensibil din bastonase se numeste rodopsina sau pigment vizual i este de
culoare purpurie. Obsina lui se numeste scotopsina. Rodopsina are vrful de sensibilitate la
lungimea de unda de 550 nm, ce corespunde aproximativ culorii galben-verzui din spectru. De
aceea se explica de ce aceasta culoare genereaza cea mai puternica senzatie de lumina.
Puterea de absorbtie a rodopsinei scade spre albastru pna la 40%, fiind foarte mica i pentru
rosu, astfel purtarea ochelarilor rosii de catre persoanele car lucreaza n camere obscure
(radiologi, fotografi etc) permite adaptarea bastonaselor la ntuneric.
Rodopsina umana este o proteina cu o greutate moleculara de 41 kD). Rodopsina se gaseste n
membrana discurilor bastonaselor i reprezinta cca 90% din totalul proteinelor membranale,
reprezentnd 4% din greutatea unui bastonas. Rodopsina este de fapt n ultima instanta un
receptor serpentinic cuplat cu proteina G. Ea are sapte domenii prin care patrunde prin
membrana discului bastonasului (avnd capatul C terminal intracitoplasmatic, iar cel N
terminal la suprafata intradiscala).
Retinenul1 este atasat la trei domenii transmembranale ale rodopsinei, plasndu-se ntr-o
pozitie paralela cu suprafata membranei.
La ntuneric, retinenul1 din rodopsina este din punct de vedere chimic n configuratia 11-Cis.
Lumina modifica forma retinenului, transformndu-l n izomerul trans. Aceasta activare a
rodopsinei se realizeaza prin formarea a o serie de derivati intermediari, ntre care,
metarodopsina II, pare sa fie componentul cheie care initiaza nchiderea canalelor de Na+. n
final se produce o modificare conformationala a moleculei de rodopsina care duce la
separarea a retinenului1 de obsina decolornd pigmentul.
Cnd energia luminoasa este absorbita de rodopsina ncepe n cteva fractiuni de secunda sa
se decoloreze, parcurgnd mai multe etape intermediare. n cteva psec (10-12 s) se transforma
n preluminorodopsina, din care n cteva nanosec (10-9 s) rezulta luminorodopsina, apoi n
microsecunde (10-6 s) se transforma n metarodopsina I, iar aceasta n milisec (10-3 s) da
nastere metarodopsinei II.

n acest stadiul pigmentul este decolorat. Ciclul descompunerii i recompunerii rodopsinei se

numeste ciclul Wald.
Ciclul lui Wald este prezentat n schema de mai jos:
Dupa degenerarea sa retinenul se regenereaza printr-o cale inversa. O parte din rodopsina este
regenerata n mod direct. O alta parte are loc n celula epiteliala pigmentara unde este redusa
de enzima alcooldehidrogenaza (n prezenta NADH) n vitamina A i de aici reactiile se
rentorc la forma de rodopsina.
Prima faza a regenerarii rodopsinei este reconversia formei trans n forma cis (sub actiunea
retinen-izomerazei). Aceasta transformare necesita un consum

energetic, asigurat de

portiunea elipsoidala a articolului extern al bastonasului. Forma 11Cis a retinenului se

combina spontan cu scotopsina refacnd molecula de rodopsina. Procesul de refacere a
moleculei este ceva mai lung necesitnd minute (aprox. 3 min).
Toate reactiile exceptnd formarea izomerului trans al retinenului, proces ce dureaza cteva
milisecunde, sunt independente de lumina, producndu-se la fel att la lumina ct i la
ntuneric. Cantitatea rodopsinei din receptor variaza invers proportional cu lumina incidenta.
Cu ct este mai mare lumina incidenta cu att vom avea mai putina rodopsina n discurile
bastonaselor.
Legatura dintre rodopsina i canalele de Na+

Transformarea rodopsinei de catre lumina activeaza o proteina G cunoscuta sub numele de

proteina Gt1 sau transducina.
Pentru ntelegerea mecanismului prin care actioneaza diferitii mesageri asupra receptorilor n
vederea producerii mecanismelor biologice specifice sunt necesare cteva cuvinte prin care sa
explicam cum functioneaza proteinele G.
Hormonii, mesagerii chimici polipeptidici, fotonii, sunt mesageri de ordinul I. Ei nu pot
interactiona cu sistemele intracitoplasmatice din cauza ca nu pot penetra membrana celulara.
Din acest motiv ei interactioneaza cu receptorii prezenti n membrana citoplasmatica. Pentru
ca sa-i exercite efectele biologice este necesar sa ia nastere n citoplasma mesagerii de
ordinul II, responsabili de declansarea efectelor biologice ale mesagerilor de ordinul I.
Mesagerii de ordinul II pot fi reprezentati de adenozin-monofosfatul ciclic (c-AMP),
guanozin-monofosfatul ciclic (c-GMP), inozitoltrifosfatul (IP3) sau ionii de Ca++. Pentru
producerea mesagerilor de ordinul II este necesara activarea unor enzime transmembranare

(cum ar fi adenilciclaza, guanilciclaza, fosfodiesteraza etc.). Legatura dintre receptorii activati

de mesagerii de ordinul I i aceste enzime producatoare de mesageri de ordinul II se
realizeaza de catre proteinele G (proteina reglatoare de guanozin-nucleotide). Guanozinnucleotidele sunt reprezentate de guanozitrifosfat (GTP) i de guanozindifosfat (GDP).
n general receptorii proteici strabat membrana celulei de mai multe ori, motiv pentru care se
numesc receptori serpentinici. Proteina G se fixeaza pe una din ansele acestui receptor (de
obicei pe ansa a treia).
Proteina G este alcatuita din trei subunitati polipeptidice, denumite subunitatile , i .
Aceste subunitati au greutati moleculare descrescatoare de la subunitatea care are greutatea
cea mai mare, la subunitatea cu greutatea cea mai mica. Subunitatea ancoreaza proteina G
de ansele receptorului serpentinic. Subunitatea are fixata pe ea GDP-ul. Activarea proteinei
G are loc n momentul cuplarii mesagerului de ordinul I pe receptorul serpentinic. Datorita
acestei interactiuni subunitatea si schimba conformatia moleculara, transformnd GDP-ul
n GTP. Subunitatea n acest moment se desprinde de pe subunitatile i i
interactioneaza cu enzima generatoare a mesagerului de ordinul II pe care o activeaza.
Astfel apare n citoplasma mesagerul de ordinul II care va produce unele reactii biochimice
care sunt responsabile de efectele fiziologice specifice mesagerului de ordinul I. Astazi se
cunosc un numar foarte mare de proteine G n diferitele celule ale organismului. Cu ajutorul
acestei descoperiri s-au putut lamuri mecanismele transductiei n analizatorul vizual. Proteina
Gt1 sau transducina este o astfel de proteina prin care s-a lamurit legatura dintre rodopsina i
canalele de Na+.
Transducina se leaga de GTP i aceasta activeaza fosfodiesteraza care catalizeaza
transformarea guanozinmonofosfatul ciclic (c-GMP) n 5'-GMP. Guanozinmonofosfatul ciclic
n citoplasma fotoreceptorului actioneaza n mod direct asupra canalelor de Na+ mentinndule n pozitie deschisa. Transformarea c-GMP n 5'-GMP duce la nchiderea canalului de Na+ i
hiperpolarizarea fotoreceptorului. Semnalul luminos amplifica n cascada aceste reactii,
ajutnd cresterea remarcabila a sensibilitatii fotoreceptorului bastonas. Acesti fotoreceptori
sunt capabili sa produca un raspuns detectabil la actiunea unui foton.
Interactiunea dintre rodopsina, transducina i fosfodiesteraza a fost complet elucidata n
cercetari recente. Activarea rodopsinei este semnalul nlocuirii GDP de pe subunitatea alfa a
transducinei. Continnd GTP subunitatea se separa de subunitatile i din molecula
transducinei i activeaza fosfodiesteraza. Cnd GTP-ul de pe subunitatea este transformat n

GDP cele trei unitati (, i ) ale transducinei se reunesc terminnd reactia. Deci procesul de
transductie a fotonului n mesaj bioelectric cunoaste trei etape:
Etapa I - transformarea rodopsinei sub actiunea luminii i producerea metarodopsinei II;
Etapa II-a - interactiunea metarodopsinei II cu transducina i activarea acesteia cu eliberarea
subunitatii purtatoare de GTP;
Etapa III - activarea fosfodiesterazei de catre GTP purtat de subunitatea alfa i transformarea
c-GMP n 5'-GMP avnd ca urmare nchiderea canalelor de Na+ i hiperpolarizarea
fotoreceptorului.
Amplificarea cascadei se produce n prima i a treia etapa. Fiecare molecula de rodopsina
activata activeaza la rndul sau 500 de molecule de transducina i fiecare molecula de
fosfodiesteraza activata, hidrolizeaza 1000 de molecule de c-GMP. Deci activarea unei
molecule de rodopsina controleaza formarea a 500.000 de molecule de c-GMP.
Sinteza de c-GMP n fotoreceptori

Mai recent s-au adus dovezi i pentru implicarea ionilor de Ca++ n acest proces, n sensul ca o
anumita concentratie de Ca++ activeaza guanilatciclaza care va genera c-GMP. La ntuneric
permeabilitatea articolului extern pentru Na+ necesita o anumita concentratie de Ca++ n
interiorul discului (estimata la 1,4 mmol de Ca++), care mentine o concentratie de c-GMP
responsabila de mentinerea deschisa a canalelor de Na+ i deci a curentului de Na+,
responsabil de depolarizarea fotoreceptorului bastonas la ntuneric. Spre deosebire de alti
receptori, fotoreceptorii sunt polarizati n repaus i hiperpolarizati n activitate. Lumina reduce
concentratia Ca++ la fel ca i concentratia Na+ n citoplasma fotoreceptorului. Se produce n
aceasta situatie un eflux al ionilor de Ca++, care vor reduce i ei concentratia c-GMP.
Mediatorii sinaptici n retina

La nivelul retinei a putut fi evidentiata o mare varietate de mediatori chimici sau

neurotransmitatori. Astfel au putut fi evidentiati: acetilcolina, dopamina, serotonina, GABA,
glicina, substanta P, somatostatina, enkefalinele, endorfina, CCK, VIP, neurotensina i
glucagonul. Celulele amacrine sunt celule care secreta acetilcolina n retina. n afara de
celulele

amacrine

colinergice

s-au

serotoninergice fiecare cu anumite functii.

evidentiat

celule

amacrine

dopaminergice

Vederea scotopica

nseamna capacitatea de a discrimina nuantele ntre alb i negru sub un nivel critic al
intensitatii luminii. Desi acuitatea vizuala este mai mica n regiunea periferica a retinei
comparativ cu cea din macula luteea, vederea nocturna este mai buna, din cauza densitatii mai
mari a celulelor bastonas, elemente adaptate specifice pentru vederea nocturna. Bastonasele
sunt sensibile la un nivel inferior de iluminare, comparativ cu conurile, nsa au un nivel scazut
de acuitate vizuala, a 1/20-a parte fata de cea din fovea centralis. Impulsurile descarcate de
bastonase prezinta nsa un mare grad de convergenta (90-180 de bastonase converg pe o
celula multipolara).
n cazul iluminarii slabe, crepusculare, numai bastonasele sunt capabile sa fie excitate, este
caracteristica vederii scotopice.
Adaptarea retinei la ntuneric

Retina are capacitatea de a-i regla sensibilitatea. Sensibilitatea bastonaselor este n

relatie exponentiala cu concentratia ridopsinei. Aceeasi relatie o vom ntlni i n cazul
conurilor. Scaderi mici ale concentratiei rodopsinei reduc foarte mult sensibilitatea
bastonaselor. La ntuneric sau la lumina putin intensa, ochiul se adapteaza prin urmatoarele
procese: dilatarea pupilei de aproximativ trei ori, cresterea sensibilitatii retinei prin
regenerarea rodopsinei, producerea unor modificari structurale ale fotoreceptorului i o
deplasare a reactiei din celulele receptoare de la acid la alcalin. Dupa un minut de sedere la
ntuneric sensibilitatea retinei creste de 10 ori, iar dupa 40 de minute de 25.000 ori, deci
adaptarea la ntuneric se face ntr-un timp relativ mare. n circa 15-60 s se produce adaptarea.
Se produc fenomenele n sens invers celor petrecute n adaptarea la ntuneric.
Studiul adaptarii la ntuneric a aratat ca la nceput se adapteaza conurile, care au capacitate
mai rapida de adaptare comparativ cu bastonasele. Ele si maresc sensibilitatea de 20-50 de ori
n primele 5 minute. Din acest motiv la ntuneric putem sa ncepem sa percepem obiectele
nsa ele ne apar neclare. Adaptarea bastonaselor se face mai lent, dar adaptarea este completa
la 30 de minute, fiind intensa la 40 de minute. Acest lucru face ca sa fie distinse i detaliile
obiectelor n ntuneric. Adaptarea bastonaselor poate continua i dupa acest interval nca
multe ore, daca se mentine ntunericul. n aceste conditii creste sinteza rodopsinei, ceea ce are
ca rezultat cresterea progresiva a sensibilitatii bastonaselor. n aceste conditii bastonasele sunt
excitate de cantitati extrem de mici de lumina.

La revenirea la lumina ochiul este la nceput orbit, chiar i de o lumina slaba. n cursul
adaptarii ochiului la ntuneric i lumina se produc modificari ale sensibilitatii retinei de
500.000 - 1.000.000 de ori.
Fuziunea stimulilor luminosi

Imaginea formata pe retina persista o zecime de secunda, din cauza inertiei proceselor
fotochimice din retina. La stimularea luminoasa cu o frecventa de 70 Hz fiecare stimul apare
separat. Cresterea frecventei stimulilor luminosi peste acesta frecventa, determina o fuziune a
imaginilor fiind percepute ca o imagine continua. Din cauza acestei fuziuni a stimulilor
luminosi de la o anumita frecventa de emisie se explica imaginile percepute la cinematograf
sau la televiziune. Frecventa critica de fuziune defineste frecventa la care lumina intermitenta
fuzioneaza. Ea este conform legii Ferry-Porter direct proportionala cu logaritmul intensitatii
luminii. Din acest motiv la o intensitate luminoasa slaba, frecventa critica de fuziune poate
ajunge la 2-7 Hz. La lumina obisnuita frecventa critica de fuziune este la peste 70 Hz.
Mecanismele fotoreceptiei pentru lumina colorata

Senzatia cromatica, prezenta nca din primele doua luni dupa nastere, este o senzatie distincta
de cea de luminozitate. Omul poate distinge 190 de nuante colorate. Articolul extern a
celulelor cu con, care reprezinta aproximativ 40% din segmentul extern este mai scurt i mai
gros dect al bastonaselor, avnd forma unui trunchi de con. Articolul intern patrunde mai
profund dect al bastonaselor n stratul epitelial pigmentar, asigurnd n acest mod un contact
mai intim i foarte necesar schimbarilor metabolice. Articolul extern a celulei cu con contine
ntre 200 i 500 de discuri neflotante i cu o membrana mai subtire dect a discurilor din
celulele cu bastonase (cca 5 nm). La fel, ca i la bastonase, n membrana discurilor din
celulele con contin substante fotoreceptoare.
Din punct de vedere al compozitiei chimice fotopigmentii din celulele con sunt asemanatori
cu cei ai rodopsinei. Ceea ce difera la acesti fotopigmenti este portiunea opsinica, retinenul
pare a fi identic cu al rodopsinei. Cu metode microspectrofotometrice au fost identificati trei
tipuri de pigmenti: eritrobalul, pigment sensibil pentru rosu, clorolabul, sensibil pentru verde,
cianolabul, sensibil pentru albastru.
Masurarea absorbtiei spectrale a unor conuri i bastonase izolate din portiuni de retina
separata a dus la concluzia ca bastonasele au absorbtie maxima la o lungime de unda egala cu
505 nm. Conurile ar fi de trei tipuri diferite, avnd vrfuri de absorbtie, unele cu lungimea de

unda de 419 nm, corespunzator albastrului, altele la 531 nm corespunzator verdelui i altele la
610 nm corespunzator rosului.
Nu s-a putut pune n evidenta la nivelul conurilor ciclul de transformare asemanator ciclului
Wald din bastonase. Procesul de descompunere al fotopigmentilor din conuri de catre lumina
colorata i regenerarea lor ramne nca necunoscut. Usurinta cu care acesti pigmenti sunt
izomerizati de catre lumina colorata este comparabila cu aceea a rodopsinei, dar viteza de
regenerare n ochi este de 3-4 ori mai rapida pentru conuri (aproximativ 1 min), comparativ cu
rodopsina (3 min.).
Referitor la mecanismele perceperii culorilor s-au emis numeroase ipoteze fara a se cunoaste
astazi precis acest mecanism. Exista totusi unele teorii care ncearca sa le explice.
Teoria tricromatica a lui Young-Helmholtz

Teoria tricromatica sau teoria componentiala preconizeaza existenta a trei culori diferite,
considerate culori fundamentale i corespunzatoare celor trei tipuri de conuri cunoscute astazi
(albastru, verde i rosu), din al caror amestec rezulta toate culorile spectrului. Cnd un con
este excitat separat cu o lumina monocromatica se percepe numai o culoare, iar daca sunt
stimulate simultan mai multe conuri, n proportie adecvata se obtine lumina alba. Culorile
rezulta din combinarea n proportii variabile a excitarii a 1,2 sau a tuturor categoriilor de
conuri. Desi aceasta teorie a dominat mai bine de 150 de ani, fiind elaborata de Helmholtz
aproape intuitiv n 1852, abia cercetarile recente au adus argumente convingatoare,
fotometrice fizico-chimice i morfologice n sprijinul ei. Aceasta teorie nu este suficienta
pentru explicarea perceptiei culorii galbene de catre retina i nici a multitudinii de tonuri i
nuante pe care le percepe ochiul (peste 190).
Teoria tetracromatica a lui Hering

Teoria tetracromatica este teoria procesului oponen sau a perechilor opuse, propusa de Hering
n 1878. Se sugereaza existenta a cte doua clase diferite de celule n sistemul vizual
specializate pentru codarea culorilor i una pentru codarea luminozitatii. Ipoteza lui Hering
considera ca fiecare din cele trei clase de celule codifica doua tipuri complementare de
perceptie. Teoria presupune existenta a trei perechi de pigmenti vizuali:
1) Pentru

perceptia

luminozitatii

modificarea

activitatii

bastonaselor

sensul

hiperpolarizarii produce senzatia de negru, iar modificarea n sensul hipopolarizarii

produce senzatia de alb.

2) Pentru vederea galben-albastru modificarea n sensul hiperpolarizarii produce senzatia de

albastru, iar n sensul hipopolaritatii senzatia de galben.
3) Pentru vederea verde-rosu modificarea n sensul hiperpolarizarii produce senzatia de rosu
iar n sensul hipopolarizarii senzatia de verde.
Adeptii actuali ai acestei teorii considera ca receptorii retininei sunt doar absorbanti ai luminii
i ca adevarata discriminare a culorilor ncepe printr-o codificare n segmentul intermediar al
analizatorului (celulele bipolare, multipolare, fibrele nervului optic, corpii geniculati laterali)
i n segmentul central al analizatorului, n cortexul occipital.
Mecanismul perceperii culorilor pare un proces constituit din doua etape: 1) la nivelul
receptorilor n acord cu teoria lui Young-Helmholtz i 2) la nivelul segmentului intermediar i
central al analizatorului n acord cu teoria Hering.
Astazi se considera ca mecanismul fotoreceptiei pentru lumina colorata consta ntr-un proces
receptor initial, care ncepe la nivelul retinei, prin reactiile fotochimice ce au loc n cele trei
tipuri de celule cu con i care continua printr-un proces de codare ce ncepe la nivelul
celulelor bipolare, prin cupluri de celule cu polaritate opusa i care corespund cuplurilor de
culori antagoniste.
Excitarea conurilor cu radiatii monocromatice cu o lungime de unda de 610 nm
(corespunznd luminii rosii) a produs o stimulare a conurilor rosii n proportie de 75%, dar i
a conurilor verzi n proportie de 13%, nu nsa i a celor albastre, deci a determinat un raport
de stimulare a conurilor de 75/13/0, raport interpretat de sistemul nervos drept culoare rosie.
Daca se excita conurile cu o radiatie monocromatica cu lungime de unda de 450 nm,
corespunznd luminii albastre, nu se obtine o stimulare a conurilor rosi, o stimulare de 14 % a
conurilor verzi i de 86% a celor albastre, raportul de 0/14/86 fiind interpretat de sistemul
nervos drept culoare albastra. Prin stimularea cu lumina verde raportul obtinut era de 85/50/15
interpretat de sistemul nervos drept culoare verde, iar raportul de 100/50/0 ca o culoare
galbena. Aceste date sugereaza ca n perceptia culorilor ar participa att mecanisme retiniene
ct i cele cerebrale, ce interpreteaza un anumit raport de stimulare al diferitelor tipuri de
conuri.
Nu exista date care sa ateste existenta unor cai separate spre creier pentru fiecare categorie de
conuri, desi aparent exista procesele de codificare la nivelul retinei, care converteste
informatia colorata n raspunsuri "ON" sau "OFF", n fibre individuale ale nervului optic sau
chiar mai departe de el, n segmentul intermediar al analizatorului.

Vederea fotopica

Vederea fotopica nseamna capacitatea de a discrimina culorile, functie vizuala realizata de

celulele cu con, care din banda de absorbtie cuprinsa ntre lungimile de unda de 400 i 700
nm, prezinta cea mai mare sensibilitate la lungimea de unda de 550 nm, corespunzator luminii
verde-galbui. Vederea fotopica este mai bine exprimata n centrul retinei i mai putin la
periferia ei, unde predomina bastonasele. Datorita acestei particularitati, la lumina zilei
galbenul apare culoarea cea mai luminoasa, cea mai stralucitoare, iar la lumina crepusculara
albastrul apare cea mai luminoasa culoare.
n afara de luminozitate (care tradeaza gradul de apropiere a unei culori de negru), senzatia de
culoare se caracterizeaza i de tonul cromatic i saturatie. Tonul cromatic este proprietatea
dupa care o culoare se deosebeste de alta, rosu de verde sau albastru.
Saturatia reflecta puritatea unei culori cromatice, gradul ei de apropiere de culoarea gri, avnd
aceeasi luminozitate. Prin varierea i corelarea acestor trei calitati se obtine o gama foarte
ntinsa de nuante i tonuri.
Omul obisnuit poate diferentia pna la 160 de tonuri cromatice pure, cca. 200 de gradatii ale
luminozitatii i n jur de 20 de gradatii de saturatie.
Organizarea cmpului receptor retinian

Cercetarile moderne au precizat ca formarea imaginii la nivelul SNC este un proces extrem de
complex, la care participa toate compartimentele implicate n analizatorul vizual, ncepnd cu
celulele fotoreceptoare i sfrsind cu zona corticala occipitala vizuala, numita aria striata.
Retina, capatul periferic al analizatorului vizual, reprezinta nu numai sediul unde se realizeaza
fotoreceptia, dar i portiunea unde sunt prelucrati i codificati stimulii. Aceasta prelucrare i
codificare ncepe cu celulele bipolare. Celulele bipolare cu ajutorul celulelor orizontale fac o
noua codificare a stimulilor prin modularea acestora n amplitudine. n final, la nivelul retinei
celulele ganglionare cu ajutorul celulelor amacrine intensifica progresiv codificarea prin
modularea n frecventa a impulsurilor, obtinndu-se astfel raspunsuri conform legii "tot sau
nimic".
Celulele ganglionare sunt singurii neuroni retinieni care transmit semnale vizuale prin
potentiale de actiune supunndu-se legii "tot sau nimic". Aceste celule nsa transmit semnalele
n ntregime spre creier. n schimb, toti ceilalti neuroni retinieni, inclusiv celulele
fotoreceptoare conduc semnalele vizuale printr-o conducere electrotonica. Conducerea
electrotonica nseamna deplasarea n citoplasma neuronala a unui flux de curent electric i nu

a unor potentiale de actiune. Aceasta nseamna ca, atunci cnd n segmentul extern al celulei
fotoreceptoare apare o hiperpolarizare ca raspuns la lumina, acelasi nivel de hiperpolarizare
este condus prin curenti electrotonici direct spre sinapsa. n aceasta situatie nu apare nici un
potential de actiune la nivelul sinapsei, la nivelul iesirii.
Importanta conducerii electronice rezulta din aceea ca permite conducerea gradata a
intensitatii semnalului. Astfel de exemplu pentru bastonase i conuri, semnalul de iesire
hiperpolarizant este n legatura directa cu intensitatea iluminarii. Deci semnalul nu este de tip
"tot sau nimic" cum este n cazul conducerii prin potential de actiune.
ntr-un anumit sens procesul informatiei vizuale la nivelul retinei implica formarea a trei
imagini. Prima imagine formata n urma actiunii luminii asupra fotoreceptorilor.
Aceasta imagine este nsa modificata ntr-o a doua imagine realizata la nivelul celulelor
bipolare, iar aceasta este convertita ntr-o a treia imagine la nivelul celulelor ganglionare.
Pentru formarea celei de a doua imagini semnalul este modificat de interventia celulelor
orizontale, iar pentru formarea celei de a treia imagini intervin celulele amacrine. La
nivelul celui de al treilea neuron al caii analizatorului vizual, n corpii geniculati laterali exista
o foarte mica modificare a impulsurilor sosite de la retina, astfel ca cea de a treia imagine
ajunge practic la nivelul cortexului occipital n aria striata. La nivelul corpilor geniculati
laterali se produce mai ales o mixare a imaginilor din cele doua retine.
O caracteristica a celulelor bipolare i ganglionare, dar i a celulelor din corpii geniculati
lateral i a celulelor mai ales din cortexul striat occipital este aceea ca se organizeaza n
cmpuri receptoare circulare (CR). Totalitatea celulelor fotoreceptoare, bipolare, orizontale i
amacrine care sunt conectate direct sau indirect cu o celula ganglionara, formeaza cmpul
receptor al celulei ganglionare.
Exista cmpuri receptoare a caror zona centrala prin excitare determina o crestere a frecventei
descarcarilor n celulele ganglionare. Ele sunt cmpuri ON-OFF sau cmpuri centru ON.
A doua categorie de cmpuri receptoare la iluminarea centrului cmpului apare o blocare a
descarcarilor, iar ntreruperea luminii determina excitarea celulelor ganglionare. Ele sunt
cmpurile "OFF-ON" sau centru "OFF".
Marimea cmpurilor receptoare poate fi stabilita prin metode neurofiziologice sau psihofizice.
Metodele psihofizice folosesc reteaua Hermann-Hering care consta dintr-o retea de patrate
negre intersectate de zone albe. Vizarea zonei de intersectie ntre patru patrate negre face sa
apara din cnd n cnd un punct ntunecat la acest nivel. Aceasta aparitie este data de

interceptarea unui cmp receptor retinian. Metodele neurofiziologice experimentale se

bazeaza pe nregistrarea activitatii bioelectrice din fibrele nervului optic, dupa aplicarea unui
spot luminos focalizat n diferite zone ale suprafetei retiniene.
Cmpul receptor centru "ON" avnd o polaritate pozitiva n centru i negativa la periferie se
activeaza prin aplicarea unui spot sau a unei iluminari centrale. n cazul aplicarii unui spot sau
a unei iluminari periferice activitatea bioelectrica a celulelor ganglionare dispare aparnd la
ntreruperea iluminarii. Activitatea cmpului receptor centru "OFF" este maxima n cazul n
care spotul sau iluminarea este aplicata la periferia cmpului receptor, centrul fiind ntunecat.
Existenta acestor doua cmpuri receptoare centru "ON" i centru "OFF" se explica prin
interventia a doua mecanisme neurofiziologice. Pe de alta parte, datorita inhibitiei laterale
exercitate de celulele orizontale asupra celulelor bipolare, iar pe de alta parte prin existenta a
cel putin a doua tipuri de celule bipolare A i B.
Celulele orizontale fac legatura lateral ntre corpii sinaptici ai bastonaselor i conurilor, cu
dendritele celulelor bipolare. De cele mai multe ori semnalul de iesire al celulelor orizontale
este inhibitor. Deci aceste celule exercita o inhibitie laterala, care previne raspndirea laterala
a modelelor vizuale transmise spre SNC. Este vorba de un mecanism esential pentru acuitatea
vizuala nalta i pentru perceptia contrastelor marginilor vizuale.
Exista apoi doua tipuri de celule bipolare, unele de tip B depolarizante, care descarca semnale
excitatorii, iar altele de tip A hiperpolarizante care transmit semnale inhibitorii spre caile
vizuale. Astfel cnd celulele fotoreceptoare sunt excitate, unele celule bipolare se
depolarizeaza iar altele se hiperpolarizeaza. Relatia dintre aceste doua tipuri de celule
reprezinta un mecanism secundar de inhibitie, suplimentar inhibitiei laterale exercitat de
celulele orizontale. Deoarece celulele bipolare B depolarizante i A hiperpolarizante se afla
una lnga alta, acest fapt creeaza o modalitate de delimitare prin contrast a marginilor
imaginii vizuale, atunci cnd marginea se afla exact ntre doi fotoreceptori adiacenti.
Cele mai multe celule ganglionare nu raspund la gradul real de iluminare al imaginii vizuale,
ci numai la contrastul luminos de la marginea imaginii. Este modalitatea principala prin care
imaginea se transmite la creier. n ce consta acest proces ?
Cnd un fascicul omogen de lumina este aplicat pe ntreaga retina, respectiv cnd toti
fotoreceptorii sunt stimulati egal de catre lumina incidenta, celulele ganglionare nu sunt nici
inhibate nici stimulate. Aceasta se datoreaza faptului ca semnalele transmise direct de la
fotoreceptori prin celulele bipolare B depolarizante sunt excitatorii n timp ce semnalele

laterale prin celulele orizontale i celulele bipolare A hiperpolarizante, sunt inhibitorii. Astfel
semnalele excitatorii sunt complet neutralizate de catre semnalele inhibitorii din caile laterale.
De exemplu sa luam trei fotoreceptori: cel din centru excita o celula bipolara B depolarizanta.
Cnd doi fotoreceptori laterali sunt n legatura cu aceiasi celula bipolara, dar prin intermediul
celulelor orizontale inhibitorii, aceste celule orizontale vor neutraliza semnalul excitator
direct, n cazul ca i cei doi fotoreceptori dispusi lateral sunt de asemenea stimulati de lumina.
Acum sa vedem ce se ntmpla daca n imaginea vizuala apare o linie de contrast. Sa ne
imaginam ca fotoreceptorul central este stimulat de un spot de lumina, n timp ce un
fotoreceptor lateral este n ntuneric. Spotul luminos va excita calea directa prin celula
bipolara. Una din celulele orizontale este nsa inhibata deoarece fotoreceptorul lateral este n
ntuneric. Deci, aceasta celula si va pierde efectul inhibitor asupra celulei bipolare. Astfel,
cnd lumina este raspndita uniform pe retina, semnalele excitatorii i inhibitorii la nivelul
celulei bipolare se neutralizeaza unele pe altele. Dar atunci cnd apare contrastul semnalele se
amplifica reciproc prin caile directe i laterale.
Astfel se explica de ce n cazul benzilor lui Mach n zona adiacenta fiecarei limite, dunga mai
luminoasa apare i mai luminoasa dect n realitate, iar cea mai ntunecata va aparea i mai
ntunecata, sporind n acest fel contrastul pentru fiecare limita de contrast i facndu-l astfel
pe fiecare mai usor de remarcat. Prin acest mecanism perceptia contururilor devine mai buna
dect realitatea obiectiva.
Multe celule ganglionare sunt excitate n special de modificarile de intensitate a luminii.
n ceea ce priveste vederea cromatica avem urmatoarele posibilitati: o prima posibilitate cnd
o celula ganglionara este stimulata de mai multe celule con ca n cazul perceptiei maculei.
Cnd cele trei tipuri de celule cu con: rosu, albastru i verde stimuleaza aceiasi celula
ganglionara, semnalul transmis de aceasta va fi cel al culorii rosii, albastru sau verde.
Excitarea celor trei conuri ntr-o anumita proportie dnd senzatia de alb.
A doua posibilitate este cnd doar o singura celula ganglionara, ca n cazul foveei centralis,
este excitata de un singur con i inhibata de un alt tip de con. Acest lucru apare frecvent la
conurile rosii i verzi. S-au observat cmpuri receptoare fie cu centrul "ON" ce reactioneaza la
lumina rosie i periferica "OFF" la lumina verde. Un astfel de tip reciproc apare de asemenea
ntre conurile albastre, pe de o parte i o combinatie de conuri rosii i verzi pe de alta parte. n
acest caz, excitarea n centru "ON" va genera culoarea galbena, iar a periferiei culoarea
albastra.

Mecanismul acestor efecte dual oponente (opuse) ale culorilor este urmatorul: un tip de con
"colorat" excita celula ganglionara pe o cale excitatorie directa, printr-o celula bipolara B
depolarizanta, n timp ce alt tip de con "colorat" inhiba celula ganglionara printr-o cale
inhibitorie indirecta printr-o celula orizontala sau o celula bipolara A hiperpolarizanta. Acest
mecanism de contrast pentru culoare este important pentru ca permite retinei sa nceapa sa
diferentieze culorile. Astfel, fiecare tip de celula ganglionara pentru realizarea contrastului de
culoare este excitata de "culoarea complementara". De aici concluzia ca procesul de analiza a
culorilor ncepe nca la nivelul retinei.
Pentru fiecare celula din retina exista un antagonism i o interactiune ntre influentele
excitatorii i inhibitorii ce ajuta la definirea stimulilor nca de la nivelul retinian n termenii de
contrast, de forma i de culoare.
Cantitatea de informatii pe care o primeste retina este impresionanta, iar numarul de impulsuri
pe care-l transmite spre creier este incomparabil mai mic dect cel primit din mediul
nconjurator. Acest lucru demonstreaza fenomenul de convergenta i de prelucrare a
stimulilor de la nivelul retinei.
Prin aceste mecanisme n ultima instanta o celula ganglionara sumeaza i trage concluzia
asupra informatiei pe care trebuie sa o transmita centrilor nervosi superiori.
Din acest punct de vedere retina se comporta ca un adevarat "creier periferic" ce transmite
impulsurile

nervoase dupa ce le-a comparat ntre ele, le-a sintetizat, ajungndu-se la

concluzia existentei unor contraste pe care le transmite apoi neuronilor corticali.

Calea intermediara a analizatorului vizual
Nervul optic

Nervul optic grupeaza axonii celulelor ganglionare. Desi nervul optic este considerat al doilea
nerv cranian, el este n realitate un tract central, reprezentnd o extindere a substantei albe
cerebrale (vezi dezvoltarea embrionara a nervului optic). Nervul optic este inclus n
meningele cerebral, este scaldat de lichid cefalorahidian, fibrele fiind captusite de astroglie i
oligodendroglie. Fibrele nervului optic sunt partial mielinizate, lipsite de teaca Schwann i
separate unele de altele doar de celulele gliale. Nervul optic contine 1,2 - 1,6 milioane de fibre
grupate n fascicole ce contin circa 1000 de fibre nervoase. Sunt formate din trei categorii de
fibre, care sunt axonii a tot attea categorii de neuroni ganglionari: 40% dintre fibre sunt
subtiri i conduc impulsul nervos cu viteza de 8 m/s; 55% conduc cu 14 m/s i 5% din fibre
sunt groase conducnd impulsul nervos cu o viteza de 35 m/s.

Mesajele transmise prin fibrele nervului optic raspund n mod diferentiat la stimulii luminosi.
O prima grupa de fibre sunt cele n care mesajele cresc imediat ce ncepe iluminarea (efect
"ON"), fenomen ce se mentine pentru un scurt timp intervenind fenomenul de adaptare (efect
"OFF"). O alta categorie de fibre la care efectul "ON" i "OFF" apare la nceputul i sfrsitul
iluminarii, iar intensitatea influxului creste usor i progresiv. O ultima categorie de fibre are
rol de dispersie a tuturor mesajelor pe tot parcursul iluminarii, fiind vorba de un fel de
inhibitie a transmiterii influxului nervos.
Nervul optic transmite att semnale luminoase, semnale referitoare la limita i contrastele
vizuale, semnale privind modificarile intensitatii luminoase, ca i semnale colorate ce vor
modifica frecventa potentialului de actiune n functie de lungimea de unda a luminii.
Nervul optic contine i fibre eferente de la creier la retina, care fac sinapsa direct cu celulele
ganglionare, prin care scoarta cerebrala controleaza receptia retiniana, amplificnd-o sau
diminund-o n functie de semnificatia informatiei primite de la retina.
Chiasma i tractusurile optice

Chiasma optica este locul unde se ncruciseaza aproximativ jumatate din fibrele nervului
optic. Exceptie fac fibrele care pleaca din regiunile temporale ale retinei, care ramn
nencrucisate.
Tractusurile optice iau nastere dupa aceasta decusatie partiala a fibrelor i care se mpart n:
tractul optic accesoriu, format din foarte putine fibre care se duc la tegumentul mezencefalic a
carui functie este legata de discriminarea luminii i tractul optic principal, care se termina fie
n mezencefal, tuberculii cvadrigemeni anterior (coliculi super), fie n diencefal n corpul
geniculat lateral, fie n regiunea epitalamica, fie n hipotalamus prin

fibrele retino

hipotalamice cu rol n ritmul circadian.

Corpii geniculati laterali

Corpul geniculat lateral este format din 6 straturi celulare: la straturile 2, 3 i 5 sosesc fibule
din portiunea temporala a retinei, deci de aceeasi parte iar n straturile 1, 4 i 6 sosesc fibule
din portiunea nazala deci din retina contralaterala. Aceasta mperechere a straturilor cu fibre
din ambii ochi probabil joaca un rol important n fenomenul de fuziune a vederii i n
perceperea profunzimii vederii i vederii stereoscopice. Straturile 3-6 sunt formate din celule
care se numesc neuroni parvocelulari iar straturile 1 i 2 au celule mari care se numesc
neuroni magnocelulari.

Neuronii corpului geniculat lateral transmit informatii ca i celulele ganglionare, adica cu

privire la luminozitate, micarea obiectelor n cmpul vizual i culoarea lor.
Cmpurile receptoare retiniene au o reprezentare i la acest nivel, identificndu-se neuroni
excitatori nconjurati de neuroni inhibitori sau invers. La acest nivel se nregistreaza aceleasi
tipuri de raspunsuri ca i la nivelul retinei raspuns "ON", "OFF" sau "ON-OFF".
Relativ la semnalele colorate s-a putut stabili ca straturile 1 i 2 ale corpului geniculat lateral
sunt n relatie cu stimularea alb-negru, n timp ce straturile de la 3 la 6 se afla n legatura cu
stimularea colorata.
Prin aceste interactiuni complexe i variate informatia colorata din imaginea vizuala este
progresiv analizata, fiind apoi transmisa creierului prin tractul geniculo-calcanin, ca un
semnal ce exprima mai degraba raportul diferitelor culori i care apoi va genera culoarea
caracteristica imaginii vazute. Neuronii corpului geniculat lateral trimit axonii la cortexul
cerebral, dar i primesc fibre inhibitorii de la nivelul cortexului i de la formatia reticulata
mezencefalica.
De la nivelul corpului geniculat lateral impulsurile nervoase sunt transmise cortexului prin
radiatiile sau striile optice (tractusul geniculo-calcanian).
Segmentul central al analizatorului vizual

Este situat n lobul occipital n ariile 17, 18 i 19. Aria 17, aria striata este aria vizuala primara
avnd rol n perceperea formei obiectelor, stralucirii sau ntunecarii partilor lor componente.
Aria 17 este nconjurata de aria 18 parastriata ce are rol n diferentierea obiectelor n micare,
de cele statice i este legata de memoria vizuala i de aria 19 peristriata, cu rol de a compara
senzatiile vizuale prezente cu cele stocate anterior i de asemenea n orientarea vizuala i
corectarea imaginii. Ariile 18 i 19, ariile vizuale secundare sunt ariile psihovizuale unde se
produc procesele integrative complexe cu decodificarea informatiilor vizuale i perceperea
imaginii globale a obiectelor.
La nivelul cortexului occipital este pastrata topografia retiniana, n sensul ca fibrele din
cadranele superioare ale cmpului vizual (temporal i nazal) se proiecteaza dedesubtul scizurii
calcarine, cele din cadranele inferioare deasupra scizurii calcarine.
Macula se proiecteaza n partea posterioara constituind aproape jumatate din proiectia
corticala i avnd o reprezentare mult mai mare ca suprafata comparativ cu cea de la nivelul
retinei.

Cortexul vizual occipital percepe imaginea rasturnata. Imaginea este confruntata, n timp, cu
realitatea i prin procesul de nvatare se realizeaza o imagine reala a obiectului privit.
Cortexul occipital cuprinde 200 milioane de neuroni grupati pe coloane radiale. Studiile
efectuate cu ajutorul microelectrodelor au demonstrat ca neuronii cortexului vizual pot fi
divizati din punct de vedere functional n trei categorii: neuroni simpli, neuroni complecsi i
neuroni hipercomplecsi.
Din activitatea conjugata a multitudinii de neuroni din cortexul vizual putem aprecia forma
obiectelor, pozitia lor, orientarea n spatiu, culoarea etc. O caracteristica a cmpurilor
receptoare corticale este aceea ca ele nu sunt organizate circular ci grupate sub forma coloane
radiale.
Cmpurile corticale simple

Cmpurile receptoare corticale simple sunt formate functional din neuroni simpli care la
rndul lor sunt divizati n cmpuri adiacente i distincte spatial. Cmpurile excitatorii i
inhibitorii sunt aranjate n coloane n diferite combinatii, cu particularitatea ca ntotdeauna
zonele excitatorie "ON" i inhibitorie "OFF" sunt separate printr-o margine rectilinie sau prin
doua linii paralele.
Neuronii simpli sunt cei mai numerosi n scoarta occipitala i primesc impulsuri fiecare de la
mai multi neuroni din corpul geniculat lateral. Ei raspund la un stimul rectiliniu liniar care
separa o zona luminoasa de una ntunecata. Aceste cmpuri sunt codificate pentru perceperea
orientarii i pozitiei contururilor rectilinii. De exemplu raspund la un dreptunghi foarte ngust
negru pe un fond luminos. n aceste situatii cmpul receptor simplu consta dintr-o banda
ngusta excitatoare, flancata de-o parte i de alta de zone liniare inhibitorii mai largi. Se
semnaleaza de asemenea regiuni excitatorii i inhibitorii situate fata n fata. n aceasta situatie
delimitarea dintre cele doua zone se face printr-o linie dreapta.
Cmpurile complexe

Cmpurile complexe care sunt mai ntinse dect cele simple, cuprind neuronii complecsi ce
primesc aferente de la mai multi neuroni simpli care nu raspund la sursa de iluminare ci la
contururi luminoase drepte, cu o anumita orientare, orizontala specifica i directionala.
Raspunsul este maxim atunci cnd stimulul linear se deplaseaza paralel cu directia de
orientare a cmpului (fie de la dreapta la stnga fie de la stnga la dreapta) i minim sau
absent daca intersecteaza perpendicular att partile excitatorii ct i pe cele inhibitorii ale

cmpului. Aceste cmpuri neuronale complexe raspund la un contur cu o orientare corecta,

indiferent de pozitia acesteia la nivelul retinei.
Cmpurile receptoare hipercomplexe

Cmpurile receptoare hipercomplexe formate din neuroni hipercomplecsi, mai putin

numerosi, dar avnd cmpurile mai ntinse dect cele simple. Acesti neuroni raspund n mod
egal fie la un stimul rectiliniu de o anumita orientare, fie la pozitia exacta a acestuia cu
conditia ca stimulul sa aiba o anumita durata. Acest raspuns este dat de neuroni
hipercomplecsi de ordin inferior. n cazul neuronilor hipercomplecsi de ordin superior
raspunsul la stimulul rectiliniu sau pozitia exacta a acestuia trebuie sa fie alcatuita din doua
linii perpendiculare sau sa formeze un unghi ascutit de o anumita valoare.
Se presupune ca acesti neuroni hipercomplecsi primesc aferente excitatorii de la neuronii
complecsi al caror cmp acopera o regiune de activare i aferente inhibitorii de la neuronii
complecsi al caror cmp receptor este situat de o parte i de alta a neuronilor complecsi
excitatori.
Neuronii simpli sunt localizati n proportii variate n aria 17, cei complecsi ar fi situati n ariile
17, 18 i 19, iar cei hipercomplexi n ariile 18 i 19.
S-a propus un model de organizare ierarhica al cortexului vizual, n care primele prelucrari sar produce n neuronii simpli, ce primesc aferente de la neuronii corpului geniculat lateral i
care converg apoi pe cmpurile complexe, iar acestea pe cele hipercomplexe. Neuronii din
ariile 18 i 19 raspund la forme vizuale mult mai complexe comparativ cu cele observate la
aria 17. Astfel pot raspunde la forme geometrice (margini, curbe, unghiuri etc.). n aceste
zone se realizeaza astfel procesele de codificare a semnalelor primite i este posibil n final
realizarea imaginii globale vizate de ochi.
La nivelul acestor arii exista un amestec omogen de raspunsuri excitatorii i inhibitorii primite
de la neuronii cmpurilor simple i nu de la neuronii corpilor geniculati laterali.
Organizarea n coloane a cortexului vizual

Cortexul cerebral vizual este constituit dintr-un mozaic de coloane neuronale verticale.
Pe baza cercetarilor efectuate cu ajutorul microelectrodelor implantate n cortexul vizual,
Hubel i Wiesel au emis ipoteza dupa care cortexul vizual primar este divizat n coloane de
celule, functional independente. Fiecare coloana este raspunzatoare de impulsurile primite de
la o arie receptoare a cmpului vizual. Cortexul vizual este constituit dintr-un mozaic de

coloane neuronale verticale puse n evidenta prin microelectrode implantate perpendicular pe

suprafata scoartei. Fiecare coloana are un diametru de cca. 0,5 mm, ntinzndu-se de la
suprafata pna n profunzimea celor sase straturi neuronale corticale.
Aceste cercetari au putut evidentia coloane specifice pentru orientare a caror neuroni sunt
sensibili la nclinarea stimulului vizual. Fiecare coloana corticala se divide n doua: jumatate
fiind dominata de ochiul drept, iar cealalta jumatate de ochiul stng. Aceste ipoteze ale lui
Hubel i Wiesel au fost confirmate de injectarea unui aminoacid radioactiv ntr-un ochi, care
patrunznd de-a lungul sistemului retino-geniculo-striat printr-un mecanism de transport
axoplasmatic transsinaptic au putut fi evidentiati prin autoradiografia cortexului vizual. Pe
autoradiografie se remarca straturile alternante ale coloanelor. Coloane marcate radioactiv, de
la ochiul n care s-a injectat aminoacidul radioactiv alterneaza cu coloane nemarcate
radioactiv provenite de la ochiul opus neinjectat.
O alta caracteristica a cortexului vizual este organizarea sa orizontala, formata din neuroni
grupati n coloanele orizontale. Aceasta caracteristica a fost sugerata de Hubel i Wiesel
printr-un studiu n care s-a inserat microelectrozi n cortexul vizual primar paralel cu straturile
sale. Existenta acestor coloane orizontale au putut fi dovedita apoi prin injectarea de 2Deoxiglucoza ntr-un ochi al unei maimute. Dupa 45 de minute substanta era captata de
neuronii activi care au fost activati prin expunerea la micari verticale a imaginii.
Hubel i Wiesel au prezentat un model de organizare functionala a coloanelor cortexului
vizual pe un bloc de tesut cortical care analizeaza semnalele de la o anumita arie a cmpului
vizual. Pe verticala apar cele sase straturi celulare ale cortexului vizual. Fiecare lama a
blocului de tesut se presupune a fi specializata n analiza liniilor drepte cu o orientare
specifica. Jumatate din blocul de tesut se presupune ca este dominata de impulsurile venite de
la ochiul drept i cealalta jumatate de la ochiul stng.
Analiza corticala a culorilor

Analiza culorilor de catre cortexul vizual pare a fi identica cu cea descrisa la nivelul retinei i
a corpilor geniculati laterali. Unii neuroni primesc aferente de la toate cele trei categorii de
conuri, iar alte cmpuri corticale au un compartiment de celule color, dual-oponente. Prin
urmare, avem un mecanism de procesare componentiala i un mecanism de procesare
oponentiala. Celulele color dual-oponente au fost demonstrate n cortexul vizual. Ele raspund
cu o puternica descarcare de tip "ON" cnd centrul cmpului receptor circular este iluminat cu
o lungime de unda, de ex. verde, iar n jur simultan apare lungimea de unda complementara,

adica rosu. Aceleasi celule si nceteaza descarcarea aparnd efect "OFF" n cazul inversarii
iluminarii. De exemplu rosu n centru i verde la exterior. Aceste celule dual-oponente
raspund la contrastul dintre lungimile de unda reflectate de ariile adiacente ale cmpului
vizual.
Livingston i Hubel au putut constata ca aceste celule dual-oponente sunt distribuite n
cortexul vizual sub forma unor coloane nfipte ca niste tarusi n straturile cortexului vizual
formate din neuroni sensibili la culoare. De la acest aranjament face exceptie doar stratul
neuronal al patrulea al cortexului vizual. Datorita faptului ca n acesti neuroni s-a constatat o
concentratie crescuta a citocromoxidazei, distributia i dispozitia acestor neuroni a putut fi
evidentiata histochimic prin colorarea acestei enzime. Facndu-se sectiuni paralele cu
straturile corticale din tesutul cerebral striat s-au evidentiat pete de culoare mprastiate n toata
grosimea cortexului exceptnd stratul al IV-lea. Aceste pete apar ca niste tarusi nfipti n
grosimea cortexului vizual. Aria 18 prezinta din punct de vedere al colorarii
histoenzimologice a citocromoxidazei o retea de benzi nguste sau late. S-a constatat ca
benzile nguste sunt legate de acele structuri nfipte ca niste tarusi n cortexul vizual iar
benzile late primesc aferente de la neuronii stratului IV din aria 17. Acest strat este n relatie
directa cu neuronii corpilor geniculati lateral. Organizarea n coloane difera n aria 18 fata de
aria 17, fiind nsa paralela cu aceasta. Coloanele de neuroni sensibile la orientare sunt situate
ntre coloanele nfipte i cele sensibile la culoare.
Simtul formelor

Detectarea formelor obiectelor se bazeaza pe capacitatea neuronilor corticali vizuali de a

detecta organizarea spatiala a imaginilor. Aceasta capacitate depinde de functia cortexului
vizual primar, aria 17. Detectarea formelor se bazeaza pe sesizarea stralucirii i ntunecarii
partilor componente ale obiectului vizat.
Detectarea orientarii liniilor, a marginilor i a lungimii liniilor implica organizarea n coloane
a neuronilor corticali. Pentru o astfel de organizare pledeaza faptul ca scoarta vizuala poseda
cca. 200 de milioane de neuroni fata de 1.200.000 de fibre ale nervului optic, deci neuronii
corticali sunt de 200 de ori mai numerosi dect fibrele nervului optic.
Pentru aprecierea cu mare finete a formelor este nevoie nu numai de receptorii periferici, ci i
de proiectarea punct cu punct a retinei la nivelul cortexului vizual, unde are loc discriminarea,
analizarea i sintetizarea informatilor vizuale primite. Zona maculara a retinei are o proiectie
foarte mare la nivelul cortexului. n zona extramaculara apar celule cu bastonase la nivelul

carora discriminarea formelor se face tot mai imperfect, dar creste n schimb sensibilitatea la
lumina. Retina externa este doar semnalizatoare, pe cnd cea centrala este analizatoare pentru
culori i forme.
Simtul stereoscopic

Vederea binoculara spatiala, vederea stereoscopica este rezultatul pozitiei centrat-convergente

a celor doi ochi. Cele doua imagini sunt combinate sau fuzionate prin mecanisme nervos
centrale ntr-o singura imagine.
Simtul stereoscopic se refera la capacitatea ochilor de a aprecia profunzimea obiectelor din
mediul nconjurator cu participarea nemijlocita a circuitelor neuronale din corpi geniculati
laterali i din cortexul occipital. La nivelul retinei imaginea este doar bidimensionala, iar
scoarta occipitala vizuala aduce a treia dimensiune, profunzimea.
Se stie ca distanta interpupilara la omul adult este de 64 mm, nct acelasi obiect va fi privit
sub un alt unghi de catre ochiul drept i de catre cel stng. Diferentele de detalii obtinute de
catre cei doi ochi pe cele doua macule creeaza impresia de relief a obiectelor privite.
n simtul reliefului se impune vederea binoculara care aduce neuronilor corticali date
putin diferite de la cei doi ochi pe care apoi acestia le convertesc ntr-o imagine compusa
tridimensional.
Acest proces are la baza componente morfofunctionale nnascute, la care se adauga
nsa experienta de viata, o autonvatare n primii ani de dupa nastere.
Vederea stereoscopica are rol n posibilitatea aprecierii de catre om a distantelor.
Pentru aprecierea profunzimii obiectelor, scoarta vizuala occipitala participa activ cu
numeroasele sale conexiuni neuronale, analiznd i sintetiznd datele primite de la retina
privind marimea aparenta a obiectelor, perspectiva, distributia umbrelor i a luminilor,
luminozitatea i tonalitatea cromatica, conturul obiectelor etc. Toate aceste calitati sunt
nvatate n primii ani de viata.
La realizarea vederii spatiale mai intervin de asemenea i micarile capului, ce ofera
informatii spatiale despre distante. O dovada n acest sens o constituie faptul ca i oamenii cu
un singur ochi pot percepe corect profunzimea imaginilor prin micarea capului.
Sistemul oculomotor are doua sarcini: pe de o parte reperarea tintei, gratie unei sacade
(micarea rapida a globilor oculari) iar pe de alta parte urmarirea tintei realizata printr-o

micare lenta (urmarirea oculara). Prima micare poate fi voluntara sau reflexa, cea de-a doua
este involuntara.
Miscarile de lateralitate, de verticalitate i de convergenta sunt asigurate de micarile
muschilor extraoculari (trei perechi de muschi: patru drepti: dreptul intern i extern, dreptul
superior i inferior i doi oblici: oblicul superior i inferior). Fiecare pereche dispune de o
inervatie reciproca, avnd un muschi n contractie i altul n relaxare. Astfel, globul ocular are
posibilitatea sa faca o mare varietate de micari. Miscarile oculare sunt astfel coordonate nct
ambii globi oculari se misca simultan ceea ce se numeste micarea conjugata a ochilor.
Coordonarea se realizeaza de trei perechi de nervi cranieni III, IV i VI (oculomotor, trohlear
i abducest).
Muschii globului ocular au micarile cele mai rapide din organism, secusele cele mai rapide.
Astfel micarea acestora pentru vizarea unui obiect se realizeata ntre 20 i 150 ms.
Centrii de control ai micarii binoculare se afla n formatia reticulara din mezencefal i
punte, n coliculii cvadrigemeni superiori i regiunea pretectala. Ei primesc aferente i din
scoarta vizuala. Sincronizarea acestor micari i precizia lor, necesita i actiunea cerebelului.
Pentru realizarea micarilor nistagmice deci a micarilor sacadate mai intervin i receptorii
vestibulari.
Nucleii celor trei perechi de nervi si au originea n trunchiul cerebral, al caror fibre se unesc
n bandeleta longitudinala posterioara. Centrii premotori din lobul frontal programeaza
sacadele, micarile de urmarire i de convergenta. Nucleii vestibulari controleaza micarile
reflexe. Formatia reticulara pontina este responsabila de comanda sacadelor laterale iar nucleii
rostrali ai bandeletei longitudinali de comanda sacadelor.

"Neurofiziologia sistemelor senzitivo - senzoriale"

de Adrian Olteanu, Viorel Lupu, Ed. presa Universitara Clujeana, 2000

Cap. 2. Elemente de anatomie faciala

Tipologia faciala curenta; morfotipul uman
Morfotipuri generale

Factorul

morfologic

(fizic

constituional)

reprezint

(http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_omul_particularitati.html#personalitatea )

latur

personalitii

fiecruia

dintre

noi,

alturndu-se i corelndu-se - cel puin n parte, cu componentele psihice ale individului.

Morfotipul,

tipul

morfologic

sau

biomorfotipul,

(http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_terapeuticBiotip_biomorfotip_biopsihotip.html) ,

reprezint deci, o structur individual somatic, de o anumit tipologie.

Dei nu se pot face legturi constante i certe ntre somatic i psihic sau ntre somatic i
fiziologic, totui orientativ, tipul morfologic poate sugera sau completa starea unui individ
i predispoziiile acestuia. De aceea, cunoaterea morfotipurilor, prezint valoare n
psihologie, sociologie i mai ales n practica optometrica. A da un verdict (psihologic,
medical, etc.) asupra unui om, lund drept criteriu doar tipul constituional este o grav
eroare. ns, n sens invers, a ignora cu desvrire morfotipul, nseamn a trata un individ
ca pe o main, recunoscndu-i performanele sau lipsa lor exclusiv din teste.
Clasificri ale tipurilor constituionale

Exist multe clasificri ale tipurilor morfologice care au fost elaborate pe diferite
criterii, toate avnd un grad mai mare sau mai mic de subiectivitate, motiv pentru care,
medicina modern i optometria alaturi de ea, ca tiin obiectiv, are tendina de a le
ignora. ns apare riscul, ca preocuparea obiectiv pentru o deficienta de vedere, s atrag
cu sine ignorarea pacientului/beneficiar, care, n esen, reprezint o personalitate
subiectiv. ns, dei clasificrile sunt utile, ele nu pot depi bariera relativului.
Din multitudinea de clasificri (peste 60), se prezint mai jos cteva dintre cele mai
cunoscute.

Clasificarea lui Sigaud

Figura 6 Morfotipuri Sigaud

Dup Claude Sigaud (1862-1921) cu completrile lui Luis Corman (1901-1965), exist 4
tipuri morfologice pregnate, aa cum se poate vedea n imaginea 1 i n tabelul de mai jos.
TIPUL
Nr.
PREGNANT
crt.

CARACTERISTICI

Respirator
1. (bronho-

pulmonar)

etajul mediu al feei (etajul respirator i afectiv),

precum i gtul sunt mai dezvoltate, dnd un
aspect poligonal (hexagonal) feei, chipul
aprnd alungit vertical;
pomeii apar proemineni;
nasul este lung i nrile sunt largi;
toracele este lung i lat n partea superioar iar
abdomenul, dar i bazinul, sunt mai reduse,
trunchiul lund un aspect trapezoidal;
distana dintre torace i creasta iliac este mic,
iar coastele sunt foarte oblice;
musculatura fesier mai puin dezvoltat;
predispoziie spre afeciuni respiratorii (bronite,
pneumonii, astm, emfizem, etc.)

Imagine

Digestiv
2. (gastrointestinal)

etajul inferior al feei, cel bucomasticator (etajul

digestiv i instinctiv) este mai dezvoltat, cu
evidenierea mandibulei;
gura este mare;
fruntea este mic i relativ strmt;
faa are form de par sau de triunghi cu baza n
jos;
gtul e gros i scurt;
trunchiul este scurt, larg i ndesat, membrele
scurte, masele fesiere pronunate;
coastele prezint oblicitate redus, iar baza
toracelui este mai ndeprtat de creasta iliac;
predomin abdomenul care este voluminos;
predispoziie spre ngrare i dobndire de boli
digestive, metabolice i de nutriie (gut, diabet,
obezitate, boli hepatice i biliare, afeciuni
gastro-intestinale, ateroscleroz).

Muscular
3. (musculo-

articular)

fa plcut, armonioas i serioas, cu brbie

ptrat, avnd cele 3 etaje (cerebral, respirator i
digestiv) de dimensiuni aproape egale;
Figura dreptunghiular, autoritar, voluntar;
musculatur bine dezvoltat, uniform repartizat;
conformaie atletic, cu membrele - ndeosebi
cele inferioare mai bine dezvoltate dect
trunchiul;
articulaiile, mai ales cele ale membrelor
inferioare, sunt bine dezvoltate;
predispoziie spre boli articulare, musculare i ale
vaselor de snge.

Cerebral
4. (musculoarticular)

capul este mare, mai ales pe seama etajului

superior (etajul cerebral), cu evidenierea frunii,
chipul lund o form invers piriform (par
rsturnat);
talie mai modest;
calviie timpurie;
privirea este ptrunztoare, vie, expresiv;
corpul este delicat, fin, fragil, trunchiul subire i
alungit;
membrele sunt lungi i subiri;
musculatura e redus, lipsit de for;
rapid, adaptat la a ndeplinii mai multe sarcini,
foarte inteligent, dar care are o rezisten limitat
(tip mercurian);
predispoziie spre boli mintale, cerebrale,
nervoase sau viscerale pe fond nervos.

Deoarece tipurile pure sunt rare, ca i n cazul temperamentelor, majoritatea oamenilor

prezint amestecuri tipologice, n care predomin un tip sau altul. De altfel noiunile de
"temperament", dar i de "teren" - n sensul predispoziiei spre o anumit gam de
afeciuni, au introduse n literatura de specialitate, n secolul al XIX, odat cu aceste
clasificri, de ctre Sigaud i Corman.
Dup aceast concepie tipologic se consider c 30% din indivizi sunt preponderent de
tip respirator, 47% de tip muscular, 14% de tip de tip digestiv i 9% de tip cerebral.
Clasificarea lui Corman

Figura 7 Morfotipuri Corman

Dei clasificarea lui Luis Corman (vezi Wikipedia n francez) este mai mult
fizionomic dect morfologic, prin faptul c aduce completri clasificrii lui Sigaud,
prezint interes n ceea ce privete definirea tipurilor somatice.
Corman, dup fizionomie gsete dou tipuri extreme cu numeroase subtipuri
intermediare (vezi imaginea 2).
Cele 2 tipurile extreme sunt redate n tabelul de mai jos.
TIPUL
Nr

Imaginea
CARACTERISTICI

PREGNANT

faa rotund cu ochi largi, rotunzi;

1.

Dilatat

nrile sunt deschise;

spontan i duce o via debordant, cu mult
implicare sentimental.

faa prelung, ferm osoas, aproape triunghiular

cu un nas drept cu nrile strnse;

2.

Contractat

ochii sunt scufundai n orbite;

este inteligent, lipsit de sim practic, inadaptabil,

nesociabil.

Corman considera c exist dou ovale concentrice ale feei; ovalul mare, care
cuprinde toat faa i reprezint eliptica forelor energetice disponibile, respectiv ovalul
mic, delimitat de buze, nas i ochi reprezint, care reprezint eliptica forelor senzoriale.
Tot Corman, completeaz teoria lui Sigaud, dnd semnificaie etajelor feei.

Figura 8 Etajele fetei umane

Clasificarea lui Pende

Figura 9 Morfotipuri Pende

Figura 10 Morfotipuri Pende stilizate

Clasificarea lui Nicola Pende (1880-1970) (Wikipeia n italian) folosete drept criterii
tonusul indivizilor i lungimea lor n raport cu limea. Astfel, din punctul de vedere al
tonicitii, apar dou categorii constituionale; stenic i astenic, iar dup raportul
longitudinal/transversal, se ntlnesc dou conformaii; longilin i brevilin.
Din combinaia celor dou criterii rezult 4 tipuri principale, redate n tabelul de mai jos.
TIPUL
Nr.

PREGNANT

Imaginea
CARACTERISTICI

1.

Tipul

longilin stenic

Tipul

2. longilin

astenic

nalt (se ia n considerare raportul dintre nlime i lime

corpului, nu nlimea absolut), drept, musculos, cu
scheletul dezvoltat, oarecum asemntor tipului muscular
din clasificarea lui Sigaud;
bun funcionare endocrin (chiar hiper) a glandelor
tiroide, gonadale i hipofizei;
metabolism remarcabil cu o uoar dominare a
anbolismului;
nclinat spre boli ale aparatului locomotor, hipertensiune,
tulburri neuro-vegetative.
nalt (se ia n considerare raportul dintre nlime i lime
corpului, nu nlimea absolut), ncurbat, aton, cu capul
uor nclinat nainte, cu umerii czui
hiperparatiroidie, hiperfuncie limfatic (celelalte funcii
hormonale normale sau hipo)
rezisten sczut, integrare social greoaie
predispus spre boli infecioase - mai ales ale aparatului
respirator, reumatism, boli de snge.

scund (se ia n considerare raportul dintre nlime i

lime corpului, nu nlimea absolut), drept, musculos
dar ndesat, gt gros, umeri crnoi, membre mici, flci
mari, schelet solid, cap oval sau dreptunghiular;
Tipul
hiperfuncie genital (uneori i a pancreasului endocrin
3.
brevilin stenic
ori a hipofizei), predispoziie spre hipotiroidie, funcie
suprarenal normal sau uor deficitar;
metabolism n care predomin catabolismul;
nclinat spre ateroscleroz, afeciuni coronariene,
hiperuricemie, litiaze, obezitate;

Tipul
4. brevilin
astenic

scund (se ia n considerare raportul dintre nlime i

lime corpului, nu nlimea absolut), aton, cu o slab
dezvoltare muscular (ligamente slabe), cu tendina de a
forma depozite adipoase mai ales pe abdomen, cu capul
rotund, gtul scurt, membrele relativ mici, uneori
deformate (tip asemntor celui digestiv din clasificarea
lui Sigaud);
funcia
tiroidei
este
deficitar
iar
glandele
corticosuprarenale produc cortizol n plus.
predispus spre diabet, varice, artroze, gut, boli hepatobiliare.

Alte clasificri

Exist i alte clasificri tipologice, dintre care mai cunoscute sunt acelea lui Kretshmer,
Sheldon i Martiny. corelaia dintre aceste morfotipuri i cele prezentate mai sus, sunt
redate n tabelul de mai jos.
Morfotipuri feminine

Clasificrile cu privire la morfotipologia feminin, ca i n cazul tipurilor morfologice

generale, sunt destul de numeroase.
Descrierea tipurilor feminine

Mai jos, se poate urmri (sub form de tabel) o clasificare a biotipurilor feminine,
alctuit dup tipologia descris de Nicola Pende (vezi Wikipeia n italian) citat i
completat de Punescu-Podeanu, la care am adugat 2 tipuri aparte (tipul mini matroan
descris de Ionescu i Dumitrache i tipul tiroid descris de Dr. Sandra Cabot). De
asemenea, ne-am adus i noi contribuia la identificarea i descrierea subtipurilor
(hipoandru, hipogin, venusian, ginoid). Tipurile descrise mai jos, aparin formelor
constituionale normale (obinuite), i nu morfotipurior displazice, care au habitusul viciat
de vreo boal (hipo sau hiperfunciile sunt relative, nu absolute).
TIPUL
Nr.
crt.

MORFOLOGIC

CARACTERISTICI

FEMININ

corp de adolescent cu o constituie juvenil

(sni mici, corp gracil, comportament tineresc).

dezvoltare, n ceea ce privete raporturile

corporale, este armonioas.

1. Prepuberal

se descrie un subtip hipoandru, cu umerii uor

mai largi dect bazinul i un subtip hipogin cu
diametrul bazinului cu ceva mai mare dect cel
al zonei umerilor, cu toate c bazinul este
ngust.

2. Matern

caracterele sexuale primare i secundare de tip

feminin sunt accentuate (bazin larg, olduri late

Imaginea

i crnoase, sni bine dezvoltai, tendin de

ngrare mai ales la membrele inferioare i la
nivelul oldurilor (constituie de tip par),
psihologie matern, preocupri tipic feminine,
talente artistice);
se

descrie

un

subtip

matern

venusian

(hipotiroid), cu gt scurt i gros, cu adipozitate

dezvoltat i n zona scapular i abdominal,
precum i un subtip matern ginoid (ovarian), la
care are loc dezvoltarea pronunata doar a
formelor feminine de la nivelul oldurilor,
feselor i coapselor.
la

tipul

matern

se

constat

un

raport

dezechilibrat ntre estrogen i progesteron

(balana nclin spre progesteron la tipul
venusian, respectiv spre estrogeni la tipul
ginoid), fiind nelipsit celulita. De asemenea
apare o predispoziie spre hipotiroidie la
subtipul

venusian

tendin

spre

hiperfoliculinemie la tipul ginoid.

metabolismul este mai lent, existnd tendina de
a dezvolta boli metabolice (litiaze, dislipidemii)
sau hormonale.
cele dou subtipuri materne.

dezvoltare

feminin

normal,

dar

uor

dizarmonic, prin faptul c membrele, ndeosebi

cele inferioare, sunt scurte n raport cu

3. Mini matroan

trunchiul);

nlime se situeaz la limita inferioar a

normalului.

 acest tip se caracterizeaz prin dezvoltarea

pronunat a membrelor, mai ales al celor
inferioare, n comparaie cu trunchiul, corpul
avnd un aspect longilin. Din acest punct de
vedere tipul tiroid apare opus celui mini
matronist. Din punct de vedere funcional, tipul
tiroid se opune celui matern, caracterizndu-se
printr-o funcie tiroid tonic, metabolism rapid,
lipsa tendinei de ngrare, apariia sporadic a
celulitei - cu localizare limitat, n zona fesier
sau subfesier;

4. Tiroid

predispoziie

spre

hipertiroidie,

boli

ale

aparatului locomotor, hipertensiune, tulburri

neuro-vegetative sau nervos centrale, boli
cardiace;
dup Dr. Sandra Cabot, femeile acestui tip fiind
mereu ncordate nervos, recurg la orice form
de deconectare, unele vicioase (cafea, igri,
alcool, droguri, sex n exces, etc.);
majoritatea sportivelor i modelelor aparin
tipului tiroid.

caracterele feminine sunt prezente, dar se

asociaz cu unele trsturi de tip masculin

5. Viriloid

(formele sunt mai puin rotunde, structura

osoas mai pronunat, caracterul mai hotrt,
funcia corticosuprarenal mai vie)
corpul are accente masculine, fr ca organele
genitale i

6. Android

snii

prezinte ntotdeauna

modificri (diametrul pelvian este mai mic egal

cu

cel

scapular,

baza

toracelui

larg,

musculatura mai dezvoltat, adipozitate mai

accentuat

pe

trunchi

dect

pe

membre

(constituie de tip mr), pilozitate excesiv,

seboree,

comportament

mai

voluntar

cu

tendinei dominatoare);
aceste femei sunt predispuse la hipercorticism,
hiperinsulinism,

diabet,

obezitate,

ateoroscleroz i hipertensiune arterial.

In domeniul facial, vezi figura 11, configuratiile generale sau feminine au

acelasi caracteristici ca i morfotipurile. In functie de aceste configuratii, se pot
recomanda sau se pot evita anumite forme de rame. La aceeasi configuratie, o
rama poate contura trasaturile generale sau specifice iar alta rama le poate
atenua sau anula. De aceea, o discutie cu pacientul i aflarea dorintelor estetice
ale acestuia este necesara avand foarte multe beneficii; in cazul in care, nu are
informatii despre incadrarea trupului

sau intr-un morfotip sau incadrarea

figurii sale intr-o configuratie anume, optometristul poate fideliza acest

beneficiar printr-o scurta lectie introductiva in morfotipologia masculina sau
feminina. Pe langa efectele estetice benefice, exista i efecte optice foarte
importante, legate strans de antropologia figurii beneficiarului, efecte pe care le
vom analiza in capitolele urmatoare.
Concluzii

Figura 11
Configuratii faciale
generale

Concluzia care se desprinde, este faptul c nu exist un biotip

masculin/feminin perfect, un "stas" al constituiei ideale. Modelele

expuse/impuse de reclame nu reprezint etaloane ale masculinitatii/feminitii, ci eventual

doar o orientare a acesteia. Din punct de vedere optometric fiecare tip sau subtip are nevoi
speciale/individuale i nevoi de grup. Orientarea i consilierea fiecarui individ trebuie sa
porneasca de la grup catre individ.

Cap. 3. Marimi antropometrice faciale

Marimi si masurari in corectia optometrica aeriana
Caracterele antropologice sunt caracterele care pot diferentia individul sau/i
populaia din punct de vedere biologic; acestea sunt2:
Antropometrice;
Morfofizionomice;
Pigmentare;
Dermatoglife.
Fiziologice, etc.
Caracterele antropometrice se exprim prin fenotipuri metrice,

respective fenotipuri

dimensionale (dimensiuni absolute) i conformative (dimensiuni relative/indici) ale

scheletului sau ale omului viu.
Fenotipurile dimensionale se preleveaz cu instrumente de msurare specifice :
antropometrul Martin: pentru msurtorile corporale longitudinale: st a t u ra
i segmente din statur (fig. 12);

http://ro.scribd.com/doc/61358564/CARACTERE-ANTROPOLOGICE

Tabelul 1 Instrumente de masurare specifice

Figura 12 Paralelograful Martin

Figura 13 Compasul mic

Figura 15 Sublerul
Figura 14 Aparat pentru determinarea inaltimii craniului

compasul mic (cranio sau cefalometru) pentru diametre cefalo-faciale n plan

orizontal (ex. lungimea i limea capului, limea feei etc.) (fig.13);
compasul mare: pentru diametrele corporale n plan orizontal ( ex. limea umerilor,
limea bazinului etc.);
ublerul (rigla): pentru diametre longitudinale i transversale, cefalo-faciale (ex.
nlimea feei, limea i nlimea nasului, limea i lungimea urechii) sau corporale
(limea i lungimea minii etc.) (fig. 15);
jugul (paralelometrul Schultz) pentru msurarea nlimii calotei cefalice, (fig.14);
banda (panglica) metric (fie metalic, fie centimetru de croitorie) pentru msurarea
circumferinelor (ex. circumferina cefalic, circumferina toracic, circumferina
braului, a coapsei etc.);
Primul parametru care este cunoscut i comentat atat de beneficiar cat i de optometrist este
distanta interpupilara; cel de al doilea este distanta intre tample.
Distanta pupilara (DP) sau distanta interpupilara (DIP) este distanta dintre centrele pupilelor
celor doi ochi. Aceast msurre este utilizat atunci cnd medicul/optometristul se pregtete
s fac prescripia ochelarilor de vedere. Pozitionarea corecta a lentilelor n raport cu centrul

pupilei este deosebit de importanta in special pentru lentilele cu puteri mai mari datorit
amplasarii centrului optic al lentilelor. Aceasta poate fi, de asemenea, relevanta pentru
ochelarii bifocali/progresivi: acestia trebuie s fie ajustati pentru a se potrivi distantei
interpupilare a pacientului; iar nivelul minim admis de unele tipuri de ochelari de acest fel
este nc prea mare pentru persoanele cu o distanta interpupilara mica.
Masurarea distantei interpupilare

Msurarea va fi facut, de obicei, de dou ori: prima msurare se face atunci cand pacientul
isi focalizeaz privirea la distan i a doua, atunci cand pacientul se concentreaza la un
obiect situat aproape. A doua msurare este folosit pentru ochelarii de citit i cei
bifocali/progresivi; cu toate acestea regula degetului mare este aceea c aa-numita DIP la
aproape va fi cu 4 milimetri mai puin mic decat DIP la distanta. Se recomand, pentru a
avea o bun precizie, a se msura DIP cu un pupilometru, cu toate acestea unii practicani fac
msurri preliminare cu o rigl milimetric plasat peste puntea/podul nasului. Se poate
msura, de asemenea, DIP-ul, folosind o fotografie adecvata i un pupilometru online.
La copiii mici i sugari, n cazul n care pacientul este puin probabil s rmn nemiscat,
opticienii vor masura, de obicei, de la marginea mediala la celalalta margine laterala. n acest
caz, msurrile au adesea abateri de cativa milimetri.

Figura 16 Metode de masurare a DIP

Statistic, distantele interpupilare au volori individualizate pentru barbati i femei, respectiv

pentru adulti i copii. In tabelul

sunt prezentate valori semnificative pentru categoriile

susmentionate.
Tabelul 2 Valorile distantei interpupilare
Nr.crt Distanta interpupilara
DIP

Genul

Procentul din populatie

(%)

Observatii

(la distanta)
1.

58

Barbat adult

Statistica din USA

2.

70

Barbat adult

95

Statistica din USA

3.

53

Femeie adulta

Statistica din USA

4.

65

Femeie adulta

95

Statistica din USA

5.

41

Copil (minim)

Statistica din USA

6.

55

Copil (maxim)

Statistica din USA

Pentru europeni cifrele sunt cu 1 mm mai mici dect cele de mai sus. Distanta interpupilara
este una din multele msurri folosite n antropometrie. Rspndirea statistic a acestor
msurri, exprimat de obicei in procente, este utilizata pentru mai multe scopuri. n cazul
distantei interpupilare, acesta este utilizata pentru a putea estima dimensiunea ramelor pentru
ochelarii de vedere, a ochelarilor gata montati i a ochelarilor cu corectie bifocala i
progresiva, respectiv a altor sisteme optice.
n Anglia, msurarea distantei interpupilare este clasificata ca fiind, mai degrab, o masurare
separata, dect o parte din prescriptia data beneficiarului ai crui ochi sunt examinati, astfel
nct nu exist nici o obligaie ca distanta interpupilara sa fie furnizata la cerere beneficiarului,
ns acest lucru nu este valabil i n SUA.
Masurarea distantei intre tample

Pentru a afla ce marime de rame de ochelari va sunt necesare, trebuie doar sa urmati pasii de
mai jos;
Executati o fotografie a figurii cu un reper dimensional situat in planul figurii. Reperul poate
fi o rigla sau un alt obiect, de preferinta plan a carui dimensiune este cunoscuta. Editati
fotografia pe ecranul calculatorului (neaparat ecran plat) i mariti dimensiunea reperului pana
la scara 1:1; apoi masurati distanta dintre tample, vezi figura 17.

Figura 17 Masurarea distantei intre tample

In tabelul

se prezinta o corelatie intre marimea in mm a distantei intre tample i marimea

ramei.
Tabelul 3
Marimea distantei intre tample 115 120 125 130 140 145 150
Marimea ramei

40

43

45

47

52

57

60

Pentru a alege corect marimea ramei, trebuie tinut cont de configuratia faciala, de prescriptie,
de tipul de articulatie a bratului, de materialul din care este executat bratul i, nu in ultimul
rand, de activitatea proponderenta la care este folosit ochelarul.
Astfel, rama trebuie sa asigure o stabilitate a ochelarului, dar nu in orice conditii. Daca
activitatea dominanta presupune trecere brusca de la privirea inainte la cea spre podea, iar
persoana este transpirata, atunci riscul de a cadea ochelarii de pe nas este major. In acest caz,
nu se recomanda o strangere la nivelul tamplei foarte mare, ci masuri suplimentare de
siguranta o ochelarilor (snur de sustinere sau element elastic pe circumferinta craniana).
In mod normal, dimensiunea ramei poate fi mai mica cu 5 mm fata de distanta intre tample,
asigurandu-se o strangere suficienta in portul ochelarilor cu vedere la distanta i, in acelasi
timp, nu se stranguleaza circulatia lichidelor la nivelul tamplei.

http://www.rameochelari.com/marimea-ramei-masuratori.html

Pentru a garanta un confort maxim la purtare, camp larg al vederii mono i binoculara i o
acomodare usoara i rapida cu noua pereche de ochelari trebuie respectate urmatoarele
cerinte.
Colectarea tuturor informatiilor despre beneficiar CURSUL 4

Intelegerea beneficiarului, analiza ochelarilor vechi, daca exista, cerinte

vizuale schimbate i pe perioada scursa de la ultima verificare
optometrica, precum modul de comportare, distanta de lucru, profesie,
camp vizual necesar, care este dominanta vederii in cursul unei zi de
activitate, toate acestea pentru alegerea tipului de lentila precum i a
Figura 18

materialului din care este confectionata aceasta.

Alegerea ramei

Criteriile de alegere a ramei pot fi impartite in doua mari categorii:

estetice i tehnice. De obicei, beneficiarul insista asupra unui model de
rama, considerata de el ca i se potriveste mai bine din punct de vedere
estetic. Pe langa acest criteriu, beneficiarul care nu este la prima rama
de ochelari vrea sa incerce i alta varianta de rama despre care a auzit
Figura 20

ca ar fi mai confortabila sau i-ar satisface nevoile vizuale mai bine.

Optometristul are in vedere criteriile tehnice care trebuie sa primeze;
din acest conflict trebuie sa rezulte un compromis cu balanta
inclinand in favoarea aspectelor tehnice; compromisul va fi atins mai
repede i benefic pentru client daca optometristul are toate argumentele
i mijloacele tehnice ca sa lamureasca beneficiarul
Figura 19

Ajustarea ramei
Odata cu realizarea compromisului se vor verifica toate posibilitatile de reglare i ajustare a
ramei de ochelari in functie de anatomia fetei purtatorului, de modul cum acesta poarta
ochelarii i de optiunea exprimata pentru lentilele de corectie. Dupa ajustarea ramei se
verifica daca distanta vertex spate este cuprinsa in intervalul 1216 mm i unghiul
pantoscopic de inclinatie al ramei fata de verticala are valori intre 812. Majoritatea lentilor
sunt calculate pentru aceste valori medii statistice ale acestor parametrii. Pentru valori diferite
ale acestor parametrii este necesara o ajustare suplimentara a ramei i/sau alegerea unor lentile

individualizate, care pot fi mult mai scumpe; de aceea beneficiarul va fi avertizat asupra ramei
alese i posibilitatile limitate ale acesteia.
Centrarea verticala i laterala
In mod normal centrele optice ale lentilelor trebuie sa fie aliniate cu centrele pupilelor cand
ochii pacientului sunt fixati in directia vizuala zero (privirea drept inainte sau spre punctul
remotum). Capul i corpul pacientului trebuie sa fie intr-o pozitie confortabila i naturala.
Pentru marcarea centrelor pupilelor poate fi folosita o procedura clasica de marcare, de obicei
manuala cu markerul pe lentilele demo ale ramei de ochelari. Aceasta metoda are imprecizia
ei i, mai mult, depinde de cooperarea dintre beneficiar i optometrist, respectiv experienta
acestuia din urma. Ca alternativa, mult mai precisa i recomandata pentru prescriptiile de
presbitie, cilindru sau prisma, este metoda de marcare folosind aparate electronice de ultima
generatie asistate de camere de luat vederi (ex. RV Terminal), care este mult mai precisa i
furnizeaza direct date care se introduc in aparatul de scanare-centrare al lentilelor in vederea
montarii in rama a acestora.
Informatiile furnizate de aparatele electronice sunt sintetizate in urmatorul tabel:

distanta

distanta vertex-

unghiul

distanta pupila -

dimensiunile

interpupilara,

spate dintre

pantoscopic de

partea de jos a

ramei

individual pentru

lentila i varful

inclinatie al ramei

ramei

diametrul

fiecare ochi

corneei

de ochelari

necesar de
lentila

Cap. 4. Sisteme de compensare aeriana

Sistemele de compensare aeriana se compun din minim doua componente: sistemul de
corectie a vederii i suportul acestuia. Prin corectia vederii intelegem diminuarea sau anularea
efectelor ametropiilor vizuale, pentru obtinerea unei acuitati maxime in conditiile anatomopatologice date.

Ochelari cu destinatie speciala;

Ochelarii cu destinatie speciala pot avea indicatie optometrica sau efect optic pentru ca
diminueaza sau elimina un efect nedorit al radiatiei din spectrul vizibil sau spectrele
invecinate, asigurand protejarea ochilor impotriva orbirii temporare, a imbatranirii premature
sau oboselii oculare. Acesti ochelari pot fi cu functie unica sau functie multipla, atat din punct
devedere optic cat si cel al protejarii fizice, chimice sau mecanice a ochilor.
Pentru o abordare unitara, vom imparti ochelarii dupa criteriile comerciale, evitand astfel o
confuzie de termeni prin amestecarea termenilor. Astfel deosebim:
Ochelari de soare;
Ochelari pentru computer;
Ochelari pentru soferi sau conducatori de vehicule;
Ochelarii de soare; caracteristici

Ochelarii de soare au o destinatie precisa: sa diminueze efectele radiatiei UV concomitent cu

reducerea iluminarii directe care poate cauza orbirea temporara. De aceea lentilele montate in
ochelarii de soare sunt executate din materiale care sa satisfaca aceste cerinte, fara a realiza
corectia ametropiei. Insa, orice ansamblu de doi dioptri, cu suprafete curbe au o valoare
reziduala a puterii dioptrice care are un minim de 0,25 DDP. Aceasta valoare minima poate
influenta imaginea perceputa de ochiul uman i poate crea o distorsionare a acesteia. Mai
mult, diminuarea factorului de transparenta se face prin mai multe metode:
depunerii unui strat subtire;
lipirii a doua materiale;
metoda disiparii in masa materialului a unei componente ce diminueaza transmisia;
Prin urmare, toate lentilele de ochelari de soare altereaza/vireaza culorile intr-o masura mai
mare sau mai mica, diminueaza contrastul i ofera o alta perceptie asupra obiectelor din jur.
Din pacate, exista multe oferte de tipul celei de mai jos, care imbina informatiile corecte cu
cele destinate sa creeze o nevoie, indiferent care ar fi aceasta.
Avem multi ochelari de soare, toti de calitate. Daca este cazul, lentilele acestora se pot
schimba cu lentilele colorate cu dioptrie. Nu uita:

http://www.optica.com.ro/optica/ochelari_de_soare.html

Ochelarii de soare, in afara confortului oferit in conditii de lumina puternica, protejeaza

ochii de efectele daunatoare ale radiatiilor ultraviolete.
A purta ochelari de soare fara protectie UV e mai periculos decat a nu purta deloc! De ce?
In conditii de lumina puternica, lentilele colorate determina marirea pupilei, i in lipsa
filtrului UV radiatiile daunatoare patrund i mai mult in ochi. Pe scurt: nu lua ochelari
ieftini, sigur nu au filtru UV.
Pentru a verifica lentilele de soare, tine ochelarul la distanta de aproximativ lungimea
bratului i ia ca reper o linie verticala. Roteste incet ochelarul: daca linia e distorsionata
sau face valuri, atunci lentila este imperfecta. Adica nu lua acest ochelar.
Care sunt informatiile corecte din acest mesaj:
In primul rand destinatia: confort in lumina puternica i protectie la radiatie UV. Aceasta
afirmatie corecta este in relatie cu alta mai putin corecta, conform careia, purtatea ochelarilor
fara protectie e mai periculos decat a nu purta deloc. Orice material din sticla organica are un
coeficient de transmisie a radiatiei UV tip A mai mic decat unitatea, rezultand ca asigura o
diminuare a transmisiei acestui tip de radiatie; radiatiile UV tip B i UV tip C nu fac obiectul
protectiei prin ochelari de soare, din cauze pe care nu le discutam in acest material. Testarea
nivelului de transmisie a radiatiei UV nu poate fi facuta de o persoana indiferent de pregatirea
ei, fara aparatura adecvata; distorsionarea imaginilor sau alte manifestari optice nu au legatura
cu protectia UV; eventual calitatile optice pot fi influentate de asimetriile celor doua suprafete
optic active. Afirmatia conform careia, o lentila cu proprietati optice precare, urmare a
neuniformitatilor suprafetelor este improprie protectiei la UV, este complet falsa i
tendentioasa. Nu exista nici o legatura intre uniformitatea suprafetei i acoperirea de protectie
la UV.
O alta afirmatie incorecta: lentilele colorate determina marirea pupilei! Fals, trebuie definita
colorarea i apoi o legatura intre marimea pupilei i culoare; respectiv legatura intre nivelul de
radiatie UV care trece de pupila i marimea acesteia.
O alta afirmatie incorecta: daca este cazul se pot schimba cu lentile colorate cu dioptrie.
Aceasta recomandare, sau alternativa este intradevar extrem de daunatoare, deoarece, ramele
de ochelari de vedere difera foarte mult de ramele de ochelari de soare; parametrii tehnici:
unghiul pantoscopic, curbura ramei, distanta vertex sunt neglijati la contruirea ramelor de
ochelari i extrem de importanti in asigurarea unei compensari a ametropiilor.
Tabelul urmator, extras din aceeasi sursa de informare, face recomandari nesustinute stiintific.

Grad
de Tranmisibilitatea
protectie lumina vizibila

in Descrierea
lentilei

Utilizare

Restrictii

Confortabila
in
Clara sau foarte
interior,
Niciuna
putin colorata
cosmetica
Lumina
solara Neindicata
la
1
80-44%
Putin colorata
scazuta
condusul de noapte
Moderat
Lumina
solara Neindicata
la
2
43-19%
colorata
moderata
condusul de noapte
Contraindicata
la
Lumina
solara
3
18-9%
Intens colorata
condusul de zi i de
intensa
noapte
Lumina
solara Contraindicata
la
4
8-3%
Foarte colorata
foarte puternica condus
Transmisibilitatea, fiind de fapt transmisia i se refera strict la lumina vizibila, nu are legatura
0

100-81%

cu transmisia in spectrul UV. Aprecierea, din coloana descrierea lentilei, este extrem de vaga
i nu poate fi un etalon sau o recomandare privind utilizarea sau neutilizarea lentilei
respective la anumite activitati.
Un argument in sensul celor afirmate mai sus, este oferit de medicul specialist oftalmolog
Monica Mihlan n cadrul Spitalului Clinic Universitar de Urgen Bucureti in articolul sau
Apariia principalei afeciuni oculare care duce la orbire, degenerescena macular,
poate fi accelerat de razele solare.5
Cele mai eficiente lentile sunt acelea care ofer protecie 100% mpotriva radiaiilor
ultraviolete (UV) de tip A i B, spune.
Protecie 100% sau UV400
Informaiile de pe etichet sau de pe rame se refer la categoria i la nivelul de protecie,
exprimat fie n procente, fie prin inscripia UV", urmat de un numr, de exemplu 100, 200,
400.
Evident, cu ct procentul este mai mare, cu att protecia oferit este mai bun, mpotriva
ambelor tipuri de radiaii ultraviolete. De asemenea, trebuie s alegem ochelarii de soare cu
UV400, acest numr reprezentnd lungimea de und a radiaiilor pe care lentilele nu le las s
ptrund la nivelul ochilor.
Astfel, dac au nscris pe etichet precizarea UV100 sau UV200, ochelarii respectivi sunt
practic inutili, fiindc aceast lungime de und aparine radiaiilor ultraviolete de tip C (100-

http://www.adevarul.ro/life/sanatate/Care_ochelari_de_soare_sunt_cu_adevarat_buni_0_713928951.html#

280 nanometri), care nici mcar nu ajung pe Pmnt. Lungimea de und a radiaiilor de tip B
este ntre 280 i 315 nm, iar cea a radiaiilor de tip A, ntre 315 i 400 nm.
Culoarea lentilelor ine de preferina personal, dei se pare c cele mai indicate culori sunt
verde, gri, chihlimbar i maron. Referitor la nuana lentilelor (mai nchis sau mai deschis),
trebuie tiut faptul c lentilele foarte nchise la culoare nu ofer o protecie mult mai bun
comparativ cu cele colorate moderat", spune medicul specialist oftalmolog Adina Grigorescu
de la Clinica Endocenter din Bucureti.
Precizarea pe etichet sau pe ram Cat." urmat de o cifr de la 1 la 4 indic tocmai ct de
nchis este nuana lentilelor.
Ochelari pentru soferi si conducatori de vehicule

Un capitol special al lentilelor destinate protectiei impotriva radiatiilor, din spectrul vizibil sau
UV este destinat conducatorilor auto sau vehiculelor pe apa i aviatorilor. Acest capitol
incearca sa evidentieze avantajele i dezavantajele purtarii sau lipsei ochelarilor care sa
asigure un confort vizual i o perceptie rapida a imaginilor in conditii de stres vizual.
Categoriile mentionate mai sus, indiferent ca sunt profesionisti sau amatori, sunt expuse unor
situatii de stres vizual impredictibil sau predictibil, in orice caz, care diminueaza viteza de
reactie datorita intarzierii perceptiei asupra mediului inconjurator. Conform unui studiu, din
care citez, conducatorii auto, dau o importanta mai mare asigurarii unei perceptii in conditii
de stres diminuat, in conditii de diminuare a factorului de orbire temporara, in detrimentul
compensarii dioptriilor.
Unu din cinci conducatori auto sofeaza fara a purta ochelarii
cu dioptrii prescrisi6
Peste 90% dintre reactiile pe care le avem la volan depind de
o vedere buna. In timp ce multe persoane considera ca o zi
senina, luminoasa este optima pentru condus, realitatea este
Figura 21 Orbire luminoasa directa

alta: fenomenul de orbire generat de soare, de zapada i de

alti factori cu reflexie puternica i directionata cand conducem autovehicule este un factor
important ce contribuie la producerea de accidente fatale. In plus, conform unui studiu
comandat de catre Essilor America, 20% dintre conducatorii auto purtatori de ochelari pentru

http://www.optica-vista.ro/index.php?loc=10&id=24

distanta, in zilele insorite conduc fara ochelarii cu dioptrii prescrisi purtand in schimb ochelari
de soare fara dioptrii, acest lucru facand zilele insorite periculoase pentru condus.
Pentru fenomenul de orbire din cauza reflexiei razelor de lumina, solutia o reprezinta ochelarii
de soare cu dioptrii i cu lentile polarizate. In fapt, conform aceluiasi studiu, timpul de reactie
se imbunatateste cu o treime de secunda la soferii ce poarta lentile polarizate. In cazul unui
autovehicul care circula cu 80 km pe ora, 0,3 sec permite soferului sa opreasca cu 7 m mai
repede. Sunt situatii in care lentilele polarizate prin faptul ca blocheaza reflexia, imbunatatesc
claritatea vederii cu 70%, comparativ cu lentilele normale, permitand purtatorilor sa se bucure
de o mai mare claritate a vederii.

Figura 22 Imagine observata fara protectie

Figura 23 Imagine observata cu protectie

Ochelarii cu lentile speciale pentru condus7

Lentilele speciale pentru condus sunt realizate astfel incat sa pastreze capacitatea ochiului
uman de a asigura perceptia vizuala in conditii diferite de
luminozitate, de la iluminarea slaba (amurg, zi innorata),
trecand prin conditii de lumina puternica in timpul unei zile
senine in spatele parbrizului i ajungand la conditii de
iluminare foarte puternica afara, in mediu natural. In oricare
dintre aceste conditii, aceste lentile permit trecerea unei
Figura 24 Imagine observata prin ochelari
de protectie

cantitati constante i optime de lumina catre ochi.

Acest lucru este posibil prin trei elemente esentiale ce caracterizeaza lentilele speciale pentru
condus: culoarea, polarizarea i gradul de transmisie. De asemenea, lentilele pentru
conducatorii de vehicule asigura un confort sporit si mentin capacitatea vizuala la parametri
superiori mai mult timp; de aceea, aceste lentile fac obiectul prezentarii de fata, imbunatatirea

http://www.optica-vista.ro/blog/ochelarii-cu-lentile-speciale-pentru-condus_23/

acuitatii vizuale prin modificarea contrastului sau a iluminarii de fond fiind una din cerintele
elementelor de compensare vizuala.
Culoarea

Lentilele speciale pentru condus isi modifica foarte rapid culoarea in functie de conditiile de
iluminare la care sunt expuse.
In conditii de iluminare slaba (o zi innorata, amurg,
ploaie) culoarea lentilelor speciale pentru condus
devine galben-verde deschis, o culoare la care ochiul
uman are gradul de sensibilitate maxim astfel incat
apare un contrast excelent, aspect extrem de important
cand discutam despre condusul unui autovehicul.
Figura 25 Imagine observata prin ochelari
colorati, de protectie

In conditii de lumina puternica, in spatele parbrizului,

culoarea lentilelor speciale pentru condus devine maro-roscat, cu o usoara tenta metalica, cea
mai confortabila culoare pentru condus autovehicule.
Aceasta culoare are proprietatea de a inlatura excesul de
lumina astfel incat cantitatea de lumina care ajunge la
ochi sa fie una optima, in acelasi timp asigura o foarte
buna recunoastere a semnelor de circulatie, intensificand
perceptia culorilor rosu i verde.
Figura 26 Diminuarea efectului radiatiei
solare

In conditii de iluminare puternica, afara, in mediu

natural, culoarea lentilelor speciale pentru condus devine

maro inchis ceea ce asigura o filtrare maxima a cantitatii de lumina in exces astfel incat ochiul
sa primeasca doar cantitatea optima de lumina pentru a se simti confortabil i pentru ca
imaginile rezultate sa fie clare.
Polarizarea

Lentilele speciale pentru condus sunt lentile cu filtru

polarizant extrem de performant ce asigura eliminarea
reflexiilor de lumina la contactul acesteia cu suprafete plane
naturale (apa, zapada, iarba, piatra) sau artificiale (asfalt).
Figura 27 Efectul polarizant

Fara un astfel de filtru polarizant de cea mai inalta calitate

imaginile ar fi neclare, aspect extrem de periculos in cazul conducerii unui autovehicul.

Gradul de transmisie a luminii

Lentilele speciale pentru condus sunt lentile fotocromatice insa beneficiaza de o tehnologie
revolutionara care le permite sa isi modifice culoarea i gradul de transmitere a cantitatii de
lumina in functie de conditiile in care sunt folosite.
In conditii de iluminare slaba (amurg, o zi innorata)
moleculele care alcatuiesc aceste lentile sunt intr-o stare de
latenta sau de neintializare. In aceasta stare, moleculele
permit intregii cantitati de lumina disponibila sa treaca de
lentila pentru a ajunge la ochi. Chiar i in aceste conditii,

Figura 28 Efect polarizant dublu

radiatiile de lumina invizibila (UVA i UVB) sunt blocate

in totalitate ceea ce confera protectie maxima ochiului

uman.
In conditii de lumina puternica, in spatele parbrizului,
aceste molecule sunt activate i sub actiunea energiei pe
care o primesc (lumina solara) isi modifica asezarea i
legaturile astfel incat realizeaza o blocare a surplusului de
lumina existenta. Spre deosebire de lentilele fotocromatice
obisnuite care isi schimba culoarea doar in functie de
Figura 29 Efect polarizant triplu

cantitatea de radiatii UV pe care o primesc, lentilele

speciale pentru condus sufera toate aceste transformari i

sub actiunea radiatiilor de lumina vizibile, un avantaj extrem de mare avand in vedere faptul
ca discutam despre lentile utilizate in timpul sofatului. Bineinteles ca protectia fata de
radiatiile UVA i UVB este completa.
In conditii de lumina puternica, afara, in mediu natural, aceste molecule sunt complet activate,
isi modifica complet structura organizatorica i absorb o mare cantitate de lumina lasand sa
treaca doar cantitatea de lumina optima pentru ca imaginile sa fie clare iar ochiul sa se simta
confortabil. In aceste conditii, lentilele au o culoare maro inchis. Cand sursa de energie
(lumina solara) este indepartata sau se estompeaza, moleculele revin la starea initiala iar
lentilele se deschid la culoare. Este un proces care se repeta la nesfarsit i este mentinut pe
intreaga durata de viata a lentilelor.

Lentilele speciale pentru condus pot avea i dioptrii ceea ce le face foarte potrivite pentru cei
cu deficiente de vedere dar care conduc autovehicule i doresc sa faca acest lucru in conditii
de maxima siguranta i confort.
Lentilele speciale pentru condus sunt concepute pentru a fi utilizate in timpul zilei in conditii
variabile de iluminare: de la slaba (amurg, cer innorat, zi ploioasa) la foarte puternica (zi de
vara insorita), insa nu sunt adaptate pentru conducerea pe
timp de noapte.
Ochelarii cu lentile speciale pentru condus pe timp de
noapte8
Figura 30 Ochelari speciali pentru
conducerea autoehiculelor pe timp de noapte

Studii recente arata faptul ca desi doar 10% din traficul

auto se desfasoara in timpul noptii, aproximativ 48% dintre accidentele auto inregistrate pe
sosele au loc in aceasta perioada, una dintre cauze fiind o vizibilitate mult mai scazuta in
timpul noptii decat pe parcursul zilei.
Vizibilitatea scazuta se datoreaza faptului ca in timpul noptii
pupilele noastre se dilata, devenim miopi (asa numita miopie
nocturna) ceea ce inseamna ca nu mai distingem foarte bine
detaliile aflate la distanta. La acest aspect contribuie i
halourile de lumina provenite de la alte autovehicule i
reducerea campului vizual periferic din cauza intunericului.
Figura 31 Ochelari speciali adaptati
conducatorului de vehicul

Pentru diminuarea acestor neajunsuri exista lentile speciale

utilizate pentru condusul unui autovehicul pe timp de noapte caracterizate prin:

Culoare: galben-deschis care asigura un grad ridicat de transmisie a luminii in domeniul de
maxima sensibilitate ocular, ceea ce confera o vizibilitate foarte buna i imagini clare, oferind
in acelasi timp un contrast excelent cu fundalul negru, albastru sau verde din mediul
inconjurator fara a afecta perceptia naturala a culorilor. Gradul de contrast mult imbunatatit
asigura o mai buna perceptie a detaliilor pe o sosea in timpul noptii.
Tratament: un strat antireflex pe ambele fete ale lentilei astfel incat sunt eliminate orice
reflexii de lumina artificiala care ar putea determina distorsiuni ale imaginii reale, vedere
neclara (de exemplu halourile de lumina generate de farurile unei masini care se apropie pe
timp de ploaie).
8

http://www.optica-vista.ro/blog/ochelarii-cu-lentile-speciale-pentru-condus-pe-timp-de-noapte_30/

Ochelarii cu lentile speciale pentru condus pe timp de noapte au fost initial inventati pentru a-i
ajuta pe pilotii care participau la Cursa de 24h de la Le Mans, reactiile extrem de pozitive ale
acestora au dus la comercializarea acestui tip de ochelari i pentru alte aplicatii domestice.

Ochelari pentru computer9

Conditiile de activitate incriminate

10

O zi intreaga in fata unui calculator reprezinta un

adevarat calvar pentru ochi. Conditiile de activitate in
fata

calculatorului

presupun,

practic,

privirea

permanenta catre o sursa de lumina, de multe ori

neprietenoasa cu ochiul uman. Persoanele care petrec
zilnic mai mult de 3 4 ore in fata unui monitor fara

Figur 32 Starea de oboseala

a purta ochelari special conceputi pentru vederea la

calculator se pot acuza simptome determinate de

obosirea ochilor sub actiunea radiatiilor de lumina albastra emise de monitor. De asemenea,
statul la calculator ore intregi are un efect negativ asupra copiilor, pentru ca aceasta activitate
forteaza muschii oculari si necesita o concentrare foarte mare. Un studiu recent arata ca un
procent de 25% - 30% dintre copiii din intreaga lume au nevoie de ochelari de corectie a
vederii din cauza calculatorului.
Simptomatologie

Principalele manifestari intalnite la majoritatea celor care acuza discomfort ocular si in acelasi
timp lucreaza un numar semnificativ de ore in fata unui terminal de calculator sunt:
pierderea claritatii imaginii,
vedere dubla,
senzatie de somnolenta,
dureri de cap,
senzatia de ochi obositi,
usturimi ale ochilor,
vedere neclara, incetosata,
9

http://www.optica-vista.ro/blog/ochelarii-speciali-pentru-calculator_28/

10

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/sanatate/protejeaza-ti-ochii-cand-muncesti-la-calculator-493300

 clipirea din ce in ce mai rara,

diminuarea secretiei lacrimale,
aparitia senzatiei de uscaciune oculara.
In timp, disconfortul vizual creste, scade capacitatea de concentrare si se resimte o
arsura puternica in interiorul ochilor.
Sindromul ochilor uscati

Principala problema cu care se confrunta persoanele care petrec foarte multe ore in fata
monitorului unui computer este uscaciunea oculara, denumita medical sindromul ochilor
uscati. In mod normal, numarul clipirilor este de 12 pana la 20 de ori pe minut, pentru a
permite formarea unui nou film lacrimal, inainte de ruptura celui precedent. Insa, cand lucrezi
in fata monitorului, aceasta frecventa scade. Se produce, astfel, evaporarea secretiilor
lacrimale si, implicit, uscaciunea oculara. Din pacate, acesta senzatie este insotita de oboseala
accentuata a ochilor, vedere dubla sau tulbure, dureri de cap, de gat sau de umeri.
Controlul oftalmologic, obligatoriu.

Primul lucru pe care trebuie sa-l faca o persoana care are manifestarile, enumerate mai sus,
una sau in totalitatea lor, in depistarea problemei este controlul oftalmologic. Este indicata o
vizita la optometrist inca de la aparitia primului simptom pentru a primi tratamentul adecvat.
Controlul optometric trebuie facut o data pe an. Optometristul va analiza numarul de ore
petrecute in fata calculatorului, atat la serviciu, cat si acasa. "Daca ai mai putin de 40 de ani si
vederea buna, ai nevoie de ochelari de protectie fara dioptrie, dar cu un filtru special pentru
calculator care atenueaza luminozitatea ecranului. Daca ai trecut de 40 de ani si porti
probabil ochelari de citit, aici lucrurile sunt mai complicate. De regula, citesti de la o
distanta de 35 cm, pe cand distanta fata de calculator e aproape dubla. Exista acum ochelari
progresivi care-ti dau posibilitatea sa vezi la departare, la calculator si la citit in acelasi timp
sau ochelari degresivi doar pentru citit si calculator daca ai o vedere buna la distanta. De
asemenea, este absolut necesar ca ochelarii pe care ii folosesti la calculator sa aiba lentile cu
tratament antireflex care reduc o parte din lumina reflectata pe suprafata lentilelor11".
De ce obosesc ochii?

Creierul uman reactioneaza diferit la caracterele de pe ecranul calculatorului fata de cele de pe

hartie. Ochii sanatosi pot sa vada usor textele tiparite care au caractere negre, dense, cu
11

Declaratia dr. Codruta Popescu, pentru acasa.ro.

margini bine definite, deci cu un contrast ridicat. Pe ecranul calculatorului, aceste semne sunt
stralucitoare in centru si mai putin luminoase catre margini. Ele devin, astfel, mai putin
definite si neclare. Ochii mentin greu efortul vizual si, dupa un timp, nu mai privesc in centrul
luminos si aluneca spre marginea mai intunecata. Aceasta miscare continua a muschilor
oculari provoaca oboseala, senzatia de arsura oculara etc.
Indiferent daca apar sau nu manifestari de obiseala ocular, sunt cateva metode de a preveni
sau diminua efectele produse de o activitate prelungita in fata calculatorului12.
1) Ajustarea luminozitatii incaperii; amplasarea biroului perpendicular pe planul
fereastrei, si nu in fata acesteia. Este bine daca exista jaluzele pentru a acoperi
ferestrele cand lumina solara este foarte puternica.
2) Utilizarea ecranelor LCD pentru ca sunt mai "blande" cu ochii si au o suprafata
antireflectanta; alegerea, pe cat posibil, a unui display mai mare.
3) Luminozitatea ecranului trebuie potrivita cu cea a mediului de lucru. Setarea unui
contrast cat mai mare intre background si caracterele de pe ecran; setarea
calculatorului astfel incat dimensiunea literelor sa fie de trei ori mai mare decat
dimensiunea celui mai mic text car epoate fi citit la o distanta normala; contrastul ideal
este negru pe alb.
4) Clipirea deasa previne uscaciunea si iritarea ochilor; si, la sfatul optometristului se vor
utiliza lacrimi artificiale care vor lubrifia ochiul.
5) Efectuarea zilnica a exercitiilor de "gimnastica a ochilor": la fiecare 20 minute, se
priveste timp de 10-15 secunde un obiect indepartat, apoi 10-15 secunde unul apropiat.
Se repeta miscarile de 10 ori. Acest exercitiu elimina pericolul de spasm acomodativ
care apare cand se lucreaza mult timp la calculator.
6) Pauzele dese ajuta la lipezirea privirii si la imbunatatirii capacitatii de concentrare.
Persoanele incearca sa compenseze deficitul de vedere prin aplecarea corpului inainte
sau incordarea gatului ceea ce determina dureri la nivelul gatului, umerilor si spatelui.
In timpul pauzelor, o serie de miscari complementare, cum ar fi: intinderea bratelelor,
picioarelor, spatelui, a gatului si umerilor aduc un plus energetic prin accelerarea
curculatiei limfatice si sanguine.
7) Mobila de birou trebuie personalizata pentru o pozitie comoda pentru cap si gat
(centrul ecranului sa fie cu 10-15 grade sub nivelul ochilor).

12

Declaratia dr. Codruta Popescu, pentru acasa.ro.

8) Folosirea ochelarilor de protectie mai ales daca utilizatorul poarta lentile de contact,
pentru ca secretia lacrimala dispare mai repede cand se lucreaza la calculator.
9) In camera de lucru trebuie sa fie suficienta umiditate. Controlul se poate face prin
umidificatoare de aer, plante si aerisirea in fiecare zi a incaperii.

Solutii optometrice

Exista mai multe tipuri de lentile adaptate pentru vederea la

calculator, materialul din care sunt confectionate fiind sticla
organica sau sticla minerala. Una dintre cele mai

Figur 33Elemente de ajutor in concentrare

vizuala

performante lentile este o lentila unifocala din sticla subtiata

(indice de refractie 1.6) cu o coloratie usoara maro deschis

in masa sticlei ceea ce ii confera o nuanta foarte placuta care creste contrastul.
Lentila este acoperita cu un strat de antireflex care ii creste
transparenta, elimina reflexiile deranjante si asigura o
vedere clara si relaxata. Stratul de antireflex poate fi
unistrat (nuanta albastru - mov), in trei straturi (nuanta
aurie) sau in sase straturi (nuanta verzuie); peste care se

Figur 34 Controlul optometric periodic

aplica tratamentul antireflex.

Elementul filtrant din compozitia sticlei din care este confectionata lentila este seleniul.
Acesta are un efect de filtrare partiala a razelor din spectrul albastru al luminii ceea ce duce la
cresterea contrastului intre culori fara a afecta perceptia naturala a acestora. Toate acestea
realizeaza o reducere a oboselii ochilor si o vedere confortabila prin faptul ca semnele de pe
monitor sunt usor de recunoscut si sunt foarte clare.
Pentru ca o reteta precisa pentru ochelari este esentiala daca doriti sa obtineti maximum de
beneficii de la ochelarii dvs pentru calculator, cel mai bine este sa va procurati acest tip de
ochelari de la un cabinet de optica/optometrie specializat dupa ce ati fost consultat de un
specialist. Costul unei perechi de ochelari special conceputi pentru munca la calculator este
variabil in functie de tipul si calitatea lentilelor folosite.

In prealabil, masurati distanta la care stati de obicei fata de calculator. Masurarea o faceti de
la radacina nasului pana la suprafata monitorului. Luati aceasta masurare la consultul
oftalmologic astfel incat medicul oftalmolog sa poata determina puterea dioptrica optima a
lentilelor speciale pentru vederea la calculator.
Ochelari cu filtru de protectie pentru calculator

13

Supusi stresului, fara o lentila de protectie pentru

calculator, ochii nostri cedeaza si in cele din urma ne
trimit semnale ca nu mai pot face fata solicitarilor
noastre.
Lentila care prezinta filtru pentru protectie pentru
calculator nu este incolora- prezinta o coloratie usoara
ce difera atat ca nuanta cat si ca intensitate de la o
Figur 35 Efectul visual dat de lentilele specializate

firma la alta. De regula gradul de colorare al lentile

pentru calculator este situat intre 8% si 15%.

Diferenta o face Essilor ce are o lentila cu filtru de protectie pentru calculator degrade, adica
colorata in partea de sus si incolora in partea de jos.
Aceasta colorare de regula nu deranjeaza, nu ofera o imagine mai inchisa sau deformata, dar
de la caz la caz, dupa preferinte, se pot alege din gama existenta nuanta dorita. Culorile
disponibile sunt, in functie de producator de la gri-albastru deschis la gri-verde, verde,
albastru, rose, maro.
Filtru de protectie pentru calculator ajuta ochiul sa focuseze reducand efectul de cautare a
punctului de relaxare a acomodatiei. Caracterele de la monitor formate din pixeli nu sunt la fel
de bine definite ca o pagina tiparita si atunci ochiul in mod natural cauta un punct contrastant
pe care sa focuseze. Acest proces repetat de concentrate pe o anumita zona a monitorului duce
la senzatia de obosire si usturime a ochilor. Colorarea lentilelor a fost calculata astfel incat sa
absoarba razele de lumina de la monitor din zona lungimii de unde albastre de energie ridicata
care sunt generatoare de oboseala pentru ochi.
Ochelarii de protectie pentru calculator isi cresc eficienta daca includ si un tratament
antireflex, pentru ca tratamentul antireflex ajuta la cresterea contrastului formand o imagine
mai clara pentru ochi, eliminand efectul de halouri generat de sursele de lumina artificiala.
13

http://despre-ochelari.ro/ochelari-protectie-calculator/

Lentile pentru calculator Hoya BlueControl

14

Tratamentul antireflex BlueControl de la Hoya este ultima

realizare a producatorului de lentile aeriene japonez in lupta
pentru protectia ochilor in fata calculatorului si nu numai,
smartphone, tableta, TV-LCD-uri fiind parte din activitatea
noastra zilnica. Mai mult decat atat ochii nostri alterneaza
Figur 36 Pozitia corecta pentru citire pe o
tableta

intre fotografii, ilustratii, text si imagini in miscare fiind

supusi sistematic la stres acomodativ. Toate dispozitivele

enumerate mai sus au lumina albastra de energie ridicata produsa de ecranele LCD si LED.
Desi prezenta albastrului in sine este un fenomen natural-este prezent in lumina zilei si ne
ajuta sa stam vigilenti-prezenta acestei lungimi de unda in mod excesiv are efect negativ
asupra noastra si a ochilor provocand stres si oboseala.
Hoya BlueControl este o acoperire, un strat antireflex care neutralizeaza lumina albastra
emisa de monitoarele, prevenind astfel oboseala ochilor si stresul de acomodare. Beneficiile
suplimentare ale folosirii tratamentului antireflex Hoya BlueControl sunt si reducerea
efectului de orbire precum si cresterea contrastului. Aceste beneficii mentin ochii odihniti o
perioada mai lunga de timp oferind o privire mai confortabila si o perceptie mai naturala a
culorilor.
Un avantaj major in folosirea lui tratamentului BlueControl este ca se poate folosi si in
combinatie cu lentilele fotocromatice.

Ochelari de vedere
Generalitati

Ochelarii de vedere pot avea destinatie exclusiva de compensare dioptrica pentru marirea
acuitatii vizuale sau sa se combine efectul produs de ochelarii cu destinatie speciala cu cel de
compensare dioptrica.
Ramele de ochelari trebuie sa asigure o fixare sigura a lentilelor astfel incat, prin aplicarea
unei forte asupra acestora, forta definita de un standard specific, sa retina lentilele montate in
ele.

14

http://despre-ochelari.ro/lentile-pentru-calculator-hoya-bluecontrol/

De asemenea, trebuie sa asigure o montare/adaptare pe figura beneficiarului, fara a introduce

elemente optice suplimentare care sa inrautateasca imaginea data de lentile sau sa creeze
imagini diferite in functie de pozitia ochilor in orbite.
Este cunoscut faptul ca, lentilele trebuie sa asigure o marire a acuitatii vizuale, prin formarea
imaginilor in puncte/zone aflate pe retina, fara a modifica dimensiunile imaginilor vazute prin
lentile in raport cu cele vazute cu ochiul liber. Cu alte cuvinte, lentilele trebuie montate la o
anumita distanta fata de ochi, incat pozitia lor sa coincida cu focarul obiect al ochiului pentru
distanta la care sunt destinate sa corecteze amatropia (punctul proxim, citit, sau remotum
distanta, respectiv distante intermediare). Acest deziderat este ideal i se respecta in mare
masura, doar daca perechea de ochelari sta permanent in aceeasi pozitie in raport cu ochii.
Nerespectarea acestui deziderat devine tot mai deranjanta pentru beneficiar, cu cat diferenta
de dioptrii intre cei doi ochi este mai mare. Distanta este cunoscuta sub numele de vertex
spate i se incadreaza in intervalul 13-16 mm, masurata de la ultimul dioptru al lentilei pana la
suprafata anterioara a corneei.
De asemenea, curbura ramei trebuie sa asigure convergenta, acolo unde este cazul, celor doua
axe de privire, spre obiectul vizat, fara a introduce un efect prismatic nedorit/deranjant pentru
beneficiar.
Unghiul pantoscopic, unghi de inclinatie al ramei de ochelari in raport cu un plan vertical, este
critic atunci cand axele privirii nu sunt paralele cu axele optice ale lentilelor.

Lentilele aeriene
Lentile axosimetrice

Lentilele axosimetrice provin din intersectia a doua calote sferice, avand centrele de curbura
de aceeasi parte a suprefetelor. Lentilele sunt sub forma de menisc, convergent sau divergent;
meniscul este singura forma de lentila care diminueaza aberatiile monocromatice care
deranjeaza ochiul.

Figur 37 Meniscul divergent axosimetric

Figur 38Meniscul convergent axosimetric

Lentilele axosimetrice sunt destinate corectarii ametropiilor sferice, fie ca e vorba de miopie
sau hipermetropie; denumirea de axosimetrice provine de la simetria lentilei in raport cu o
axa, care coincide cu axa optica, axa ce este determinata de dreapta care trece prin cele doua
puncte, numite centrele sferelor. In mod normal, conturul exterior al lentilei este cilindric si
admite axa de simetrie, axa optica a lentilei. In acest caz lentila este centrata si varful primului
dioptru al lentilei coincide cu centrul optic si cu centrul de simetrie al conturului exterior al
lentilei. Daca nu este indeplinita aceasta conditie, avem o lentila descentrata, descentrare care
poate fi impusa sau rezultata ca un defect al acesteia. Daca este un defect, montarea lentilei
fara a compensa descentrarea, va induce o putere prismatica, si prin urmare si o calitate
neconforma cu standardele in vigoare, daca nu se incadreaza in tolerantele admise.

Figur 39 Lentila axosimetrica descentrata

Lentilele axosimetrice sunt cele mai raspandite lentile, fiind lentilele uzuale pentru corectarea
ametropiilor la persoane pana la varsta de 40 ani, dar si pentru ochelarii de citire, ochelari gata
montati, care pot fi achizitionati din magazine generale, fara un consult prealabil sau fara
prescriptie medicala.
Lentilele axosimetrice sunt lentile monofocale destinate coreciei pentru vederea de aproape
sau pentru vederea la distan. Aceste lentile trebuie sa fie conforme cu standardele si normele

europene si nationale, acolo unde nu s-a realizat o adaptare a acestor standarde. (Directiva
Europeana 93/42/EEC referitoare la dispozitivele medicale clasa I ) (EN ISO 14889 "Optica
Oftalmica - Lentile de Ochelari - Conditii generale pentru lentilele de ochelari finite
neprelucrate pe contur") (EN ISO 8980/1 "Lentile de ochelari finite neprelucrate pe contur Conditii tehnice pentru lentile monofocale si multifocale") (EN ISO 8980/3 "Optica oftalmica
- Lentile de ochelari finite neprelucrate pe contur - Conditii tehnice pentru transmisie si
metode de verificare").
Ochelarii de vedere cu lentile monofocale sunt specifici prescripiilor standard. Aceste lentile
au un singur cmp de vizibilitate: distan, apropiere sau pentru distane medie, precum
vederea la calculator. Pentru acest tip de lentile nu exist un minim de nlime a ramelor.
Toate ramele de ochelari suport acest tip de lentile.
Tehnologia de executie a lentilelor axosimetrice este mai simpla, deoarece operatiile de
realizare a suprafetelor implica utilaje simple.

Figur 40 Tehnologia de executie a lentilelor axosimetrice

Lentilele axosimetrice pot fi si asferice, caz in care curburile celor doi dioptri nu mai sunt
suprafete rezultate din calote sferice, ci sunt suprafete de revolutie provenite din rotirea in
jurul unei drepte, numita in continuare axa de simetrie. Prin miscarea de revolutie in jurul axei
de simetrie, rezulta paraboloizi, elipsoizi sau hiperboloizi, calote din aceste corpuri de
revolutie fiind suprafetele care constituie corpul viitoarei lentile.

Figur 41 Comparatie intre dispunerea puterilor de la centru la margine pentru doua lentile cu configuratii diferite

Folosind suprafete asferice, mult mbunatatite lentilele asferice monofocale au un profil

super-subtire, cu diametru mai mare, cu claritate mai buna la margine si o respectare a
prescriptiei mult mai precisa pe ntreaga suprafata a lentilelor. Privind suprafata lentilelor
prezentate mai sus, este foarte usor sa observam ca metoda traditionala de fabricare a unei
lentile din sticla organica creeaza un loc dulce n lentila care depinde de fapt de putere. n
schimb, procesul de turnare Q-2100R produce o lentila uniforma de la o margine la alta.
Lentilele sferice traditionale au curbe abrupte, obtinndu-se lentile groase. Tehnologia
asferica elimina aceasta tproblema prin aplatizarea curbei din fata. Rezultatul ce se obtine este
o lentila mai subtire, mai confortabila si mult mai atragatoare.

Figur 42 Diferentele de forma si grosime intre o lentile clasica si una asferica

Lentile astigmatice

Lentile progresive

Lentilele progresive traditionale

nu exista nici un design de lentila progresiva asferica

Curbura pronuntata pentru a corecta aberatiile de imagine
Dezavantaje estetice

Designul de suprafata de inalta tehnologie

la lentilele progresive de la Carl Zeiss

Designul lentilei progresive asferice si suprafata atorica RX

Calitate excelenta a imaginii si beneficii estetice oferite de designul
lentilei plate.
Cea mai buna recomandare pentru purtatorii de ochelari.

Lentilele progresive sunt destinate compensarii simultane pe aceeasi rama a acuitatii

vizuale la distanta, intermediar si aproape. ( EN ISO 8980/2 "Lentile de ochelari finite
neprelucrate pe contur - Conditii tehnice pentru lentile Progresive" )
Lentilele au diferite configuratii atat in sectiune transversala sau longitudinala cat si pe
conturul exterior, configuratiile fiind dependente de producator si de destinatia preponderenta
a acestora.
Pentru a exemplifica vom parcurge principalele caracteristici ale lentilelor unor producatori
importanti pe piata mondiala si cea europeana.
Astfel, firma Zeiss producator al lentilelor tip Gradal are mai multe variante constructive ale
pentru acelasi tip de compensare, variantele avand diferente de forma si material,
imbunatatirile, dictate de solicitarile de pe piata, sunt menite sa ridice nivelul de confort al
beneficiarului in functie de activitatea sa dominanta si de pretentiile sale stilistice.
Gradal Brevis este o alternativa a lentilelor progresive personalizate Gradal Short I
produse de acelasi producator Carl Zeiss. Gradal Brevis este o lentila progresiva standard
destinata monturilor de mici dimensiuni, inaltimea anoului fiind marimea principala.
Conceptul acestei lentile ofera cateva caracteristici remarcabile:

Un design usor moderat;

Utilizare usoara a zonei pentru distanta;

Inaltimea redusa a zonei progresive;

Zona pentru privirea aproape este foarte larga pentru un confort sporit la citire;

Simetrie orizontala;

Suprafata cu design asferic;

Dimensiunile in zonele de privire sunt in concordanta cu puterea la distanta si cu aditia;

Conformitate totala cu prescriptia optometristului;

Figura 43 Lentile progresive tip Gradal personalizate

La lentilele progresive personalizate tip Charlet Gradal de la firma Zeiss, figura 32 se observa
ca inelul conturului exterior nu este circular, avand o forma aproximativ eliptica, pentru a
acoperi anourile de forma dreptunghiulara fara a creste simultan diametrul exterior si implicit
greutatea lentilelor. Aceste lentile pot fi executate intr-o gama dimensionala discreta, cu pasul
similar celor cu contur circular; gama de dimensiuni este de la 55 pana la 75 mm cu pas 5
mm. Materialul din care este confectionata lentile are indicele de refractie n = 1,50. Conturul
circular poate fi gasit la lentilele Gradal cu o gama de dimensiuni similara, dar material cu
indicele de refractie n = 1,60.

Figura 44 Lentile Gradal personalizate cu contur circular

Figura 45 Lentile ocupationale

Figura 46

Figura 47

Figura 48

Figura 49 Ochelari cu lentile progresive cu banda ingusta

Beneficiile purtatorului unor astfel de lentile: lentilele pot fi montate pe rame inguste, cu
anouri avand latimea mult mai mare decat inaltimea; pot fi folosite pentru aplicatii diverse
chiar daca latimea benzii progresive este mica;
Poseda o simetrie orizontala pentru o vedere binoculara optima;
Suprafata progresiva este asferica pentru a diminua curbura suprafetei anterioare si a
asigura o calitate vizuala buna;
Campul vizual in vedere de aproape este marit datorita unui sistem intern variabil.
Datorita latimii benzii progresive de numai 12 mm, lentilele pot fi montate pe rame
care au anourile cu inaltimea de minim 17 mm.

Figura 50 Designul si marcajele unei lentile progresive cu contur eliptic

Tot din gama de lentile Gradal este si tipul Brevis care se monteaza ca orice tip de lentila:
pozitiile centrelor se afla pe proiectiile centrelor pupilelor, atunci cand beneficiarul priveste la
distanta, avand capul si corpul in pozitie naturala. Pentru identificarea usoara a tipului de
lentila apare un marcaj B vizibil sub marcajlu nazal Z, urmat de valoarea indicelui de
refractie. Imaginea gravata sub simbolul temporal Z indica valoarea aditiei, corespunzatoare
valorii refractiei masurate in punctul respectiv si in concordanta cu prescriptia.

Figura 51 Lentile progresive cu efect de fotocromie

(http://www.optikum.at/modules.php?name=News&file=article&sid=1137)

Figura 52 Modul de lucru al fotocromiei

Zona de citire aproape a lentilei progresive este plasata nazal pentru a se asigura campul de
vedere in coincidenta atunci cand axele privirii converg.
Acesta deplasare a zonelor de privire aproape
catre nazal este cunoscuta sub numele de inset
sau medalion. In zona de privire aproape efectul
prismatic orizontal al lentilei necesita o deplasare
a liniei privirii spre punctul de fixatie, marimea
deplasarii fiind dependenta de puterea dioptrica.
Cu cat puterea vertex este mai mare cu atat mai
Figur 53 Linia de fixare si razele principale la purtatorii
hipermetropi. Linia rosie inseamna fara prisma, iar linia galbena
este axa optica a fasciculului central

mare este convergenta necesara ochilor emetropi

in vederea de aproape, in timp ce convergenta
necesara pentru miopi este mai mica.

De aceea inset ul sau medalionul trebuie plasat diferentiat intr-un camp de valori de la
2,00 la 4,5 mm, dependent de puterea la departare si de aditie. Pozitia variabila a inset ului
ii asigura purtatorului de ochelari cel ma mare camp vizual binocular cat si o simetrie
orizontala care este foarte importanta.

Reducerea efectului prismatic

Curbura suprafetei frontale a lentilei progresive

creste constant peste punctul major de referinta al
vederii la distanta. Fara a utiliza reducerea
marimii prismatice ar insemna ca grosimea la
margine pe jumatatea superioara a lentilei
progresive ar fi mai mare decat pe jumatatea
inferioara.
Figur 54 Reducerea efectului prismatic

Pentru reducerea greutatii lentilei, se creaza o prisma cu baza in sus pe suprafata posterioara a
lentilei. In acest fel devine eficace o prisma cu baza in jos la lentila finisata. Marimea si
directia efectului prismatic este egala atat la lentila pentru ochiul drept cat si pentru ochiul
stang daca exista aditie similara si de aceea nu este eficace pentru purtatorii de ochelari.
Marimea efectului prismatic poate fi masurata in punctul de referinta a prismei. In retetele cu
prescriptie prismatica, valoarea masurata este a prismei rezulta din diferenta dintre efectul
prismatic rezultat si valoarea prescrisa a prismei, vezi tabelul 3. In final, valoarea efectului
prismatic este o functie de valoarea aditiei.
Tabelul 3
Aditia

0,75-

(D)

1,00

Prisma
cm/m

0,5

1,25

0,75

1,501,75

1,00

2,00

1,25

2,152,5

1,5

2,75

1,75

3,003,25

2,0

3,5

2,75

Toate lentilele progresive sunt marcate, permanent sau temporar; marcajele, in

functie de producator pot fi identificate din anexe speciale, anexe care pot fi folosite
pentru reconstructia masurarilor si punctelor de referinta, cat si a axelor orizontale ale
lentilelor.
Un exemplu de marcare va fi discutat mai jos, cel utilizat de firma Zeiss. Astfel, in
figura 55 exista marcat un cod sub marcajul termporal permanent, cod care permite
determinarea aditiei; tot in cadrul marcajelor se foloseste un simbol al tipului de
lentila (T de la Gradal Top) plasat sub marcajul nazal si de asemenea un cod

numeric care indica indicele de refractie al materialului utilizat (ex. T66 for ZEISS
Single Vision Sph 1.6 (Clarlet 1.6)7 Gradal Top cu indicele de refractie 1.665).

Figur 55 Marcajele lentilor si gama dimensionala (ZEISS Single Vision Sph 1.6 (Clarlet 1.6) 7 Gradal Top)

Tabelul 4 Marcajele lentilelor si aditia reala la lentilele tip Gradal Top de la Zeiss.
Marcajele
lentilelor
Aditia (D)

07

10

12

15

17

20

22

25

27

30

32

35

0.75

1.0

1.25

1.5

1.75

2.00

2.5

2.5

2.75

3.0

3.25

3.5

Masurarea si punctele de referinta

Cercul de masurare pentru vederea la distanta

Puterea sferica, cilindrica si orientarea axelor pot fi masurate in cercul de masurare la distanta
folosind tehnica de masurare pe suprafata concava, plasand lentila cu suprafata concava pe
frontifocometru. Linia orizontala de sus se foloseste pentru alinierea lentilei pe
frontifocometru. Puterea masurata pentru vederea la distanta corespunde cu puterea prescrisa.
Fac exceptie de la acesta regula puterile superioare la lentilele tip ZEISS Single Vision Sph
Mineral 1.8 (Lantal 1.8) Gradal Top and ZEISS Single Vision Sph 1.6 (Clarlet 1.6)7 Gradal

Top, respectiv prescriptiile prismatice. Aici, unde este necesar, valorile masurate cu abatere
de la prescriptie sunt marcate pe lentila pentru a fi verificate pe frontifocometru. Valorile
masurate si cele prescrise difera si in cercul de masurare de sus la lentilele progresive pentru
nevoi special tip Gradal RD. Acest lucru asigura ca purtatorul de ochelari va beneficia de
puterea prescrissa atunci cand de fapt priveste prin lentilele montate.
Crucea de centrare

Crucea de centrare este folosita pentru centrarea corecta a lentilelor progresive.

Recomandarea producatorilor de la Carl Zeiss: lentila este corect centrata in raport cu ochiul
pacientului daca crucea de centrare este plasata direct in fata centrului pupilei pacientului
atunci cand acesta priveste drept inainte, paralel cu linia orizontala iar capul sau respectiv
corpul a adoptat o postura naturala.
Cercul de masurare pentru vederea la aproape

Acest cerc este marcat la distanta de 2,5 mm fata de crucea de centrare si este destinat doar
madurarilor. Inset ul real al zonei pentru aproape este adaptat convergentei pacientului (si
este variabil asa cum am mentionat anterior) pentru fiecare caz in parte.
Eroarea astigmatica

Daca obiectul este plasat in afara axei optice, rezulta un astigmatism datorat incidentei oblice
a fasciculului de lumina. Acesta aberatie
influenteaza in primul rand calitatea
imaginii date de lentilele de ochelari.
Atunci

cand

purtatorul

de

ochelari

priveste prin rotirea ochilor, fara o

miscare a capului, apare o abatere de la
puterea nominala a lentilei pe care o
percepe ca o ceata. Cu cat puterea lentilei
Figur 56 Aberatia de astigmatism

este mai mare, cu atat acest efect al

aberatiei de astigmatism este mai mare.

Aceasta aberatie poate fi minimizata prin suprafete toroidale sau asferice.

Reprezentarea grafica a lentilelor progressive

Prin reprezentarea grafica a lentilelor de ochelari, se pune in evidenta mai usor orice
proprietate a lentilelor astigmatice si modul in care afecteaza aceste proprietati purtatorul de

ochelari. De asemenea, aceste reprezentari grafice ajuta la compararea diferitelor tipuri de

lentile intre ele. In figura 57 este reprezentata aberatia de astigmatism; denivelarile, reprezinta
valorile aberatiei in diferite puncte; inaltimile sunt valorile mari ale aberatiei, iar abisurile cele
minime. Dar, reprezentarile grafice, chiar
acestea 3D nu pot fi predictii asupra
modului in care se adapteaza purtatorul de
ochelari cu ele, deoarece denivelarile
insumeaza mai multe preformate punctuale:
eroarea astigmatica, aberatia sferica, efectul
prismatic, cresterea puterii, distorsiunea,
Figur 57 Reprezentarea grafica a factorilor de discomfort

descentrarea, unghiul pantoscopic si nevoia

de putere a purtatorului, distanta vertex si, in final, factorul subiectiv al purtatorului. De

aceeea, anumiti producatori aduna mai multe informatii si pe un interval de timp indelungat,
pentru a dezvolta noi sortimente de lentile,
adaptate nevoilor curente ale purtatorilor.
Zonele

de

privire

pentru

lentilele

multifunctionale tip PAL (Progressive Adition

Lens)

O lentila tip PAL proiectata pentru o

Figur 58 Reprezentarea grafica soar a aberatiei de astigmatism

multitudine de corectii are cel putin trei

zone distincte: distanta, progresiva si

aproape. Tranzitia dintre aceste trei zone este

invizibila si lina. Configuratia acestor lentile este
prezentata in figura 59. In zonele periferice,
diferenta dintre prescriptie si realitate este atat de
mare, incat aceste zone nu pot fi utilizate pentru
Figur 59 Configuratia unei lentile multifunctionale

privire directa.

Puterea echivalenta si puterea vertex15

Puterea echivalenta este inversul distantei focale masurata in metri. La fel ca puterea
echivalenta a unei suprafete optic active, puterea echivalenta pentru lentilele de ochelari se
masoara in dioptrii (D). Puterea unui dioptru se determina ca raportul dintre diferenta indicilor
15

http://www.zeiss.de/4125680f0053a38d/Contents-Frame/62def0fe3fbdd68dc1256a1e003e18c0)

de refractie ai celor doua medii si raza de curbura a suprafetei. Puterile celor doi dioptri 1 si
2 determina puterea echivalenta a lentilei, luand in considerare grosimea la centru d.

Unde puterea dioptrului frontal este:

Iar puterea dioptrului al doilea este:
In optica oftalmica apare si o notiune specifica,
puterea vertex, care este inversul distantei frontifocale
imagine

(in

metri)

masurata

in

vertex.

Frontifocometrele sunt utilizate pentru determinarea

Figur 60 Determinarea puterilor

puterii in vertex a lentilei.

Punctele de masurare pentru efectul prismatic

Valorile masurate pe un plic cu lentila sunt utilizate

pentru determinarile

pe frontifocometru.

Daca

valorile marcate pe plic coincid cu cele oferite de

frontifocometru, atunci purtatorul va avea corectia
prescrisa de optometrist. Similar se procedeaza si
pentru valorile prismei date prin prescriptie; aceste
valori se adauga valorilor deja existente datorita
Figur 61 Marcajele pe lentila si distantele dintre ele.
(ZEISS Single Vision Sph 1.6 (Clarlet 1.6)7 Gradal
Top)

efectului prismatic rezidual.

Calculul compensarii cu o lentila aeriana;

exemplu
Pe baza testrilor unui pacient ipotetic realizate pe baza determinarilor obiective si subiective,
s-a stabilit corecia astfel:
Ambii ochi: - 2,25 dpt
Amplitudinea de acomodare: 7 dpt
Distana vertex: b = 12 mm = 0,012 m.
Refracia la ambii ochi: -2,25 dpt ;

Punctul proxim reiese din relaia amplitudinii de acomodare:

A=R-P
P=R-A
P = -2,25 7 = - 9,25 dpt
Poziia punctului proxim: s P

1
1

0,11m ;
P 9,25

Poziia punctului remotum: s R

1
1

0,44m
R 2,25

Parcursul de acomodare pentru ochiul neacomodat: sR - sP= -0,44 + 0,11= -0,33m;

Puterea frontifocal imagine a lentilei de corecie este:

F=

f=

F=

R
;
1 bR

2,25
= -2,31 dpt ~ -2,25 dpt
1 0,012 (2,25)

1
' SF '

; f=

1
= -0,44m
2,25

Fa de lentila de corecie punctul proxim se afl la distana:

s P* = sP + b = -0,12 + 0.012 = -0,098m;

Datorit coreciei prin lentil, punctul remotum devine punctul remotum corectat i se afl la -

f 's P*
, iar punctul proxim corectat va fi la distana: s =
f ' s P*
'
P

s 'P =

(0,44) (0,098)
0,44 0,098

= - 0,13m

Acomodarea maxim pus n joc este: A PC = A C = R C - P C =

1
= 7,14 dpt
s P'

Poziia punctului de lucru pentru ochiul compensat este: s M = - 0,330 m

*
M

s = - 0.330 + 0,012 = - 0,318 m; s

s 'M =

(0,44) (0,318)
(0,44) 0,318

= - 1,14m

'
M

*
f 's M
*
f ' s M

1
; A = 1 = 0,87 dpt
'
1,14
sM

AA =

Acomodarea aparent disponibil pentru ca ochiul s nu oboseasc este:

A AD =

2
2
APC ; A AD = 7,14 = 4,76 dpt.
3
3

Pentru c A A < A AD , nu este necesar corecia pentru vedere aproape.

tiind c pupila de intrare a ochiului necompensat are diametrul d` = 4mm, vom calcula
diametrul pupilei de intrare a ochiului compensat, unde g factorul de form al lentilei este 1.
Poziia pupilei de intrare:
c= x = b+ 0,003 =0,012 + 0,003 = 0,015 m = 15 mm
d=

d ' g'
1 c S 'F ' '

; d=

0,004 1
1 0,015 (2,25)

= 0,0041397 m

x ' g '2
x ' 1 x ' 'S ' F '
0,015 1

; x=
;x=
= 0,0145102 m = 14,51 mm
'
'
'2
x
1

0
,
015 (2,25)
1 x S 'F '
g

n cazul miopului, pupila de intrare a sistemului lentil-ochi este mai mic dect la ochiul
necompensat.
Refracia pupilar:

RP =

'S ' F '

1 c

'

; RP =

2,25
2,3 dpt
1 0,015 (2,25)

S 'F '

d'
d

; P = 0,004 / 0,0041397 = 0,96

X= proximitate obiect = 3,

Diametrul petei de difuzie: =

ochi emetrop = 60 dpt

d ' ( X RP )
;
RP

0,004 5,3
= - 0,00036805 m
57,6

Mrimea imaginii retiniene pentru ochiul compensat este:

u'
u
g ' (1 c RP ) ; ' 1 1 0,015 2,3 = 0,96
u
u

Imaginea prin ochelari este mai mica.

Calculul lentilei de corecie

Se cunoaste : 'S 'F ' = - 2,25 dpt

Se aleg: n = 1,525; d = 1,5 mm; D
= 60 mm
Lentila de corecie va fi un menisc
divergent.

Pentru

micora

astigmatismul fasciculelor oblice

se alege o lentil care asigur
poziii

foarte

focarelor

apropiate

sagitale

(Fs)

ale
si

tangeniale (Ft), chiar la unghiuri

de cmp mari. n acest sens pentru
Figur 62 Punctele proxim i remotum nainte i dup corecie i punctul de lucru
OS

Factorul de form al lentilei este: g '

puterea 'S 'F ' = -2,25 se alege din

diagrama lui Oswald

= +7 dpt;

n 1
n 1
; r1 =
; r1 =
r1
1

1,525 1
0,075m 75mm ;
7

)g;

=(

1)g

= (- 2,25 7) 1,006 = - 9,25 dpt

1 1,525
= 1 n ; r2 = 1 n ; r2 =
0,0567m 56,7mm ;
r2

9,25

Elementele geometrice:

r1, r2 razele de curbur;

d grosimea la centru;

t grosimea la margine;

D diametrul lentilei;

h1, h2 nlimile.

+ 7 dpt.

1
1
; g'
1,006 ;
d
0
,
0015
1 1
1
7
n
1,525

Se calculeaz razele de curbur ale lentilei:

F=

1=

Elementele optice:
n indicele de refracie ( cu ct este mai mare, cu att lentila este mai subire, se recomand
indici de refracie mari n cazul dioptriilor mari )
1,

puterile celor dou suprafee (suprafeele sunt doi dioptri cu centrele n S1, respectiv

S2)
Determinm grosimea la margine a lentilei (t), prin formula: t = h2 + d h1
2

Se calculeaz h1 i h2 , sgeile razelor de curbur: h1 r1 r12 D ; h1 = 6,26 mm;

2

D
h2 r2 r22
2

; h2 = 8,58 mm; t = 8,58 + 1,5 6,26 = 3,82 mm;

ntruct lentila de corecie este un menisc divergent, grosimea la margine trebuie s fie mai
mare dect grosimea la centru, adica t > d (3,82 >1,5).
Parametrii lentilei de corecie (menisc divergent):

grosimea la centru, d = 1,5mm;

grosimea la margine, t = 3,82mm;

r1 = 75 mm

1=

7 dpt

r2 = 56,7 mm
2=

-9,25 dpt

'S 'F ' = - 2,25 dpt

h1 = 6,26 mm

h2 = 8,58 mm

diametrul D = 60 mm

Pentru a determina poziia paraxial a planului imagine ( s 2' ), vom face o drumuire paraxial
obiectiv. Drumuirea paraxial obiectiv direct pentru lentila de corecie pentru OS se
regaseste in tabelul 1
Tabelul 1
Parametrii

Dioptrul 1

Dioptrul 2

75

56,7

1,525

n'

1,525

n n'

- 0,525

0,525

216,357142

n
s

0,0070485

n' n
r

0,007

- 0,009259

n n' n

s
r

0,007

- 0 0022105

n'
s
n n' n

s
r
'

217,857142 - 452,386337 = s ' '

F

s2 s1' d ;
f'

--

1,5

'
s2 217,857142 1,5 216,357142mm ; f

s1' s2'
;
s2

217,857142 (452,386337)
'
455,52mm ; s F ' 452,386337mm
216,357142

'S 'F ' =

1
; 'S 'F ' = 2,19dpt ~ 2,25dpt
f'
'

Punctul Q se afl fa de cel de-al doilea dioptru al lentilei de corecie la distana: s P '2 = 28,5
mm. Se determin poziia punctului conjugat lui Q, Q , n raport cu primul dioptru:

1
n 1 n

'
r2 ;
s P' s P2

s P2

'
= 34,38 mm; sP1' sP2 d ; ;

n'
1 n' 1

; sP1 28,16mm
r1
s P' ' s P1
1

Se va face drumuirea trigonometric a razei ce intr sub unghiul = - 25 prin punctul Q aflat
la distana sP1 = 28,6 mm (tabelul 2)
Calculul coordonatelor in plan meridian i sagital, tm i respectiv ts se face in tabelul 2.
Drumuirea trigonometric pentru lentila de corecie.
Tabelul 2
Dioptrul 1

Dioptrul 2

28,16

34,92

75

56,7

- 25

( ' ) 19,662678

sin

- 0,422618

- 0,336481

- 0,263939

-0,129251

0,655737

1,525

- 0,173074

- 0,197107

sin i

rs
sin
r

n
n'
sin i '

n
sin i
n'

arcsin i

- 15,303918

-7,426312

i'

arcsin i '

- 9,966596

-11,367835

'

i i'

- 19,662678

-23,604201

sin '

- 0, 336481

- 0,400416

sin i '
sin '

38,577363

27,910889

36,42

28,789111

s'

rr

sin i '
sin '

1,5

--

-9,696082

-12,236366

r sin

-12,631647

-12,017288

h1 h2
sin

--

1,825835

s 2 s1' d ; s 2 = 36,42 1,5 = 34,92mm

TABELUL 3
Dioptrul 1

Dioptrul 2

1,525

n'

1,525

cos i

0,964539

0,991611

n cos i

0,964539

1,512206

cos i '

0,984908

0,980381

n ' cos i '

1,501984

0,980381

0,007165

- 0,009379

--

1,825835

n cos 2 i

0,930335

1,499520

n ' cos 2 i '

1,479316

0,961146

t s t s' g

211,01436

n ' cos i ' n cos i

r

n
ts

0,007226

n' n

t s' t s

0,007165

- 0,002153

212,840195

- 464,468183

t M t M' g

204,638365

n cos 2 i
tM

0,007327

n ' cos 2 i ' n cos 2 i

tM
t M'

0,007165

- 0,002052

t M'

206,4642009

- 468,394736

t s'

n'

Astigmatismul msurat pe raza care trece prin centrul de rotaie al ochiului este:
t M' t S' (468,394736) (464,468183) 3,926553mm

Rame de ochelari: generalitati

Rama pentru ochelari este format dintr-un suport pentru lentile, numit cadru (care reprezint
partea din fa a ramei de ochelari i care are rolul de a fixa lentilele-trebuie avut grij ca
acesta s nu afecteze cmpul vizual), braele pentru fixarea ochelarului dup ureche i aua
nazal. Ramele pentru ochelari trebuie s aib urmatoarele caracteristici: s fie estetice, s fie
uoare, s fie rezistente la ageni fizici i chimici, neinflamabile, durabile, uor de prelucrat .
Ramele se pot clasifica dup urmatoarele criterii :

destinaie;

materialul din care sunt confecionate;

procedeul de obinere;

forma

elementele componente.

Destinaie:
ochelari de soare ;
ochelari de protecie;
ochelari de corecie.
Materialele din care sunt confecionate:

plastice;

metalice;

combinaii ale materialelor plastice cu materiale metalice.

Procedeul de obinere a ramelor:

realizate manual ;
realizate prin presare mecanic i/sau automat.
Form:

rame rotunde;

rame ptrate;

rame trapezoidale.

Elementele componente:
cu cadrul i braele executate cu elemente elastice de fixare;
rame perivist: sunt executate far partea inferioar a cadrului sau lateralul acestuia, iar
lentilele se fixeaz n ram cu ajutorul firului de naylon care trece prin gurile
executate n rame;
rame glazant: sunt executate din metal, lentilele se fixeaz prin uruburi cu bride
metalice sau cu cleme.

Figura 63 Rama perivist din material plastic

Figura 64 Rama glazant cu brate din material plastic

Materialele folosite la executarea ramelor de ochelari sunt materiale plastice sau materiale
metalice .

Figura 65 Rama cu cadre complete executata din material plastic

Figura 66 Rama cu cadre complete din material metalic

Dimensiunile principale ale ramelor pentru ochelari sunt:

lungimea ramei corespunzatoare distantei temporale a beneficiarului: pn la 150mm
lungimea braului: pn la 140mm ;
laimea i nlimea locaului lentilei: pn la 0,3 mm.
Rama trebuie s fie uoara i foarte stabil - s stea bine pe nas fr s lase urme roii pe piele
(unele au pernie sau a din silicon) i dup ureche. Stabilitatea ramelor este un lucru esenial,
mai ales n cazul ochelarilor cu lentile cilindrice, ntruct orice nclinaie a ramei tulbur
vederea prin modificarea axului cilindrului. Individul trebuie s priveasc prin centrul
lentilelor, ci nu pe deasupra ochelarilor.
Pentru persoanele mai active exist i rame flexibile, din titanflex, care rezist foarte bine la
czturi i la alte manevre brutale.
Metalul este tot mai des folosit datorit numeroaselor sale caliti. Ramele din metal
(nichelate, tombac, oel inoxidabil, alpaca, duble) i pstrez culoarea, dar i pot pierde
strlucirea.
Rama este formata din cadre sau anouri 1 legate ntre ele prin bara de legtur 2 i suportul
nazal 3. Braele 4 sunt prinse de cadre/anouri prin balamale rigide sau elastice.

Figura 67 Componentele unei rame

Rama metalic poate fi deformat cu cletele de ajustare. Grosimea materialului trebuie s fie
aceeai la punte i la urechile pentru balamale. Forma punii poate fi responsabil de
presiunea exagerat asupra pielii.
Parametrii caracteristici ramelor de ochelari
sunt marcati pe brat sau punte. Exista doua
modalitati de notare:
140 1853;
1853;
unde,

in

exemplele

mentionate,

140

reprezinta lungimea bratului, 18 reprezinta

valoarea puntii sau distanta dintre lentile i 53
reprezinta dimentiunea maxima a lentilei.
Figura 68 Adaptarea ramie la profilul purtatorului

Toti acesti parametri, definiti i exemplificati

in paragrafele anterioare trebuie verificati pe rama inainte de montajul ochelarilor.

Pentru o adaptare rapida i comoda, fara a solicita psihicul beneficiarului sa compenseze
eventualele erori, sau sa existe o permanenta stare de disconfort, mergand pana la manifestari
de greata, oboseala accentuata nemotivata etc. mai sunt unele dimensiuni care trebuie
masurate inainte de montaj i de care sa se tina cont la montaj.
Astfel, distanta interpupilara trebuie repartizata corect pe ambii ochi, deoarece pot exista
asimetrii ale celor doi globi oculari, asimetrii evidente, ca in figura sau mai putin evidente i
care trebuie determinate cu precizie de 0,1 mm. Inaltimea liniei privirii, sau pozitia acesteia in
raport cu elemente fixe ale ramei, trebuie masurata pe rama adaptata la figura pacientului.
Acesta inaltime este critica, influenta ei fiind mai mare cu cat dioptriile sunt mai mari, atunci
cand intervine o axa de cilindru, o liziera de la aditia lentilei bifocale/trifocale, sau campul
variabil al lentilei progresive.
Pentru o precizie ridicata, exista atat
aparatura electronica, ce poate stabili
precis dimensiunile despre care s-a facut
vorbire, cat i metode computerizate care,
prin softul specific suprapun imaginea
figurii beneficiarului cu imaginea unei
Figura 69

rame de ochelari aflata in portofoliul de vanzari al cabinetului de optometrie.

Prin aceasta ultima metoda se poate face vizualizarea de catre beneficiar a viitoarei corectii i
influenta ramei asupra aspectului/esteticii figurii; avantajul metodei fata de metoda clasica cu
privitul in oglinda, consta in faptul ca beneficiarul priveste cu ochiul liber (eventual corectat
cu lentilele anterioare) i nu prin lentilele de proba (demolens) care insotesc rama de ochelari.
Beneficiarul, aflat in fata computerului poate analiza cu prietenii viitorul aspect facial,
urmarind impreuna aceeasi imagine, sub acelasi unghi de privire i nu diferit asa cum se
prezinta in oglinda.
De asemenea, prin metode obiective, poate realiza o incadrare a figurii sale in
tipodimensiunile standard, tipodimensiuni care sunt oferite de acelasi program, vezi figura.
. Optometristul, pe baza literaturii de specialitate, poate convinge mai usor, care tip de rama
este recomandata in functie de criteriile estetice bazate pe anumite tipo-dimensiuni
standardizate.
Tipuri uzuale de rame de ochelari

Partile componente ale ochelarului; detalii tehnice

Pentru fiecare tip de fizionomie a fetei va exista intotdeauna o rama care convine mai bine
decat celelalte, independent de moda si stil, dar dependent de elementele fiziologice si
personalitatea beneficiarului.
In cazul monturilor din material plastic trebuie sa se acorde atentie formei nasului, deoarece
retusurile sunt dificile sau nu se pot realize modificari care sa conduca la o adaptare
corespunzatoare a monturii. Daca lentilele sunt mari si grele, montura trebubuie sa fie mai
robusta.
Distanta dintre marginile laterale ale anourilor/locasurilor pentru lentile trebuie sa fie egala cu
intervalul sfenoidal. Latimea totala a fetei monturii se recomanda sa fie cuprinsa intre
dimensiunea intervalului temporal mediu si dimensiunea intervalului auricular.
Vazut din profil, bratul monturii, montata pe cap, trebuie sa fie orizontal sau cat mai aproape
de orizontala.
In cazul ochelarilor cu lentile multifocale montura trebuie sa asigure campul vizual pentru
aproape. Distanta de la centrul de montaj pentru departe la marginea inferioara a monturii si
inaltimea calibrului se recomanda sa fie conform valorilor din tabelul 6.

Tabelul 6
Tipul lentilei

Distanta de la centrul de montaj Inaltimea calibrului

la marginea inferioara

(mm)

(mm)
Bifocala

Minim 18 media 20

Media 32

Trifocala

Minim 21 media 23

Media 34

Progresiva

Minim 23 media 25

Media 38

Balamalele la unele tipuri de rame sunt sus, iar la altele jos.

Ochelarul este un instrument optic, care are rolul de a corecta anumite defecte ale vederii
si/sau de a proteja ochiul. Este format din rama propriu-zisa si doua lentile. Rolul principal al
ramelor este de a pozitiona cat mai corect lentila pe axul optic al ochilor.
Ramele pentru ochelari trebuie sa indeplineasca urmatoarele caracteristici: sa fie estetice,
usoare, rezistente la agenti fizici si chimici, neinflamabile, durabile, usor de prelucrat.
Lentilele pentru ochelarii de corectie sunt destinate pentru corectarea viciilor de refractie ale
ochiului. Ele sunt confectionate din sticla sau materiale plastice transparente. Au proprietatea
de a devia raza de lumina de doua ori, atat la incidenta cat si la emergenta.
Lentilele pentru ochelari pot fi sferice, asferice, combinate, bifocale, multifocale, prismatice.
Partile componente ale ramelor executate din materiale plastice

a) Cadrul
Cadrul reprezinta partea din fata a ramei de ochelari. Principalul sau rol este de a fixa
lentilele. Trebuie avut grija ca acesta sa nu afecteze campul vizual. In unele cazuri cand se
tine cont de estetica si moda, se fac si unele compromisuri. In figura 29 este reprezentat
desenul de executie al unui cadru confectionat din material plastic precum si o serie de
dimensiuni caracteristice ale acestuia: l1 lungimea totala a cadrului; h1 inaltimea totala a
cadrului; l2 lungimea lentilei masurata fata de linia ochelarului; h2 inaltimea lentilei
masurata pe verticala; l3 latimea seii nazale care poate varia intre 16-24 mm; l4 lungimea
partii de legatura; h3 inaltimea partii de legatura; h4 inaltimea seii nazale; l5 lungimea

lentilei; h5 depinde de unghiul 2 si de raza de curbura r; l6 distanta dintre centrele optice

ale lentilei. Ramele pentru ochelari trebuie sa fie comode, dar in acelasi timp sa corespunda
din punct de vedere medical.
Este foarte important ca rama sa fie astfel potrivita incat pupila ochiului aflata in repaus sa
corespunda cu centrul O. Inaltimea h5, valoarea 2 si raza r asigura o purtare comoda a ramei
pentru ochelari si totodata o asezare corecta din punct de vedere optic.
Lentila se fixeaza la cadru intr-un canal cu un unghi de 90 si o adancime de 0,8 mm, de
obicei in linia simetrica a grosimii V. Exceptie fac cadrele confectionate din celuloid cu
straturi din care se poate indeparta eventual un strat sau mai multe prin aschiere .
In cazul cadrului confectionat din placa de celuloid cu mai multe straturi si diferite culori, prin
indepartarea unor straturi cu scopuri decorative se poate obtine o greutate mai mica a ramei.
Partea de legatura a ramei foloseste pentru atasarea bratelor. Lungimea si latimea ei sunt in
functie de marimea bratelor. Partea de legatura se poate prelucra sub mai multe forme:
dreapta, curbata, semicurbata, tesita, etc.
Folosirea mai buna a campului de vedere este asigurata de rama perivist. Acest tip de rama
poate avea mai multe forme. Caracteristica de baza este ca la montarea lentilelor este nevoie
de fire de nailon sau suruburi.
Cadrele se pot executa din: celuloid, acetat de celuloza, celuloid cu strat de acetat de celuloza,
plexiglas, P. V. C.

Figura 70 Constructia ramei din material plastic: detalii de executie

Figura 71
Figura 72

Braele

Bratele ajuta la fixarea ochelarului pe capul purtatorului. Se cunosc multe tipuri de brate, dar
tehnologia lor de fabricatie este aceeasi. Inca de la inceputul confectionarii bratul ia forma si
marimea apropiata de marimea finala. Pentru prelucrarea bratelor se folosesc placi de celuloid
cu grosimea de 2 - 4 mm.
La un ochelar executat corect, braul nu atinge tampla iar pozitia corecta a ochelarului este
asigurata prin intermediul oaselor din spatele urechilor. Latimea bratelor depinde de latimea
partii de legatura a cadrului locul unde bratul este asamblat la cadru cu ajutorul balamalelor.
Forma bratelor depinde si de lungimea lor.
Punctele dimensionale ale bratului sunt reprezentate in figura 32. Acestea sunt: E punctul
urechii; SS linia bratului; NN normala la linia bratului; c unghiul laturii; Q centrul
balamalei; l lungimea bratului; g lungimea partii de siguranta; F unghiul de inclinare al
partii de siguranta fata de linia bratului.
Lungimea bratului se poate indica fie in total, adica de la centrul balamalei pana la punctul
inferior al bratului L, sau numai lungimea partiala de la centrul balamalei Q pana la punctul
urechii E. Practic pentru fiecare om in functie de configuratia capului se poate stabili
lungimea bratului corespunzator .
Lungimea bratelor variaza intre 125 - 126 mm si lungimea portiunii de siguranta intre 25-40
mm. Bratele montate la cadru sunt reprezentate in figura 9 unde EE reprezinta punctele
urechilor, W latimea capului, t latimea bitemporala. Se considera aceasta cota la 25 mm
fata de planul lentilelor; D unghiul bratului fata de normala la planul lentilei. Se mai poate
indica pentru rama de ochelari si distanta de la brat pana la partea superioara, respectiv
inferioara a cadrului. Avand in vedere aceste dimensiuni, se alege dimensional diametrul
lentilei necesar pentru a putea acoperi aceste distante. Bratele pot avea forme diferite. De
obicei in interiorul bratelor de celuloid, pentru a le mari rezistenta, sunt introduse intarituri din

metal numite armaturi. Acestea sunt introduse prin injectare si sunt confectionate din sarma
de alpaca sau alama moale cu un diametru de 1,5 mm. Lungimea lor este in functie de
lungimea bratului si intotdeauna mai mica cu 510 mm. La ramele pentru ochelari mai
scumpe armaturile sunt nichelate sau aurite. Bratele pot fi confectionate si din apiflex, un
material flexibil care permite o usoara modelare dupa fizionomia purtatorului de ochelari.

Figura 73 Elemente de detaliu ale bratului

Figura 74 Dimensiuni caracteristice ale ramei

Balamalele

Cu ajutorul balamalelor se realizeaza asamblarea bratului la cadru. Se pot confectiona din

alpaca sau alama si pot varia ca forma si dimensiuni. Balamaua se compune dintr-o parte
dreapta si o parte stanga. Pentru asamblare este nevoie de suruburi. Sunt balamale care se pot
aplica atat pe partea dreapta cat si pe partea stanga deopotriva.
Balamalele pot avea latimea de 5, 6, 7, 8 mm. Ele sunt confectionate din alama, bronz sau
zinc. Pot fi demontabile sau nedemontabile.
Balamaua este prevazuta cu doua gauri avand un diametru de 1,2 mm.

Partea care se monteaza pe brat are o lungime mai mare, iar cea care este montata pe cadru
este mai scurta si de asemenea prevazuta cu doua goluri. O balama este corect montata atunci
cand pentru a deschide bratele trebuie fortata putin, iar cand bratele sunt lasate libere nu cad
unul peste celalalt. Suruburile folosite sunt de tipul M1,2 mm sau M1,4 mm si se pot insuruba
cu ajutorul surubelnitei. Suruburile trebuie bine stranse, nu trebuie sa se desurubeze cand se
misca bratele. Pentru o prindere mai sigura se pot folosi piulite. Dupa felul montarii,
balamalele pot fi: ingropate, incastrate, aplicate.
Balamalele ingropate se pot asambla in doua feluri:

prin incalzirea balamalei la 80-85C si aplicarea ei cu penseta pe locul dorit;

prin frezarea unui locas in locul unde se fixeaza balamaua atat in cadru cat si in brat.

Balamaua incastrata face corp comun cu armatura. Se fixeaza in cadru intr-un locas frezat prin
lipire si presare.
Balamalele aplicate sunt nituite cu nituri avand diametrul de 2 mm si lungimea de 12-14 mm.
Operatia cuprinde urmatoarele faze: gaurirea cadrului si a bratului, confectionarea nitului,
fixarea balamalei, nituirea.
aua nazala

Saua este confectionata din material plastic. Se poate clasifica in:

sa normala;
sa in unghi;
sa arcuita (ondulata).
Ca pozitie fata de cadrul ramei, saua poate fi asezata la mijloc sau in partea superioara. Saua
nazala este caracterizata prin trei parametri:
raza de varf;
sageata distanta de la linia ochelarului la marginea inferioara a seii;
baza latimea seii.
Dupa format saua nazala poate fi (figura 75):
cu lungimea mai mare decat deschiderea AB > AB;
cu lungimea egala cu deschiderea AB = AB;
cu lungimea mai mica decat deschiderea AB < AB.

Saua nazala este prevazuta cu doua aripioare. Ele sunt pastile din material plastic de diferite
forme in functie de fizionomia nasului. Aripioarele sustin greutatea cadrului. Ele sunt
asamblate la rama prin lipire urmand apoi operatia de finisare.

Figura 75 Marimea seii nazale

Nituri si aplicaii metalice

Balamalele pot fi montate cu ajutorul niturilor. Acestea pot fi prevazute cu diferite aplicatii
metalice confectionate din alpaca semidura. Niturile folosite au diametru de 1,4 mm. De
obicei, ele se confectioneaza mai lungi decat ar fi nevoie, astfel ca dupa montare sa se poata
taia 1,5 - 2 mm.
Aceste aplicatii se confectioneaza din alpaca cu o grosime de 0,2 mm. Pentru o montare
usoara cele doua nituri trebuie sa fie paralele, iar lungimea lor sa fie aceeasi cu a niturilor
simple.
Partile componente ale ramelor executate din materiale metalice

Metalul este cel mai folosit pentru fabricarea ramelor de ochelari datorita numeroaselor sale
calitati. Ramele din metal isi pastreaza culoarea dar isi pot pierde din stralucire. Aceasta se
poate recapata prin frecare cu o carpa moale. Ramele metalice moderne sunt usoare si
elegante. Cele mai raspandite sunt ramele glazant, cu surub. Avantajul acestor rame este ca
forma lentilei nu este strict legata de forma ramei, iar campul vizual este foarte bun.
Dezavantajul lor este insa ca lentila se poate sparge relativ usor. Ramele glazant actuale au
fost precedate de alte forme mai vechi. Existau rame formate numai din saua nazala de care
erau prinse cele doua lentile cu cate un surub. Astazi, ramele glazant sunt foarte raspandite,
ele se pot adapta la barbati, femei si copii pentru ochelari de corectie sau protectie. Lentilele
sunt prinse de partea superioara a ramei prin cate doua suruburi.
Partea superioara este prevazuta cu doua orificii necesare pentru fixarea lentilelor. Se poate
confectiona din sarma de alpaca cu un diametru de 1,6 mm.

Pernitele sunt pastile confectionate din material plastic iar suportul din metal cu diametrul de
1,2 mm. Suportul curbat dupa forma nasului este sudat de partea superioara a ramei. Pernitele
sunt turtite lateral si prezinta pe suprafata lor adincituri pentru o mai buna fixare pe nasul
purtatorului. Ele se pot confectiona din celuloid sau acetat de celuloza si au diferite forme.
Ramele glazant sunt rame usoare, greutatea lor creste prin montarea lentilelor. Suportul
pernitelor trebuie astfel aranjat incat rama sa fie bine fixata pe nasul purtatorului de ochelari.
Bratele din metal sunt foarte usoare, au un diametru de 2,4 mm. La un capat sunt prevazute cu
o balama, iar la celalalt capat cu aparatori. Balamalele sunt prevazute cu orificii de diametru
de 0,8 mm. La montare, balamalele se nituiesc, niturile avand un diametru de 0.7 mm.
Anourile au rol de a proteja lentila si sunt deseori folosite la ramele glazant. Sunt anouri
metalice diferite ca forma dupa marimea si forma lentilei. Se confectioneaza mai ales din
duble. In partea interioara se afla un canal cu adancimea de 0,5 mm in unghi de 90. Pe partea
superioara sunt lipite mici piese rotunde cu ajutorul carora este montat la partea superioara a
ramei cu ajutorul unor suruburi. Anourile sunt perechi pentru dreapta si pentru stanga iar
suruburile sunt de tipul M1,25x1,5 mm.
Ornamentele sunt montate impreuna cu lentilele la partea superioara a ramei. Pe ornamente
sunt sudate doua suruburi M 1,2x8 mm si M 1,2x12 mm avand intre ele o distanta de 10 mm.
Pentru a proteja lentilele se mai poate aplica saibe din material elastic sau metalice.
Partile componente ale ramelor combinate

Ramele combinate sunt foarte placute la vedere deoarece sunt combinatii de materiale plastice
cu metale. Ramele combinate au partea superioara din celuloid, saua nazala si anourile din
metal. De anouri sunt lipite pernite din celuloid cu suporturi din metal. Pernitele sunt comode
si se aseaza usor dupa fizionomia purtatorului de ochelari. Partea superioara a ramei
confectionata din celuloid se monteaza cu suruburi M 1,4x2 mm in doua locuri spre nazal si
spre temporal. Acest tip de rama combinata este folosita in special pentru barbati. Bratele sunt
confectionate tot din celuloid si sunt prevazute cu armaturi metalice.
La ramele combinate se folosesc bratele combinate. Fabricarea acestor brate este diferita de
bratele obisnuite. Ramele de ochelari cu astfel de brate combinate se recomanda pentru
sportivi si copii. Bratul are capatul mai arcuit, se poate fixa mai strans de ureche. Bratul este
format din partea impletita formata din doua straturi de sarma de alpaca de 0,4 mm grosime.
Pentru a-i mari elasticitatea fiecare strat dupa impletire se bate sub forma rotunda.

Impletitura se executa pe arc de otel cu diametrul de 0,8 mm. Dupa extragerea arcului se
obtine o impletitura cu diametrul de 0,8 mm. O alta componenta a acestui brat este armatura
de metal. Aceasta armatura este mai scurta si are diametrul de 0,8 mm. Pe armatura se
monteaza materialul plastic. Bratul mai are si o parte de legatura, iar la capat de afla
terminatia bratului. Bratul combinat se confectioneaza din alpaca nichelata. Daca impletitura
este bine executata ea este deosebit de elastica, se poate indoi in orice directie si isi pastreaza
forma.

Cap. 5. Adaptarea ramei la configuratia faciala

Generalitati
Adaptarea unei rame la configuratia faciala a beneficiarului tine cont de criteriile tehnice si
estetice adoptate de optometrist si de beneficiar.
Adaptarea ramei trebuie sa fie o prioritate in decizia privind alegerea ei, posibilitatile de
adaptare limitata fiind de evitat.
Alegerea monturii depinde de caracteristicile sistemului optic al ochelarului, de morfologia
capului subiectului, de intrebuintarea data ochelarului, de estetica si de moda.
Din punctul de vedere al caracteristicilor sistemului optic pot fi, (Dumitrescu, 1999):
Monturi pentru ochelari cu lentile compensatoare obisnuite (ametropii medii
combinate sau nu cu astigmatism sau efect prismatic);
Monturi pentru ochelari cu lentile cu puteri mari;
Monturi pentru ochelari cu sisteme optice multifocale;
Monturi pentru ochelari cu sisteme optice complexe (ochelari lupa, ochelari cu sisteme
telescopice);
Monturi pentru ochelari pentru copii;
Monturi pentru ochelari cu destinatie speciala, medicala sau profesionala;
Monturi pentru ochelari de soare.
Forma si dimensiunile monturii trebuie sa permita centrarea lentilelor cu respectarea unui
camp vizual convenabil.

Montura trebuie sa asigure o distanta convenabila intre ochi si lentile (12-15 mm) daca
morfologia capului permite si daca nu trebuie gasite/adaptate doar modelele care pot indeplini
aceasta cerinta.
Montura ochelarului cu lentile multifocale trebuie sa aiba inaltimea calibrului suficienta,
dependenta de tipul lentilei si de recomandarile minime ale producatorului.
Montura trebuie sa asigure o prindere buna a lentilelor, trebuie sa fie confortabila si stabila pe
cap.
Destinatia ochelarilor fiind in principal de compensare a deficientelor de acuitate, este necesar
ca forma si structura lor sa fie aleasa in concordanta cu intrebuintarea prevazuta, sau cu
intrebuintare dominanta prevazuta.
Daca, atat campul vizual si centrajul sunt elemente de mare importanta, atunci monturile,
respectiv ochelarii trebuie sa fie personalizati pentru vedere la distanta si vedere de aproape
aproape.
Un alt criteriu il constituie timpul de utilizare: daca o pereche de ochelari este scoasa frecvent
de pe cap, atunci robustetea ramei este un criteriu dominant, comparativ cu ochelarii care stau
permanent pe cap, unde greutatea este criteriul dominant.
Daca beneficiarii sunt persoane cu dispretul lucrurilor, neingrijite, neatente la ordine si detalii,
atunci ramele fragile, sau ramele cu sensibilitate la montaj vor fi evitate la recomandare.
Daca utilizarea ochelarilor se face intr-un birou, o rama cu tinuta medie este potrivita pentru
viitoarul ochelar de compensare; daca utilizarea se face in activitati cu miscare dominanta,
atunci se va recomanda o rama cu posibilitati de fixare ferma pe cap. De asemenea, daca
privirea este orientata in jos sau in plan semindepartat poat fi recomnadata o rama cu inaltime
medie si mica, iar daca privirea este sustinuta la distanta si/sau in sus anoul ramei trebui sa
depaseasca nivelul sprancenelor pentru a nu incomoda campul vizual.
Proportiile monturilor pentru copii trebuie sa fie ajustate varstei si genului persoanei, oricum
nu pot fi folosite rame pentru adulti, intrucat raportul dintre distanta interpupilara si cea
temporala este diferita. De aceea se va folosi o gama de rame specifica varstei.

Morfologia capului si alegerea monturii

Montura sau rama trebuie aleasa corespunzator configuratiei faciale ale purtatorului; de
alegerea ei depinde confortul si stabilitatea ochelarilor dupa montare si adaptate.

Orice eroare morfologica, coroborata cu o prescriptie complicata sau nu, va conduce la

dificultati de ajustare iar beneficiarul va fi navoit sa indure neplaceri ocazionale sau
permanente: alunecarea ochelarilor, ranirea in zonele de contact, dificultati de vedere
stereoscopica, oboseala accentuata, vedere incetosata, etc.
Un sistem de adaptare computerizata este prezentat in figura 45. Sistemul este activ pe site-ul
Optoneuromedica16 si este un exemplu sugestiv de imbinare a tuturor criteriilor de adaptare a
ramelor. Astfel, beneficiarul este fotografiat din fata si se salveaza captura de imagine in
memoria computerului. In baza de date a programului este memorata si oferta de rame cu
toate tipodimensiunile si materialele oferite ca alternativa.
Primul avantaj al acestei metode moderne de adaptare consta in faptul ca beneficiarul si
optometristul pot analiza aceeasi imagine fiind de aceeasi parte a ei; in oglinda, beneficiarul
are perspectiva normala iar optometristul una laterala asupra imaginii beneficiarului cu ramele
asezate in pozitie. Datorita perspectivei diferite, nici comentariile nu sunt bazate pe aceeasi
imagine; mai mult, optometristul poate analiza cateva zeci de rame din portofoliul sau fara a
stresa beneficiarul cu schimbarea ramelor si asezarea lor pe figura. Prin mecanismele de
ajustare virtuale, pacientul poate vedea foarte clar daca viitoarea configuratie este in avantajul
su sau poate initia o schimbare in sensul dorit de el. Un alt avantaj major, consta in faptul ca,
beneficiarul poate vedea viitoarea sa configuratie cu corectia pe care o poarta in prezent si nu
prin demo-lens-urile fixate pe rama, care deformeaza putin imaginea, dar mai ales obosesc
privirea beneficiarului.
Un alt avantaj major consta in faptul ca pacientul poate vedea viitoarea sa imagine cu
ochelarii montati si cu tratamentul de suprafata al lentilelor sau tratamentul de diminuarea
transmisiei, lucru pe care nu il poate vizualiza in vivo.
Imaginile succesive sau imaginile pe care beneficiarul doreste sa le examineze suplimentari si
prin comparatie pot fi salvate in fisiere succesive sau in fisiere colective, astfel incat
comparatia dintre doua solutii este foarte facila, figurile 45, 46 si 47.
Exista si un dezavantaj: culoarea reala a pielii si cea a ramei nu este evidentiata perfect prin
procesul de fotografie si captura a imaginii, deci pot exista diferente majore intre imaginea
reala si cea proiectata pe ecran; de aceea beneficiarul va fi sfatuit sa faca ultima proba cu
ramele reale montate pe figura si sa fie atent la detaliul armonizarii culorilor.

16

www.ramedeochelari.ro

Figura 76 Sistem computerizat de adaptare

Figura 77 Captura de imagine in vederea compararii

Figura 78 Captura de imagine in vederea compararii

Figura 79 Captura de imagine in vederea compararii

Figura 80