Sunteți pe pagina 1din 125

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ ȘI


MECATRONICĂ

SPECIALIZAREA OPTOMETRIE

PROIECT DE DIPLOMA

Profesor indrumator: Absolvent:


Dr. Ing.Opt. Jurist Adrian Pascu Iacob Bogdan-Cristian
Partea I
Capitolul I
Generalități privind dezvoltarea umană

Optometria oftalmică : este știința care se ocupă cu inestigarea funcționării sistemului


vizual al omului,analiza rezultatelor,evidențierea problemelor,recomandarea metodelor și
mijloacelor de ameliorare a funcționării în vederea obținerii confortului vizual în legătură cu
nevoile subiectului,dar fără agresare medicală dacă este posibil.
Orice act,altul decât folosirea de medicamente și intervenția chirurgicală,care se referă la
examinarea ochilor și a vederii,analiza funcționării lor și evaluarea problemelor vizuale,ca și
ortoptica,prescriere,ajustarea,adaptarea,vânzarea și înlocuirea echipamentului
oftalmic,constituie exercițiu al profesiei de optician optometrist.
Opticianul optometrist poate,în exercitarea profesiei sale să dea recomandări care să permită
prevenirea tulburărilor vizuale și să promoveze mijloacele care să favorizeze o vedere bună.
Optometristul poate să participe la conceperea și producerea de echipamente pentru corecția
vederii.
Activitatea optometrică se înscrie în cadrul acelor activități care urmăresc asigurarea
unei capacități vizuale corespunzătoare de-a lungul întregii vieți.În acest scop,este necesar un
control permanent și,în cazul depistării unor anomalii,trebuieluate măsuri pentru
îmbunătațirea performanțelor vederii.Unele anomalii pot fi ameliorrea prin tratament
medicamentos și/sau chirurgical,altele prin utilizarea de echipamente optice de corecție și/sau
antrenament vizual.
Asistența de specialitate în domeniul vederii are două aspecte diferite:
a) Intervenție directă asupra organului prin tratament chirurgical și medicamentosș
b) Ajutorul indirect,care presupune studiul complex al performanțelor vizuale și
echiparea,după necesitate,cu mijloace optice și/sau echipament stimulativ,care nu
sunt efectiv acte medicale și presupun o specializare care completează în aceste
domenii pregătirea medicului oftalmolog.
Dezvoltarea continuă a tehnicii și tehnologiilor din toate domeniile a determinat o serie
de modificări și în structura activităților de asigurare a unui nivel corespunzător al stării de
sănătate a factorului uman.Astfel,s-au căutat și identificat căile și mijloacele de
informare,prevenire și combatere a surselor de agresiune și/sau agravare a stării de sănatate a
factorului uman și s-au conceput noi metode și mijloace de eliminare sau diminuare a
efectelor nocive.
Prin dezvoltarea de noi profesii în contextul dezvoltării și alinierii europene sau prin
activitatea și dezvoltatea unor meserii mai vechi,se va putea realiza asigurarea stării de
sănătate la toate nivelurile,în orice etapă de evoluție și în toate categoriile de vârstă,este

1
vederea-asigurarea stării de normalitate a sistemului vizual uman fiind la ora actuală esența
unor programe europene pe durate ce cuprind perioade de la câteva luni pânaă la zeci de ani.
Simțul vizual este cel mai important simț al corpului.Este simțului care face
conexiunea cu creierul prin 5 milioane de centrii nervoși.Jumătate dintre aceștia vin de la
ochi.ochiul poate capta o cantitate impresionanta de informație.Structura ochiului este foarte
comlexă si există mai multe compartimente,iar fiecare dintre ele îndeplinește un rol bine
stabilit pentru a obtine o vedere optima.
Aparatul vizual este foarte bine constituit pentru funcția vizuală.Lumina pătrunde în
ochi traversând,înainte de a atinge retina,mediile transparente și refringente formate din
cornee,umoarea apoasă,cristalin și vitros.Cantitatea de lumină pătrunsă în ochi este reglată
prin deschiderea pupilară.Mediile transparente și refringente contribuie la convergența razelor
luminoase la nivelul retinei.
Vederea este un proces psiho-fiziologic complex în care este angajat întregul
organism,care face apel la experiențele trecutului în vederea interpretării mesajului vizual.
Ochiul din punct de vedere anatomic, ochiul este, după cum se știe, un organ deosebit
de complex, servind la transformarea imaginilor geometrice ale corpurilor în senzații vizuale.
Privind însă numai din punctul de vedere al opticii geometrice, el constituie un sistem optic
format din trei medii transparente: umoarea apoasă, cristalinul si umoarea sticloasă (sau
vitroasă).

Figura 1.1 Ochiul uman


Sclerotica este opacă peste tot, exceptând o porțiune din față, care este transparentă și
de formă sferică, numită corneea transparentă. Lumina pătrunde în ochi prin cornee, străbate
cele trei medii transparente și cade pe retină, unde se formează o imagine reală și răsturnată a
obiectelor privite. Fluxul luminos este reglat automat prin acțiunea involuntară a irisului.
Aceasta este o membrana (ai carei pigmenți dau “culoarea ochilor”) perforată în centru printr-
o deschidere circulară, de diametrul variabil, numită pupilă. La lumină intensă, irisul iși
mărește pupila, pentru a proteja retina, iar la lumină prea slabă, irisul iși mărește pupila pentru
a mări iluminarea imaginilor de pe retină. Retina este o membrană subțire, alcătuită din
prelungirile nervului optic și conținând un număr mare de celule, care percep lumina, numite

2
conuri si bastonașe. Conurile sunt celule specializate în perceperea luminii de intensitate
slabă, fiind practic incapabile să distingă culorile. Ochiul omenesc conține aproximativ 7
milioane conuri și 130 milioane bastonașe, foarte neuniform răspândite. Conurile ocupă mai
ales partea centrală a retinei, în timp ce densitatea bastonașelor crește spre periferie. În partea
centrală, puțin mai sus de axa optică, există o regiune numita pata galbenă (macula lutea) în
mijlocul căreia se află o mică adâncitură – foveea centralis – populată exclusiv de conuri, în
număr de 13000 – 15000. Sub acțiunea involuntară a unor mușchi speciali ai ochilului, globul
ocular sufera mișcări de rotație în orbita sa, astfel încât imaginea sa se formeze totdeauna în
regiunea petei galbene, cea mai importantă regiune fotosensibilă a ochiului.
Cristalinul are forma unei lentile nesimetric biconvexe și poate fi mai bombat sau mai
puțin bombat sub acțiunea reflexă a mușchilor ciliari, modificându-și astfel convergența, încât
imaginea să cadă pe retină. El are o structură stratificată, prezentând spre margine indicele de
refracție de aproximativ 1,38 , iar în interior de aproximativ 1,41.Cristalinul este înconjurat de
mușchiul neted care îl deformează atunci când ochiul acomodează.
Ontogeneza sistemului vizual
Începând cu a treia săptămână embrionul uman prezintă două vezicule optice ieşite
dintr-o invaginaţie a diencefalului. Aceste vezicule se apropie de epiteliul de suprafaţă în
contact cu care se va forma un grup celular amorsă a viitorului cristalin. Fiecare veziculă va
constitui o retină şi epiteliul său pigmentar.
Între cinci şi sase săptămâni embrionul are practic aceleaşi structuri ca nevertebratele
cele mai evoluate. Irisul se dezvoltă treptat şi muguri ai pleoapelor există încă în săptămână a
opta. La această vârstă cristalinul este sferic.
Structurile oculare statice:cornee, iris, cristalin, retină, umoare sunt prezente foarte
devreme. Armonizarea lor însă depăşeşte perioada prenatală. Structurile dinamice cum sunt
muşchii ciliari şi muşchii irisului au dezvoltare esenţial post natală. Creşterea lor se poate
întinde până la vârsta de cinci ani.Pleopele sunt închise.
Între 8 și 12 săptămâni diametrul globului ajunge la 1 mm.corneea are 3 straturi
epiteliale și apare membrana Bowmann.
Între 13 și 21 săptămâni diametrul globului ajunge la 7 mm.Toate straturile coroidei
sunt stabilite.Apar fibre elastice,membrana lui se diferențiază mușchiului ciliar.
Irisul are bine dezvoltat sfincterul.
În perioada 22 săptămâni până la naștere au loc următoarele evoluții:
 diametrul globului ocular ajunge la 17-18 mm;
 se creează foveea;
 corneea are 4 straturi epiteliale;
 cristalinul are fibrele nucleului primar;
 corpul ciliar are fibrele optice ale mușchiului ciliar;
 irisul are în formare mușchiul dilatator.
În perioada postnatală dezvoltarea continuă:
 lungimea globului trece de la 18 mm la 24 mm;

3
 corneea are 6 straturi și diametrul 10-12 mm; apare astigmatism regulat;
 cristaliul se modifică toată viața;
 în corpul ciliar fibrele oblice cresc până la 5 ani;
 în iris se consolidează mușchiul dilatator,culoarea se definitivează.
Noul născut înainte de a atinge hipermetropia fiziologică trece prin stări provizorii de
hipermetropie, a căror amplitudine se reduce repede. Când începe manipularea de obiecte
copilul priveşte de foarte aproape. Focalizarea trebuie să urmărească aceste acrobaţii ale
privirii şi să se adapteze la diferite planuri de fixare.
Schimbările de distantă activează ajustările dioptrice şi le dezvoltă amplitudinea, supleţea şi
precizia.
Crearea și dezvoltarea binocularității:
Dezvoltarea posturii oculare:
Orice individ trece pe parcursu vieții prin mai multe etape de dezvoltare care amintesc
de formele ancestrale pe care le-au precedat.
Pe parcursul dezvoltării embrionare apar componente ale ochilor,ele sunt situate lateral
ca la primele vertebrate.Dezvoltarea structurală a craniului va aduce orbitele în față.Noul
născut are reflexe de orientare și de fixare dar un singur ochi realizează amorsarea
alinierii,celălalt fiind în poziție ușor divergentă.
În etapa a doua,nou născutul are o postura oculara predominant convergentă.Acesta
observă obiecte aflate în apropierea sa și face efort muscular pentru fixare binoculară.Pe
măsură ce spațiului de interes se lărgește, convergența se reduce și se stabilizează realizându-
se centrarea binoculară exactă.
Pentru a ameliora eficacitatea,sistemul binocular are o rezervă funcțională.Chiar dacă
cei doi ochi sunt bine aliniați pe un obiect persistă o ușoară tendință de divergență care
permite să se realizeze o altă aliniere la fel de precisă pe alt punct din spațiu.
Dezvoltarea motricității oculare:
Motricitatea oculară este mai avansată ca motricitatea generală la noul născut dar este
puţin controlată. Mişcările sunt reflexe. Copilul are reflexul de compensare care întăreşte
reflexul de orientare.Acesta se poate produce în absența stimulării vizuale. În săptămâna a
treia după naştere apare reflexul de versiune care permite urmăririle vizuale. Valorile
versiunilor cresc treptat. Apare ochiul director care preia sarcina de a fixa şi va comanda
celălalt ochi.
Dezvoltarea Coordonării oculare:
Cei doi ochi sunt structural legaţi înainte de naştere, dar noul născut are
monocularitate. Relaţii noi se nasc de îndată ce fiecare ochi are o monocularitate
satisfăcătoare şi când cele două linii de privire se vor întâlni pe punctul de fixare. Aceasta este
etapa "binocularitate", care implică centrare simultană şi vedere simultană. Se realizează
recepţia simultană a două imagini şi se activează muşchii oculomotori pentru a realiza
convergenţa.

4
A treia etapă a coordonării binoculare este coordonarea corticală mai mult senzorială,
la care se adaugă utilizarea suplă a mecanismelor de convergentă şi divergentă pentru ca
fuziunea realizată să se menţină în toate punctele spaţiului.
A patra etapă a coordonării oculare este stereo-ocularitatea. Este vorba de asocierea
între diferitele puncte din spaţiu şi sistemul vizual, asociere senzori-motrice al cărei rezultat
imediat este aprecierea distantelor.

Capitolul 2
ANAMNEZA

Istoria cazului reprezintă pentru optometrist activitatea de informare asupra naturii anomaliei
vederii reclamată de pacient, asupra caracteristicilor fizice şi psihice şi stării de sănătate ale
acestuia ca şi asupra mediului în care trăieşte, a nevoilor vizuale în legătură cu activităţile
sale. Se poate considera că istoria generală a cazului se compune din:
 istoria vizuală personală actuală şi anterioară,
 istoria vizuală familiară,
 starea de sănătate,
 aparenţa fizică,
 aparenţa psihologică,
 analiza nevoilor vizuale.

Istoria vizuală, personală actuală şi anterioară:


Istoria vizuală, personală actuală şi anterioară cuprinde şi ea mai multe faze:
a) Informatii generale:
 dată consultaţiei,
 numele complet al subiectului,
 adresa şi numărul de telefon la domiciliu,
 eventual adresa şi numărul de telefon la locul de lucru,
 dată naşterii,
 ocupaţia principală, starea materială,
 starea matrimonială,
 cum a aflat pacientul de existenţa cabinetului.

5
Tabelul 2.1 Date de identificare a pacientului

Data consultației 6.03.2017


Nume ,prenume Popa Mihai
Adresa Spl Independenței nr 290
Data nașterii 30.08.1993
Starea materială Medie
Ocupație Operator calculator
Mediul de lucru Lucru la birou,lumina artificială,folosirea
monitorului.

b) Plângerea pacientului:
Clientul este întrebat care este motivul vizitei, în mod simpatic, cu răbdare. Succesul
profesional depinde de abilitatea de a obţine cu uşurinţă, fără reţinere, informaţii privind
plângerea principală. Dacă există mai multe plângeri ele vor fi notate toate.
Diverse statistici indică următoarele motive invocate în ordinea frecvenţei:
1) vedere neclară pentru aproape,
2) oboseală şi indispoziţie oculară nespecifice,
3) senzaţie de ochi care ard şi lăcrimare abundentă,
4) vedere neclară pentru departe,
5) nici o plângere; verificare de rutină, monturi noi, etc.,
6) nici o plângere; lentile sau monturi sparte, pierdute,
7) dureri de cap fără legătură cu ochii,
8) dureri de cap după folosirea ochilor,
9) conjunctivite, blefarite,
10) înţepături în ochi şi în pleoape,
11) fotofobie,
12) dureri oculare,
13) pierderea vederii, scotoame (monocular, binocular),
14) exoftalmie (monoculară, binoculară),
15) diplopie,
16) anizocorie,
17) strabism,
18) sare cuvinte şi alte dificultăţi la citit,
19) tulburări la vederea culorilor,
20) ameţeli,
21) corp străin în ochi.
Pacientul s-a prezentat la consultație pentru controlul de rutină,ultimul având loc în
urmă cu 1 an. Acesta indică următoarele motive :
1) vedere neclară pentru departe,
2) oboseală şi indispoziţie oculară nespecifice,
3) dureri de cap după folosirea ochilor,
4) ameţeli,

6
c) Istoria vizuală personală:
Sistemul visceral responsabil al vieţii vegetative influenţează cel mai mult
comportamentele emetropice.
Pe plan funcţional variaţiile de punere la punct sunt comandate de sistemul nervos
autonom cu constituenţii săi orto şi parasimpatici. Acesta depinde la rândul lui, dar şi
influenţează, de sistemul nervos central şi sistemul hormonal. Punerea la punct este
influenţată de sistemul visceral în special dar şi de sistemele scheletic şi cortical. Perturbaţii
profunde ale echilibrului visceral la noul născut pot lăsa urme structurale sau funcţionale
asupra focalizării. Factorii corticali pot provoca reacţii tensionale şi să inducă probleme
funcţionale.
Printre temperamentele tip, endomorfismul, care este sub predominanţa sistemului
visceral, prezintă particularităţile cele mai evidente în ce priveste emetropizarea. Ametropiile
mari se întâlnesc la indivizii cu componentă endomorfică importantă.
Instabilităţile echilibrului dioptric la aceştia fac ca, la endomorfi, este greu să se găsească
un echilibru optic precis, pentru că răspunsurile lor sunt nesigure, pretenţiile de precizie sunt
mici.
Indivizii cu temperament ectomorfic au echilibru optic stabil; precizia sa extremă face
dificilă o compensare acceptabilă. Aceştia sunt mai predispuşi la miopie progresivă.
Dacă tendinţele naturale ale indivizilor pot induce comportamente vizuale particulare,
obisnuinţele căpătate funcţie de tendinţele sale sau de imperativele mediului determină adesea
atitudini emetropice specifice. Activităţile vizuale de aproape impun un efort care poate fi
acceptat fără daune altele decât senzaţii de ochi grei sau întepături. În alte cazuri acest efort
poate fi ocolit prin adaptare sub forma progresiei miopice. Adesea efortul vizual crează
manifestări tensionale fără modificări structurale care pot dispare după echilibrare optică.
Nevoile perceptive foarte particulare pot să perfecţioneze punerea la punct şi să reducă din
suprafaţa şi jocul funcţional al vederii. Este mai ales cazul persoanelor care lucrează la
realizări delicate şi care se plâng că văd neclar când ridică ochii pentru a privi departe.
Tabelul 2.2 Chestionar pentru realizarea istoriei vizuale a pacientului
Pângerea Control de rutină
Data apariției 1 lună
Severitate Medie
Corecția purtată OD : -3,25 dpt OS : -3,25 dpt
Vedeți cu ambii ochi? DA
Alternează vederea clară cu vederea neclară? DA
Constatați pânze pe ochi,puncte,umbre? NU
Dificultăți când vă concentrați asupra unui lucru? NU
Dor ochii? DA
Înțepături,usturime? NU
Ard ochii? NU
Vedeți dublu? NU
Impresie de nisip în ochi? NU
Se înroșesc ochii? NU

7
Oboseală vizuală? DA
Clipiți des? NU
Lăcrimați? NU
Amețeli,grețuri? NU
Aveți ochii roșii tot timpul? NU
Aveți fotofobie? NU
Accidente oculare,ce fel,când? NU
Aveți glaucom? NU
Ați fost expus la radiații puternice? NU
Arsuri termice,chimice care au afectat ochii? NU
Câmpul vizula este afectat? NU
Aveți dureri de cap? DA
Distingeți culorile? DA
Ultimul control oftalmologic (diagnostic,data)? Acum un an; Miopie mică
De când purtați ochelari și de ce? De la vârsta de 17 ani -vedere slabă
Aveți dificultăți la vedere? DA

d) Istoria vizuală anterioară cuprinde întrebări cum ar fi:


-Aţi avut accidente oculare? Ce fel ? Când ? Ce tratamente au fost necesare?
-Aveţi glaucom? La ce ochi ? Aţi fost operat ? Când ? Purtaţi implant de cristalin?
-Aţi avut infecţii oculare? La ce ochi? Ce fel? Ce tratamente aţi facut?Când?Unde?
- Aţi fost expus la radiaţii? Arsuri termice? Chimice?
- Aţi urmat un tratament ortoptic? Când? Unde?
- Sunteţi ambliop? La ce ochi? De când? Tratamente?

e) Istoria vizuală familială:


Unele condiţii ereditare şi congenitale atât sistemice cât şi oculare pot exista la unii
membrii ai familiei. De subliniat hemofilia, orbirea cromatică, unele degenerescenţe
pigmentare, migrena, diabetul, strabismul, miopia.
Tabelul 2.3. Chestionar pentru realizarea istoriei vizuale familiale a paientului
Membrii ai familiei cu probleme vizuale? DA
Gradul de rudenie? RUDĂ DE GR.I (UNCHI)
Strabism? NU
Miopie? DA
Cataractă? NU
Glaucom? NU
Degenerescență pigmentară? NU
Hipertensiune? NU
Orbire cromatică? NU
Alte informații? NU

8
Starea de sănătate:
Diverse probleme de sănătate influențează vederea.Au efecte asupra ochilor:tulburări
vasculare,infecții dentare,tulburări renale,efectele toxice,menstruațiile,deficiențele
nutritive,alergiile,etc.
 Schimbari vizuale si chiar orbire temporara subita poate sa urmeze datorita cresterii
presiunii arteriale si a angiospasmelor.
 Sarcina influenteaza amplitudinea de acomodare si relatia acomodare -
convergenta.Infectiile dentare pot influenta motilitatea oculara.
 Diabetul ca si unele tulburari renale care modifica chimia sangelui, vor cauza
modificari de refractie.
 Icterul, guturaiul,gripa, arsenicalele, sulfonimidele, pot produce modificari ale
cristalinului, pot fi responsabile cu miopia tranzitorie.
 Menstruatia produce modificari de temperament si personalitate si creaza dificultati la
determinarea refractiei.
Deficitul de vitamina A poate duce la orbirea nocturna, uscarea tesuturilor oculare si in
final la enoftalmie.Deficitul de vitamina B2 poate da cataracta, fotofobie, scaderea acuitatii,
congestii sclerale, vascularizarea si opacifierea corneii.Deficitul de vitamina C poate cauza
hemoragii retiniene si subconjunctivale.Deficitul de vitamina D duce la slabirea corneii si
scleroticii.Lipsa de minerale, de carbohidrate si de proteine afecteaza starea tesuturilor
oculare. Hemoragiile cerebrale produc simultan leziuni oculare.Tulburari hepatice, diabetul,
pot da Xanthelosma si Nefrita. Tulburarile cardiace pot da edeme inflamatorii bilaterale ale
pleoapelor.Eczemele, acneea pot da blefarite. Unele simptome au tendinta sa reapara periodic:
migrenele, glaucomul, alergiile.
Sindromul Foster - Kennedy.
Simptome: Nevrita optica pe partea opusa leziunii.
Edem papilar pe partea opusa, schimbari de camp vizual, tulburari ale mirosului.
Sindromul Weber.
Simptome: Paralizia nervului III pe partea afectata, hemiplegia pe partea opusa.
Sindromul Lawrence - Moon, Bradet - Biedl.
Simptome: Retinita pigmentara, obezitate, polidactilie, deficienta mentala, insuficienta
genitala.
Diabetul .
Simptome: Hemoragii retiniene, exudate retiniene, cataracta corticala, modificari ale
refractiei, amplitudine de acomodare redusa.
Anemia pernicioasa.
Simptome: Paloarea pielii, dezordine digestiva, fund de ureche pal.
Deficit de vitamina A.
Simptome: Tulburari ale vederii de noapte, xeroftalmie, keratomalacie.

9
Există numeroase alte cauze, anatomice, patologice, nevrotice, psihice care pot influența
vederea și care sunt caracterizate prin simptome mai mult sau mai puțin caracteristice.
În anexă se propune un chestionar pentru starea generală de sănătate cu un minim de întrebări
care se referă la cele mai frecvente simptome.
În cazul copiilor istoria cazului este mai complexă, ea cuprinzând informații privind
ontogeneza, comportamentul la școală, relațiile cu familia, relațiile cu societatea. Formularul
propus presupune chestionarea parinților, a medicului curent, a cadrelor didactice care au
contact cu subiectul.
Aparenţa fizică:
Caracteristicile fizice generale sunt observate de optometrist din momentul în care pacientul a
intrat în cabinet, în timpul conversaţiei preliminare, testelor preliminare. Se observă discret
modul cum se mişcă, cum vorbeşte, temperamentul, cum citeşte şi scrie, dacă are ticuri,
deficienţe de auz, etc.
Rezultatele observaţiilor se consemnează şi ele servesc pentru stabilirea diagnosticului, pentru
alegerea mijloacelor terapeutice.
Teabelul 2.4. Chestionar pentru realizarea aparenței fizice
NUME POPA MIHAI
DATA 6,03,2017
TALIE MARE (92 Kg,1,96 m)
POSTURA (în picioare și pe scaun),ASPECT: SPATE DREPT
ANOMALII ANATOMICE: NU PREZINTĂ ANOMALII
DANTURA: FĂRĂ PROBLEME
TICURI: NU
FORMA CAPULUI: OVAL
STRABISM: NU
AUZ: BUN
ASPECTUL PLEOPELOR: RECTILINIU
POZIȚII ANORMALE ALE CORULUI,COLOANEI NU
VERTEBRALE:
POZIȚIA OCHELARILOR VECHI: LA 12 mm
POZIȚIA PLEOAPELOR LA CITIT: NORMALĂ
PIELEA: ALBĂ
COMPORTAMENT GENERAL: NORMAL
PERSONALITATE,TEMPERAMENT: ECHILIBRAT
LIMBAJ,MOD DE EXPRIMARE: ELEVAT
EMOTIVITATE,TIMIDITATE: NU
INTELIGENȚĂ: NIVEL SUPERIOR
MEMORIE VIZUALĂ: DA
SCRIS REGULAT/NEREGULAT: REGULAT
LECTURĂ: RITM NORMAL
MODUL DE LUCRU: MUNCĂ DE BIROU.LUMINĂ
ARTIFICIALĂ,STAT LA
MONITOR 8 ORE
COMPENSAREA PURTATĂ DE PACIENT: OD=-3,25 dpt OS=-3,25dpt

10
Pielea:
Pielea este un organ care are reacțiile sale și care este în corelație cu ansamblul celorlalte
organe ale individului.Ea poate fi:
 Albă,
 Roz,
 Brun închis,
 Neagră,
 Galbenă,
 Uneori mată cu tonalități.
Ea respiră,transpiră,prezintă fenomene electrice și miroase.
Pielea are:
a) Epidermă: are un strat cornos mai gros pe tălpi,foarte subțire la obraz și
pleope.Celulele,pornind din profunzime spre suprafață mor stratificându-se și
protejând straturile profunde.Ea se regenerează,stratul de bază este odulat formând
pastile.
b) Derma:se gasesc glande sebacee,glande sudoripare,păr cu mușchii respectivi.Dacă
derma este rănită va rezulta o cicatrice definitiv vizibilă.Repartiția nervilor între
dermă și epidermă este multiplă și variată.Terminațiile nervoase sunt foarte
diferențiate și responsabile simțurilor la
cald,rece,relief,compresiune,durere,etc.Densitatea lor este foarte variabilă.
c) Hipoderma:este un loc de trecere pentru sânge,secreții diverse,glandulare sau
celulare,ramuri nervoase și este sediul esențial al substanței interstițiale.Pielea
participă esențial la toate manifestările vieții.
Este necesar să se observe ținuta (postura) subiectului pentru că ea influențează măsurătorile
necesare pentru montaj.
Postura capului: este foarte inportantă,deoarece servește la descoperirea unor anomalii ale
vederii binoculare.Forma capului îl împarte în trei etaje:
 Etajul superior = de la începutul părului la sprâncene;
 Etajul median = de la sprâncene la baza nasului;
 Etajul inferior = de la baza nasului la bărbiei.
Aparența psihologică:
Se observă comportamentul general, comportamentul , limbajul , inteligența , personalitatea ,
memoria vizuală , emotivitatea și lectura pacientului.
Optometristul trebuie să observe comportamentul pacientului în ansamblu pentru a putea
înțelege caracterul și modul lui de a trăi.Oamenii pot fi clasificați în:
a) Ectomorfi = sunt slabi,
b) Mezomorfi = tipii sportivi,
c) Endomorfi =sunt grași.

11
Temperametul individului poate afecta focalizarea.Pacienții endomorfi,la care sistemul
visceral predomină pot avea ametropii mari.Endomorfii sunt puțin pretențioși în ceea ce
privește compensarea optică.
Din cauza unei sensibilități mai mici răspunsurile la teste au o incertitudine mai
mare,La indivizii de tip ectomorfic coportamentele duc la un echilibru optic precis si stabil.La
ei compensarea este mai dificilă.Acești indivizi sunt predispuși la compensarea miopiei
progresive.
Problemele de identificare vizuală sunt în fucție de vârstă,de nevoile subiectului,de
gradul de dezvoltare al organismului.
Nașterea constituie o etapă decisivă în ce privește vederea.Mediul în care se găsește
noul născut poate să joace un rol decisiv în primele zile.
Vederea binoculară este elaborată să funcționeze în spațiul tridimensional.Activitatea
executată într-un singur plan constituie sursă de tensiuni binoculare care pot duce la ușoară
esoforie.
Unele activități privilegiază activitatea aproape-departe pe o singură direcție,fără să
facă apel la suport periferic.Este cazul conducerii automobilului noaptea când vedederea
periferică este puțin stimulată.Specializarea pe una sau două dimensiuni ale spațiului poate
provoca tensiuni binoculare.
Vederea binoculară depinde de stimulările vizuale periferice.Activități desfășurate în
mediu total imobil,pot duce la oboseală.Mișcarea poate fi considerată ca un element de igienă
pentru sistemul binocular.
O iluminare insuficientă care privilegiază numai vederea centrală poate constitui o
agravare a unei situații binoculare deja instabilă.
Postura poate influența vederea binoculară.Poate fi cazul unei distanțe de vedere prea
scurtă, a unei poziții care stânjenește mișcările respiratorii.Durata de lucru poate duce la
oboseală,jenă vizuală.Aceasta depinde de individ,de mediu,de caracterisiticile activității și
postura adoptată.
Determinarea nevoilor este fundamentală.Analiza vizualăva furnia un profil al
capacităților subiectului,care se pot dovedii suficiente sau incomplete în funcție de nevoile
individului.
Formularul pentru analiza nevoilor individuale va trebui să conțină intrebări referitoare
la ocupația principală, condițiile în care se desfășoară, câmp vizual solicitat, acuitatea
necesară, pericole de accident, etc. Dacă subiectul prestează și alte activități care solicită
vederea în mod particular e vor studia și caracteristicile acestora.
Caracteristici antropometrice:
Pentru optometrist dimensiunile capului sunt dimensiuni principale și
secundare.Dimensiunile principale sunt cele ale căror valori trebuie notate și păstrate, de ele
depinzând caracteristicile principale ale echipamentului de compensare. Dimensiunile
secundare de regulă pun în evidență anomalii care au repercusiuni asupra echipamentului de
compensare.

12
Măsurători principale:
 Distanța interpupilară : se măsoară în vederea departe separat pentru ochiul drept și
ochiul stâng,originea fiind mijlocul rădăcinii nasului. Dacă există o asietrie se
notează.Se notează înălțimea celor două pupile față de linia canturilor.
 Lățimea nasului : pe linia cozilor ochilor la 12 mm de cornee.Se măsoară unghiul de
față și de pantă ale nasului,lățimea capului-intervalul superior auricular și cel
sfenoidal.
 Lățimea superioară auriculară se măsoară între două puncte situate la vârful joncțiunii
pavilionului urechilor cu capul. De obicei brațele se deschid până la valoarea acestei
dimensiuni,minus 10 mm. În cazul brațelor foarte suple scad 12-15 mm iar pentru cele
foarte rigide se scad numai 5 mm.
 Lățimea sfenoidală: se măsoară între două puncte situate în fundul depresiunilor
sfenoidale în spatele cozilor sprâncenelor. Se notează inegalitatea înălțimii urechilor.
Măsurători secundare:
 Înălțimea sprâncenelor în raport cu pupila;
 Lățimea nasului la 10-15 mm sub linia de referință;
 Diametrele irisului și a pupilei;
 Deschiderile palpebrale.

Formele clasice ale nasului sunt: drept,grec,cârn,coroiat.


Nasul este suporul piramidal cu trei suprafețe și are aproximativ 5 cm.
Văzut din față rădăcina nasului poate fi normală,largă sau îngustă.Din profil nasul poate fi :
spart,convex,sinuos,ascuțit,rotund,plat,ridicat.

13
Fișa antropometrică:

14
Spații adiacente:
Sala de primire trebuie să aibă mai degraba aspectul unei camere pentru invitați, particulară
sau de club decat al unei camere profesionale.

Mobilierul din camera de recepție – este de prefereat să fie din plastic pentru ca să evite
astfel existența de alergi, se spală ușor, este mai ieftin. Nu se recomandă mobilier cu crom
pentru că are aspect comercial si este rece.

În cameră trebuie să existe scaune pentru o persoana dar și fotolii pentru trei persoane.
Pentru copii să existe masuțe rotunde, scunde și scaune corespunzatoare destul de solide și
așezate spre colțul camerei.

Capacitatea săli de recepție este cam de 7 locuri pentru un post de testare.

În cabinet trebuie să existe în primul rând echipamentul necesar pentru examenul inițial:

- oftalmoscopul de mâna
- oftalmoscopul binocular indirect
- disc Placido
- prisma variabilă
- lampa stilou
- skiascop
- cilindru încrucișat
- lampă simplă

Pentru examenul amanuntit este necesar un echipament complet, care in general se compune
din:

– Unit oftalmologic , având în componență: biomicroscop cu lampă cu fantă,


oftalmometru, foropter, proiector de teste, oftalmoscop, skiascop, lampă pentru
iluminat;
– Polates;
– Tablou de teste pentru departe;
– Tablou de teste pentru aproape;
– Trusa cu lentile pentru testare subiectivă;
– Echipament pentru campimetrie și perimetrie;
– Test pentru vedere în culori;
– Echipament pentru sensibilitatea la contrast;

15
– Sinoptofor, ambliofor;
– Teste de dilexie.
– Echipamentul pentru campimetrie, perimetrie și sinoptoforul, amblioforul , testele de
dislexie sunt necesare numai într-un laborator specializat pentru ambliopie și testarea
aptitudinilor.

DOTAREA CABINETULUI DE OPTOMETRIE/APARATURĂ

Dezvoltarea continuă a tehnicii şi tehnologiilor din toate domeniile a determinat o serie de


modificări şi în structura activităţilor de asigurare aunui nivel corespunzător al stării de
sănătate a factorului uman. Astfel, s-au căutat şi identificat căile şi mijloacele de informare,
prevenire şi combatere a surselor de agresiune şi/sau agravare a stării de sănătate a factorului
uman şi s-au conceput noi metode şi mijloace de eliminare sau diminuare a efectelor nocive.
Prin dezvoltarea de noi profesiuni în contextul dezvoltării şi alinierii europene sau prin
activarea şi dezvoltarea unor meserii mai vechi, se va putea realiza asigurarea stării de
sănătate la toate nivelurile, în orice etapă de evoluţie şi în toate componentele dezvoltării
umane.

Unul dintre domeniile de larg interes, deoarece include toate categoriile de vârstă, este
vederea – asigurarea stării de normalitate a sistemului vizual uman. Astfel, denumirea de
optometrist, folosită de mult timp atât în ţara noastră cât şi în Europa, s-a dovedit, în ultimii
ani, insuficientă şi restrictivă în privinţa aplicaţiilor şi problemelor vizuale evidenţiate, şi,
poate nu în ultimul rând, al acţiunilor pe care le desfăşoară, ca activitate de bază, un specialist
din acest domeniu. Astfel, s-a considerat că un medic specialist oftalmolog (cu diferite grade
înalte de specializare) poate fi degrevat de o serie de activităţi de rutină privind contactul cu
pacienţii, investigaţiile preliminare şi primare asupra subiecţilor şi, nu în ultimul rând,
prescrierea lentilelor corectoare, corectarea, reabilitarea şi recuperarea funcţiei vizuale.Aceste
activităţi putând fi preluate de un cadru pregătit în sistemul deînvăţământ superior specializat,
s-a permis medicilor din domeniul oftalmologic să abordeze probleme specifice, mult mai
complicate, să rezolve cazuistică diversă şi diferenţiată care necesită o experienţă bogată,
pregătire de înaltă competenţă şi abilităţi specifice (cum ar fi, spre exemplu chirurgia
oftalmologică). Este evident că investigaţiile de rutină periodice,activităţile de supraveghere a
funcţiei vederii şi prevenire prin informare,corecţia minimală, reabilitarea şi recuperarea
funcţiei vizuale au fost preluate cu succes de cei pregătiţi în domeniul optometriei.

Un optometrist poate desfăşura şi activităţi independente cum ar fi:

16
– testarea, supravegherea şi recuperarea funcţiei vizuale pentru subiecţi aflaţi în evidenţă
şi sub controlul medicului specialist;
– activităţi de service, întreţinere sau tehnologice pentru aparatura oftalmologică şi
ochelari;
– activităţi comerciale, de promovare a produselor de firmă, aprovizionare şi comunicare
cu pacienţii;
– activităţi de informare, prevenire, educare a pacienţilor de orice vârstă şi din orice
domeniu.

Figura 2.1. Intrarea cabinetului Figura 2.2 Sala de așteptare

Prin definitie, un cabinet optometric nu poate functiona fara o dotare standard, minima de
echipamente. Aceasta dotare standard cuprinde instrumente si echipamente medicale, care se
pot regasi si in cadrul cabinetelor oftalmologice.

Instrumentarul de baza pentru un optometrist are legatura directa sau indirecta cu refractia
oculara. Printre acestea se numara urmatoarele:

• autorefractometrul;

• optotipul + foropter + trusa de lentile;

• proiector;

• autolensmetru;

• keratometrul;

• biomicroscop;

17
Figura 2.3-4. Dotările cabinetului

Cap 3

Inspecția vizuală preliminară

Inspecția vizuală preliminară:

Înainte de a se întreprinde analiza completa a performantelor vederii este necesara sa


se iaca o inspecţie preliminară a stării de sanatate a sistemului visual. Daca se depistează
anomalii necesitând tratament medical, nu se trece mai departe si se recomanda un consult la
un oftalmolog după care se va relua controlul de către optometrist evident după vindecarea
afecţiunii.

Precauţii asemanatoare se vor lua si in cazul unor afecţiuni generale care pot afecta vederea
(guturai, gripa, hipertensiune arterială, sarcină avansată la femei, menstruaţie, febră ridicată,
stres psihic, oboseală maximă).

Inspecţia preliminară începe in timp se se discuta cu pacientul si se constata in general


urmatoarele puncte de control:

- structura si mobilitatea feței, in special a orbitelor


- caracteristici ale pleoapelor
- carecteristici ale genelor si sprâncenelor (mişcare, pierderi depuneri, culoare,
poziţie anormală)
- poziţia punctelor lacrimale si evidenţierea problemelor pe care le pune sistemul
lacrimal
- poziţia si acţiunea pleoapelor fară ca acestea sa fie atinse
- starea conjuctivei (edem, congestie)

18
- deformări preauriculare (examenul se face prin palpare stabilind marimea si
soliditatea)
- poziţia si mişcările globului ocular (exoftalmie)
- starea corneei (reflexie, cicatrici, neregularitati)
- caracteristici globale ale camerei anterioare
- reflexe pupilare (starea irisului)
- starea cristalinului (dislocare, opacitate, absență)
- starea fundului de ochi

Controlul preliminar al anexelor globului ocular si a segmentului anterior se pot face


cu ajutorul unei lămpii stilou observarea făcandu-se cu o lupa monoculară sau binoculară iar
pentru examenul fundului de ochi se foloseşte oftalmoscopul electric sau oftalmoscopul
binocular indirect.

Examinarea preliminară a pleoapelor, sprâncenelor, conjuctivitei si anexelor

Configuraţia sprâncenelor este normăl simetrica si nu trebuie sa se observe daca au păr


mai ales spre marginea temporala. Hipotiroidismul este adesea responsabil pentru o astfel de
lipsa de păr si in afara de acestea pielea este aspră iar regiunile unde lepra este endemica este
posibil sa se gaseasca si indivizi fara sprâncene.

Seborea sprâncenelor este adesea concomitenta cu dereglări caic produc depuneri uleioase pe
parul de pe cap sip e gene acest fenomen fiind frecvent cauzat de hiélenla marginala cronica
iar mişcarea sprâncenelor trebuie constatata ca o proba a jntagrilalii panii superioare a
nervului facial care este responsabil cu comanda muşchilor oi Incidan ai pleoapelor.

Pleoapele

Pielea pleoapelor este cea mai sensibila parte a pielii corpului. Descuamarc uscată
cronica care este dată de dermatita acută, produce înegrirea și rigitizarea pleoapelor care este
deasemenea pronosticată in relaţie cu dezvoltarea cataractei dermalografice iar deficientele
mecanice sunt insotite de aparența neatractivă și relaxare a pleoapei superioare ceea ce poate
duce la restrângerea câmpului visual in partea de sus. Relaxarea numai a pielei se numeşte
dermatocalazis.

Roșeața și aspectul de pergament al pielii pleoapei cu uşoară unflatură și mâncărime


moderată sugerează o reacţie alergică care poate fi însoțită de edem gălbui al conjunctivitei.

19
Astfel de constatări cer, după diagnostic eliminarea alergenilor din mediu, teste de
hipersensibilitate.

Tumori, cancer pot să apară pe pleoape, pleoapa inferioară este în mod particular
susceptibilă de caricinom bazal celular. Toate suprafeţele pielii nedureroase, îngroşate, linii
decolorate pot fi considerate ca posibile maligne până la proba contrarie , iar depunerile gălbui
lipidice cer un control atent al colesterolului în sânge. Edemul sau unflătura difuză
nedureroasă a pleoapelor în absența unei traume sau inflamaţii cu reţinerea sistematică de
lichid indică insuficiență cardiace sau renală.

Roșeața cronică și iritarea pot rezulta dintr-o inflamare cronică a foliculilor genelor sau
a glandelor Mebonius. În prezent în astfel de cazuri cu ochii iritați și cu pleoapele iritate
trebuiesc inspectate cu atenție genele în ce priveşte coji sau depozite seboreice la baza lor.

Funcţionarea pleoapelor

Dupa evaluarea aspectului structurii și anormalităților substanţei pleoapelor se


evaluează mecanismele de închidere și deschidere. Anomalii la închidere predispun corneea la
uscare, ulcerare, infecţii secundare, în timp ce dificultăţile la deschidere pot face ca ochiul să
nu fíe folosit.

Paraliza facială sau paraliza Bell este uzual o întrerupere periferică a nervului VII care
comandă mişcarea sprâncenelor și închiderea de către muşchiul orbicular al pleoapelor .
Marginile pleoapelor trebuie să se atingă fără efort important, forţa de includere se evaluează
în felul următor: Examinatorul separă pleoapele cu degetul mare și arătătorul aceleiaşi mâini
iar pacientul este îndemnat să închidă pleoapele cât poate de puternic, după efortul de separare
exercitat de degete, examinatorul apreciază valoarea forţei de închidere. Relaxarea pleoapelor
poate avea și alte cauze decât nervul facial cum ar fi: senelitate, cicatrici la marginea pleoapei
cauzate de arsuri termice sau chimice, atrofie postradioactivă.

Închiderea exagerată poate fi unilaterală sau bilaterală. Potasisul proiective sau


includerea pleoapei poate fi iniţiat de o ulceraţie comeană sau afecţiuni comice sau acute ale
epiteliului iar ca urmare a expunerii la radiaţii ultraviolete apare și închiderea bilaterală în
urma căreia rezultă keratoconjuctivita actinică uzual din cauza arcului de sudură sau razelor
soarelui reflecat de zăpadă.

Blefarospasmul poate rezulta cauzat de o iritare acută a nervului trigemen de către


corpuri exterioare iar blefarospasmul esenţial sau funcţional este de obicei o problemă

20
bilaterală de origine psihică . În blefarospasme acute pacientul este incapabil să deschidă
pleoapele.

Ridicarea pleoapei superioare este realizată de muşchiul ridicător care are la originea
comună cu muşchiul drept superior și este inervat de nervul III. Distrofia ridicătorului poate
produce ptozis care poate fi congenital sau ereditar, cel congenital ramâne toată viața , el
apărând mai ales în caz de oboseală iar la bătrâni se agravează. Testarea ptozisului astenic se
face astfel: se recomandă închiderea pleoapelor repede de 20-30.

Examinarea conjunctivitei, glandei preauriculară, a aparatului lacrimal

Examinarea conjunctivitei

Se face cu ajutorul lupei simple, binoculareoftalmoscopul eventual biomicroscopul.


Iluminarea este realizata de lampa stilo cu fantă. Conjuctiva este normal netedă, lucioasă și
transparentă; zonele bulbare și sub pleoapa inferioară pot fi examinate dacă globul ocular este
rotit în sus și se trage de pleoapa inferioară.

Pentru examinarea zonei de sub pleoapa superioară și a fundului de sac se cere


pacientului să privească în jos și se restrânge pleoapa folosind un instrument special sau cu
degetele.

Se pot depista: fletene (apar ca bule mici), conjunctivită cu edem, hemoragii, voal al
conjuctivei, trachoma (boala infectioasa).

Din nefericire majoritatea infecțiilor conjunctivale produc o foarte slabă reacţie și tind
să se implice și epiteliul corneei, dar procesul este lent.

Figura 3.1. Conjunctivita

21
Inspecţia aparatului lacrimal

În lumina focalizată oblic cu ajutorul lămpi stilou sau cu fantă corneeană, conjuctiva și
marginile pleoapelor trebuie să apară cu un aspect de suprafeţe jilave, strălucitoare. Examenul
cu lupa sau cu stiloul pune în evidență întreruperi ale filmului lacrimal dar pentru o observare
mai amanunțită se va instila fluoresceină și se luminează cu radiaţii în ultraviolete.

Se determina timpul de eliminare a unei întreruperi a filmului lacrimal și timpul scurs


de la ultima clipire și până la apariţia unei întreruperi a filmului lacrimal. Debitul lacrimal se
determină : preliminar observând lățimea meniscului lacrimal pe marginea pleoapei inferioare
care ar trebui să fie de minim 1 mm și prin metoda Schimer care are dezavantajul că produce
lăcrimare prin iritarea conjuctivei.

Se observă răsfrângerea lacrimilor peste marginea pleoapelor, depuneri cu aspect de


frânghie: depunerile cu aspect spumos sugereaza conjunctivită; aglomerările galbene uscate
sugerează conjunctivită infecțioasă; solzi uleioși, gulerela baza genelor sugerează blefarita.

Dacă privirea este îndreptată în jos și pleoapa de sus este răsfrântă se poate vizualiza
lobul palpebral al glandei lacrimale și cum se comportă la cei doi ochii. La tineri glanda poate
fi implicată în tumori congenitale beligne, iar la cei cu vârste înaintate sau medii glandele pot
fi lărgite simertic.

Inspecţia glandei preauliculare

Glanda preauliculară este un nod limfatic situat în apropierea urechii fiind prima stație
colectoare de limfă de la pleoape, conjuctiva și structurile superficiale anexe.

Infecţiile acute sau comice ale pleoapelor sau conjuctivelor pot fi cauza unei măriri însoțită de
dureri mici, moliciune moderată și rar înroșire. Implicarea acestei glande este un indiciu al
severităţii procesului infecțios.

Examinarea,orbitei,corneei,retinei,pupilei,irisului,cristalinului și corpului

Inspecţia orbitei

Pentru că este vecină cu sinusurile paranazale orbita este vulnerabilă la transmisia de


infecţii , inspecţia preliminară cuprinzând descoperirea de :

1. Inflamaţii ale pleoapelor și deformări care pot fi: edem colateral dat de celulita
orbitală, infecţia sinusurilor paranazale, deformări mecanice a pleoapelor

22
cauzate de tumori sau în urma unei decompensaţi secundare la inimă sau
rinichi.
2. Deformări ale conturului marginilor care poate fi dată de o fractură traumatică
cu deplasare, eroziune neoplastică sau mai rar deformarea inflamatoare a
periostului.
3. Congestia și edemul conjuctivei poate fi cauzată de o infecţie profundă care se
întinde dincolo de bariera conjunctivală.
4. Deplasare exoftalmică a globului care poate fi direcționată spre în față sau
oblic.
5. Rotația normală a globului ocular, tumoare orbitală sau inflamaţii care împing
globul.
6. Eventuale fracturi descoperite prin palpare.

Inspecţia corneii

Folosind lupa sau biomicroscopul cu lampă cu fantă se pot observa; mătuiri, fisuri,
pierderi de țesut punându-se în evidență mai bine instalând pe cornee sodiumfluorescein cu
ajutorul benzii de hârtie impregnate. În acest caz corneea este iluminată cu o lampă
incandeșcentă cu halogen folosind un filtru care transmite numai violet se vor observa
limpezimea corneei, eventuala vascularizare.

Inspecţia pupilelor se face în camera iluminată normal cu pacient interpus observând o


țintă luminoasă depanată, se poate observa marimea si egalitatea pupilelor, regularitatea
(conturului, culoarea irisului ) , observarea făcându-se cu ochiul liber sau cu lupa.

Pentru controlul reflexelor pupilare lampa stilou este deplasată dinspre periferie pentru
ca lumina polului anterior al ochiului de la distanța de circa 200mm și se notează răspunsul
direct observându-se ochiul pereche (normal pupilele se micşorează, miozis). Se repeată testul
si pentru celălalt ochi și se remarcă rapiditatea răspunsului, marimea contracţiei capacitatea
de a menţine contracţia.

Pentru controlul reflexelor de apropiere, pacientului i se cere să fixeze binocular un


obiect depărtat și se notează diametrele pupilelor iar după două minute se prezintă o țintă
aşezată la 150-200 mm se notează diamentrele pupilelor, dacă sunt egale sau nu și
capacitatea de a păstră miozisul.

23
Inspecţia cristalinului

Examenul se poate face cu ochii liberi sau folosind o lupă în lumină naturală sau
atificială, se mai poate face și cu oftalmoscopul folosind o lentila de 20 de dioptrii sau cu
biomicroscopul cu lampă cu fantă și se observă eventuale deplasări, opacizări particulare,
cristalizări ale cristalinului.

Opacităţile împrăştiate sau cele localizate provoacă distorsiuni de vedere care pot fi
compensate. Cataractele pot fi : senile sau diabetice; deplasarea axial : spre iris a cristalinului
poate avea drept consecinţă creşterea tensiuni oculare (glaucom).

Performantele vizuale după operaţia de cataractă

Dacă se face compensarea cu lentile de contact, câmpul vizual obiect rămâne normal față de
lentilele de ochelari care limitează câmpul vizual.

Pierderea vederi centrale în urma compensării optime a refracției se datorează aproape în


totalitate unuia din următorii factori;

– edem macular cristoid care este cauza cea mai comună și apare la câteva luni după
extracţie. Pierderea poate depăşi 50% dar prognoza este vindecarea completă după 12
luni;
– Neuropatie schemică optică;
– Cute corioretiene cauzate de hipotomie;
– Cute maculare cauzate de contracţia membranei subţiri din fața retinei involuțiile
senile a maculei agravată după operaţie;

Inspecţia corpului vitros

Inspecţia corpului vitros se face cu oftalmoscopul sau biomicroscopul sau lampa cu


fantă și se utilizează metoda oftalmoscopiei directe cu fascicul intens de lumină, observarea
făcându-se printr-o lentilă cu mare putere.

Se pot evalua eventualele opacități din vitros și dimensiunile și distribuţia lor.


Oftalmoscopul indirect binocular permite iluminarea cu un fascicul mai intens de lumină,
stereosccopia, iar biomicroscopul cu lampă cu fantă permite focalizarea fasciculului lămpii în
vitros să se observe transparența corpului vitros a eventualelor opacitați, hemoragii.

24
Inspecţia preliminară a retinei

Examinarea retinei se face cu oftalmoscopul electric sau cu oftalmoscopul binocular


indirect și se poate observa papila (dimensiunile papilei și cupele fiziologice din ea), pulsaţiile
arteriale, dimensiunile arterelor, umflarea venelor.

Reflexul argintiu al venelor denotă creșterea grosimii pereţiilor, iar în caz de


arteroscleroză se observă compresia venelor la încrucişarea cu arterele. În caz de
hipertensiune se pot observa contracţii ale arterelor, hemoragii cu aspect de flacără, edem
papilar; se mai pote depista obstrucția arterei sau venei centrale, retinite diabetice, dezlipire de
retina.

Examinarea mobilităţii oculare și a vederii binoculare

Se observă și se consemnează: poziţia capului și a feței, caracteristicile anatomice ale


orbitei care influenţează strabismul (asimetri, distanța interpupilară mică).

Estimarea fixării pentru fiecare ochi se face pe un stimul iar fixarea poate fi : normală,

foveală și binoculară, unilaterală, alternanță, absență.

Echilibrul binocular se testează prin metoda ocluziei. Pacientul fixează o ţintă


luminoasă de 500mm; se acoperă un ochi și se observă mişcarea reflexului corneean; dacă
ochiul este liber face o mişcare de realiniere pe lumina fixată, ochiul este deviat.

Testarea versiunilor se realizează cerând pacientului să urmărească ținta în cele opt


direcţii cu ochiul director și cu celălalt se urmăreşte mișcrea reflexului papilar, iar controlul
vederii binoculare se face cu testul Worth. Evaluarea heteroforiilor se face cu crucea Madox
sau lentila Madox pentru departe iar pentru aproape se utilizează aripa Madox.

Testul Wort

25
Tebelul 3.1. Inspecția vizuală preliminară

Componente Caracteristici observate Constatări

Cornee
Limpezime,vascularizarea Normală, nu există vascularizare
Relief,acurateţe Normal, bună
Pupile, iris Normal, buna
Mărimea,egalitate Nomale
Regulalizarea,contur Contur normal regulat
Reflex la lumină,apropiere Reflex normal
Culoare,iris Verzi
Cristalin
Deplasarea Absentă
Opacitate,cristalizări -.Transparent
Corp vitros
Opacităţi,formaţiuni Transparent
Hemoragii Absente
Retină
Papila,dimensiune,cupă,fizioIogică, Normale
dimensiune artere
Reflexe artere,vene Nromale
Obstrucţie,pulsaţie Absente, Prezente
Hemoragii, edem, retinita Absente
Conjuctivă
Conjunctivită, arsură,nisip Transparente
Lăcrimare Absente
Pinguecula,pterigion Absente
Hemoragii,trahoame Absente
Flictene,tumori Absente
Pleoape
Ptoză Statică, Dinamică
Aspect Normal

Frecvenţa clipirilor,închidere Normal

26
Aparat lacrimal
Debit lacrimal Scăzut, Testul Schirler 7 mm

Calitate lacrimi Buna


Depuneri pe pleoape Nu prezintă

Globul ocular

Exolftalmie.enoftalmie Absente

Orbite,caracteristici Fără modificări patologice

Deformaţie Absente

Poziţie cap,faţă Normal


Vedere biculară

Mobilitate ochi Bună, pe toate direcţiile

Versiune,convergenţă Normale

Vedere simultană,fuziune Da

Estimare fixări -

Heteroforii - Maddox Nu prezintă

Maddox -cruce cu lentile -

Strabism - Aripa Maddox -


Anizeiconie Absentă

27
Cap 4

Teste folosite la examinarea subiectului: (evaluarea preliminară a ametropiilor)

Se începe în VD fără și cu ochelari.Se începe cu OD.

Acuitatea în VD e reproductibilă și mai semnificativă decât cea în VA.Pentru


micșorarea abaterii de sfericitate a ochiului și a unor neomogenități în mediile oculare se
folosește un orificiu cu diametrul de 1-2 mm realizat într-un ecran negru și așezat pe linia
principală de vizare aproape de ochi.Astfel se verifică dacă scăderea acuității depinde de
compensare necorespunzătoare sau nu.

Obturarea este mai puțin relevantă la persoanele în vârstă pentru că reduce nivelul de
lumină necesar vederii.Pentru măsurare se folosește tabloul de optotipuri sau proiectoare de
optotipuri specifice vârstei.

Acuitatea pentru aproape depinde de diametrul pupilar,de nivelul de iluminare,de


acomodare,distanța pentru care se face compensarea.Precizia determinărilor este mai scăzută
decât la determinarea pentru departe.

O excelentă acuitate pentru aproape asociată cu acuitatea scăzută pentru departe


sugerează miopie și astigmatism mic.Acuitatea bună și slabă la aproape sugerează ușoară
hiperopie și astigmatism mic,presbiție sau amplitudine de comodare mică.Acuitatea proastă
pentru departe și aproape sugerează astigmatism semnificativ sau o patologie semnificativă.

În timpul testării iluminarea testului trebuie să fie cam de 3 ori mai mare decât
iluminarea ambiantă.Creșterea iluminării ajută adesea la ameliorarea acuității pacienților
maturi cu deregări timpurii ale maculei,dar poate fi un hndicap în caz că există opacități ale
mediilor oculare.

Dacă petele proxim aparente ale celor doi ochi nu sunt la aceeași distanță,se verifică
întâi compensările și în al doilea rând se analizează dacă acomodările celor doi ochi sunt
egale.

La testările pentru aproape trebuie să se țină seama de poziția pacientului când


lucrează în vederea aproape.

28
Pentru evaluarea preliminară a refracției se pot folosi refractometr optice vizuale sau
refractometre automate.Pentru inspecția preliminară există anexă.

Examenul analitic funcțional:

Examenul vizual trebuie să includă evaluarea focalizării în strânsă legătură cu


binocularizarea şi identificarea. Examinarea trebuie să se facă într-un loc rezervat acestui
scop şi care să satisfacă recomandările expuse în volumul "Metode şi mijloace de testare în
optometria oftalmică”. Formularea instrucţiunilor şi întrebărilor trebuie să se facă clară,
simplă, fără să se sugereze un anumit răspuns. Este important să se noteze toate
comportamentele observate chiar dacă nu par să fie în raport imediat cu determinarea formulei
optice de compensare. Fiecare test se realizează fără a căuta în mod sistematic o valoare a
compensării. Această valoare va fi stabilită numai în momentul în care se compară
comportamentele notate de diferitele teste. Optometristul trebuie să rămână neutru faţă de
comportamentele observate chiar dacă i se par aberante. Testele trebuie să fie realizate
întotdeauna în aceeaşi ordine şi vor purta un număr, ceea ce favorizează comunicarea între
optometrişti. Cercetări în domeniul optometriei funcţionale au fost făcute mai ales în U.S.A.
şi Franţa. Ambele şcoli au propus o metodologie de examinare şi mai ales de analiză. Metoda
americană propune o baterie de teste numerotate de la 1 la 21. Primele două, oftalmoscopia şi
keratometria sunt calitative, celelalte cantitative. Metoda propune pentru fiecare performanţă
corespunzătoare unui test o valoare normală, stabilită statistic. Dacă performanţa este
superioară normei primeste calificativul [High], dacă este inferioară calificativul [Low].
Analiza rezultatelor constă în alcătuirea unor lanţuri (secvente) cu rezultatele testelor. Se
interpretează cazul, propunându-se compensarea corespunzătoare. Metoda se vrea mai
obiectivă, cantitativă (matematizată). Metoda elaborată de "Institut de Visiologie de France"
propune o testare mai complexă şi evidenţierea problemelor vizuale pentru fiecare din
procesele fundamentale ale vederii (focalizare, binocularizare, identificare).

Studiul celor două metode arată ce salt calitativ reprezintă optometria funcţională faţă
de cea clasică. Ambele metode sunt laborioase şi presupun pe lângă un echipament de testare
mai complex şi o mai bună pregătire. În continuare se încearcă combinarea cele două metode
păstrând părţile comune şi folosind pe cât posibil avantajele fiecăreia

29
Tehnica examenului analitic funcţional:
Testul nr.1 Oftalmoscopie:
Scopul testului: Se observă transparenţa mediilor, starea structurilor, aranjamentul optic al
structurilor.
Material utilizat: Oftalmoscop electric, ţinta departe. Eventual oftalmoscop binocular
indirect.
Mod de lucru: Iluminare slabă în laborator.
 Se testează ochiul drept cu ochiul drept, ochiul stâng cu ochiul stâng.
 Se aranjează în oftalmoscop o lentilă convexă de 20 dpt.
 Se observă corneea, conjunctiva, pleoapele.
 Se schimbă lentila cu alta cu putere mai mică şi se observă succesiv umoarea apoasă,
irisul, cristalinul, corpul vitros.
 Se schimbă lentila şi se pune la punct un vas din zona pupilei.
 Se extinde examenul pe o suprafaţă cât mai mare a retinei deplasând instrumentul şi
schimbând orientarea ochiului.
 Se cere subiectului să privească în oftalmoscop şi se observă fovea şi regiunea
maculară.
 Se cere subiectului să fixeze centrul reticulului din oftalmoscop.
 Se observă poziţia foveii în raport cu reticulul şi stabilitatea ei.
Comportamente observabile:
- structuri normale sau anormale;
- medii transparente sau tulburi;
- compensarea este cea necesară punerii la punct pe retină.
Centrarea: stabilă, instabilă, descentrat stabil sau instabil.
Notare:
 Starea structurilor.
 Adâncimea cupei papilară.
 Valoarea compensării pentru punere la punct.

30
Normă:
 Structuri normale.
 Medii transparente.
 Aliniere foveală stabilă, şi centrată pentru fiecare din ochi.
Observație:
Dacă s-a realizat înainte inspecţia vizuală preliminară se pot considera rezultatele acesteia.
Pentru controlul părţii anterioare a ochiului se poate utiliza biomicroscopul cu lampa cu fantă.
Rezultatul testului:
S-au observat la pacient structuri normale,mediu transparent și foveea cu centrare stabilă.

Testul nr.2 Keratometrie:


Scop: Evaluarea gradului de toricitate a corneii (astigmatism).
Material utilizat: Keratometru (Oftalmometru).
Mod de lucru: Iluminare normală. Se determină puterile în secţiunile principale şi orientările
acestor secţiuni.
Comportamente observabile:
o calitatea imaginilor mirelor;
o orientarea secţiunilor principale;
o diferenţa între puterile în secţiunile principale.
Notare: Se notează puterile în secţiunile principale şi orientarea lor sau diferenţa puterilor şi
orientarea secţiunii cu puterea cea mai mică în valoare algebrică.
Normă: Astigmatism nul sau maxim astigmatism fiziologic de 0,5 dpt. cu axa la 0.
Rezultatul testului :
O.S. : puterea =53,5 dpt O.D. : puterea= 51dpt
Rh=7.50 Rh=7.50
Rv=7.50 Rv=7.45

Testul nr.3 Forie obişnuită în vedere departe:


Scop: Evaluarea foriei cu care s-a obişnuit subiectul.
Material utilizat:
 Foropter sau trusa de testare subiectivă.
 Prisma variabilă.
 Prisma de 6 pdpt. sau 8 pdpt.
 Linie verticală de litere cu Vb=1, sau Vb=0,8 sau corespunzătoare acuităţii maxime.

31
Mod de lucru:
Se pune în faţa ochilor compensarea pe care subiectul o poartă. Se introduce în faţa unui ochi
o prismă de 6 sau 8 pdpt. bază sus pentru dedublarea imaginilor testului. Se aduce în faţa
ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect prismatic de ~15 pdpt.bază In. Se
reduce puterea prismatică lent până ce subiectul raportează alinierea celor două imagini.
Comportamentul observabil:
- rămâne putere prismatică bază [in] (exoforie);
- rămâne putere prismatică bază [ex] (esoforie);
- aliniere pentru putere prismatică zero (ortoforie).
Notare: Se notează valorile găsite pentru efect prismatic.
Normă: Exoforie 0,5 pdpt
Rezultatul testului: rămâne putere prismatică Baza In-exoforie 1 pdpt.

Testul nr. 3A. Forie obişnuită în vedere aproape:


Scop: Evaluarea heteroforiei cu care este obişnuit subiectul în vedere aproape.
Material utilizat:
 Foropter (trusa de testare subiectivă).
 Prisma variabilă. Prisma 6-8 pdpt.
 Optotip de fixare cu linie verticală de litere cu acuitate Vb=1,0 pentru aproape sau cu
cea mai bună acuitate a pacientului.
Mod de lucru:
Testul se face cu vechea prescripţie dacă a existat.
Se reglează foropterul (ochelarul de testare) pentru distanţa interpupilară corespunzătoare unui
obiect apropiat. Ţinta se aşează la 40 cm de subiect.
Manipulările ca la testul nr.3.
Comportament observabil: Ca la testul nr.3.
Notare: Se notează valorile găsite şi sensul bazei.
Norma: În plan orizontal 4-6 pdpt.bază internă.
Rezultatul testului : s-au găsit 6 pdpt BI.

Testul nr. 4 Skiascopie pentru departe:


Scop Evaluarea obiectivă a refracţiei ochilor.
Materialul utilizat:
 Skiascop electric.
32
 Ţinta asezată departe (5-10m).
 Foropter sau trusa pentru testare subiectivă.
 Rigla de skiascopie.
Mod de lucru:
 Iluminare ambiantă atenuată.
 Pacientul fixează ţinta cu ambii ochi.
 Observatorul păstrează ambii ochi deschisi şi ochiul drept controlează ochiul drept,
ochiul stâng controlează ochiul stâng. Distanţa observator pacient 0,5m sau 0,67m.
 Se începe cu ochiul drept. Se neutralizează deplasarea reflexului retinian în toate
meridianele.
 Se procedează la fel pentru ochiul stâng.
 Se revine la ochiul drept apoi la cel stâng.
 Pentru distanţa observator pacient de 0,5 m se scade din compensarea găsită + 2 dpt.
iar pentru 0,67 m 1,5 dpt.
Comportamente observabile:
- neutralizare sferică: convex, plan, concav.
- neutralizare cilindrică. Plan la X dioptrii Ax 00 - la 1800
- singură valoare de neutralizare.
- valoare de neutralizare variabilă.
- efect Jello sau foarfece.
- efect Jello.
- imposibil de determinat sensul deplasării umbrei.
- efectul foarfece: imposibil de determinat axele şi puterile (astigmatism
variabil).
Notare: Refracţiile găsite au valori egale cu cele determinate la testul nr.6. Dacă valorile sunt
mai pozitive se apreciază (sup.) ,dacă sunt mai mici se apreciază (inf.).
Rezultatul testului: O.D. = -4 dpt O.S.= -4 dpt
Condițiile inhibitoare sunt mai puternice.Se așteaptă ca paternul vizual să funcționeze eficace
departe,să dea un rezultat mai convex decât la testul 7.
Acest test poate da rezultate asupra calității memoriei vizuale.
Testul nr.5 Skiascopia pentru vedere aproape:
Scop: Evaluarea capacitaţii de punere la punct pe obiecte apropiate.
Material utilizat:
 Skiascop.
 Ţinta în T pentru aproape (Vb=1 şi Vb=0,5) cu litere şi figuri.
 Foropter (refractor) sau trusa de testare subiectivă.
 Rigla de skiascopie.
Mod de lucru: Se aşează ţinta la distanţa de 0,5 m de subiect. În foropter se găseşte poziţia
găsită pentru distanţă. Skiascopul este asezat în acelaşi plan cu ţinta. Se cere subiectului să

33
numere literele de pe ţintă. Se măreşte puterea convexă pentru a se obţine mişcare contra a
reflexului retinian în toate meridianele. Se micşorează progresiv puterea convexă până la
neutralizare într-o secţiune apoi în cealaltă secţiune principală.
Notare:
Puterile totale găsite se înregistrează cu adăugirea cuvântului "GROS".
Acomodarea este afectată de efortul de convergenţă. Cu cât exoforia este mai mare cu atât
efortul de convergenţă va fi mai mare şi deci efortul de acomodare. Pentru a elimina aceasta
influenţă se calculează valoarea NET.
Nr. 5 NET = Nr. 5 GROS - Lag.
Dacă amplitudinea de acomodare este mai mică de 5 dpt. se foloseste relaţia:
Nr.5 NET = Nr. 5 GROS – Lag Amplitudine de acomodare/5
Corecţia Lag se alege din tabel.
Se notează valoarea calculată: Nr.5 NET
Tabelul 4.1. Coecții Lag

Dacă 5 NET > Nr.4 în valoare algebrică, se clasează [sup]; dacă este mai mic se clasează [inf]
Rezultatul testului: : O.D. = -1,5 dpt O.S.= -1,5 dpt
NET = GROS – LAG (Amplitudinea de acomodare/5)
Ampl. de acomodare = 0,25.
O.D. = -1,5 -0,25/5 = ~ -1,50 dpt O.S. = -1,5 -0,25/5 = ~ -1,50 dpt

34
Testul nr. 6 Skiascopie la 1 m:
Scop: Evaluarea punerii la punct la 1 m.
Material utilizat:
 Foropter sau trusa de testare subiectivă.
 Skiascop.
 Ţinta.
 Rigla de skiascopie.
Mod de lucru:
Ţinta se găseste la 1 m.
Compensarea găsită la testul nr.5 este lăsată în foropter şi va da deplasare contra. Se măreşte
puterea în convex pentru a se obţine deplasarea reflexului retinian "contra" în toate secţiunile.
Se reduce puterea convexă progresiv până la neutralizare. Puterea totală găsită reprezintă
valoarea testului nr. 6. Se testează ochiul drept apoi cel stâng, se verifică încă o dată ochiul
drept şi cel stâng.
Notare: Se notează puterea totală pentru testul la 1 m.
Rezulatul testului :
O.D. = -3,50 dpt
O.S. = -3,50 dpt
Testul nr.7 Testul subiectiv (formula de bază):
Scop: Determinarea subiectivă a compensării pentru departe.
Material utilizat:
 Foropter. (Trusa de testare subiectivă).
 Tablou de optotipuri pentru departe (Distoptip).
 Rozeta Parent (Mira Foucault şi capriori).
 Mira cruce cu linii paralele, Cilindrul în cruce ±0,5 şi ±0,25.
 Test roşu - verde polarizat.
Notare: Se notează compensările găsite pentru departe la cei doi ochi OD OS.
Rezultatul testului :
O.D. = -4 dpt Vb=1
O.S. = -4 dpt Vb=1

35
Testul nr.8. Forie indusă în vedere departe de compensarea determinată la testul nr.7:
Scop: Evaluarea foriei purtând compensarea dată la nr.7.

Material utilizat:
 Foropter sau trusa de testare subiectivă.
 Prisme variabile.
 Prisma de 6 pdpt. sau 8 pdpt.
 Linie verticală de litere cu Vb=1 sau cu cea mai bună acuitate a pacientului.
Mod de lucru:
Se reglează foropterul (ochelarul) la distanţa interpupilară pentru departe şi se introduc
compensările găsite la testul nr.7.
Se introduce în faţa ochiului stâng o prismă de 6 pdpt. sau 8 pdpt. bază sus pentru dedublarea
imaginilor testului (spargerea fuziunii).
Se aşează în faţa ochiului drept prisma variabilă cu care se induce un efect prismatic de 15
pdpt. bază internă. Se reduce puterea prismatică lent până ce subiectul raportează alinierea
celor două imagini.
Comportament observabil:
- rămâne putere prismatică bază [in] (exoforie);
- rămâne putere prismatică bază [ex] (esoforie);
- aliniere putere prismatică bază [zero] (ortoforie).
Notare: Se notează valorile găsite pentru efect prismatic.
Norma: 0,5 pdpt Exoforie.
Rezultatul testului: 1 pdpt. Exoforie.

Testul nr.9 Adducţie reală la distanţă (convergenţa relativă pozitivă la distanţă):


Scop: Să se evalueze latitudinile şi rezervele de fuziune în vedere departe.
Material utilizat:
 Foropter (trusa de testare subiectivă).
 Prisme variabile (diasparametre) dacă se foloseşte trusa de testare subiectivă.
 Linia de litere verticală pentru acuitate Vb=1 sau acuitate maximă a subiectului.

36
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Ambii ochi sunt deschişi.
În faţa ochilor se aşează compensările stabilite la testul nr.7. În plus faţă de compensările
respective se adaugă +0,25 dpt. la ambii ochi.
Subiectul ar trebui să remarce o uşoară neclaritate (încetosare).
Se atrage atenţia subiectului asupra sensului noţiunii de uşoară neclaritate şi pentru aceasta se
aşează în faţa ochilor lentile de +0,25. Se înlătură lentilele de 0,25 dpt.
Se aşează prisme variabile în faţa ochilor.
Se cresc lent puterile prismelor în bază externă (ex) până ce subiectul raportează aceeaşi
uşoară neclaritate experimentată mai înainte.Suma prismelor bază [ex] care permite primul
punct de neclaritate este convergenţa relativă pozitivă.
Comportament observabil:
- subiectul vede una sau două linii de litere ;
- subiectul vede întotdeauna două linii de litere;
- subiectul vede întotdeauna una linii de litere.
Notare: Se notează suma prismelor corespunzătoare primului punct de neclaritate.
Norma:
 Între 7 şi 9 pdpt.
 Valoare mai mare ca 9 pdpt. se clasează [sup].
 Valoare mai mică de 7 pdpt. se clasează [inf].
Rezultatul testului : 9pdpt SUP.

Testul nr.10. Convergenta la distanţă (Spargerea fuziunii în bază externă şi recuperare):


Scop: Evaluarea latitudinilor şi rezervelor de fuziune.
Material: Acelaşi material de la testul nr.9.
Mod de lucru:
Se continuă mărirea valorilor prismelor bază [ex] din faţa celor doi ochi simultan.
Se cere subiectului să semnaleze când linia de litere se dedublează net, devine mai uşor de
citit sau pare că se deplasează într-o parte.
Se înregistrează valoarea sumă a celor două prisme corespunzătoare.
Se reduc lent valorile prismelor pâna ce subiectul semnalează că cele două imagini sunt din
nou confundate (punct de recuperare).

37
Se recomandă ca modificarea valorilor prismelor până la punct de neclaritate, dedublare,
recuperare să se facă fără oprire; ele se memorează şi se notează la sfârşit.
Notare: Exemplu. Punct dedublare 20; punct de recuperare 10; se notează 20/10.
Norma: Spargere 19 pdpt., recuperare 10 pdpt. (recuperarea este la 1/2 din spargere).
Rezultatul testului : Spargere 19 pdpt./ recuperare 10 pdpt.

Testul nr.11 Abducţie la distanţă:


Scop: Evaluarea latitudinii şi rezervei de fuziune în vedere departe în abducţiune.
Material: Acelaşi ca la testul nr.9 şi nr.10.
Mod de lucru: Acelaşi ca la testul nr.9 şi nr.10 cu diferenţa că prismele variabile sunt
orientate cu bază internă. Se creşte lent valoarea prismei la cele două diasporometre până la
neclaritate, se continuă până la spargerea fuziunii, se depăşeşte această valoare, se revine până
la recuperare şi la zero. Valorile prismelor pentru fiecare din punctele caracteristice se
memorează şi la sfârsit se notează.
Comportament observabil:
- subiectul vede două linii de litere;
- subiectul vede o linie de litere.
Notare: Se notează suma valorilor prismelor pentru punctul de neclaritate (dacă există),
punctul de spargere şi punctul de recuperare.
Norma: Spargere 9 pdpt., recuperare 5 pdpt.( 1/2 spargere).
Rezultatul testului: spargerea 9 pdpt ,recuperare 6 pdpt.

Testul nr.12 Forie verticală şi ducţiuni verticale la distanţă:


Scop:Evaluarea latitudinilor şi rezervelor de fuziune pe verticală în vedere departe.
Material: Acelaşi ca la testul nr.10. Ţinta este o linie orizontală de litere cu acuitate Vb=1 sau
pentru acuitate maximă a subiectului.
Mod de lucru:
În foropter (ochelarul de testare ) se aranjează în dreptul celor doi ochi compensarea de
la nr.7.
În faţa ochiului stâng se aşează o prisma variabilă cu bază [in] reglată la 10 - 15 pdpt.
pentru obţinerea diplopiei pe orizontală. În faţa celuilalt ochi se aşează diasporametrul reglat
la 6 pdpt. bază sus. Se reduce lent valoarea prismei bază sus până ce subiectul raportează că
cele două linii par să fie la acelaşi nivel. Valoarea restantă a prismei variabile reprezintă foria
verticală. Dacă valoarea restantă are bază sus rezultă hiperforia stânga. Dacă este ortoforie
testul se opreşte. Dacă este heteroforie se determină ducţiunile. Pentru determinarea
ducţiunilor pe verticală se îndepărtează prisma care a disociat lateral. Se măreşte progresiv

38
prisma cu bază jos din faţa ochiului drept până ce subiectul raportează spargerea fuziunii.
Valoarea găsită astfel reprezintă supraducţia ochiului drept. Se revine la zero şi se măreşte
valoarea prismei cu bază sus până la spargere. Valoarea găsită reprezinta infraducţia dreapta.
Se repetă ultimele două operaţiuni pentru ochiul stâng pentru a determina infraducţia şi
supraducţia stânga. Se determină valorile de recuperare a fuziunii pentru ducţiunile verticale
la fel ca pentru cele orizontale.
Notare:
 Valoarea foriei pe verticală.
 Valoarea supraducţiei [bază jos] şi valoarea de recuperare
 Valoarea infraducţiei [bază sus] şi valoarea de recuperare pentru ochiul drept.
Norma:
 Forie verticală zero.
 Infraducţie dreapta: spargere 3 pdpt., recuperare 1 pdpt.
 Supraducţie dreapta: spargere 3 pdpt., recuperare 1 pdpt.
Rezultatul testului:
 Forie verticală zero.
 Spargere 5 pdpt., recuperare 2 pdpt.
 Spargere 4 pdpt., recuperare 1 pdpt.

Testul nr.13B. Forie indusă de ţintă apropiată când subiectul poartă compensarea determinată
de testul nr.7:
Scop: Evaluarea foriei în vedere aproape.
Material:
 Acelaşi de la testul nr.13.
 Ţinta cu optotipuri pentru distanţa de 40 cm.
Mod de lucru: La fel ca testul nr. 13 a dar subiectul foloseşte compensarea dată de testul
nr.7.
Dacă subiectul nu poate citi textul de pe ţinta asezată la 40 cm având acuitate
corespunzătoare ţintei pentru departe se poate mări valoarea compensării la cei doi ochi
simultan, adăugând treptat lentile de +0,25 dpt., până ce ţinta devine citibilă.
Notare: Se notează foria determinată şi compensarea folosită.
Norma:
 6 pdpt exoforie.
 Dacă exoforia este mai mică de 6 pdpt. se clasează [inf].
 Dacă exoforia este mai mare de 6 pdpt. se clasează [sup].
Rezultatul testului: 6pdpt SUP.

39
Testul nr.14A. Cilindrii în cruce în vedere monoculară aproape:
Scop: Determinarea compensării în vedere disociată folosind cilindrul în cruce.
Material:
 Foropter cu prisme variabile şi cilindrii în cruce sau trusa oftalmologică,
diasporametru şi cilindrii în cruce de ±0,5 pdpt. şi ±0,25 pdpt., prisme de 3 pdpt.
 Ţinta cruce cu linii paralele verticale şi orizontale
Mod de lucru:
Ţinta cruce este asezată la 0,4 m de subiect.
În faţa ochilor se aşează compensarea găsită cu testul nr.7.
Iluminarea ambiantă redusă. (Se obturează ochiul stâng).
Se disociază pe verticală vederea binoculară asezând în faţa ochiului drept o prismă de 3 pdpt.
bază jos şi în faţa ochiului stâng o prismă de 3 pdpt. bază sus sau punând în faţa ochiului stâng
o prismă de 6 pdpt. [B.S].
Subiectul vede două imagini ale crucii.
Se întreabă subiectul dacă în imaginea superioară (ochiul drept) liniile verticale şi orizontale
par la fel de negre şi distincte. Dacă nu sunt se egalează dacă este posibil cu lentile cilindrice.
Se repetă operaţia pentru ochiul stâng.
Se aşează în faţa celor doi ochi cilindri încrucişaţi cu axele la 90 şi se măreşte puterea sferică
convexă sau se reduce puterea sferică concavă pentru ca liniile verticale în cele două imagini
să fie mai negre ca cele orizontale.
Se atrage atenţia subiectului asupra imaginii superioare (ochiul drept) şi se reduce puterea
sferică convexă, sau se măreşte puterea sferică concavă până ce liniile ţintei par la fel.
Se repetă operaţiunea pentru ochiul stâng.
Dacă adiţia în faţa unui ochi este mai mare ca la celălalt se repetă operaţiile pentru a fi sigur
de rezultat.
Dacă liniile nu pot fi făcute egale, se păstrează lentila care face ca verticalele să rămână puţin
mai negre ca orizontalele.
Variantă de mod de lucru:
Se obturează un ochi, de exemplu, ochiul stâng.
Se măreşte puterea convexă (sau se micsorează puterea concavă) în mod egal la cei doi ochi
până ce verticalele sunt distinct mai negre. În faţa ambilor ochi se aşează cil X +0,5 = -1 la 90
. Se reduce puterea convexă până se obţine egalitate de netitate (se măreşte puterea concavă).
Se obturează ochiul drept şi se repetă operaţiunile pentru ochiul stâng.
Dacă adiţia în faţa unui ochi este mai mare ca la celălalt se repetă operaţiunile pentru a fi
siguri de rezultat. Dacă egalitatea nu este posibila verticala este preferată.

40
Notare: Se notează rezultatele cu adăugirea [Brut].
Rezultatul testului: O.D. = -2,00 dpt O.S. = -2,00 dpt

Testul nr. 14B. Cilindru în cruce binocular (test cu fuziune) în vedere aproape:
Scop: Evaluarea compensării cilindrice.
Material:
 Ca la testul 14A
Mod de lucru:
Aceeaşi iluminare ca la 14A ; aceeaşi tintă la 40 cm.
Se îndepartează prismele disociatoare şi se lasă în faţa ochilor compensările stabilite la 14A.
Dacă nu este fuziune ea va trebui stimulată; se va nota modul cum a fost stimulată şi faptul că
a fost necesar.
Se întreabă subiectul dacă vede mai net verticalele sau orizontalele.
Dacă orizontalele par mai negre, se măreşte puterea în sens pozitiv până ce verticalele apar
mai negre. Apoi se duce puterea pozitivă până la egalitatea nuanţelor. Dacă egalitatea nu este
realizabilă se lasă compensarea care face orizontalele puţin mai negre. Dacă verticalele rămân
mai negre cu compensare de bază (Nr.7) se reduce puterea convexă până ce apar puţin mai
negre liniile orizontale.
Notare: Se notează compensările. [BRUT cilX bino].
Rezultatul testului: -1,00 dpt.

Test nr. 15A. Forie indusă de compensarea determinată de testul 14a:


Scop: Evaluarea foriei în vederea aproape în plan orizontal când subiectul poartă
compensarea [BRUT].
Material:
 Foropter (trusa de testare subiectivă) reglat pentru aproape.
 Diasparametru
 Prisma de 6 pdpt.
 Ţinta linie verticală de litere
Mod de lucru:
 Iluminare ambiantă normală.
 Compensarea stabilită la 14A
 Se disociază imaginile cu prisma 6 pdpt. bază sus în faţa ochiului stâng.
 Se reglează diasparametrul din faţa ochiului drept la 15 pdpt. bază [in].
 Se procedează în continuare ca la testul 13A începând cu bază [in].

41
Notare: Se notează rezultatul.
Rezultatul testului: 8 pdpt.

Testul nr. 15B. Foria indusă de compensarea stabilită la testul 14b în vedere aproape:
Scop: Evaluarea foriei indusă de 14b.
Material: Ca la testul 13A.
Mod de lucru:
 Iluminare standard
 Se procedează ca la testul 13A.
 Se începe întotdeauna cu prisma bază [in].
Notare: Se notează rezultatul care va permite calculul NET bino al metodei cu cilindri
încrucisaţi (14b).
Observaţie:
Lentile compensatoare folosite pentru testele care urmează după 15b.
Dacă un subiect este incapabil să citească optotipuri cu Vb=1, de exemplu un presbit, se
foloseste formula stabilită la 14b sau altă lentilă care să permită lectură. Oricare ar fi lentila
folosită pentru secvenţele următoare, ea se va numi control.
Dacă subiectul este miop dar nu poartă obişnuit ochelari la citit, lentila control va avea putere
zero.
Dacă este miop dar poartă obişnuit ochelarii şi la citit acestia vor fi "control".
Rezultatul testului: 8 pdpt.

Testul nr. 16A. Convergenţa relativă pozitivă:


Scop: Evaluarea convergenţei relative pozitivă
Material:
 Foropter (trusa de testare subiectivă)
 Prisme variabile
 Ţinta linie verticală de litere cu Vb = 1 sau cu Vb maxim al subiectului.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Se aşează în faţa ochilor formula "control".
În faţa fiecărui ochi se aşează prisma variabilă.

42
Subiectul vizează linia verticală de litere situată la 0,4 m. Se creşte binocular valoarea
prismelor bază externă până ce subiectul nu mai poate recunoaşte nici o literă din ţintă.
Notare: Se notează suma prismelor introduse cu adăugarea prescurtării cuvântului neclar
[Nec].
Rezultatul testului: 7 pdpt NEC.

Testul nr.16 B. Rezerva pozitivă de fuziune:


Scop: Evaluarea rezervei pozitive de fuziune.
Material: Acelaşi ca la testul nr.16A.
Mod de lucru:
Se continuă testul început la punctul 16 mărind valorile prismelor bază ex din faţa ochilor
până ce subiectul nu mai raportează că vede ţinta dublă sau că ea redevine citibilă sau pare că
se deplasează.
Valoarea efectului prismatic total se memorează şi se măreşte arbitrar încă 4-5 pdpt. în
continuare pentru a evita revenirea fuziunii. Se reduc binocular valorile prismelor bază ex şi la
un moment dat subiectul raportează fuzionarea imaginilor. Se memorează valoarea şi se
micşorează în continuare prismele până la zero. Acum optometristul notează valorile .
Notare: X(spart)/Y rec.
Norma: spart 21, recuperare 15 ≅ 2/3 spart.
Rezultatul testului: spart 21 /recuperare 14 .

Test nr. 17A .Convergenta relativă negativă:


Scop: Evaluarea convergenţei relative negativă folosind compensarea control.
Materiale: Aceleaşi ca la testul 16A. Ţinta la 0,4m.
Mod de lucru:
Acelaşi mod de lucru ca la 16A cu deosebirea că prismele sunt orientate [ bază in] bază i
Notare: Se notează valoarea sumă a prismelor din faţa celor doi ochi care corespunde
momentului când subiectul nu mai poate recunoaşte nici una din literele testului. Exemplu: Z -
Nec.
Rezultatul testului: 12 pdpt NEC.

Testul nr. 17 B. Rezerva negativă de fuziune:


Scop: Evaluarea rezervei negative de fuziune.
Materiale: Ca la testul nr.17A.

43
Mod de lucru:
Se realizează secvenţa în continuarea testului 17A. După ce pacientul a raportat că nu mai
poate citi nici măcar una sau două litere din ţintă, se continuă să se mărească binocular
valorile prismelor cu bază [in] până ce acesta semnalează că vede două linii de litere sau că
linia redevine clară, citibilă sau că ţinta se deplasează brusc într-o parte. Se memorează suma
valorilor celor două prisme, se continuă mărirea prismei încă 3 pdpt. după care se micşorează
prismele lent. La un moment dat subiectul semnalează că vede iar o singură linie de litere, se
memorează această valoare şi după ce se revine la zero se notează.
Notare: Se notează suma prismelor pentru punctul de spargere şi pentru cel de recuperare a
fuziunii. Exemplu X spart/Y rec.
Norma: 22/18 sau rec = 3/4 spart.
Rezultatul testului: spart 21/recuperat 18.

Testul nr. 18 Forie şi ducţiune verticală în vedere aproape (9,4 m):


Scop: Evaluarea foriei şi ducţiunii pe verticală.
Materiale:
 Foropter (trusa de testare subiectivă).
 2 Prisme variabile.
 Linia de litere orizontală cu acuitate Vb = 1 sau cu acuitatea maximă a subiectului
pentru distanţa de 0,4 m.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Se reglează distanţa între centrele optice ale lentilelor de pe Foropter (ochelarul din trusă).În
faţa ochilor se aşează compensarea pentru aproape.
În faţa ochiului stâng se aşează prima variabila reglată la 10-15 pdpt. bază [în] pentru
obţinerea diplopiei pe orizontală. În faţa ochiului drept se aşează prisma variabilă reglată la 6
pdpt. bază [sus].
Se reduce valoarea prismei cu bază sus până ce subiectul raportează alinierea celor doua
imagini.
Valoarea indicată de această prismă reprezintă foria verticală (hiperforie stânga dacă rămâne
bază sus).
Se îndepartează prisma care a deviat lateral.
Se măreşte progresiv prisma din faţa ochiului drept bază [jos] până ce subiectul raportează
spargerea fuziunii. Valoarea găsită reprezintă supraducţia ochiului drept. Se micşorează
prisma până la recuperare.
Se revine la zero şi se măreşte prisma cu bază sus până se obţine spargerea. Valoarea
reprezintă infraducţie dreapta. Se micşorează prisma până la recuperare.

44
Se repetă operaţiunile pentru ochiul stâng pentru a avea infraducţia şi supraducţia stânga.
Micşorând lent prismele se găsesc valorile de recuperare.
Notare :Se notează foriile apoi ducţiunile şi valorile de recuperare.
Exemplu: S/D 2 pdpt OD Supraducţie +5 rec +1
Infraducţie -3 rec -1
OS Supraducţie X1 rec Y1
Infraducţie X2 rec Y OD 2
Rezultatul testului: 0

Testul nr. 19 Amplitudinea de acomodare:


Scop: Evaluarea amplitudinii de acomodare.
Material:
 Foropter (trusa de testare subiectivă).
 Tablou de optotipuri pentru aproape.
Mod de lucru: Iluminare ambiantă standard.
Ţinta intens iluminată. Tabloul de optotipuri este asezat la 33 cm.
În faţa ochilor compensarea subiectivă.
Se cere subiectului să citească literele din tabloul de optotipuri corespunzătoare acuităţii
maxime. Dacă subiectul poate citi, se adaugă lentile sferice negative în trepte de -0,25 dpt.,
binocular, până ce subiectul reclamă că ţinta este definitiv neclară.
Valoarea lentilei minus adăugată este sumată cu +2,50 dpt.
De exemplu: Compensarea subiectivă iniţială +1,00 dpt. Lentile negative adăugate -3,00.
Amplitudinea de acomodare va fi A=1,0 -(-3)+2,5=4+2,5. Dacă subiectul este presbiop, se
adaugă lentile sferice pozitive în trepte de +0,25 dpt. binocular până ce citeşte ţinta cu
dificultate. Puterea lentilei pozitivă adăugată la compensarea nr. 7 este scăzută din 2,50 pentru
a se obţine amplitudinea.
Exemplu: compensarea nr. 7 este de +1,00 dpt. Lentilele în foropter după adăugare sunt +2,00
dpt. Amplitudinea va fi 2,50 - 1,00 = 1,50 dpt. Testul descris se repetă şi monocular.
Rezultatul testului: 7 dpt.

Testul nr. 20. Acomodare relativă pozitivă:


Scop: Evaluarea acomodării relativă pozitivă.
Material:
 Foropter (trusa de testare subiectivă).
45
 Ţinta cu optotipuri Vb = 1 sau care mai pot fi recunoscute de subiect.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Ţinta la 40 cm.
Se demarează cu compensarea control.
Se reduce binocular valoarea lentilelor convergenţe sau se măreşte valoarea lentilelor
divergente din faţa ochilor până ce subiectul nu poate citi nici o literă din tintă. Se revine la
control şi se notează.
Notare: Se notează suma lentilelor divergente adăugate, cu compensarea control.
Rezultatul testului: 8,50 pdpt.

Testul nr.21 Acomodarea relativa negativă:


Scop: Evaluarea acomodării relativă negativă.
Material: Acces la testul 20.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Ţinta la 40 cm.
Se demarează cu compensarea control.
Se măreste puterea convergentă sau se reduce puterea divergentă până ce subiectul nu poate
recunoaşte nici o literă (complet neclar).
Notare: Se notează suma puterii lentilei convergentă adăugată cu compensarea control.
Rezultatul testului: -0,75 dpt.

Testul nr. 22 Reflexul pupilar:


Scop: Verificarea echilibrului orto şi parasimpatic la nivelul irisului.
Material:
 Lampa stilou.
 Ţinta tablou cu optotipuri la distanţa de 5 m.
Mod de lucru:
 Iluminatul ambiant atenuat.
 Se cere subiectului să fixeze ţinta cu ambii ochi.

46
Reflexul fotomotor:
Se aşează lampa stilou stinsă la 2 cm în axa pupilei. Se protejează de lumină cu mâna celălalt
ochi. Se aprinde lampa. Se repetă testul în acelaşi mod pentru celălalt ochi.
Reflexul consensual: Se iluminează ochiul drept şi se observă ochiul stâng şi viceversa. În
timpul observaţiei se păstrează lampa stilou aprinsă.
Comportamente observabile:
- reflexul fotomotor:
- Contracţie.
- Lărgire (dilatare).
- Oscilaţii.
- Fără reacţie.
- reflexul consensual: Contracţia ambelor pupile.
Contracţia unei singure pupile.
Notare: Se notează comportamentul observat ca amplitudine şi viteza de răspuns.
Norma: Contracţie consensuală.
Rezultatul testului: contracția ambelor pupile în mod egal.

Testul nr. 23 Reflex de compensare a mişcărilor corpului:


Scop: Se evaluează independenţa mişcărilor oculare faţă de mişcările capului şi corpului.
Material:
Izvor luminos punctiform imobil.
Mod de lucru:
Iluminat ambiant normal.
Se aşează izvorul luminos la câţiva centimetri de rădăcina nasului în planul median şi la
înălţimea ochilor.
Se cere subiectului să fixeze tot timpul izvorul luminos şi să rotească capul, corpul fiind fix, în
plan orizontal de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga, uniform de câteva ori.
Comportamente observabile:
- mişcări regulate ale capului cu menţinerea fixării pe izvor;
- pierderi de fixare la un ochi sau la amândoi ochii urmează mişcarea capului
fără să poată menţine fixarea;
- mişcări de mică amplitudine;
- mişcări asociate ale corpului şi/sau membrelor.

47
Notare:
Se notează:
 mişcările sacadate
 pierderile de fixare
 mişcări asociate
Norma: Mişcări regulate ample ale capului cu păstrarea permanentă a fixării.
Rezultatul testului: s-au observat păstrarea fixării și mișcării regulate ale capului.

Test nr. 24 Reflex de versiune:


Scop: Evaluarea capacităţii de a menţine fixarea pe un obiect în mişcare.
Material: Izvor luminos punctiform mobil (lampa stilou).
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală
Se aşează punctul luminos la circa 10 cm de rădăcina nasului la înălţimea ochilor şi în plan
median.
Se deplasează ţinta în plan orizontal în arc de cerc.
Se cere subiectului să menţină fixarea pe punctul luminos în mişcare.
Comportamente observabile:
- cei doi ochi urmăresc punctul luminos tot timpul şi regulat;
- un ochi pierde fixarea apoi o prinde iar;
- ochii fixează intermitent sau alternativ;
- cei doi ochi sunt incapabili să urmăreasca stimulul luminos;
- urmăririle oculare sunt însoţite de mişcări asociate ale capului şi/sau corpului.
Notare:
 Pierderile şi reluările de fixare scadente.
 Fixare permanentă cu salt pe mediană.
 Fixare intermitentă.
 Mişcări asociate.
Norma: Menţinerea fixării cu mişcări ample şi regulate ale ochilor fără mişcari asociate.
Rezultatul testului: mișcările capului sunt ample și fără mișcări asociate;urmarire regulată.

48
Testul nr. 25 Urmăriri oculare:
Scop: Se evaluează calitatea mişcărilor de versiune în direcţiile principale
Material: Izvor luminos punctiform mobil (lampa stilou)
Mod de lucru:
Iluminatul ambiant normal.
Pacientul stă pe scaun.
Se aşează izvorul luminos punctiform la distanţa de manipulare (distanţa Harmon).
Se cere subiectului să urmărească izvorul care se deplasează în plan vertical perpendicular pe
planul median al corpului pe direcţiile: verticală, orizontală, şi după bisectoarele celor patru
cadrane.
Comportamentele observabile:
- urmăriri continue uniforme,
- pierderi de fixare,
- urmărire cu sacade neuniformă,
- limitări ale mişcărilor în unele direcţii,
- mişcări asociate ale corpului şi sau corpului şi membrelor.
Notare: Se notează prezenţa sacadelor, a urmăririlor neregulate sau regulate, a mişcărilor
asociate.
Norma: Urmărire continuă , regulată fără pierderi de fixare.
Rezultatul testului: Urmărire continuă , regulată și fără pierderi de fixare.

Testul nr. 26 Mişcare în vedere aproape:


Scop: Sondarea tendinţelor posturii binoculare în absenţa susţinerii vederii binoculare în
vedere aproape.
Material:
 Un izvor luminos punctiform (lampa stilou).
 Un ocluzor.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Se plasează izvorul luminos la jumatatea distanţei lui Harmon în planul median la înălţimea
ochilor.
Subiectul fixează izvorul ambii ochi fiind deschişi.
Se maschează un ochi fără a-l atinge. După cinci secunde se descoperă ochiul mascat. Se
observă mişcările ochiului descoperit. Dacă ochiul nu se mişcă, se verifică dacă este aliniat pe
ţintă mascând celălalt ochi. Se procedează la fel cu celălalt ochi.

49
Comportamente observabile:
- ochiul nu mişcă;
- mişcare temporo-nasală;
- mişcare naso-temporală;
- mişcare pe verticală sau oblic;
- ochiul demascat nu se mişcă dar este deviat intern, extern, sus, jos (tropie);
- mişcare asociată a celuilalt ochi.
Notare: Se notează mişcarea sau deviaţia observată.
Norma: Mişcare temporo-nasală:

Rezultatul testului: mișcare temporo-nazală fără deviații.

Testul nr. 27 Mișcare în vedere departe:


Scop: Sondarea tendinţelor posturii binoculare în absenţa susţinerii vederii simultane în
vedere departe.
Material:
 Izvor luminos punctiform (lampa stilou).
 Disociator de vedere binoculară (ocluzor).

50
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală.
Se aşează izvorul luminos la înălţimea ochilor la 5m în plan median.
Se cere subiectului să fixeze izvorul luminos cu ambii ochi.
Se obturează un ochi fără a fi atins. După cinci secunde se descoperă ochiul obturat. Se
observă mişcarea ochiului descoperit. Dacă nu se observă mişcare, se controlează dacă ochiul
este aliniat pe punctul de fixare, acoperind celălalt ochi. Se repetă testul pentru celălalt ochi.
Comportamente observabile:
- nu se mişcă ;
- mişcare temporo-nasală;
- mişcare naso-temporală;
- mişcare pe verticală sau oblic;
- deviere internă-externă, superioară sau inferioară;
- orice altfel de mişcare;
- mişcările asociate ale celuilalt ochi.
Notare: Se notează mişcarea observată.
Norma: Nu se mişcă.
Rezultatul testului : Ambii ochi rămân nemișcați atunci când se face alinierea privirii.

Testul nr. 28 Testul Worth:


Scop: Se evaluează permanenţa vederii simultane aproape şi departe.
Material:
 Lanterna Worth care are pe peretele frontal patru orificii în care s-au montat un geam
alb opal, un filtru roşu şi două filtre verzi.
 Un ochelar cu un filtru roşu şi unul verde complementare.
Mod de lucru:
Iluminat ambiant atenuat.
Se aşează ochelarii pe cap.
Se prezintă subiectului lanterna la distanţa Harmon apoi se departează progresiv.
Se cere subiectului să spună câte puncte luminoase vede şi ce culori au.
Comportamente observabile:
- patru puncte (unu alb, unu roşu, două verzi);
- cinci puncte (2 roşii şi 3 verzi);
- două puncte roşii;
- trei puncte verzi;

51
- alternanţa acestor diverse posibilităţi.
Notare: Se notează numărul şi culorile pentru diferite distanţe.
Norma: 4 puncte; excepţie pentru distanţă mai mică decât distanţa de spargere a fuziunii
când apar 5 puncte.
Rezultatul testului: apariția a 5 puncte,alternant cu 4 puncte.

Testul nr. 29 Perimetrie:


Scop: Evaluarea limitelor câmpului de sensibilitate pentru fiecare ochi.
Material: Perimetru
Mod de lucru:
Subiectul este aşezat pe scaun şi capul îi este rezemat de un suport special. Ochiul care nu se
testează este obturat.
Iluminarea conformă metodei de lucru adoptată.
Subiectul fixează un punct central.
Se deplasează ţinta pe un meridian dinspre exterior spre interior şi se cere subiectului să
semnaleze momentul când percepe ţinta şi când dispare.
Se repetă încercarea pentru 16 meridiane.
Se trasează diagrama. Ţinta poate fi o pastilă albă sau colorată sau punct luminos.
Comportamente observabile:
- reducerea câmpului în toate direcţiile;
- reducerea câmpului într-o direcţie;
- mărimea petei oarbe;
- scotom în interiorul câmpului.
Norma:

Rezultatul testului :mărimea petei oarbă normală,nu există scotom,câmpul nu este redus.

52
Testul nr. 30 Campimetrie:
Scop: Să se determine dacă retina este sensibilă într-o zonă de 250 în jurul foveii.
Material:
 Ecranul tangent.
 Ţintă albă la capătul unei tije de 0,5 .
Mod de lucru: Se aşează subiectul la 1 m de ecran.
Capul fixat.
Ochiul care nu este controlat se acoperă.
Se cere subiectului să fixeze punctul din centrul ecranului.
Se aşează ţinta în centrul proiecţiei petei oarbe (la dreapta pentru ochiul drept).
Se deplasează ţinta după cele 8 direcţii principale pentru a se determina dimensiunile papilei.
Pornind de la periferia ecranului spre centru se caută eventuale scotoame. dealungul celor 8
direcţii.
Comportamente observabile:
- percepţia permanentă a ţintei, cu excepţia zonei corespunzătoare papilei;
- creşterea suprafeţei papilei;
- scotoame.
Norma: Percepţie permanentă a ţintei exceptând zona proiecţiei papilei.
Rezultatul testului :se percepe ținta permanent,exclus zona pupilară.

Testul nr.31 Caroiajul Amsler:


Scop: Sensibilitatea retinei într-o zonă centrală de 20 la 30 cm de subiect.
Material: Joc de caroiaje. 1 ocluzor.
Mod de lucru:
Subiectul poartă compensarea optică eventuală.
Fixează centrul caroiajului monocular. Se cere subiectului să fixeze permanent centrul şi să
spună dacă vede cele 4 colţuri şi 4 laturi, dacă toate liniile par paralele, dacă nu observă o
gaură sau zone mai neclare, vualate. Caroiajul trebuie bine iluminat.
Comportamente observabile:
- este văzut tot caroiajul;
- una sau mai multe zone dispar.
Norma: Întreg caroiajul este văzut.
Rezultatul testului : caroiajul este văzut în întregime.

53
Testul nr. 32 Capacitatea de a vedea culorile:
Scop: Se determină dacă subiectul este sensibil la diferite lungimi de undă (culori).
Material:
Un joc de jetoane de diferite culori; fiecare culoare se regăseşte pe două jetoane.
Mod de lucru:
Iluminare ambiantă normală. Se cere subiectului să aranjeze jetoanele perechi de aceeaşi
culoare. Pentru copii sub 5 ani se prezintă un jeton şi se cere să se găsească unul la fel.
Comportamente observabile:
- împerecherea este integral realizată;
- inversează unele culori;
- confuzie totală a culorilor.
Norma: Reuşită totală.
Rezultatul testului : împerecherea este integral realizată.

Test nr.33 Discriminarea detaliilor:


Scop: Determinarea acuităţii în vedere departe şi aproape.
Material:
 Ochelari cu ocluzor.
 Pentru departe:
 Tablou de optotipuri sau proiector de teste.
 Pentru aproape: tablou de optotipuri sau set de cartoane cu litere negre pe fond alb sau
figuri stilizate negre pe fond alb din ce în ce mai mici.
Mod de lucru:
Se testează monocular. Se prezintă optotipuri din ce în ce mai mici şi se cere subiectului să-l
recunoască sau să indice în cazul inelelor Landolt poziţia spărturii. Pentru preşcolari se
foloseşte un inel cu tăietură pe care să-l orienteze corespunzător optotipului. Dacă subiectul
nu recunoaşte toate optotipurile de pe o linie se izolează un optotip. Se repetă controlul pentru
celălalt ochi şi apoi binocular.
Comportamente observabile:
- toate optotipurile sunt recunoscute;
- subiectul face unele erori;
- subiectul este incapabil să recunoască optotipurile.
Notare: Se notează acuitatea pentru fiecare ochi pentru departe şi distanţa Hormon. Se
consemnează metoda folosită.
Norma: Pentru adolescenţi Vb = 1,25, pentru maturi Vb = 1. Acuitatea este aceeaşi dacă
recunoaşte unul sau mai multe optotipuri.

54
Rezultatul testului: acuitate 1 pentru fiecare ochi,cu compensare.

Testul nr. 34 Integrare spaţială:


Scop:Testarea modului cum se recepţionează principalele coordonate ale spaţiului.
Material:
 Cartoane 15*20 cm care conţin câte una din figurile: linie verticală, linie orizontală,
cruce, cerc, pătrat, triunghi, figură universală, romb.
 Creion, hârtie pentru desenat.
Mod de lucru:
Se prezintă copilului cartoanele unul câte unul şi i se cere să reproducă cu creionul pe o hârtie
albă figura pe care o vede. Cartonul rămâne în faţa copilului până termină.
Comportamente observabile şi notare:
- cu ce mână ţine creionul;
- poziţia foii şi dacă este răsucită în timpul reproducerii;
- trăsătura este continuă sau discontinuă;
- orientarea trăsăturii (de jos în sus sau invers, de la dreapta la stânga sau
invers);
- reproducere fidelă;
- reproducere deformată;
- imposibilitatea de a reproduce modelul.
Norma:
 Până la 4 ani-reproducere fidelă a liniilor orizontală, verticală şi a crucii.
 De la 4 la 5 ani - reproducere fidelă a cercului, pătratului, triunghiului.
 La 6 ani - Reproducere fidelă, orientată a figurii universale.
 La 7 ani - Reproducerea rombului.

Testul nr. 35 Memorie vizuală:


Scop: Evaluarea capacităţii de memorie vizuală.
Material:
 Cartoane 15*10 reprezentând figuri organizate din ce în ce mai complexe.
 Cronometru.
Mod de lucru:
Optometristul se aşează cam la un metru în faţa subiectului care are în faţă o hârtie şi creion.
Arată subiectului timp de 5 secunde un carton. După alte 10 secunde subiectul trebuie să
reproducă ce era pe cartonul respectiv. Se repetă experimentul pentru 10 cartoane fiecare
având pe ele figuri geometrice din ce în ce mai complexe.

55
Comportamente observabile:
- reproducere completă;
- reproducere parţială.
Norma: Reproducere completă conformă.
Exemple de figuri pe cartoane.

Rezultatul testului: Reproducere completă.

Testul nr.36 Viteza de citire:


Scop: Evaluarea eficacităţii mecanismelor care iau parte la procesul de citire în funcţie de
norme, de cadrul şcolar sau profesional.
Material:
Baterie de 6 teste de lectură adaptate în funcţie de vârsta subiectului, respectând condiţiile din
tabel.
Nivel Clasa Nr. Cuvinte conținute în text
I cls. I-a primară 100
II Cls. II-a 300
III Cls.V-a 800
IV Cls. IX-a 1200
V Cls.X-XII 1500
VI Ciclul superior 2000

Observaţii: În funcţie de dificultăţile previzibile se poate propune text de nivel mai scăzut.
Pentru adult ambliop se poate recomandă nivelul IV.
Mod de lucru: Iluminare bună a textului. Postura cea mai convenabilă (Exemplu masa la
20⁰ )
Se înregistrează durata lecturii.
Comportamente observabile:
- testul dă o apreciere subiectivă şi obiectivă a eficacităţii lexice.
Aprecierea obiectivă:
Viteza de lectură se evaluează prin raportul:

56
V1=Nr.cuv int e citite/Durata (minute)
Eficacitatea lexică Rv se calculează cu relaţia :
Rv=V1(viteza de lectura)/Vn(viteza normalizată)
Aprecierea subiectivă:
Comportamente posturale:
evoluţia posturii aşezat pe scaun în timpul testului (se apropie sau se depărtează, mişcă,
schimba poziţia, ticuri, se încruntă, etc)
Comportamente oculare:
Opriri de fixare, mişcă numai capul, mişcă tot corpul, urmăreşte cu degetul, sare peste linii, se
întoarce, îşi freacă ochii, vorbeşte în timp ce citeşte, mişcă falca, etc.
Observații: Observarea motricităţii oculare în timp ce citeşte subiectul folosind o oglindă,
permite să se detecteze deficienţe de aliniere momentană care apar când binocularitatea este
fragilă. Se poate deasemenea aprecia numărul de fixări pe o linie de text şi să se deducă
câmpul mediu de percepţie.
Norme obiective:

Normele corespund unui nivel intelectual normal şi într-un ciclu de studii normale. Ele sunt
calculate pentru o estimare medie a întelegerii de 70%.
Normele pot fi modificate pentru cazuri speciale.
Norme subiective:
 Postură normală, constantă în timpul lecturii.
 Motricitate oculară bună (opriri lungi şi deplasare rapidă).
 Fără vorbire.
Rezultatul testului: se observă opriri de fixare ,clipiri dese și ticuri verbale și de poziție.Poziția
ușor aplecată și urmărirea parțială cu degetul.

57
Testul nr. 37 Testul roşu - verde pentru vedere departe:
Scop: Verificarea compensării.
Material:
 Ţinta cu optotip, acelaşi cerc sau pătrat sau altă figură geometrică negru pe fond verde
şi pe fond rosu.
 Foropter (trusa de testare subiectiva).
Mod de lucru:
Iluminat ambiant normal.
Se obturează ochiul stâng. Ochiul drept vizează ţinta şi i se cere să spună dacă par optotipurile
mai negre pe verde sau pe roşu. Se elimină diferenţa cu lentile din trusa. Se repetă
operaţiunile pentru celălalt ochi.
Comportament observabil:
1) Egalitate de aspect.
2) Mai negru pe roşu.
3) Mai negru pe verde.
Apreciere:
1) Emetropie sau compensare emetropică divergentă.
2) Miopie - necesară adiţie divergentă.
3) Hipermetropie - necesară adiţie convergentă.
După compensare se verifică binocular cu test roşu - verde polarizat.
Notare: Se notează comportamentul observat şi compensările găsite.
Norma: Egalitate de netitate.
Rezultatul testului: O.D. = -1,00 dpt O.S. = -1,00 dpt

Testul nr. 38 Testul roşu - verde în vedere aproape:


Scop: Verificarea compensării în vedere aproape.
Material:
 Ţinta specială cu cerc, pătrat sau altă figură negru pe fond verde şi fond roşu.
 Foropter (Trusa de testare subiectivă).
Mod de lucru:
Iluminat ambiant normal. Se acoperă un ochi. Se aşează ţinta roşu - verde pentru vedere
aproape la distanţa de lucru minimă şi se întreabă subiectul dacă vede caracterele la fel de
negre pe roşu şi verde. Chiar în caz afirmativ se apropie semnificativ ţinta care va fi văzută
mai neagră pe verde, apoi să îndepărtează până vede mai net pe roşu. Se cere subiectului să se
apropie până la egalitate de netitate pe verde şi roşu. Dacă distanţa este prea scurtă se

58
micşorează adiţia convergentă, dacă este prea lungă se măreşte. Se repetă operaţiunile pentru
celălalt ochi şi se verifică dacă egalitatea de netitate se obţine pentru aceeaşi distanţă. Se
controlează în vedere binoculară echilibrul cu testul roşu - verde polarizat.
Notare: Se notează valorile compensărilor şi distanţa subiect - ţintă pentru care s-a obţinut
egalitatea de netitate.
Norma: Egalitatea de netitate pentru distanţa de lucru invocată.
Rezultatul testului: valorile găsite sunt de -1,00 dpt la ambii ochi,distanța de lucru este cea
normală , cea a lui Harmon.
Comportamentele definite de teste pot determina în urma analizei problemele vederii,
metodele şi mijloacele de ameliorare. Realizarea tuturor testelor cere mult timp chiar şi unui
optometrist experimentat. Ca să nu obosească pacientul se programează testarea în două sau
trei şedinţe. Preferabil ca pacientul să rămână clientul cabinetului; astfel se poate urmări
evoluţia vederii sale în timp şi nu este necesar să se refacă toate testele, ele fiind păstrate în
dosarul său.
Unele teste corespund cu cele din inspecţia preliminară, deci nu este cazul să fie repetate.
Pentru pacienţi ocazionali nu este necesar să fie făcute toate testele pentru că de cele mai
multe ori problemele lor sunt simple şi pot fi analizate contând pe un număr restrâns.

Tabelul 4.2. Centralizarea testelor


Testul nr. Starea/Valoarea Normă
1. Oftalmoscopie.  S-au observat la pacient  Structuri normale.
structuri normale,mediul  Medii transparente.
transparent și foveea cu  Aliniere foveală
centrare stabilă. stabilă, şi centrată
pentru fiecare din
ochi.

2. Keratometrie. OD: OS:  Astigmatism nul sau


Puterea= 51 dpt Puterea= 53,5 dpt maxim astigmatism
Rh=7.50 Rh=7.50 fiziologic de 0,5 dpt.
Rv=7.45 Rv=7.50 cu axa la 0.
3. Forie obişnuită în  Rămâne putere prismatică Bază  Exoforie 0,5 pdpt.
vedere departe. In- exoforie 1pdpt.
4. Forie obişnuită în  S-au găsit 6 pdpt BI.  În plan orizontal 4-6
vedere aproape. pdpt.bază internă.
5. Skiascopie pentru O.D. = -4 dpt O.S.= -4 dpt
departe. Condițiile inhibitoare sunt mai
puternice.Se așteaptă ca paternul
vizual să funcționeze eficace
departe,să dea un rezultat mai convex
decât la testul 7.
Acest test poate da rezultate asupra
calității memoriei vizuale.

59
6. Skiascopia pentru O.D. = -1,5 dpt O.S.= -1,5 dpt
vedere aproape. NET = GROS – LAG (Amplitudinea
de acomodare/5)
Ampl. de acomodare = 0,25.
O.D. = -1,5 -0,25/5 = ~ -1,50 dpt
O.S. = -1,5 -0,25/5 = ~ -1,50 dpt
7. Skiascopie la 1 m. O.D. =-3,50 dpt
O.S. = -3,50 dpt
8. Testul subiectiv O.D. = -4 dpt Vb=1
(formula de bază). O.S. = -4 dpt Vb=1
9. Forie indusă în  1 pdpt exoforie  0,5 pdpt exoforie
vedere departe de
compensarea
determinată la testul
nr.7.
10. Adducţie reală la  9 pdpt SUP  Între 7 şi 9 pdpt.
distanţă  Valoare mai mare ca 9
(convergenţa pdpt. se clasează
relativă pozitivă la [sup].
distanţă).  Valoare mai mică de 7
pdpt. se clasează [inf].
11. Convergenta la  Spargere 19pdpt/recuperare  Spargere 19 pdpt.,
distanţă (Spargerea 10pdpt recuperare 10 pdpt.
fuziunii în bază  (recuperarea este la
externă şi 1/2 din spargere).
recuperare).
12. Abducţie la  Spargere 9pdpt/recuperare  Spargere 9 pdpt.,
distanţă. 6pdpt recuperare 5 pdpt.( 1/2
spargere).
13. Forie verticală şi  Forie verticală zero.  Forie verticală zero.
ducţiuni verticale la  Spargere 5 pdpt., recuperare 2  Infraducţie dreapta:
distanţă. pdpt. spargere 3 pdpt.,
 Spargere 4 pdpt., recuperare 1 recuperare 1 pdpt.
pdpt.  Supraducţie dreapta:
spargere 3 pdpt.,
recuperare 1 pdpt.
14. Forie indusă de ţintă  6pdpt SUP.  6 pdpt exoforie
apropiată când  Dacă exoforia este mai
subiectul poartă mică de 6 pdpt. se
compensarea clasează [inf].
determinată de testul  Dacă exoforia este mai
nr.7. mare de 6 pdpt. se
clasează [sup].
15. Cilindrii în cruce în O.D. = -2,00 dpt O.S. = -2,00 dpt
vedere monoculară
aproape.
16. Cilindru în cruce  -1,00 dpt.
binocular (test cu
fuziune) în vedere

60
aproape.
17. Forie indusă de  8 pdpt.
compensarea
determinată de testul
14a.
18. Foria indusă de  8 pdpt.
compensarea
stabilită la testul 14b
în vedere aproape.
19. Convergenţa  7 pdpt NEC.
relativă pozitivă
20. Rezerva pozitivă de  Spart 21 pdpt /recuperat 14  spart 21, recuperare 15
fuziune. pdpt. =᷉ 2/3 spart.
21. Convergenta  12 pdpt Nec.
relativă negativă.
22. Rezerva negativă de  Spart 21/recuperat 18.  22/18 sau rec = 3/4
fuziune. spart.
23. Forie şi ducţiune  0.
verticală în vedere
aproape (9,4 m).
24. Amplitudinea de  7 dpt.
acomodare.
25. Acomodare relativă  8.50 pdpt
pozitivă.
26. .Acomodarea  -0,75 dpt
relativa negativă
27. Reflexul pupilar.  Contracția ambelor pupile în  Contracţie
mod egal. consensuală.
28. Reflex de  S-au observat păstrarea fixării  Mişcări regulate ample
compensare a și mișcării regulate ale capului. ale capului cu
mişcărilor corpului. păstrarea permanentă a
fixării.
29. Reflex de versiune.  Mișcările capului sunt ample și  Menţinerea fixării cu
fără mișcări asociate. mişcări ample şi
regulate ale ochilor
fără mişcari asociate.
30. Urmăriri oculare.  Urmărire este continuă,regulată  Urmărire continuă
și fără pierderi de fixare. regulată fără pierderi
de fixare.
31. Mişcare în vedere  Mişcare temporo-nasală:fără  Mişcare temporo-
aproape. deviații. nasală.
32. Mișcare în vedere  Ambii ochi rămân nemișcați  Nu se mișcă.
departe. atunci când se face alinierea
privirii.
33. Testul Worth.  Apriția a 5 puncte,alternant cu  4 puncte; excepţie
4 puncte. pentru distanţă mai
mică decât distanţa de
spargere a fuziunii
când apar 5 puncte.

61
34. Perimetrie.  Mărimea petei oarbă normală
 Nu există scotom
 Câmpul nu este redus pe nici o
direcție.
35. Campimetrie:  Se percepe ținta  Percepţie permanentă
permanent,exclus zona a ţintei exceptând zona
papilară. proiecţiei papilei.
36. Caroiajul Amsler.  Caroiajul este văzut în  Întreg caroiajul este
întregime. văzut.
37. Capacitatea de a  Împerecherea este integral  Reușită totală.
vedea culorile. realizată.
38. Discriminarea  Acuitatea 1 pentru fiecare  Pentru adolescenţi Vb
detaliilor. ochi,cu compensare. = 1,25, pentru maturi
Vb = 1.
 Acuitatea este aceeaşi
dacă recunoaşte unul
sau mai multe
optotipuri.
39. Integrare spaţială.  Până la 4 ani-
reproducere fidelă a
liniilor orizontală,
verticală şi a crucii.
 De la 4 la 5 ani -
reproducere fidelă a
cercului, pătratului,
triunghiului.
 La 6 ani - Reproducere
fidelă, orientată a
figurii universale.
 La 7 ani -
Reproducerea
rombului.
40. Memorie vizuală.  Reproducere completă.  Reproducere completă
conformă.
41. Viteza de citire.  Se observă opriri de  Postură normală,
fixare,clipiri dese și ticuri constantă în timpul
verbale și de pozișie.Poziție lecturii.
puțin aplecată și urmărire  Motricitate oculară
parțială cu degetul. bună (opriri lungi şi
deplasare rapidă).
 Fără vorbire.
42. Testul roşu - verde O.D. = -1,00dpt O.S. = -1,00 dpt  Egalitate de netitate.
pentru vedere
departe.
43. Testul roşu - verde  Valorile găsite sunt de -1 dpt la  Egalitatea de netitate
în vedere aproape. ambii ochi .distanța de lucru pentru distanţa de
estea cea normală,și anume cea lucru invocată.
a lui Harmon.

62
Cap 5

Terapeutica optometrică
Miopia

Este un viciu de refracție caracterizat printr-un dezechilibru între puterea sistemului


dioptric și lungimea axului antero-posterior manifestat în sensul unui exces de convergență.

Focarul principal imagine se formează înaintea retinei, iar pe retină imaginea unui
punct este sub forma unui cerc de difuziune. Se caracterizează în fond printr-un plus de
dioptrii deși se notează cu semnul “-”.

Figura 5.1. Formarea imaginii ochiului normal și a celui miop

Caracteristicile miopiei:

- În funcție de valoarea dioptrică:


a. Miopie mică până la 3 dpt.
b. Miopie medie între 4 și 6 dpt
c. Miopie mare peste 6 dpt.
- În funcție de etiopatogenie:
a. Miopie axială

63
b. Miopie de curbură
c. Miopie de indice
- În funcție de gradul de alterare al structurilor globului ocular:
a. Miopie simplă
b. Miopie patologică, degenerativă
c. Miopie malignă

Miopia se poate compensa cu lentile aeriene divergente, cu lentile de contact sau prin
chirurgie laser, în cazul unor dioptrii foarte mari.

Figura 5.2. Ochiul miop compensat

Frecvența miopiei variază cu vârsta. La naștere aproximativ 5% dintre copii sunt miopi
– myopia congenital. La vârsta adultă 25-30% din populație prezintă miopie din care numai
3% sunt miopii patologice.

Miopia simplă

Apare in jurul vârstei de 8-10 ani. Este denumită și miopia școlarului. Miopia simplă
este de origine constituțională. Focarul principal imagine situându-se în repaos acomodativ
înaintea retinei, rezultă că, pentru a fi văzut clar, obiectul trebuie să se apropie de ochi până
când, focarul deplasându-se și el în același sens, ajunge să coincidă cu retina. Rezultă că
poziția punctului remotum este între infinit și ochi iar punctul proxim este situat mult mai
aproape de ochi.

64
De aici decurg consecintele inerente: ochiul miop, neavând un mecanism compensator
intrinsec cum are hipermetropul, nu vede clar dincolo de punctul acomodativ mai mic, îl poate
menține timp mai îndelungat și poate realiza o proximitate mai mare. De aici abilitatea
deosebită a ochilor miopi pentru meserii ce necesită diferențierea detaliilor fine – ceasornicar,
bijutier. Efortul de acomodare fiind minim, se modifică relația acomodație – convergență cu
tendință spre strabism convergent. Presbiopia apare mai târziu sau deloc. Tulburările
patologice ale acomodației nu sunt resimtite de ochiul miop.

Simptomatologie:

 Neclaritatea vederii la distanță


 Eventual așa numita astenopie musculară: oboseală mușchilor convergenței
 Miopul este obligat tot timpul să conveargă și convergența nu este susținută
de acomodație
 Atitudine particulară: pacienții, pentru a vedea clar la distanță, strâng
pleoapele.

Obiectiv, în afara tulburărilor de refracție, globul ocular este normal.

Evoluție: miopia progresează lent cu 1-2 dpt până în jurul vârstei de 25 de ani când în
general, se stabilizează.

Tratamentul: corecție optica cu lentile divergente. Se va prescrie cea mai slabă lentilă
divergentă ce asigură maximum de acuitate vizuală. Se recomandă portul permanent al
ochelarilor. La vârsta presbiopiei, se vor prescrie ochelari adecvați pentru lectură.

Miopia malignă

Este mult mai rară. Este o anomalie congenitală, adeseori transmisibilă genetic
dominant. Tulburarea de refracție este prezentă de la naștere cu valori dioptrice mari, peste -
10 dpt. progresează tot timpul vieții, intermitent, până la valori dioptrice mari: -20 dpt până la
-30 dpt și mai mult.

Simptomatologia funcțională:

 Acuitatea vizuală scăzută chiar și cu lentile corectoare deoarece corecția


optică aeriană nu poate fi niciodată totală: imaginea retiniană ce s-ar forma

65
prin lentilele corespunzătoare unor valori dioptrice mari de miopie ar fi sub
dimensiunea minimum vizibil.
 Câmpul vizual este redus concentric pentru alb și culor, se constată o lărgire a
petei oarbe și scotoame uneori.
 Simțul luminos este sub normal: hemeralopie la mari miopii, examenul
simțului cromatic evidențiază deficiențe pentru albastru.

Simptomatologia obiectivă:

Modificările patologice interesează toate structurile oculare. Pe măsură ce leziunile


degenerative progresează, apare o scădere a acuității vizuale, progresivă.

Complicații: cataractă complicată, luxația cristalinului, dezlipirea de retină.

Miopia degenerativă se poate asocia cu malformații genetice ale segmentului anterior


al ochiului sau cu segmentul posterior al ochiului.

Asociația miopiei cu glaucomul cu unghi deschis ridică probleme în privința


dificultăților de depistare: scăderea rigidității sclerale caracteristică miopiei riscă să mascheze
o hipertensiune intraoculară moderată. De aici decurge necesitatea examenului tensiunii
intraoculare prin aplanație.

Tratament optic: se recomandă corecție subtotală având în vedere faptul că lentila


biconcavă, ce-ar permite corecția totală, reduce dimensiunea imaginii retiniene sub minimum
vizibil. Pentru ameliorarea acuitații vizuale se recomandă lentile de contact, care permit o
corecție mai apropiată de valoarea totală a miopiei. Pentru lectură se poate indica o corectție
diferențială si la vârste mai tinere.

66
Cap 6
Proiectarea echipamentului de compensare

Pe baza testărilor unui pacient s-a stabilit corecția astfel:

OD = -4 dpt
OS = -4 dpt

Amplitudinea de acomodare: 7 dpt

Distanţa vertex: b = 12 mm = 0,012 m.

Refracţia la ambii ochi: - 4 dpt ;


Punctul proxim reiese din relaţia amplitudinii de acomodare:

A=R-P
P=R-A
P = -4 – 7 = - 11 dpt

Poziția punctului proxim : Sp=1/P; Sp=1/-11= -0,09 m;


Poziția punctului remotum : SR=1/R; SR=1/-4= -0,25 m;
Parcursul de acomodare pentru ochiul neacomodat: SR - SP= -0,25 + 0,09= -0,16 m;
Puterea frontifocală imagine a lentilei de corecţie este: F=R/1+bR ;
F= -4/1+0,012*(-4)= -4,20 dpt =᷈ -4 dpt
f ’=1/'SF =>f’=1/-4,00=-0,25 m
Faţă de lentila de corecţie punctul proxim se află la distanţa:

sP* = sP + b = -0,09 + 0.012 = -0,078 m;


Datorită corecţiei prin lentilă, punctul remotum devine punctul remotum corectat şi se află la -
∞, iar punctul proxim corectat va fi la distanţa:

s’p=f ’*s*p/ f ’-s*p


s’p=(-0,025)*(-0,078)/-0,25+0,078= - 0,1133 m

Acomodarea maximă pusă în joc este: APC = AC = RC - PC =-1/s’p=8,82 dpt

Poziţia punctului de lucru pentru ochiul compensat este: sM = - 0,330 m


s*M= - 0.330 + 0,012 = - 0,318 m;
s’M=f ’*s*M/f ’-s*M
s’M= (-0,025)*(-0318)/(-0,25)+0,318=-0,4m
AA = -1/s’M ; AA = -1/-0,4 = 2,5 dpt
Acomodarea aparentă disponibilă pentru ca ochiul să nu obosească este:
AAD=2/3APC
AAD=2/3*8,82=5,88 dpt

67
Pentru că AA < AAD , nu este necesară corecţia pentru vedere aproape.

Figura 6.1. Punctele proxim și remotum înainte și după corecție și punctul de lucru al
ochiului drept
Ştiind că pupila de intrare a ochiului necompensat are diametrul d` = 4mm, vom
calcula diametrul pupilei de intrare a ochiului compensat, unde g′ factorul de formă al lentilei
este 1.
Poziţia pupilei de intrare:
c= x′ = b+ 0,003 =0,012 + 0,003 = 0,015 m = 15 mm

d= d’*g’/1-c*SF’

d=0,004*1/1,006=0,003976 m

x’/x=1-x’*’/g => x = 0,015*1/1-0,015*(-4)=0,014913 m=14,91 mm

68
În cazul miopului, pupila de intrare a sistemului lentilă-ochi este mai mică decât la ochiul
necompensat.
Refracţia pupilară:

Rp=’SF/1-c*’SF

Rp= -4/1-0,015*(-4)=-3,97 dpt

βp =d’/d => βp =0,004/0,003976 = 1,006


X= proximitate obiect = 3, = ochi emetrop = 60 dpt

Diametrul petei de difuzie:

 = -d’*(X-Rp)/+Rp/ βp
= -0,004 * 6,97/56,05 = -0,0004974 m
Mărimea imaginii retiniene pentru ochiul compensat este:
u’/u = g’* (1+c* Rp)
u’/u = 1*[1+0,015*(-3,97)]=0,94
Calculul lentilei de corecţie

Se cunoaste : ’S'F' = - 4,00 dpt

Se aleg: n = 1,525; d = 1,5 mm; D = 60 mm

Lentila de corecţie va fi un menisc divergent. Pentru a micşora astigmatismul fasciculelor


oblice se alege o lentilă care asigură poziţii foarte apropiate ale focarelor sagitale (Fs) și
tangenţiale (Ft), chiar la unghiuri de câmp mari. În acest sens pentru puterea ’S’F’ = -
4,00 se alege din diagrama lui Oswald 1 = + 6 dpt.
Factorul de formă al lentilei este:

g’ =1/1-d/n*1

g’=1/1- 0,0015/1,525*6=1,005
Se calculează razele de curbură ale lentilei:

1= +6 dpt
1=n-1/r1

69
LENTILA – 4,00 dpt

Acoperiri optice
Vizibil N IOR 5473: Rd = 0,8
∆nE 2B f’=253,76 mm
∆(nf’- ne’) 3V s’F’= -252,27 mm
ɸ’s’F’= -4 dpt
Omogenitate 1
Birefringentă 1
Striuri 1B
Bule 2G
R1 4
R2 3
∆R1 0,5
∆R2 0,5
∆R1,2 3CE
C1 0,2
C2 0,3
Acuratețe 7

Suprafața A este suprafața de referință pentru centrare


Condiții tehnice :

Proiectat Iacob Bogdan Material:


Desenat Iacob Bogdan Sticlă B7
FENA
Verificat
Contr.STAS
Aprobat Masa:
U.P.B Inginerie mecanică și Scara: MENISC CONCAV
mecatronică-Optometrie Data: -4,00 dpt

70
r1=n-1/1

r1=1,525-1 / 6 =0,00875 m= 87,5 mm

’S’F’=2+1* g’
2=’S’F’-1*g’
2=1-n/r2
r2=1-n/2

r2=-1,525/-4=0,00525 m=52,5 mm

Fig.6.2. Menisc divergent

Elementele geometrice:
 r1, r2 – razele de curbură;
 d – grosimea la centru;
 t – grosimea la margine;
 D – diametrul lentilei;
 h1, h2 – înălţimile.
Elementele optice:
– n – indicele de refracţie ( cu cât este mai mare, cu atât lentila este mai subţire, se
recomandă indici de refracţie mari în cazul dioptriilor mari )
– 1,2 – puterile celor două suprafeţe (suprafeţele sunt doi dioptri cu centrele în
S1, respectiv S2)
Determinăm grosimea la margine a lentilei (t), prin formula: t = h2 + d – h1.

71
Se calculează h1 şi h2 , săgeţile razelor de curbură:

𝐷2
h1 = r1 - √𝑟12 − = 5,30 mm
4

𝐷2
h2 = r2 - √𝑟22 − = 9,45 mm
4

t = h2 + d – h1
t = 5,65 mm
Întrucât lentila de corecţie este un menisc divergent, grosimea la margine trebuie să fie mai
mare decât grosimea la centru, adica t > d (3,38 >1,5).

Parametrii lentilei de corecţie (menisc divergent):


 grosimea la centru, d = 1,5mm;
 grosimea la margine, t = 5,65m;
 r1 = 87,5 mm
 1 = 6 dpt
 r2 = 52,5 mm
 2 = -10,00 dpt
 ’S'F' = - 4,00 dpt
 h1 = 5,30 mm
 h2 = 9,45 mm
 diametrul D = 60 mm
Drumuirea paraxială obiectivă directă pentru lentila de corecție de departe:
DIOPTRUL 1 DIOPTRUL 2
s ∞ -251,16
n 1 1.525
n’ 1.525 1
r 87,5 52,5
𝑛 0 -0.006
𝑠
n-n’ -0.525 -0.252
𝑛′ − 𝑛 0.006 0.01
𝑟
𝑛 𝑛′ − 𝑛 0.006 -0.003964
+
𝑠 𝑟

72
𝑛′
s’=𝑛 254.16 -252,27 = S’F’
𝑛′ −𝑛
+
𝑠 𝑟

d 1,5 -

s2 = s’1 - d ;
s2 = 254,16 – 1,5 = 252,66 mm
𝑆1′ ∗𝑆2′
f’ = 𝑆2
= - 253,76 mm ; S’F' ' 252,27 mm

’S'F '= 𝑓1′ =>’S'F '= -4,20 =֮-4 dpt


Punctul Q se află faţă de cel de-al doilea dioptru al lentilei de corecţie la distanţa:s’P’2=28,5
mm.
Se determină poziţia punctului conjugat lui Q, Q′ , în raport cu primul dioptru:
1 𝑛 1 𝑛
= + −
s’P’ s’P2 𝑟2 𝑟2
s’p2=33,88 mm
s’p1= S’p2 + d
s’p1= 35,38 mm
𝑛′ 1 𝑛′ 1
= + −
s’P’1 S’P1 𝑟1 𝑟1
s’p1=26,951 m

Figura 6.3 Centru de rotație al ochiului

73
Se va face drumuirea trigonometrică a razei ce intră sub unghiul σ = - 25˚ prin punctul Q aflat
la distanţa sP1 = 26,95 mm (tabelul 1)
Calculul coordonatelor in plan meridian şi sagital, t′m şi respectiv t′s se face in tabelul 2 .

Drumuirea trigonometrică pentru lentila de corecţie.


Tabelul 1
DIOPTRUL 1 DIOPTRUL 2
s 26,951 34,66
r 87,5 52,5
σ -25֮ (' ) –19,662678

sin σ - 0,422618 -0.32659


𝑠
sin i = (r - 𝑟 ) sin σ -0.2921955 -0,11097

𝑛 1/1,525 1.525/1
𝑛′
𝑛
sin i’ = 𝑛′sin i -0.191603 -0,16925

i=arcsini -16.989 -6,37


i’=arcsini’ -11,05194 -9,74
σ’ = σ - i + i’ -19,062 -22,431
sin σ’ -0.329591 1-0.3815
sin 𝑖′ 51,334 23,289
𝑟
sin σ′
sin 𝑖′ 36,16 28,686604
s’ = r – rsin σ′

d 1,5

σ-i -8,011 -12,692

h=rsin -13,194 -11,53


ℎ1−ℎ2 - 0,2
g=
𝑠𝑖𝑛σ

74
s2=s’1-d
s2=34,66-1,5=33,16
Tabelul 2
DIOPTRUL 1 DIOPTRUL 2
n 1 1,525
n’ 1,525 1
cosi 0,956 0,9938
ncosi 0,956 1,5169
cosi’ 0,981 0,985
n’cosi’ 1,4967 0,985
𝑛′ 𝑐𝑜𝑠𝑖 ′ −𝑛𝑐𝑜𝑠𝑖 0,00617 -0,010103

𝑟
g - 32,01
ncos2i 0,9139 1,506
n’cos2i 1,467 0,97
ts=t’s-g -∞ 214,698
n 0 0,007103
t
n′ n
= + 0,00617 -0,003
t′s ts
n′
t’s=  1,525 1

tM=t’M-g -∞ 216,708
ncos2i 0 0,006947
tM
n′cos2i′ ncos2i 0,00617 0,003
= +
t′M tM

t’M 218,718 -307,93

Astigmatismul măsurat pe raza care trece prin centrul de rotaţie al ochiului este:
t'M-t'S = 7,03 mm

75
CORECŢIA ECHIVALENTĂ CU LENTILE DE CONTACT
Lentilele de contact pot fi rigide sau moi.In funcţie de zona de sprijin pe ochi,lentilele rigide
sunt comeene şi sclerale.Se vor efectua caculele lentilei comeene rigide,echivalentă corecţei
aeriene.Lentilele comeene se sprijină pe cornee prin intermediul unui strat de lacrimi.
O lentilă de contact adaptată pe ochi este udată pe faţa anterioară la fiecare clipire. Stratul de
lacrimi persistă în intervalul dintre două clipiri succesive sau nu, in funcţie de natura
materialului şi de calitatea lacrimilor.Rezultă un sistem optic compus din trei
lentile.Grosimea pe axa optică a lentilei de contact depinde de tipul lentilei şi de puterea
optică.
Pe cornee in mod normal se gaseşte in permanenţă un strat de lacrimi. La oftalmometru se
masoară raza de curbură a acestui strat de lacrimi,r0.
Fazele procesului de adaptare a lentilei de contact rigidă
Recomandarea lentilelor de contact are la bază anamneza, analiza şi sinteza problemelor
vizuale ale pacientului, din care rezultă că adaptarea lentilelor de a contact este cea mai bună
soluţie pentru ameliorarea performanţelor vizuale sau o alternativă la ochelarul de vedere.
Optometristul explică pacientului ce este lentila de contact, caracteristicile acesteia, avantajele
şi dezavantajele, obligaţiile ce îi revin privind manipularea şi întreţinerea acesteia, riscurile,
costuri.
Se face analiza anatomo-fiziologică a ochilor - se examinează corneea, conjunctiva
palpebrală, conjunctiva bulbară, plexul pericornean, I cristalinul, irisul, tarsul pleoapelor
superioare şi inferioare, marginea pleoapei superioare şi marginea ploapei inferioare,
endoteliul cornean.
Se evaluează tensiunea palpebrală, meniscul lacrimal, compoziţia lacrimilor, pH-ul , trecerea
sclero-corneană in patru direcţi.
Se evaluează diametrul cornean vertical şi orizontal, înălţimea fantei palpebrale, forma şi
poziţia acesteia, diametrul pupilei la întuneric şi lumină ,fercvenţa clipirilor,sensibilitatea la
contact a corneei şi marginii pleoapei.
Echipamentul oftalmologic necesar in cazul prescrierii lentilelor de contact este:
 trusa de lentile aeriene cu rama de ochelari de probă - necesar pentru stabilirea
acuităţii vizuale cu corecţia optimă;
 set de lentile de contact de probă;
 biomicriscop;
 optotip;
 heratometru;
 rigla mică- pentru masurarea diametrului orizontal al corneei;
 dioptron sau refractometrul;
 set de dezinfectare, spălare (ser fiziologic, steril), curăţare;
Prescrierea lentilelor de contact cuprinde:
a. Informarea pacientului, anamneza,consimţămantul pacientului;

76
b. Examenul oftalmologic (aparate):
 refractometrul obiectiv;
 examenul acuitaţii vizuale;
 keratometria;
 măsurarea diametrului cornean;
 biomicroscopia polului anterior;
 măsurarea sensibilităţii corneene cu esteziometrul, o hipersensibilitate fiind o
contraindicaţie pentru lentilele corneene;
 Examinarea aparatului lacrimal:
 Inspecţia preliminară în lumina focalizată oblic, corneea,conjunctiva şi marginile
pleoapelor trebuie ăa aibă aspect de suprafeţe umede,stralucitoare.O cornee cu aspect
uscat sugerează deficienţa secreşiei de lacrimi.
 Examinarea cu lampa cu fantă a filmului lacrimal - pune in evidenţă întreruperi ale
filmului lacrimal
 Colorarea cu fluoresceină - se impregnează o hartie sterilă cu fluoresceină cu adaos de
1% clorobutanol şi se pune in contact cu partea superioară a conjunctivei bulbare.
Zonele epiteliale descuamate de pe cornee prezintă coloraţie verzuie, iar zonele de pe
conjunctivită au nuanţa galbuie. Se urmăreşte colorarea completa a suprafeţei corneei.
Discontinuităţile pot da informaţii despre cantitatea şi calitatea filmului lacrimal.
Pentrru observare se iluminează cu radiaţie albastră oscilatorie. -Testul Schirmar -
Hârtia de filtru Whatman se taie în fâşii de 5x35 mm şi se face o indoietură la un
capăt de 5 mm. Acest capăt se introduce sub pleoapa inferioară.
Trebuie avut grijă să nu se irite conjunctiva,să nu atingă corneea când capătul îndoit la benzii
este introdus.Ochiul trebuie menţinut deschis fară restricţii în ceea ce priveşte clipirea
normală. După 5 minute banda se scoate şi se observă lungimea de bandă udată.La adult
valorile normale sunt cuprinse între 15- 30mm.
Valori cuprinse intre 10-15 mm sugerează probabile deficienţe ale sistemului lacrimal,iar sub
10 mm este un indiciu clar de insuficienţă lacrimală.
c. Selecţia lentilei de contact de probă.
Metodele de testare cu biomicroscopul sunt:
 iluminarea directă
 iluminarea indirectă
 retroiluminarea
 iluminarea indirectă
 difuzie sclerală
 iluminare oscilatorie
Instrumentele necesare pentru adaptarea lentilelor de contact rigide:
 rigla
 pensete siliconice pentru scoaterea lentilelor
 dispozitive de aşezare a lentilei de contact pentru fiecare ochi,separate (stanga,dreapta)
 ventuze speciale pentru extracţia lentilelor de pe cornee

77
 sapun lichid
 şerveţele
 solutii saline sau universale pentru spalarea lentilei
 soluţii speciale pentru curăţare
 masa pentru iniţierea purtătorului
Se face topometria ochiului după care se fac calculele şi se analizează rezultatele, care se trec
apoi pe o fişă.
Dacă în urma examenului se constată anomalii patologice se opreşte procesul de adaptare şi se
recomandă un consult la medicul oftalmolog pentru tratament.
Urmatoarea fază este de alegere a lentilei de contact.
Se alege raza de curbură şi diametrul lentilei de probă în funcţie de valorile obţinute la
măsurătorile cu keratometrul.
Se caculează excentricitatea numerică a corneei.
Diametrul va fi ales in funcţie de r0.
Pentru o rază inferioară cifrei 7,70 diametrul va fi între 7,70 şi 8,20.Dacă raza este superioară
de 7,80 ,diametrul va fi mai mare: între 9,00 şi 9,50,cu o lentilă de tip lenticular.
Lentila bine adaptată se centrează perfect pe zona centrală a corneei.
Se comandă lentila de contact după care se face un control post - adaptare.
Se recomandă control la 6 luni.
Pentru controlul adaptării,se utilizează iluminarea cu radiaţie albastră după instilarea de
fluoresceină.
În cazul unui astigmatism cornean sub 1,00 dpt se observă pătrunderea fluoresceinei sub toată
suprafaţa lentilei.
După cateva clipiri fluoresceina scade în periferia mijlocie a lentilei.Puţin mai târziu se
observă persistenţa fluorescinei în partea centrală, apariţia unui reazem periferic de lărgime
mică cu o degajare periferică destul de largă şi fluorescrntă.
În cazul unei lentil cu diametrul mic se obţine o imagine fluorescent central mai largă decât
zona de degajare periferică.Pe o cornee astigmată, lentila sferică se aşaza pe meridianul mai
palt în partea mijlocie şi periferică a lentilei şi cu degajare puţin în raport cu reazemul pe
centrul corneei.

78
Figura 6.4. Lentila de contact rigidă
Calculul lentilei de contact rigide echivalentă corecției aeriene pentru ochiul drept :
Distanța vertex b=12 mm
Se cunoaște:
ɸ’S′F′LC
’S'F’LC =1−b ɸ’S′F′LC
−4
’S'F’LC = 1−0,012∗(−4) = -3,80 dpt

Sistemul resultant ochi-lentilă de contact :

’LC +b’LC *


b=0

dpt
= -4+60 = 56 dpt
Punctul remotum al ochiului necompensat se gasește față de cornee la distanța:
S’R = -0,250 m
1
XR = = -4 dpt
−0,250

79
XR = proximitatea
Poziția punctului de lucru pentru ochiul compensat este la distanța de – 0,4 m , iar distanța de
la punctul de lucru la lentila de ochelar este :
a = -0,4 – 0,250 = -0,412 m
Proximitatea față de lentilă :
1 1
= =-2,42 dpt
a −0,412

Distanța punctului de lucru aparent :


1 1
+ ’S’F’ + = -4,00 – 2,42 = -6,62 dpt
a′ a
1
a’= = - 0,151 m
−6,62

Distanța de la cornee la punctul de lucru aparent :


d1 = a’ – b = -0,151 – 0, 012 = -0,163 m
1
Iar X= = - 6,13 dpt
d1

Acomodarea ochiului compensat cu L.C. este :


1
A= 𝑑 = -6,13 + 4 =-2,13 dpt
1 +𝑥𝑅

Mărimea imaginii retiniene este :


𝑢′
=g’ (1 + C*Rp) Unde : C = 0,003 mm
𝑢

𝑢′
= 0,988 Rp = -4 dpt
𝑢

g’ = 1
Diametrul pupilei de intrare pt ochiul compensat cu L.C. este :
𝑑∗𝑔
D=1−𝐶∗ɸ′𝐿𝑐 =0,0039525 m = 3,95 mm

Poziția pupilei de intrare a ochiului este :


(C ∗ g2’)
X=1−𝐶∗ɸ′𝐿𝑐 =0,00296 m = 2,96 mm

Pupila de intrare a ochiului compensat cu L.C. este situată la aproximativ 3 mm în spatele


corneei.
R1= 9 mm n1= 1 d1= 0,2
R2= 8,5 mm n2= 1,493 d2= 1
R3= 7,5 mm n3= 1,336 d3= 0,2

80
Grosimea mecanismului lacrimal este 0,001 =᷉ 0

ɸ1= 𝑛2−1
𝑟1
0,493
= 9 = 0,054 dpt

ɸ’2= 1−𝑛2
𝑟2
= -
0,493
8,5
= - 0,058 dpt

ɸ’’2= 𝑛3−1
𝑟2
=
0,336
8,5
= 0,039 dpt

ɸ’3= 1−𝑛3
𝑟3
0,336
= - 7,5 = - 0,0448 dpt

ɸ’’3= 𝑛4−1
𝑟3
0,336
= - 7,5 = - 0,0448 dpt

Dacă peliculele din aer lipsesc atunci :

ɸ2 = ɸ’2 + ɸ’’2 = - 0,098 dpt


ɸ3= ɸ’3 + ɸ’’3 = - 0,0896 dpt
Pentru un obiect situate la ∞
𝑛2
𝑆1
=
𝑛2−𝑛1
𝑟1
= ɸ1 => S’1 = ɸ𝑛21 = 27,64 mm

S2= S’1 – d1 =27,64 – 0,2 = 27,44 mm



ɸ 1∗𝑛2 1,493
g’ = ɸ1(n2−d1∗ɸ1) = 1,943−0,2∗0,049 =1,006

𝑛3 1,336
S’2 = = = 31,06 mm
ɸ2+g′ 1∗ɸ1 −0,098−1,006∗0,054
n3
ɸ’F= − 𝑛4−𝑛3
r3
- S3 = - 3,96 dpt

𝑛4 1,376
S’3 = ɸ′F = −3,96 = - 0,347 m

Distanța focală :
S’1∗S’2∗S’3
f’= = 251,3 mm
S2∗S3

Determinarea excentricității numerice a corneei :


Excentricitatea numerică oferă informaţii în ceea ce priveşte abaterea de la forma sferică a
corneei şi este utilă pentru prescrierea lentilelor de contact dure.
Întrucât subiectul a fost supus unei intervenţii Laser - Lasik efectuarea unei refracţii obiective
cu refractometrul automat este neconcludentă ,iar la o masurare a razelor corneene se impune
efectuarea unei masurartori cu videokeratometrul.
Utilizarea acestui aparat permite masurarea razelor corneene,teoretic in orice punct al
acesteia,precum şi alcătuirea unei hărţi topografice a suprafeţei.

81
Prescrierea de lentile de contact dure este contraindictă in cazul persoanelor care au suportat o
intervenţie chirurgicală refractivă pe cornee.

𝑟 2
E = 4√1 − ( 𝑟0 ) ,unde r0 este media celor două raze centrale și rs este media celor 4 raze
𝑠
sagitale.
Diametrul cornean : 11 mm
Razele corneene sunt :
OD : Rv=7,5 mm
𝑅𝑣 +𝑅𝐻
 r0 = =7,47 mm
2

RH=7,45 mm
r1= 7,55 mm
r2= 7,8 mm
𝑟1 +𝑟2 +𝑟3 +𝑟4
 rs= = 7,7 mm
4

r3= 7,48 mm
r4= 7,97 mm

𝑟 2
Excentricitate ochiul drept : EN = 4√1 − ( 𝑟0 ) = 0,54
𝑠

OS : Rv=7,75 mm
𝑅𝑣 +𝑅𝐻
 r0 = =7,5 mm
2

RH=7,85 mm

r1= 7,56 mm
r2= 7,75 mm
𝑟1 +𝑟2 +𝑟3 +𝑟4
 rs= = 7,6 mm
4

r3= 7,6 mm
r4= 7,49 mm

𝑟 2
Excentricitate ochiul stâng : EN = 4√1 − ( 𝑟0 ) = 0,43
𝑠

82
Stabilirea practică a puterii lentilei compensatoare
Pentru a determina sistemul de contact convenabil se realizează următoarele 2 operaţii:
A) Adaptare. Se utilizează o trusă de încercare la care lentilele au în general aceeaşi putere,
dar a căror suprafaţă concavă are o formă variabilă.
B) Corecţie. După ce adaptează pe ochi lentila din trusa de încercare, se realizează corecţia
vederii cu ochelari de încercare folosind testele obişnuite în optometrie. Se determină pentru
fiecare ochi o lentilă de ochelari cu putere Δ′𝑒 numită adiţie de încercare a cărei suprafaţă din
spate este la distanţa d0 de lentila de contact de încercare.

Un obiect la infinit dă imagine intermediară prin lentila de ochelari servind ca obiect pentru
ansamblul lentilă de contact ochi şi aşezată în focarul F𝑒′ al lentilei de putere Δe.
Presupunem o lentilă a cărei suprafaţă anterioară s1 a lentilei de contact şi care poate înlocui
lentila L′𝑒 , deci focaml său imagine să fie în F𝑒′ . Corecţia va fi echivalentă aceleia obişnuită cu
L′𝑒 .1
1 1 1 − 𝑑0 Δ′𝑒
𝑠1 F𝑒′ = = L′𝑒 F𝑒′ − L′𝑒 𝑠1 = ′ − 𝑑0 =
Δ𝑒 Δ𝑒 Δ′𝑒
Δ′
Rezultă Δ𝑒 = 1−𝑑𝑒 Δ′
0 𝑒

Lentila definitivă poate fi considerată ca fiind lentila de încercare la care s-a lipit în partea din
faţă lentila adaos. Pentru păstrarea grosimii lentilei de contact la periferia zonei optice în cazul
când Δe este pozitiv, grosimea creşte cu o cantitate egală cu grosimea lentilei adaos şi ea scade
pe axă cu o cantitate egală cu grosimea la margine a lentilei adaos când aceasta este negativă.
Este deci de pus problema astfel: să se găsească grosimea „e” şi puterea ∅1′ a feţei anterioare,
∅1 fiind puterea suprafeţei posterioare a unei lentile cu puterea frontală imagine Δe pozitivă,
sau să se rezolve aceeaşi problemă ∅1′ fiind puterea suprafeţei posterioare şi ∅1 puterea
suprafeţei anterioare când Δ′𝑒 este negativ.

83
Tabelul 6.1. Tabel de conversie lentile aeriene – lentile de contact
Lent.aerianã Lent.contact Lent.aerianã Lent.contact
(dpt) (dpt) (dpt) (dpt)
-1 -0.99 +1 +1,01
-2 -1,99 +2 +2,05
-3 -2,90 +3 +3,11
-4 -3,82 +4 +4,20
-5 -4,72 +5 +5,32
-6 -5,60 +6 +6,47
-7 -6,46 +7 +7,64
-8 -7,30 +8 +8,85
-9 -8,12 +9 +10,09
-10 -8,98 +10 +11,36
-11 -9,72 +11 +12,67
-12 -10,49 +12 +14,02
-13 -11,25 +13 +15,40
-14 -11,99 +14 +16,83
-15 -12,71 +15 +18,29
-16 -13,42 +16 +19,80
-17 -14,12 +17 +21,36
-18 -14,80 +18 +22,96
-19 -15,47 +19 +24,70
-20 -16,13 +20 +26,40

84
Capitolul 7
Tehnologia de realizare si adaptare a echipamentului de compensare

Tehnologia de execuție a lentilelor


Lentila de ochelari este un instrument optic cu ajutorul căreia se corectează anomaliile
oculare.
Operațiile principale în execuția lentilelor:
1. șlefuire brută concav și convex
2. lepuire concav și convex
3. polisare concav și convex
4. spălare
5. control
În afara acestor operații principale mai sunt și operații auxiliare de mai mică importanta :
1. fațetarea suprafeței concave
2. verificarea calitătii după spălare
3. ambalarea lentilei după controlul final

ȘLEFUIRE BRUTĂ
Este operația în urma căreia se generează forma geometrică necesară. La această operație se
îndepartează cea mai mare parte din material.
În principiu , șlefuirea brută se poate realiza cu abraziv sau cu scule cu diamante (freza-
diamant). În cazul șlefuirii brute cu abraziv liber, schema de principiu este :

Figura 7.1-2. Slefuirea brută concav și convex

85
Lentila este prinsă într-un dispozitiv de fixare elastic. Această pensetă este fixată în broșa
port-piesă care are o mișcare de rotație de până la 10 rot/min. Lentila este prinsă în pensetă
prin strângerea mecanică fără nici un alt material intermediar.
Scula de fixare este prinsă în axul post-scula. Diametrul sculei de frezat trebuie să fie
ceva mai mare decât jumatate din diametrul lentilei.
Frezarea are loc în prezența unui lichid de răcire (amestec de ulei mineral în apă) cu rolul de a
elimina materialul rezultat în urma prelucrării, micșorează frecarea între sculă și lentilă,
răcește lentila în timpul frezării.

Lepuirea (șlefuirea fină)


Operația de șlefuire fină are ca scop menținerea formei geometrice generate prin șlefuirea
brută și realizarea unei rugozități a suprafețelor prelucrate cât mai mici. Ca și operația de
șlefuire brută, șlefuirea fină se poate realiza cu abraziv liber (în acest caz se numește dusisare)
sau cu scule cu diamant(lepuire) cu antrenare manuală sau mecanică.

Figura 7.3. Lepuirea (șlefuirea fină)


Suportul se execută din aluminiu, iar pastilele se lipesc pe suport cu un adeziv special.
Numărul de pastile necesar pentru a fi lipite se determină considerând că gradul de acoperire
trebuie să fie între 25  40%. Concentrația este de regulă C 35.
Schema de principiu a șlefuirii fine cu diamant
Figura 7.4. Șlefuire convav Figura 7.5. Șlefuire convex

86
Scula se fixează în axul mașinii și are o miscare de rotație. Lentila este introdusă liber fără a fi
lipită într-un suport numit port-lentilă, este poziționată deasupra Axul port-lentilă are o
mișcare de oscilații iar lentilă și suportul au mișcare de rotație datorită vitezelor periferice
diferite la centru și periferia sculei de lepuit.
Între suprafața de așezare a lentilei și port-lentilă există un suport elastic (paslă, folie
cauciuc, plută). Prelucrarea are loc în prezența unui lichid de răcire (amestec de ulei solubil cu
apă).
Polisarea
În general polisarea suprafețelor sferice se realizează pe mașini având aceeași
cinematică pe mașinile de șlefuit fin cu diamant(lepuire). Suportul lentilei este identic, diferă
numai abrazivul utilizat și suportul acestui abraziv.
Schema de principiu a polisarii se prezintă mai jos:

Figura 7.6. Polisare concav Figura 7.7. Polisare convex


Pentru polisare se utilizează ca abraziv un amestec de oxizi de pământuri rare în care
preponderent este oxidul de cesiu. Granulația acestui amestec este de ordinul 1  3m.
suportul abrazivului este o folie sintetică de cele mai multe ori poliuretan de grosime 2.3  1.7
mm. Această folie se lipește pe un suport metalic(corpul sculei), raza se calculează la fel ca la
lepuire.
Controlul suprafețelor prelucrate
La fiecare din cele 3 operațiuni se controlează valorarea razei obținute și abaterea de la forma
geometrică a suprafeței respective(abateri locale).
La șlefuire fină și polisare se mai verifică în plus gradul de acuratețe al suprafeței.
Abaterea la rază si abaterile locale se verifică cu inelul sferometric și comparatorul cu cardan
cu valoarea diviziunii de 0.001 mm. Diametrul inelului sferometric trebuie să fie egal cu cel
puțin 2/3 din diametrul lentilei verificate.
Verificarea se face:
 direct, măsurând valoarea săgeții suprafeței verificate față de un etalon plan

87
 indirect, comparând indicația aparatului față de o valoare zero reglată pe un diametru de
Di, De  2/3 D1

Controlul acurateței
După șlefuirea fină se verifică ca pe suprafața lentilei să nu existe :
 urme rămase de la operațiile de frezare (înțepături, rizuri)
 rizuri provocate de granule dure din plastile cu diamant.
Deblocarea : desprinderea lentilei de pe aliajul metalic se poate face prin imersie de
apa calda sau prin șoc metalic.
Spălarea
Se face cu instalații specializate constând într-o succesiune de băi :
Băi de inmuiere:
 una sau doua băi cu un solvent (percloretilenă) în care impuritățile de
pe suprafața lentilei se înmoaie
Băi de spălare:
 băi de spălare cu ultrasunete cu detergent de bază
 băi de clătire cu apă curgătoare
 băi cu ultrasunete cu detergent acid
 băi cu clătire cu ultrasunete
 baie pentru îndepartarea apei(cu un ulei special mai ușor decât apa), la
introducerea lentilei în această baie, picăturile de apă rămase pe lentilă se
depun la fundul băii, apa rezultată fiind evacuată prin partea inferioara a
băii.
Băi de uscare:
 baie de uscare cu ultrasunete, cu peclor cald
 3-4 băi de uscare în vapori de perclor.

Control final. Se execută în două etape:


1. verificarea acurateței și de materiale vizual conform STAS 10150
2. verificarea abaterilor de putere cu frontifocometrul, abaterile existente trebuie să se
încadreze în STAS 10150.
Controlul se mai poate face pe fondul unui ecran negru la lumina unui bec.

88
Tehnologia de montaj a lentilelor de ochelari
Organizarea locului de lucru
Pe masa de lucru trebuie să existe un spațiu rezervat polizorului, unul sculelor și pieselor de
rezerva și unul rezervat lucrului efectiv.
Se recomandă ca pe suprafața de montaj să existe un covoraș relativ moale pentru ca
piesele să alunece ușor, să nu zgarie.
Toate măsurătorile cu șublerul, încercările, verificarile de montaj se fac pe suprafața de
lucru. Piesele de rezervă : șuruburi , balamale se păstrează într-o cutiuță. Toate sculele
necesare sunt așezate ordonat într-o succesiune corespunzătoare tehnologiei. Se recomandă să
nu se învelească lentilele în cârpe.
Organizarea rațională a locului de muncă micșorează rebuturile.
Succesiunea operațiilor la montajul manual al unei perechi de ochelari:
 verificarea generală a datelor lentilelor și monturii
 ajustarea preliminară a monturii
 fabricarea calibrului după locașul din dreapta al calibrului
 verificarea calibrului în al doilea locaș
 trasarea liniei de referință pe calibru
 se verifică linia de referință în al doilea locaș
 alegerea sistemului de referință (Damus sau Boxing)
 trasarea centrului calibrului
 măsurarea intervalului monturii
 calcului descentrării și trasarea centrului de montaj pe calibru
 verificarea lentilelor cu frontifocometru
 trasarea lentilelor după contur și după aceea tăierea cu diamantul
 verificarea după tresare
 pentru lentile din sticlă – crețuire
 polisarea conturului lentilei
 montarea lentilei în ramă
 verificarea pe frontifocometru
 curățarea lentilelor și verificarea aspectului general.
Calitatea lucrului de montaj se evaluează prin precizia, atenția și grija pentru estetică (prin
responsabilitate profesională).

89
Prin precizie se înțelege respectarea datelor optometrice, vergență, centraj, orientarea axelor,
ajustarea lentilei, formă, profilul lentilelor, alegerea judicioasă a unghiului și curburii brațelor.
Prin atenție se întelege folosirea sculelor potrivite.
Grija pentru estetică: nu se modifică forma de origine a monturii, muchiile, curbura și
lentilele nu vor fi ciorbite.
Calibrul pentru montaj manual
Forma și dimensiunile se fac după desen sau după forma interiorului monturii. Cel după desen
se face doar când calibrăm montura.
Calibrul după montură se recomandă să se realizeze după rodoid de grosime 0.5 mm suficient
de simplu.
Rolul calibrului :
 verificarea locașurilor din montură(cercurilor monturii)
 centraj și axare(orientarea axelor)
 verificarea formelor lentilei și a dimensiunilor ei.
Conditii pentru calibru :
 forma corespunzătoare formei de referință
 marginea calibrului să fie regulată, fără bravuri, ondulații
 se marchează care este partea spre nas
 toate trasajele să fie nete, precise și clare
 conturul calibrului corespunde fundului canalului ramei.
Fabricarea calibrului după montură:
 verificarea generală a monturii și identificarea defectelor
 trasare
 decupare
 pilire
 verificarea formei calibrului
 ajustarea pe montură
 finisarea marginilor
Se incearcă calibrul în ambele locașuri.

90
1. Verificarea generală a monturii:
 se verifică dacă cercurile sunt închise
 se verifică starea cercurilor și a șuruburilor de strângere
 se observă dificultățile și particularitățile monturii
 de pe unele monturii se demontează anexele de înfrumusețare
 dacă se constată deficiențe, se încearcă remedierea
 se verifică șanturile din montură, simetrie fețelor, curbura fețelor.
2. Trasarea calibrului
Se folosește un ac trasat bine ascuțit. Dinainte se trasează partea dinspre nas în partea de sus a
calibrului.
În timpul trăsării se încearcă să se păstreze același unghi de înclinare a acului de trasat în
raport cu montura.

60 60
Figura 7.8. Trasarea calibrului
3. Decuparea – se face cu foarfeca pastrand o rezervă pentru pilit
4. Pilirea – se face cu o pilă semifină, lată, pentru usurarea lucrului
5. Verificarea formei calibrului – se verifică conturul în afara centrului monturii. Se
curbează calibrul după curburs centrului monturii. Se introduce calibrul în
interiorul cercului. Se verifică pe font alb corectitudinea execuției. Se identifică
erorile cu dermatograf. Se încearcă corectarea erorilor. Se evită folosirea pixului
sau fetrului pentru că acestea pot să pateze montura.
6. Ajustarea pe montură a calibrului – nu se introduce niciodata un calibru prea
mare în montură pentru ca are loc :
a. deformarea cercului monturii
b. deteriorarea marginii calibrului.
Finisarea marginii calibrului – se încearcă calibrul finisat pentru cercul din dreaptă in cercul
din stânga.

91
7. Trasarea lentilelor
Se verifică dacă lentila este corespunzătoare : se verifică puterile și se marchează axele în
cazul lentilelor astigmatice. Pentru o lentilă sferică se trasează numai un punct, iar pentru
astigmatice trei puncte pentru orientarea axelor.
Punctul din centru reprezintă centrul optic al lentilei; acesta trebuie să coincida cu proiecția
pupilei pe calibru, excepție este cazul când pentru compensarea unui efect prismatic se
deplasează centrul.
8. Decuparea cu diamant
Montatorul trebuie să aiba o masa și să își așeze corpul paralel cu marginea mesei. Trebuie
aranjată înălțimea mesei astfel încât brațul care ține diamantul să fie paralele cu planul mesei.
Poziția la sfârșit de traiectorie a cotului să fie sensibil la înălțime. Dacă poziția nu este corectă
și cotul urcă, diamantul se înclină și încetează să mai taie.

POZIȚIE CORECTĂ POZIȚIE INCORECTĂ


Figura 7.9. Decuparea cu diamantul

Poziția diamantului este verticală. Se curață bine lentila cu alcool și se așează calibrul pe
lentilă. Dacă diamantul taie, el emite un sunet ascuțit și tăietura este fină și strălucitoare. În
timpul tăierii nu se modifică orientarea diamantului și nu se învarte corpul în jurul calibrului.
Pentru tăierea după calibru lentila se poziționează pe marginea mesei în felul următor :
 diamantul să fie pe normala la suprafața lentilei;
 prinderea lentilei cu calibru se face între degetul mare și arătător.
Înainte de decuplarea lentilei se marchează cu creion dermatograf zona spre nas. Înainte de a
taia se iau precauțiile :
 se marchează, se verifică dacă sunt corespunzătoare OD și OS;
 se asează pe masă ca și când pacientul ar fi în fața noastră.
9. Crețuirea
Se face cu cleștele de crețuit care servește la ruperea sticlei. Fața concavă a lentilei se întoarce
spre operator. Degetul mare este cât mai aproape de locul unde se face crețuirea și aratătorul
pus în contact cu vârful cleștelui pentru evitarea pătrunderii prea mult în lentilă.

92
10. Polisarea conturului lentilei
Se polisează conturul și teșiturile. Se polisează preliminar conturul cu un disc abraziv pentru
eboș, lăsând un adaos pentru finisare. Se finisează conturul cu un disc fin. Se execută teșiturile
în două faze : se eboșează cu un disc de eboș, apoi se finisează.
11. Curbura si pozitia tesiturii
Pentru a avea un montaj corespunzător trebuie ca și curbura cercurilor monturii să fie perfect
adaptate muchiei bizotului lentilei. Curbura prea pronunțată presupune și curbarea monturii,
aceasta căpătând un aspect inestetic, apar dificultăți la montare și fixarea lentilei în montură
este nesigură. Curbura prea plată: în cazul lentilelor convexe teșitura devine prea vizibilă,
dacă muchia este prea în spate este inestetic, iar dacă e prea în fața e inestetic și fragil.
12. Descentrarea lentilei
Necoincidența centrului optic al lentilei unifocale pentru departe cu centrul de montaj se
numește descentrare. Descentrarea lentilei are drept consecință apariția unui efort prismatic.
Toleranța maximă admisă la efectul prismatic binocular în plan orizontal este maxim 1 pdpt.
Diferențele între descentrările celor două lentile nu trebuie să depășească 1/3 din toleranță.

Figura 7.10. Laborator de montaj

93
Aranjarea formei monturii
Îndreptarea monturi.
La un ochelar bine aranjat cele două lentile trebuie să fie în acelaș plan: planul
monturii. Această ajustare se realizează cu mână acționând la nivelul punții.
Reglajul simetriei monturii.
Linia mediana a monturii trebuie să fie perpendiculara cu liniile mediane pe cele două
cercuri. Se acționează asupra punții şi se aduce montura astfel încat liniile de referință să fie
paralele cu baza. Brațele nu trebuie să fie prea libere pentru că s-ar putea ca șuruburile să se
poata desface singure şi în același timp unghiul de înclinare al brațelor să varieze.
Operațiunile de aranjare a monturii trebuie executate cu grijă pentru a nu se deteriora
monturile. Convenabilă este folosirea unor clești speciali. Parțile de plastic ale monturii
metalice se încălzesc pentru a fii aranjate. Brațele trebuie să fie rectilinii până la nivelul
urechii, apoi ușor curbate luând forma canalului auricular.
Controlul şi reglarea simetriei plachetelor.
Plachetele trebuie să fie tangente la cercuri şi simetrice; ele trebuie să fie paralele cu
planul cercurilor şi simetrice.
Verificarea şi aranjarea simetriei deschiderii bratelor.
După ce s-a reglat simetria şi curbura cercurilor se verifică deschiderea brațelor pe un
dispozitiv pe care sunt trasate liniile de referință cu diverse înclinații.
Se verifică dacă unghiurile sunt la fel şi la aceeași valoare pe un dispozitiv pe care sunt
trasate.
Închiderea brațelor
În funcție de lățimea şi grosimea brațelor se aleg soluțiile:
 Brațele închise sunt paralele;
 Brațele închise se încrucișează până la linia mediană.
Este posibil ca încrucișarea să fie făcută foarte jos, pe linia mediană. Această
încrucișare nu este corectă.
Trebuie asigurată o distanță vertex corespunzătoare (12-13mm) , verificat unghiul
pantoscopic astfel încat acesta să fie de minim 70.

94
Propuneri și recomandări pentru intreținerea echipamentelor de compensare
A. Întreținerea corespunzatoare a ochelarilor
Pentru a beneficia timp îndelungat de caliatațile optice și estetice este esențial să acordați o
atenție sporită atât utilizarii cât și intreținerii ochelarilor.
a) Manipularea ochelarilor
 Manevrați întodeauna ochelarii cu ambele mâini.
 Acordați o atenție sporită în utilizarea și manipularea ochelarilor ale căror lentile sunt
fixate în ramă cu șuruburi sau cu fir, aceștia fiind mai fragili.
 Nu sprijiniți niciodata ochelarii astfel încat suprafețele lentilelor să intre în contact cu
materiale dure sau abrazive.
 În lipsa unor portochelari adecvați, ochelarii nu vor fi niciodată inserați in buzunar sau
poșetă, pentru a evita contactul accidental cu obiecte ce pot provoca zgârieturi.
 Nu purtați ochelarii pe cap.
b) Păstrarea și transportul ochelarilor
 Păstrați și/sau transportați ochelarii în portochelari adaptați marimii acestora.
 Nu lăsați ochelarii sub acțiunea directă a razelor solare.
 Nu lăsați și nu folosiți ochelarii lângă surse de căldura, foc deschis sau alte posibile
zone cu temperaturi extreme.
c)Curățarea ochelarilor
 Curațați ochelarii folosind doar solutii specifice destinate intreținerii lentilelor sau apa
și săpun.
 Pentru stergerea lentilelor, dupa ce le-ați umezit cu soluție specială sau cu apă, folosiți
lavete speciale din microfibră. Retțneți faptul că șervețele din hârtie conțin fibre de
celuloza ce pot deteriora suprafețele lentilelor.
 Nu folosiți detergenți, alcool, acetonă sau alte substanțe agresive similare pentru
curățarea lentilelor.
 În timpul operațiunii de curățare, vă recomandăm să susțineți ochelarii cu fermitate de
puntea nazală.

95
Capitolul 8
Studiu economic
Pacientul, Popa Mihai, a optat pentru o ramă pe capse, ramă ce se potriveste perfect
formelor feței acestuia.

Figura 8.1. Ramă pe capse

Ținând cont de dioptria mare a pacientului s-a optat pentru niște lentile subțiate,
lentilele alese fiind cele de la producătorul Hoya și anume Hoya Nulux Eyas 1,60,acestea
fiind rezistente la șocuri și tesiuni mari.
Petrecînd foarte mult timp în fața laptopului și a televizorului am sfătuit pacientul sa
optăm pentru varianta de lentile cu tehnologia BlueControl, deoarece lentilele sunt tratate
special pentru a neutraliza lumina albastră emisă de ecranele digitale, adesea cauza stresului
ocular, a oboselii oculare și chiar a insomniei.
Tehnologia BlueControl reduce efectul de strălucire și îmbunătățește contrastul,
oferind vedere mult mai confortabilă si relaxată.
Calculul costului compensării propuse
Ramă pe capse 630 lei
Hoya Nulux Eyas 1,60 + BlueControl 520 lei / lentilă
Consultație Gratuită
Montaj Gratuit
Total comandă 1670 lei

96
Partea a 2 a
Miopia progresivă

1. Generalități
Toate organele din corp se modifică ca urmare a activităţii funcţionale. În stadiile iniţiale
procesul de adaptare poate fi inversat prin schimbarea activităţii funcţionale. Dar dacă stresul
este foarte puternic şi prelungit pot avea loc schimbări structurale care nu pot fi inversate.
În cazul sistemului vizual par să existe trei stadii de adaptare ca răspuns la stress.
1. Stadiul funcţional . Subiectul se comportă ca şi cum ar fi miop, dar este
emetrop sau uşor hipermetrop.
2. Stadiul funcţional - structural. Apar unele schimbări ireversibile
structurale a căror mărime variază considerabil de la zi la zi.
3. Stadiul structural. Se obţine o miopie stabilizată.
Dezvoltarea miopiei începe cu hiperopia erodată continuu sub impactul stresului provocat de
mediul înconjurător. Apariţia miopiei se manifestă în etape:
4. Subiectul cu hipermetropie mică are mai puţină hiperopie seara decât
dimineaţa.
5. Subiectul este emetrop, dar are dimineaţa puţină hiperopie.
6. Subiectul este emtrop dimineaţa şi miop spre seară.
7. Miopia în tranziţie, care presupune vederea neclară departe şi care este
variabilă în timpul zilei.
8. Subiectul ajunge la miopie cu valoare fixă în timpul zilei.
9. Miopie stabilizată a cărei progresie a ajuns la nivelul echilibrului cu
cerinţele mediului.
1.1 Definiție
Miopia este viciul de refracţie în care razele ce vin de la infinit (adică de la mai mult de 6m)
formează focarul optic înaintea retinei, realizând pe retină o imagine neclară. Acest fenomen
reflectă un dezechilibrul dintre puterea dioptrică şi lungimea axială a globului ocular.
Miopia poate fi prezentă în mod excepţional încă de la naştere, sau poate apărea în cursul
vieţii şi avea caracter progresiv, fiind uneori însoţită de complicaţii grave, cu alterarea
membranelor oculare.

97
Figura 1.1.1. Formarea imaginii ochiului miop
1.2 Clasificare
a. Clasificarea clinică:
 miopie mică (<-3D)
 miopie medie (-3D-6D)
 miopie mare (>-6D)

b. Clasificare optică:
 miopia axială în care lungimea axială a globului ocular este mai mare decât normal.
Pentru fiecare 0.4 mm de elongaţie miopia se măreşte cu 1D.
 miopia de curbură se datorează unei accentuări a curburii corneene. Acest fenomen
poate fi întâlnit în afecţiuni ale corneei cum ar fi keratoconul şi keratoglobul în care
curbura corneei poate atinge 50-60D.
 miopia de indice este o miopie tranzitorie produsă de o creştere a indicelui de refracţie
cristalinian datorită unor afecţiuni cum ar fi diabetul zaharat. În cursul perioadelor de
hiperglicemie creşte foarte mult osmolaritatea cristaliniană datorită pătrunderii în
exces a glucozei. Cristalinul apare mai hidratat şi cu un indice de refracţie mai mare,
mecanism care produce o miopie tranzitorie. Miopia tranzitorie poate apărea şi în
gripă, sarcină, diuretice, diaree şi în tratamentul cu miotice. Acest tip de miopie poate
fi indus şi prin spasme acomodative (de exemplu spasmul acomodativ indus de
autorefractormetru supraevaluează miopia). Pseudomiopia se poate manifesta în uveite
intermediare, encefalită sau sifilis terţiar. Miopia cristaliniană senilă însoţeşte scleroza

98
cristalinului din cataracta nucleară senilă. De aceea aceşti pacienţi constată o
diminuare progresivă a numărului de dioptrii pentru aproape reuşind să citească fără
ochelari la 33 cm.
c. Clasificarea etiologică:
 miopia congenitală
 miopia dobândită care se asociază mai multor afecţiuni oculare: cataracta senilă,
retinopatie pigmentară, glaucomul congenital (datorită buftalmiei), sindromul Marfan
(prin subluxaţia anterioară a cristalinului), traumatisme oculare, colobom irian,
keratocon, keratoglob, fibroplazia retrolentală, microcornee, microftalmie, sferofachie,
coroideremie, atrofia girată;
d.Clasificarea în funcţie de anizometropie:
 miopie izometropică
 miopie anizometropică
1.3 Incidența în populație (copii,adulți)
La naştere 5% dintre copii sunt miopi şi 75% hipermetropi. Miopia are o evoluţie progresivă
la pubertate şi se regăseşte într-un procent de 20-25% la adulţi. La arabi, evrei şi chinezi
frecvenţa miopiei este mai mare.
1.4 Simptome
Ca regulă, miopia apare la vârsta copilăriei și devine destul de vizibila în anii de școală. Copii
încep să vadă mai rău obiectele îndepărtate, cu greu disting literele și cifrele scrise pe tablă, se
străduiesc să se așeze mai aproape de televizor, în primele rânduri în cinematografe și
reducerea performanțelor școlare sau sportive. La încercarea de a privi obiectele îndepărtate
oamenii miopi adesea mijesc ochii.
În afară de înrautățirea văzului ța depărtare, la miopi este afectată de asemenea vederea în
amurg: în timpul serii oamenilor miopi le este dificil să se orienteze pe stradă, să conducă un
automobil.
Pentru ameliorarea vederii oamenii miopi sunt nevoiți să poarte lentile de contact sau ochelari
cu dioptrii negative. Adesea la aceștia apare necesitatea de a schimba des lentilele datorită
înrăutățirii vederii. Însă trebuie de știut, că ochelarii nu pot opri dezvoltarea miopiei, ei pot
doar să îndrepte refractarea luminii. Dacă vederea se înrăutățește și suntem nevoiți să
schimbăm ochelarii cu alții (cu dioptrii crescute -4,00 la -4,50), înseamnă că miopia
progresează. Aceasta are loc din cauza întinderii permanente a globului ocular.
Copii mai mici de 8-9 nu iși dau seama că nu pot vedea obiectele situate la distanță, dar
parinții sau profesorii pot depista această problemă dacă copilul:
- privește aceste obiecte cu ochii ușor întredeschiși și cu fruntea încruntată
- ține cartea sau alte obiecte foarte aproape de față
- stă în băncile din fața clasei, în rândurile din față la teatru sau stă aproape de
televizor sau computer
- nu este interesat de sport sau alte activități care implică o vedere bună la distanță
- frecvent are dureri de cap (cefalee).

99
Miopia progresivă nu este un defect inofensiv al vederii care poate fi înlaturat prin purtarea
ochelarilor, ci o boală cu urmări .
Miopia progresivă afectează copiii, cel mai des la vârsta de 7 la 15 ani. Întinderea globului
ocular conduce la aceea, ca vasele care se află în interiorul ochiului se alungesc, se dereglează
alimentarea retinei și se diminuează acuitatea vizuală. Retina, similar cu un voal fin întins, pe
alocuri se “destramă”, în acesta apar gaurele și, ca urmare, poate interveni desprinderea.
Aceasta este cea mai gravă complicație a miopiei, la apariția căreia vederea se diminuează
considerabil, până la orbirea totală.

Figura 1.4.1. Acuitate vizuală la diferite dioptrii


1.5 Cauze
Cele mai multe cazuri de miopie sunt produse de o modificare a formei globului ocular.
Acesta la subiecții normali este rotund, dar la cei cu miopie este asemanător cu forma unui
ou. Din această cauză lumina în loc să focalizeze pe retină (membrana situată la nivelul
polului posterior al globului ocular unde se găsesc celule ce receptionează semnalele
luminoase, care sunt apoi transmise prin intermediul nervului optic la creier unde sunt
transformate în imagini), se focalizează în fața ei.
Miopia este de obicei o condiție moștenită, astfel un copil are mari șanse de a fi miop dacă
unul sau ambii parinți suferă de miopie.
S-a crezut mult timp că miopia este produsă de activitățile care implică folosirea pentru un
timp îndelungat a vederii de aproape, cum ar fi cititul sau vizionarea programelor de
televiziune de la o distanță prea mică. Studii recente au confirmat această afirmație, dovedind
că persoanele care lucrează în posturi care implică cititul pentru perioade lungi de timp au
miopie în stadii mai avansate decât alte persoane.
În afară de aceste modificări ale formei globului ocular, mai există câteva cauze rare de
miopie.

100
Acestea sunt:
- miopia patologică este o boală în care polul posterior al globului ocular continuă să se
dezvolte după ce a atins dimensiunile fiziologice (dimensiunile globului ocular la care vederea
este clară).
- miopia secundară apare ca urmare a altor boli sau situații patologice cum ar fi nașterea
prematură (nașterea înainte de împlinirea celor 9 luni de sarcină), sindromul Down.
- pseudomiopia sau miopia brusc instalată este o situație în care miopia se agraveaza rapid din
cauza unei alte boli, cum ar fi diabetul zaharat necontrolat prin dietă sau medicamente.
Rar miopia poate fi produsă de boli oculare, ca de exemplu cataracta (opacifierea structurilor
anterioare ale globului ocular) sau keratoconus (protruzia anormală de formă conică a corneei;
corneea reprezintă unul dintre învelișurile globului ocular care are două porțiuni: una
anterioară transparentă și alta posterioară opacă).
Nasterea prematură crește riscul de dezvoltare a miopiei la copil, mai ales dacă prezintă
retinopatie de prematuritate (boala este mai frecventă la prematurii care au primit terapie cu
oxigen la și în perioada imediat urmatoare nașterii și se caracterizează prin înlocuirea țesutului
normal al retinei cu alte forme de țesut care împiedică funcțiile acesteia).
Persoanele care au un grad înalt de miopie, condiție cunoscută sub denumirea de miopie
severă au un risc crescut pentru dezlipirea de retina sau glaucom (cresterea tensiunii în
interiorul globului ocular). Motivele pentru această evoluție a miopiei nu sunt cunoscute.

2. Parametrii optici ai ochiului miop


OCHIUL SCHEMATIC GULLSTRAND

Figura 2.1. Ochiul schematic Gullstrand

101
Ochiul este un sistem optic dinamic cu o putere de refracţie de cca 64D. 70% din această
valoare este datorată interfeţei aer-cornee şi 30% cristalinului. Ochiul schematic Gullstrand
reprezintă un sistem de parametrii care ne permit să calculăm dimensiunile unei imagini
retiniene. Analiza ochiului se reduce la studierea celor patru suprafeţe dioptrice principale.
 Faţa anterioară a corneei are o putere dioptrică de cca 48.83D şi o
rază de 7.7 mm. Indicele de refracţie este de 1.376. În jurul vertexului
suprafeţei anterioare există o zonă optică cu diametrul de 3 mm care
prezintă un astigmatism fiziologic conform regulii.
 Faţa posterioară a corneei are o putere dioptrică de –5.88D şi o rază
de 6.8 mm.
 Faţa anterioară a cristalinului are o rază de curbură de 10mm.
Indicele de refracţie al cristalinului este de 1.41.
 Faţa posterioară a cristalinului are o rază de curbură de 6mm.
 Puterea refractivă totală a corneei este de 44.305D şi cea a
cristalinului neacomodat de 19.11D.
 Grosimea corneei este de 500 de microni şi cea a cristalinului de 3.6
mm.
 Ochiul standard este hipermetrop de +1D, are o putere refractivă totală
de 58.64D şi o lungime axială de 24mm.
 Punctul nodal al ochiului este punctul prin care razele incidente trec
nedeviate. El se află la 17.1mm de retină şi ne ajută să calculăm
mărimea imaginii retiniene prin construcţia grafică a două triunghiuri:
triunghiul obiect şi triunghiul imagine. Cele două triunghiuri sunt
asemenea şi astfel obţinem raportul între înălţimile obiectului şi
imaginii:
h obiect/h imagine=distanţa obiect-punct focal/17.1 mm
Inversul raportului de mai sus reprezintă mărirea imaginii.
 Punctul focal principal se află la 15.7 mm anterior de vertexul
cornean. Punctul focal secundar se află la 24.3 mm posterior de
vertexul cornean.
Ochiul schematic modern include şi calculul asfericităţii suprafeţelor corneene cristaliniene.
Aberaţia de sfericitate este compensată datorită formei asferice a corneei şi cristalinului.
Fiecare dintre cele două structuri au o rază de curbură care creşte spre periferie.

102
OCHIUL REDUS DONDERS
Ochiul redus Donders este un model simplificat în care cele patru suprafeţe dioptrice sunt
reduse la una singură.
 Punctele principale sunt situate la 1.5mm posterior de cornee.
Aceasta are o rază de 5.7mm.
 Punctul nodal al ochiului se află la 7.2mm în spatele corneei.
 Distanţa dintre punctul nodal şi retină este de 17.2mm.
 Refracţia totală este de 58D.
 Înălţimea imaginii retiniene este egală cu produsul dintre
distanţa punct nodal-retină şi unghiul subîntins de obiect
(exprimat în radiani).
Miopia simplă (miopia şcolarului) este o ametropie de corelaţie care apare la vârsta de 7-10
ani. Ea are o evoluţie progresivă la pubertate atingând un platou spre vârsta de 18-20 de ani.
Miopia simplă este determinată poligenic şi se poate transmite autozomal recesiv. Simptomul
principal la miopul necorectat este vederea neclară la distanţă. Pentru a vedea mai clar acesta
îngustează fanta palpebrală. La persoanele cu miopie simplă efortul acomodativ este mult mai
mic decât la emetropi. Datorită efortului acomodativ mai mic convergenţa este uneori
insuficientă şi atunci poate apărea cefaleea. Noaptea datorită predominanţei luminii violet şi
albastre miopia este mai mare cu –0.50 –1D fenomen numit miopie nocturnă. Presbiopia apare
mai târziu la miopi şi cei cu valori de –3D vor putea citi fără ochelari indiferent de vârstă.
Examenul obiectiv evidenţiază la unii miopi un diametru pupilar mai mare, responsabil de
efectele optice pe timp de noapte produse de creşterea aberaţiilor de sfericitate şi de ordin
superior (halouri în jurul surselor luminoase). Corecţia miopiei simple poate fi optică,
chirurgicală şi medicamentoasă.
a.corecţia optică se poate realiza cu ochelari sau lentile de contact. În cazul miopiei
simple se prescrie cea mai mică lentilă divergentă (-) cu care se obţine maximul de acuitate
vizuală. Este foarte important să reţinem faptul că examenul cu autorefractometrul poate
produce o supraevaluare a miopiei cu -1-3D prin inducerea unui uşor spasm acomodativ. De
aceea este obligatoriu ca la sfârşitul examenului oftalmologic să efectuăm şi o refracţie
cicloplegică. Corecţia miopiei este de fapt o corecţie în planul punctului remotum. În miopie
punctul remotum este aproape de cornee şi deci miopul vede clar doar obiectele situate între
punctul remotum şi ochi. Corecţia miopiei corespunde de fapt utilizării unei lentile divergente
cu punctul focal anterior în punctul remotum. Cu cât apropiem lentila de ochi cu atât este
nevoie de o valoarea prescrisă mai mică. Ochiul miopului vede clar fără corecţie doar până la
punctul remotum. Pentru a vedea clar dincolo de punctul remotum vergenţa luminii trebuie
modificată în aşa fel încât să aibă aceeaşi divergenţă cu razele venite din punctul remotum.
Lentila divergentă folosită trebuie să aibă punctul focal secundar în punctul remotum. Cu cât
apropiem lentila de cornee imaginea retiniană se măreşte şi compensează efectul de micşorare
indus de lentilă. Raza incidentă sub un unghi de 0.1 rad se modifică datorită indicelui de
refracţie la 0.1/1.336 adică la 0.075 rad. Dacă imaginea se formează pe retină la 22.9 mm de
vertexul corneei atunci înălţimea ei este egală cu 0.075*22.9=1.72 mm. Dacă miopul are –5D
şi o lungime axială de 25 mm pentru unghiul de 0.075 rad, înălţimea imaginii va fi de 1.89
mm. Corecţia cu lentile divergente determină un unghi mai mic de 0.1 rad şi atunci înălţimea
imaginii va scădea până la valoarea din emetropie adică la 1.72 mm.

103
Marginile groase ale lentilelor micşorează periferia câmpului vizual. Acest efect proiectează
pata oarbă mai aproape de punctul de fixare, dar este compensat de creşterea distanţei dintre
discul optic şi fovee observat la majoritatea miopilor.
Efectul acomodaţiei. Un miop de –4D poate citi fără corecţie la 25 cm şi cu un efort
acomodativ zero. Atunci când citeşte cu corecţie el foloseşte acomodaţia ca şi un emetrop.
Miopii care citesc fără acomodaţie au o insuficienţă de convergenţă care produce o exoforie
responsabilă pentru apariţia astenopiei şi diplopiei. De aceea miopii trebuie să poarte ochelari
şi la distanţă şi la apropiere. Dacă supracorectăm miopia, acomodaţia este solicitată
suplimentar şi apare astenopie. Acest efort este suportat de copii dar nu şi de tineri peste 20 de
ani. Supracorecţia poate fi observată pe parcursul testării în două moduri: fie pacientul se
urmăreşte momentul în care pacientul vede la optotipul Snellen literele mai mici sau mai
negre şi mai clare, fie se utilizează filtrele colorate roşu verde. Acestea dau un indiciu asupra
poziţiei focarului faţă de retină. Dacă testăm succesiv cele două filtre colorate la linia de
acuitate vizuală maximă există supracorecţie dacă vede mai clar cu filtrul verde deoarece
lumina verde se refractă mai mult şi focarul se translează din spatele retinei pe retină.
Presbiopia şi miopia. La miopi presbiopia se manifestă mai târziu în funcţie de numărul de
dioptrii. Miopul de –3D nu va avea niciodată nevoie de ochelari de citit la 33 cm. La miopii
cu valori dioptrice mai mici de –3D după un anumit interval de timp de la instalarea
presbiopiei este necesară prescrierea unor ochelari cu plus pentru citit de valoare mai mică
deoarece miopia nu compensează decât parţial deficitul de amplitudine acomodativă. La
miopii presbiţi cu valori dioptrice mari este necesară o scădere a dioptriilor pentru citit cu 2.5-
3D. În cazul utilizării ochelarilor bifocali segmentul inferior va induce efect prismatic cu baza
infero-nazal.
b.Corecţia miopiei cu lentile de contact elimină micşorarea imaginilor, a efectului
prismatic şi a aberaţiilor de sfericitate şi de tip coma.
c.Corecţia chirurgicală a miopiei se poate realiza prin utilizarea laserului cu excimeri şi a
implantelor refractive. Laserul cu excimeri permite tratamentul miopiilor prin două metode:
LASIK (laser in situ eratomileusis) şi LASEK (laser epithelial in situ keratomileusis). Metoda
LASIK este indicată pacienţilor cu vârste de peste 18 ani, cu valori dioptrice până la –7D cu
grosimi corneene de peste 530-540 microni, keratometrii cuprinse între 40-46D şi diametre
pupilare mai mici de 5 mm. Această tehnică presupune producerea unui flap cornean de 160
de microni cu ajutorului unui microkeratom. Laserul subţiază stroma corneană în medie 13
microni pentru fiecare dioptrie. Metoda LASEK se adresează miopilor de peste 18 ani, cu
valori dioptrice mai mari de –7D sau valori dioptrice mai mici dar asociate cu grosimi
corneene mai mici de 530 de microni, keratometrii mai mari de 46D sau mai mici de 40D şi
diametre pupilare mai mici de 5.5mm. În acestă tehnică se produce un flap epitelial de 50 de
microni grosime prin aplicarea pe cornee a unui alcool 20% timp de cca 30 de secunde. Apoi
se produce cu ajutorul laserului o modelare a stromei corneene identică cu cea din tehnica
LASIK. În practică indicaţiile trebuie să respecte o corelaţie între numărul de dioptrii,
curburile corneei, grosimea corneei, diametrul cornean şi diametrul pupilar. Miopiile mai mari
de -11D sau cele mai mici dar cu grosimi corneene mai mici de 460 de microni pot beneficia
de implantele refractive. Unele sunt introduse în camera anterioară (Artizan, Vivarte) altele în
camera posterioară (PRL).

104
Figura 2.2. Operația LASIK pentru miopie

d.tratamentul medicamentos al miopiei. Pirenzepine este un medicament antimuscarinic


aflat încă în studiu, care reduce cu 50% progresia miopiei la copii miopi cu vârste cuprinse
între 8 şi 12 ani. Acest compus este selectiv pe receptorii muscarinici M1 şi mai puţin pe M2.
Unul dintre efectele sale este scăderea creşterii lungimii axiale a globului ocular. Reacţiile
secundare sunt vederea neclară datorită midriazei şi reacţiile alergice conjunctivale. Modul de
administrare este de Pirenzepine gel 2% de 2 ori pe zi un an.
Miopia degenerativă (miopia malignă). Este o afecţiune oculară produsă de o creştere
progresivă a lungimii axiale însoţită de leziuni la nivelul retinei, coroidei şi sclerei. Miopia
progresează tot timpul vieţii până la valori de –20-30D.
a.Etiopatogenie. Miopia degenerativă este transmisă genetic autozomal recesiv şi
determinată monogenic. Miopia mare cu hemeralopie este legată de cromozomul X. Miopia
degenerativă reprezintă 2-3% din miopii.
b.Afecţiunile asociate cu miopia degenerativă sunt stafiloamele atrofice corioretiniene,
colobom irian, buftalmia, microcorneea, coroideremia, atrofia girată, degenerescenţe tapeto-
retiniene, boli infecţioase (rujeolă), subnutriţie, sindrom Marfan, sindrom Weil Marchesani.
c.Simptomatologie. Acuitatea vizuală depinde de gradul miopiei şi de leziunile maculare.
Percepţia luminoasă este diminuată şi unele miopii degenerative se asociază cu hemeralopia.
Examenul simţului cromatic arată o diminuare a sensibilităţii pentru albastru.

105
d.Biomicroscopia polului anterior poate evidenţia o exoftalmie uşoară, camera anterioară
profundă, pupilă cu diametru mare şi un reflex fotomotor lent.
e.Examenul fundului de ochi prezintă următoarele:
- Conusul miopic este determinat de o pătrundere oblică a nervului optic la nivelul
sclerei datorită lungimii axiale mari a globului ocular. Interacţiunea dintre o
permanentă alungire a globului ocular şi poziţia discului optic are ca rezultat apariţia
unei leziuni semilunare pe marginea temporală a discului optic numită conus miopic.
Acesta a apărut datorită tracţiunii care produce leziuni ireversibile ale epiteliului
pigmentar retinian, membranei Bruch şi coroidei. La marginea temporală a conusului
retina este hiperpigmentată. Conusul miopic progresează iniţial spre temporal apoi
circumferenţial sub aspectul de stafilom miopic posterior. Discul optic are şi alte
modificări: paloarea temporală a discului optic, creşterea diametrului papilar şi
dispunerea nazală a vaselor retiniene.
- Leziunile coroidiene se manifestă prin apariţia unor zone mici de atrofie corioretiniană
cu aspect de placarde albe multifocale numite coroidoză miopică. În multe zone pot
apărea rupturi ale membranei Bruch sub forma unor striuri subretiniene galbene
(laquer cracks). Coroidoza miopică maculară şi rupturile membranei Bruch pot iniţia
dezvoltarea de membrane de neovascularizaţie coroidiană cu aspect gri verzui care
rupându-se produc hemoragii maculare. În jurul acestora apar migrări şi depuneri
pigmentare care se condensează şi formează un placard circular numit pata Fuchs.
- Leziunile maculare nespecifice constau în aglomerări pigmentare neomogene.
- Leziunile retiniene. Se observă plaje de atrofie corioretiniană mai ales periferic. De
asemenea pot apărea degenerescenţe retiniene periferice: degenerescenţa cistoidă,
degenerescenţa în palisadă (substratul apariţiei unor rupturi retiniene şi a dezlipirilor
de retină). Datorită tracţiunii se pot observa şi cute retiniene.
- Leziunile sclerale sunt reprezentate de stafilomul scleral posterior.
- Leziunile vitreene sunt degenerescenţa macrofibrilară a vitrosului, decolare posterioară
de vitros şi lichefierea vitrosului.
f.Alte examene:
- câmpul vizual este redus concentric şi se observă apariţia scotoamelor „în virgulă” şi
lărgirea petei oarbe. În stafilomul posterior pot apărea defecte hemianopsice în cadran.
Stafiloamele nazale pot produce hemianopsii temporale.
- tensiunea intraoculară este normală sau subnormală;
- ERG şi EOG sunt subnormale;
g.Diagnosticul diferenţial se face cu:
- degenerescenţa maculară senilă
- histoplasmoză oculară
- conusul miopic congenital
- atrofia girată
- toxoplasmoza congenitală
h.Afecţiunile secundare miopiei degenerative:
- cataracta subcapsulară posterioară

106
- luxaţia sau subluxaţia cristalinului
- glaucomul primitiv cu unghi deschis
- dezlipirea de retină
i.Tratamentul miopiei maligne
- prevenirea rupturilor coroidiene se face prin purtarea ochelarilor cu lentile de
policarbonat şi evitarea eforturilor fizice intense.
- tratamentul medicamentos al miopiei degenerative se face cu Difrarel, Doxium,
Difebion, Tanakan, Heligal şi vitamine A, B, D, E. Unele studii arată că atropinizarea
în perioada copilăriei reduce progresia.
- corecţia cu lentile aeriene. Datorită efectului de micşorare a imaginii indusă de lentile
este necesară o subcorectare uşoară. Utilizarea lentilelor divergente de valoare mare
produce modificări importante ale acomodaţiei şi convergenţei. Când ochii sunt în
convergenţă lentilele au efectul unor prisme cu baza nazal. Din regula lui Prentice se
poate observa faptul că un miop care are o lentilă de –20D şi care priveşte la 3mm de
centrul optic al lentilei are o deviaţie prismatică de 6DP pentru fiecare ochi şi deci
12DP cu baza nazală pentru ambii ochi. Cu cât este mai mare miopia cu atât este mai
bine ca lentilele prescrise să fie plan concave şi mai aproape de ochi. Chiar dacă
subcorectăm uşor un miop putem totuşi să obţinem o acuitate vizuală mai bună
înclinând ochelarii cu 7 grade. Efectul acestei înclinaţii este cel al unui cilindru cu ax
la 180 de grade al cărui putere creşte cu înclinarea. Pentru fiecare dioptrie cilindrică
puterea sferică creşte cu 0.33D.
- corecţia cu lentile de contact este superioară celei cu lentile aeriene. Ele elimină
micşorarea imaginilor, efectul prismatic, aberaţia de sfericitate şi coma. Lentilele de
contact au anumite dezavantaje datorită inducerii unui grad de insuficienţă de
convergenţă. Miopii care trec de la ochelari la lentilele de contact au un efort
acomodativ care se poate manifesta prin astenopie acomodativă.
- corecţia chirurgicală a miopiei se poate realiza cu ajutorul implantelor refractive de
cameră anterioară (Artizan, Vivarte) sau de cameră posterioară (PRL). Nu este indicată
operaţia de extracţie a cristalinului (operaţia Fukala) datorită riscului foarte mare de
dezlipire de retină.
- tratamentul patologiei corioretiniene induse de miopia degenerativă. Rupturile
retiniene simptomatice sunt tratate prin fotocoagulare laser Ar, crioterapie sau
indentaţie sclerală cu burete de silicon. Membranele de neovascularizaţie coroidiană,
juxtafoveală sau extrafoveală sunt identificate, localizate angiofluorografic şi tratate
prin fotocoagulare laser.
- tratamentul afecţiunilor oculare asociate (glaucom, dezlipire de retină). În urmărirea
glaucomului, măsurarea presiunii intraoculare se face prin aplanaţie. Este necesară
efectuarea unor câmpuri de vedere periodice. Tratamentul cu miotice este
contraindicat atât datorită scăderii acuităţii vizuale cât şi a posibilităţii de a induce noi
rupturi retiniene şi dezlipiri de retină.
3. Investigații și tratament:
3.1. Examinarea fundului de ochi.
Examenul fundului de ochi, practicat sistematic cu prilejul oricărui examen oftalmologic
complet, este indicat pentru a stabili diagnosticul afecțiunilor retinei și pe cele ale coroidei

107
(membrană lipită de retină cu rol în nutriția acesteia). El dă posibilitatea, de asemenea, să
se observe vascularizația retiniană, care poate fi modificată de numeroase boli. Foarte
multe boli oculare (desprinderea retinei) sau generale, cum ar fi diabetul, dau anomalii ale
fundului de ochi. De exemplu, aspectul scobit al capatului nervului optic este un semn al
glaucomului.
Tehnica :
Examenul este efectuat cu două tipuri de aparate: un oftalmoscop, cu sau fără interpunerea
unei lentile puternic convergente (Goldmann), sau un biomicroscop (lampă cu fantă).
Oftalmoscopul servește la examinarea polului posterior al ochiului (centrul retinei,vasele
retiniene, papila și macula).
Biomicroscopul este utilizat pentru examinarea microscopică a polului anterior, a
vitrosului şi a polului posterior, prin realizarea de secţiuni optice ale mediilor oculare. O
dilatație pupilară prealabilă este necesară și poate fi provocată cu ajutorul unor midriatice,
cu scopul de a permite o viziune mai largă. Odată dilatația realizată, examenul nu durează
mai mult de 3 minute pentru un ochi.

Figura 3.1.1. Examinarea fundului de ochi Figura 3.1.2. Examinarea fundului de ochi
cu Oftalmoscopul cu Biomicroscopul
Nu doar afecțiunile retinei pot fi diagnosticate astfel ,ci și alte boli pot fi depistate prin
examenul fundului de ochi cum ar fi :
1. Ateroscleroza: Examinând fundul de ochi, oftalmologul poate depista stadiul
aterosclerozei, poate să vadă depozitele de colesterol (mici puncte stralucitoare) și
modificările apărute la vasele de sânge.
2. Hipertensiunea: Oftalmologul poate afla dacă este vorba de o hipertensiune veche,
dacă este o tensiune oscilantă. Vasele fundului de ochi la hipertensivi se modifică,
arterele sunt mai strâmte, venele mai dilatate. La hipertensivi, acolo unde se
încrucișează artera cu vena, artera comprimă vena și uneori apar mici puncte de
hemoragie la aceste încrucișări arterio-venoase.

108
3. Diabetul: La 10 ani de la debutul diabetului, debut care adesea nu este observat, poate
apărea retinopatia diabetică. Bolnavul de diabet trebuie urmărit periodic de oftalmolog
pentru a preântâmpina orbirea bolnavului de diabet.

Figura 3.1.3. Imaginea fundului de ochi


4. Boli de sange: Modificările la nivelul retinei apar și în urma unor boli ale sângelui,
precum anemiile, poliglobuliile, leucemiile.
5. Cataracta: Este o afectiune degenerativă a cristalinului care apare la persoanele
vârstnice și duce la scăderea acuității vizuale până la pierderea vederii. Cataracta se
dezvoltă diferit de la un pacient la altul, viteza putând să difere și de la un ochi la altul
pentru același pacient. Cele mai multe cataracte la persoanele în vârsta se dezvoltă
progresiv într-o perioadă de câțiva ani. Alte cataracte, în special la oamenii mai tineri
și persoanele cu diabet, pot să progreseze rapid pe o perioada scurtă de timp. Este
imposibilă predicția asupra vitezei de dezvoltare a cataractei la o persoană anume.

Figura 3.1.4. Cataracta

109
6. Degenerescența maculară: Această afecțiune se întâlnește relativ frecvent la pacienții
în vârstă și constă în deteriorarea regiunii centrale a retinei (macula) determinând
scăderea acuității vizuale. Semnele clinice care preced scăderea vederii sunt
deformarea obiectelor din câmpul vizual, ușor de evidențiat în cazul liniilor fine
drepte.

Figura 3.1.5. Degenerescența maculară

7. Alte afectiuni: Prin examenul fundului de ochi pot fi depistate și unele tumori
cerebrale, dar și unele semne care indică boli infecțioase cum ar fi tuberculoza, HIV,
sifilisul.

3.2 Examenul acuităţii vizuale


Acuitatea vizuală reprezintă capacitatea ochiului de a distinge forma, dimensiunea, conturul şi
detaliile elementelor din spaţiu. Vederea cea mai clară este localizată la nivelul maculei (pata
galbenă), datorită repartiţiei în această zonă a numărului maxim de conuri. În această arie
retiniană există valoarea maximă a acuităţii vizuale, ea reprezentând vederea centrală.
Pentru a recunoaşte forma obiectelor este necesar ca:
- imaginea să aibă un minim de dimensiune între două puncte, minimul separabil(astfel
încât acestea să fie percepute separat);
- să se poată recunoaşte minimul de variaţie în traseul unei linii,minimul de aliniere.

110
Figura 3.2.1 Unghiul „alfa”
Toate aceste elemente contribuie la realizarea unei maxime acuităţi vizuale.Detaliile
obiectelor din spaţiu sunt măsurate prin unghiul sub care sunt văzute.Unghiul vizual este
format din razele care pleacă din extremităţile obiectului şi se încrucişează în punctul nodal al
ochiului pentru a ajunge la retină; unghiul „alfa” este format între axa optică şi axa vizuală.
Acuitatea vizuală normală, egală cu unitatea, se consideră atunci când sunt percepute
separat două puncte ce produc pe retină imagini sub un unghi de un minutarc de cerc şi au
între ele o distanţă de 1,4 mm. Această distanţă corespunde la nivelul retinei la o dimensiune
liniară de 4 microni, care este aproximativ egală cu diametrul unui con retinian, ceea ce
presupune ca, pentru a vedea distinct, separat, două puncte,trebuie ca două conuri retiniene să
fie stimulate separat, iar între ele să existe un con nestimulat.
Examinarea clinică a acuităţii vizuale

Figura 3.2.2 Panou de testare


Utilizează tabele speciale care conţin litere, cifre, semne sau desene, numite optotipi.
Principiul acestui examen este reprezentat de determinarea minimului separabil.
Aceşti optotipi sunt constituiţi în aşa fel încât semnele cele mai mici, din ultimul rând să fie
văzute de la distanţa de 5 metri (considerată ca „infinit oftalmologic”, distanţă de la care
acomodaţia nu mai este solicitată), sub un unghi vizual de 5 minute, iar grosimea semnelor
corespunde unei deschideri angulare de 1 minut(Fig. 2.3/2.4)

111
Optotipii standardizaţi utilizaţi în prezent în clinică sunt conform principiilor lui Monoyer,
care a introdus noţiunea zecimală în exprimarea acuităţii vizuale. Aceste tabele au 10 rânduri
de semne şi fiecare rând corespunde unei valori de la 0.1 la la cuitate vizuală.
Exprimarea AV cu optotipii construiţi prin gradare zecimală se face sub formă de fracţie:
- AV= d/D, unde:-d = distanţa de la care sunt citite rândurile optotipului de pacientul
examinat;
- D = distanţa de la care poate fi citită litera unui anumit rând de către subiectul cu
vedere normală (emetrop).
Testele utilizate pentru determinarea AV pot fi diferite, toate însă trebuie să fie simple, uşor
de recunoscut.
Se pot utiliza astfel:
- optotipul cu litere (Monoyer),lectura literelor poate aduce unele erori datorate faptului
că unele litere sunt mai greu der recunoscut decât altele;
- optotipul cu litera E (Snellen) care este utilizat şi pentru analfabeţi;
- optotipul cu inele întrerupte (Landolt), este alcătuit din inele care prezintă o deschidere
care este egală cu grosimea, el poate fi folosit pentru măsurarea AV la copiii preşcolari
sau persoane analfabete.
Examinarea AV se face la lumina zilei sau în camera puţin obscură. Examenul se practică
separat la fiecare ochi, la început fără lentile de contact apoi, dacă este necesar se utilizează
lentile care să corecteze o anumită ametropie (tulburare derefracţie). Este măsurată mai întâi
AV la ochiul cu vederea mai scăzută, în timp ce ochiul celălalt este exclus printr-un opercul
semitransparent, care asigură o luminozitate egală pentru ambii ochi. Acuitatea vizuală este
reprezentată de rândul de litere la care subiectul distinge corect toate semnele.Acuitatea
vizuală de aproape este mai puţin standardizată. Sunt utilizaţi pentru măsurarea acesteia
optotipi pentru aproape (proxoptipi) care sunt alcătuiţi din fragmente de texte cu caractere din
ce în ce mai mici.
Acuitatea vizuală poate varia în raport cu factori obiectivi (forma geometrică a testului,
contrastul între test şi fond, iluminarea fondului, culoarea luminii utilizate,distanţa de
observare a testului) sau în funcţie de unii factori obiectivi (diametrul pupilar, topografia
retiniană, vârsta subiectului, direcţia fasciculului de lumină, procesul de sumaţie spaţială şi
temporală a stimulilor retiniene).
3.3. Autorefractometria computerizată.
Se bazează pe principiul Scheiner. Dacă punem un ecran cu două orificii în faţa pupilei,
razele care vin de la un obiect îndepărtat focalizează într-un punct dacă ochiul este
emetrop, în două puncte separate dacă ochiul este miop sau hipermetrop. Aducând
obiectul în punctul remotum al ochiului imaginea se va focaliza într-un singur punct. În
acest mod se poate determina punctul remotum.
Dioptronul este un optometru în infraroşu, care utilizează principiul Scheiner. Iniţial el
calculează meridianele principale apoi încă şase meridiane. Computerul calculează
valorile dioptrice după pătratul funcţiei sinusoidale. Combinarea vederii binoculare şi
foggingul automatic intenţionează să micşoreze acomodaţia instrumentului. Dioptronul are

112
şi o serie de dezavantaje. Astigmatismul neregulat nu poate fi detectat pentru că aperturile
se proiectează doar într-o anumită porţiune a corneei. Acomodaţia indusă de aparat
(acomodaţie de instrument) sau pseudomiopia de instrument este o problemă pentru multe
aparate. În timpul măsurării cantitatea de acomodaţie indusă de instrument fluctuează şi
astfel apar erori.

Figura 3.3.1. Autorefratometru Figura 3.3.2. Ochiul văzut la Autorefratometru


4 Compensarea miopiei
Sistemul lentilă corectoare-ochi
1
Se consideră o lentilă infinit subțire fiind puterea dioptrică a lentilei (=𝑓′ ) iar puterea frontală
imagine a lentilei compensatoare. Puterea sistemului optic al ochiului fiind notată cu relația
pentru puterea sistemului rezultat din combinația lentilă ochi.
δ este distanța de la lentilă la planul principal obiect al sistemului optic al ochiului. Dacă :
δ=f0 ,adică puterea sistemului rezultat este egală cu puterea ochiului emetrop.Ochiul ametrop
va avea aceeași dimensiuni de imagine după compensarea ca ochiul emetrop cu sistemul optic
de aceeași putere.Lentila nu modifică puterea sistemului optic al ochiului dar îi deplasează
punctul principal imagine.
Dacă pentru compensare se folosește lentila de contact b=0 și δ este neglijabil.

Pupila de intrare a ochiului compensat


Pupila de intrare a sistemului lentilă-ochi este imaginea orificiului irisului prin sistemul lentilă
cornee și conjugată cu pupila de intrare a ochiului care este la 3 mm de vârful corneei.

113
Se consideră de exemplu y’=d – diametrul pupilei de intrare și X’=b + 3 + 12 + 3 = 15 -
distanța de la lentilă la pupila de intrare și se calculează y :
Pentru – 5 dpt g’= 1 (lentila infinit subțire) rezultă y=0,93 d.
În cazul ochiului miop compensat ,pupila de intrare a sistemului lentilă-ochi este mai mică
decât la ochiul necompensat,intră mai putină lumină în ochi.
Pentru ametropii între 5 și 10 dpt se poate admite un cerc de difuzie cu diametrul aparent de 2
ceea ce dublează toleranța la ∆ (reprezintă diferența între proximitatea punctului remotum și
proximitatea unui punct obiect văzut tot așa de bine fără acomodare).
Pentru miop imaginea obiectului văzut prin lentila de compensare este mai mică și la
hipermetrop mai mare dacă nu se ia în considerare acomodarea.
Dacă se compară însă imaginea ochiului acomodat cu a ochiului neacomodat dar cu ochelar ,
se constată o diferență neglijabilă.
În vederea de aproape miopul are nevoie mai puțin de acomodare decât emetropul.
La ametropii mari optica ochiului este mai putin omogenă și retina are o rezoluție mai puțin
bună.
Sistem rezultant ochi-sistem de contact:
1
Refracția principală este dată de relația R =𝐻𝑜𝐴𝑅 în care Ho este punctul principal obiect și AR
1
punctul remotum.Puterea lentilei este (H’ punctul principal imagine). Diferența R- |0
𝐻′𝐴𝑅
este de 0,1 dpt ,dacă este cuprins între -10 și + 5 dpt și nu depășește 0,25 dpt , dacă miopia nu
depășește 14 dpt și afachia +11 dpt.
Acomodarea ochiului compensat:
Amplitudinea de acomodare a ametropului compensat cu lentile de contact este aceeași ca la
emetrop plasat în aceleași condiții cu eroare mai mică decât toleranța de fabricație, A= Ae
(1+2R*d).
Pentru un obiect situat la 40 cm față de ochi A=2,5 dpt.
Cei doi ochi ai unui cuplu anisometrop ar trebui să acomodeze cu cantități diferite.În cazul
corecției prin lentile de contact cele două acomodări sunt egale și deci vederea binoculară nu
este perturbată.
În cazul astigmatismului dacă corecția se face cu lentile de contact,acomodarea în cele două
secțiuni principale este aceeași.
Mărimea imaginii retiniene :
Raportul imaginilor retiniene ale aceluiaşi obiect văzut succesiv de ochiul compensat şi apoi
de ochiul necompensat este dat de relația:
𝑦′ 𝑛′
= = 𝑔′ (1 + 𝑐 ∙ 𝑅𝑝 )
𝑦′𝑝 𝑛

114
Pentru lentile de ochelari c = 12 mm în medie pentru afaci şi 13,6 mm pentru miopi şi
hipermetropi. 𝑅𝑝 reprezintă refracția pupilară, 𝑔′ factor de formă a lentilei de contact.

Grosismentul pentru lentilele de ochelari este net mai mare la hiperopi şi afaci decât
grosismentul sistemului de contact corespunzător.
Grosismentul este net mai mic decât cel al sistemului de contact în cazul miopilor.
Pentru hiperopi şi afaci acuitatea este mai bună cu lentila de ochelari, dar diferenţa nu este
sensibilă în practică.
Pentru afaci creşterea măriri este mai degrabă jenantă la început.
Din acest punct de vedere, compensarea cu lentilele de contact este preferabilă.
În cazul miopilor, acuitatea creşte când se trece de la ochelari la lentile de contact; dar
creşterea este sensibilă pentru miopii superioare lui 8 dpt.
Lentilele de contact deformează mai puţin imaginile astigmaţilor decât ochelarii de vedere.
Fluxul luminos care pătrunde în ochi depinde de modul de compensare. Pierderile de lumină
prin reflexie ar fi de 2,1% pentru ochiul liber, 2,67% pentru lentila corneană şi 8% pentru
lentila de ochelari care nu este tratată antireflex.
Pupila de intrare a ochiului cu lentila de contact este mai mare decât cu ochelari la miop şi
este invers la hiperop.
Câmpul vizual este mai mare cu lentila de contact decât cu ochelari. Câmpul de privire nu este
modificat de lentila de contact. Portul lentilelor de contact are efect de frânare a creşterii în
miopia progresivă.
Diferenţa de putere între lentila de ochelari ØSL şi lentila de contact ØSC pentru aceeaşi
ametropie compensată este dedusă din relaţia , în care d0 este distanţa de la cornee la lentila de
ochelari.
Pentru puteri negative Ø'SC < Ø'SL şi pentru puteri pozitive ØSC > ØSL.
Ortokeratologia:
Corecția miopiei și a astigmatismului prin purtarea nocturnă (în timpul somnului) de lentile
dure ce vor aplatiza corneea, dând o corecție a vederii temporară – o zi.
În acest scop se realizează lentile mai plate decât corneea care purtate mai multă vreme
forțează modificarea curburii corneei,poziția cristalinului ,lungimea ochiului.Pentru folosirea
metodei este necesar să se cunoască forma corneei.Se utilizează în acest scop
videokeratoscopul.
Lentila se alege după concordanța cu sageata corneei corespunzătoare lungimii unei coarde
date.
Săgeata lentile = săgeata corneei + 10 m
Săgeata corneei inițial se obține cu videokeratometrul care poate da valoarea razei aplicate și
excentricitatea numerică.

115
Lungimea corneei este determinată de diametrul lentilei minus lățimea curbei periferice.
Relația dintre modificarea excentrecității ∆e și modificarea corneei în regiunea apicală (PCA)
este :
∆e = 0,16 ∆ PCA
Și relația între ∆e și variația refracției ∆Rx
∆e = 0,21 ∆Rx
Durata tratamentului depinde de gradul ametropiei. În general o ametropie sub -1,75 dpt se
poate corecta în două săptămâni.
În practică mai mulți factori pot influența succesul ortokeratologiei :
- când valoarea excentricității și ametropia nu pot corectate;
- keratocon,distrofie corneeană sau boală activă a ochiului;
- dureri în timpul nopții;
- răspuns negativ după sașe ore de purtare;
Corecția optică a miopiei unilaterale și anisomiopiei:
Anisomiopia poate duce la neutralizarea unui ochi ,strabism,ambliopie.Corecția cu lentile
concave a ochiului miop și cu lentilă plană sau convexă după caz la celălalt ochi este suportată
de copii și trebuie făcută de timpuriu. Concomitent se împiedică instalarea ambliopiei prin
ocluzie intermitentă a ochiului emetrop (câteva ore zilnic sau cateva zile pe săptămâna,până la
vârsta de 8-10 ani).
Dacă ambliopia este deja prezentă la data examinării se încearcă micșorarea ambliopiei prin
ocluzia ochiului emetrop după aplicarea de ochelari ochiului miop.Dacă acuitatea este el puțin
0,4 la ochiul miop și vârsta de 5-10 ani , se pot aplica lentile corneene care ameliorează
acuitatea,permit vederea binoculară,corectează strabismul.
Anisomiopia se întâlnește la 26% dintre miopiile mari.Dacă anisomiopia este mai mare și nu
se pot folosi lentile de contact sau intraoculare,se propune micșorarea imaginii la ochiul
sănătos și mărirea la cel miop cu ochelari izeiconici.Aceștia sunt sisteme Galilei.Dacă este
anisomiopie,se corectează întâi ochiul cu miopia mică până la acuitatea optimă.Ochiul cu
miopia mare se corectează astfel ca diferența dintre cei doi să nu depășească 2-3 dpt.
Tratament cu alimentație profilactică
La copii se recomandă consumul de proteine și vitamia B1,reducerea consumului de hidrați de
carbon.Sport pentru a putea elimina enzimele dizolvate care scad rezistența sclerei.
Tratament cu ultrasunete:
f=800Hz ,0,2-0,3 W/Cm
10-15 ședințe produc ameliorarea debitului de formare a umorii ,dispariția sau diminuarea
opacității vitreene.Aceste rezultate apar după 6-12 luni.
Tratament medicamentos

116
Atropina 1 % în ochiul cu miopia mai mare,zilnic o picătură seara ajută la diminuarea creșterii
miopiei.
Tropicamida este un midriatic mai slab a atropina,se administrează seara și relaxează mushiul
și ajută la încetinirea progresiei miopiei.
Scopolamina 0,25 % și se administrează de 2 ori pe zi timp de 3 luni,în fiecare ochi și
incetinește evoluția miopiei.
Antrenament vizual
Prin terapeutica folosind echipamente optice şi prin antrenament vizual se urmăreşte
ameliorarea şi chiar restabilirea funcţiilor vitale.
Scopul antrenamentului: reducerea miopiei, reducerea efectului miopiei asupra performanţelor
vizuale globale, ameliorarea eficacităţii vizuale a miopului care nu poartă compensare sau a
cărei compensare este inferioară valorii teoretice necesare. Compensarea la miopi nu va
depăşi valoarea găsită la skiascopia dinamică pentru distanţa Harmon.
Dacă este imposibil de determinat un echilibru dioptrie în V.A. mai convex sau mai puţin
concav decât echilibrul dioptrie în V.D. se pot folosi prisme îngemănate. Pentru compensare
se pot folosi lentile bifocale compensare subcorectată echivalentă echilibrului aproape fără
ochelari în miopii mici compensare cu lentile divergente de putere mică la miopul corectat.
Antrenamentul vizual constă în executarea unor baterii de exerciţii recomandate de
optometrist şi în urma cărora pacientul resimte o ameliorare a funcţiilor vizuale.
Ergonomia vizoposturală
Distanţa la care se lucrează aproape este distanţa Harmon. Se evită posturile care pot
modifica tensiunea oculară (mai ales la copii). Se realizează iluminare echilibrată. Se reduce
efortul vizual în V.A.
Respiraţia: pentru stimularea activităţii ortosimpatice se recomandă exerciţiu respirator, în
special respiraţie abdominală cu blocaj în expiraţie de până la 10 sec.
Obturarea : în timpul exerciţiilor se poate practica dubla obturare centrală. Pentru
destructurarea răspunsului la stres în V.A. poate fi utilă obturarea monocular, eventual cu
alternanţă, timp de o ora în fiecare zi.
Adaptarea la lumină şi la întuneric: exerciţiul ce poate face parte din antrenamentul pentru
miopie este conştientizarea câmpului periferic. Pentru stimulare periferică se poate începe cu
dubla obturare centrală, apoi obturare. Subiectul se deplasează fiind atent la ce se întâmplă în
câmpul său periferic. Exerciţiu util — mersul cu spatele.
Fixarea la distanţă crescătoare: trebuie să se facă fără efort, subiectul trebuie să fie conştient
de creşterea scăderea acomodării. El controlează acomodarea şi rezultatele ei. Exerciţiul se
face fără compensare sau cu compensare corespunzătoare echilibrului dioptrie în V.A.
Fixări în salturi: se propun fixări aproape - aproape, aproape - distanţă medie şi aproape —
departe.

117
E. Inhibiţii acomodative
1.NET/NET
- se cere subiectului să menţină netitatea imaginii timp de 10 secunde, folosind pentru o
miopie de -2,5 dpt lentile de la -1 la -8 dpt;
-se explică subiectului în ce moment acomodează şi în ce moment relaxează acomodarea
2.NET / NECLAR
- subiectul poartă compensarea, primeşte în plus o lentilă de -5 dpt. El se forţează să
vadă net câteva secunde, apoi vede neclar;
- treptat se micşorează puterea adiţiei.
3.NECLARITATE MAXIMĂ
- cu lentile de la - 4 la -5 dpt (ţinta la 2,5 m) subiectul percepe trecerea la neclaritate;
- supra acomodarea provoacă vedere neclară în vedere departe.
4.NETITATE SELECTIVĂ
- subiectul poartă compensarea, se adaugă lentile divergente de la -2 la - 4 dpt;
- subiectul învaţă să meargă văzând spaţiul neclar;
I subiectul pune la punct forţat pe un obiect un timp scurt, apoi se relaxează; scopul
exerciţiului este ca subiectul să fíe conştient de voinţa sa;
- se micşorează treptat divergenţa lentilei adăugate;
- voinţa de a comanda acomodarea poate duce la micşorarea miopiei.
Modul de organizare al antrenamentului vizomotor
Acesta depinde de tipul de miopie. Antrenamentul poate fi programat:
- preponderent acasă la subiect: o vizită la o lună (optometrist- pacient);
- se programează la optometrist: tratamentul poate fi intensiv.
Există diferite proceduri:
1. Miopie de postură
- comportament strâns la teste;
- reflex vizopostural inferior distanţei lui Harmon, postură esoforică- se prescrie
activitate susţinută pentru periferie.

118
2.Miopie dată de stres
- demonstrată de istoria cazului;
- se manifestă printr-o mare amplitudine funcţională;
- se lucrează asupra amplitudinii funcţionale;
- se încearcă suprimarea testului.
3.Miopie alimentară
- relevată de istoria cazului;
- se consultă un nutriţionist, se fac modificări în regimul alimentar;
- antrenarea motricităţii, vedere cu periferie. Se stopează portul compensatoriu şi
eventual se dă ajutor pentru vedere aproape;
- uneori pentru corectarea unei poziţii vicioase se folosesc prisme B.I. ce nu depăşesc 1-
2 pdpt;
Ajutorul în vedere aproape
a) Se prescrie convergenţă pentru aproape, în funcţie de nevoile periferiei, respectând distanţa
de lucru. Nu se depăşeşte valoarea dată de skiascopia dinamică, fără lectură. Se încearcă
apropierea de echilibrul subiectiv dat de cilindrii încrucişaţi, la distanţa Harmon. Uneori,
pentru corectarea unei posturi vicioase se folosesc prisme îngemănate.
b) Sfaturi alimentare şi activităţi ergonomice:
- iluminare corespunzătoare;
- nu se citeşte ghemuit pentru a nu se bloca respiraţia;
- se respectă pauze regulate în timpul lecturii;
- se evită închiderea pleoapelor pentru a se vedea net;
- se priveşte cât mai destins;
- se mişcă globurile oculare de câteva ori pe zi;
- se vizualizează elemente ale spaţiului foarte periferic.
Rezultate aşteptate resimţite de subiect
- impresia că vede mai bine;
- perceperea elementelor spaţiului mai repede;
- se simte mai puţin dependent de ochelari;
- poate sta fără compensare o mare parte din zi;
- nu se plânge de astenopie.

119
Tratamentul miopiei progresive:
Prevenirea miopiei are cea mai mare eficacitate în etapele de început. Singura cale prin care
miopia poate fi complet prevenită este să se blocheze adaptarea când pacientul este încă
hipermetrop, sau în cel mai rău caz emetrop. Cu cât mai de timpuriu se utilizează lentile
corespunzătoare cu atât sunt şanse mai bune de prevenire a dezvoltării miopiei.
Lentilele trebuie să fie acceptate de paternul pacientului. Dacă această metodă nu este
suficientă se recurge şi la antrenament vizual.
Pentru ca aceste metode să dea rezultat este necesar ca pacientul să aplice riguros prescripţiile
optometristului şi deci să fie lămuriţi în legătură cu necesitatea tratamentului el şi părinţii lui.
Este importantă depistarea cazurilor predispuse la miopie progresivă. Indicaţii în acest sens
poate da istoria cazului.
Manifestări specifice
- Pacientul se plânge că vede in ceaţă, deşi acuitatea vizuală este normală;
- Părinţii spun că, copilul lor avea rezultate mai bune la învăţătura câteva săptamîni în
urmă;
- Copilul urmează să fie expus la solicitări crescute ale mediului înconjurător;
- Copilul este studios, ignoră alte activităţi şi devine sedentar;
- Părinţii sau profesorul raportează că elevul practică o distanţă până la carte foarte mică
atunci când citeşte;
- Autorităţile şcolare raportează că elevul are o acuitate vizuală mică în “vederea
departe”.
Observaţii si teste preliminare realizate de optometrist
1. Copilul începe să citească de îndată ce a intrat în salonul de primire.
2. Distanţa de lectură este mai mică decât distanţa Harmon cu cel puţin 50 mm.
3. Tremură mâinile la întâlnirea cu cel care testează.
4. Are postura cu capul aplecat (se uită în pământ) când se apropie cel care
testează.
5. Este ezitant în răspunsurile la întrebări.
6. Dacă este pus să deseneze de exemplu o casă se observă următoarele
comportamente :
a. desenul este relativ mic în raport cu dimensiunile foii puse la dispoziţie;
b. desenul este excesiv detaliat în raport cu vîrsta;
c. sunt adăugate numeroase obiecte exterioare de dimensiuni mici în desen;
d. distanţa la desen în timpul lucrului este mai mică decât distanţa Harmon;
e. testul cu steaua Van Orden indică proiecţie esoforică ;
f. acuitatea vizuală monoculară pentru departe este mai mică decât cea
normală.

120
Tratament optic.Corecția cu ochelari
În miopia congenitală, prescrierea ochelarilor este posibilă de la 2-3 ani. Până la vârsta de 20
de ani refracția este de tip obiectiv și se face cu ajutorul skiascopiei după ce se administreză
pacientului ciclopegice.Acest lucru este indispensabil la copii,unde o miopie de 1 dpt sau 2
dpt detectate cu skiascopia fără să se administreze ciclopegice poate ascunde o hipermetropie
latentă.Peste 20 de ani se poate prescrie dioptria pacientului fără a se mai utiliza ciclopegice.
Aceste substanțe facilitează examenul fundului de ochi obligatoriu în cazul
miopilor.Oftalmoscopia furnizează date utile asupra refracției la miopiile mari și se ține cont
de ametropia examinatorului.
După ciclopegie ametropia stabilită prin skiascopie sau oftalmoscopie nu este identică cu
puterea lentilelor corectoare prescrise. Prescripția se face la o săptămână de la ultima instalare
a ciclopegicului,când pupila a revenit la normal.
În general până la 20 de ani miopii sub -5dpt,se acceptă să se corecteze în totalitate.Se recurge
obligatoriu la testarea subiectivă și se prescrie valoarea minimă care asigură acuitate vizuală și
senzația de confort.Cu cât miopia este mai mare cu atât corecția acceptată este proporțional
mai mică,deorece imaginea retiniană pentru ochiul miop corectat este cu atât mai mică cu cât
lentila conavâ este mai divergentă.
Pentru pacienții cu miopii sub 3-4 dpt este recomandat să poarte aceeași pereche de ochelari
atât pentru distanță cât și pentru lucru la aproape,deoarece solicită efort de acomodare,cu
întărirea mușchiului ciliar. Astfel se evită prin stimulare a acomodării convergenței apariția
exoforiilor.
Unii optometriști recomandă ochelarii bifocali pentru a încetini ritmul de prgres al miopiei și
ameliorarea exoforiei.
Miopul presbit trebuie să poarte pentru aproape lentile concave de valoare mai mică decât
pentru distanță.
Miopia este uneori însoțită de astigmatism.Corecția parțială a astigmatismului este
obligatorie.Se corectează numai astigmatismul mai mare de 0,5 dpt în proporție de 70-80 %.
De la dioptii de -6 este recomandat să se folosească lentile de contact mai ales dacă există si
astigmatism corneean.
Pacienții cu miopii mari ,cu lentile de contact,se plâng de fotofobie.În perioada de adaptare
pot fi utile coliruri decongestionate.
Uneori se abuzează de coliruri cu corticosteroizi,ceea ce favorizează glaucomul indus de
coticosteroizi.Unii susțin că lentilele de contact opresc progresia miopiei.Cu lentile de contact
punctul proxim este mai aproape decât cu lentile aeriene.
Dacă un pacient cu vârstă mică este uşor hiperop şi prezintă unele din rezultatele analizei
analitice corespunzătoare celor de mai sus, se poate începe programul de prevenire. Se poate
face compensare cu monofocale, dacă sunt acceptate, pentru departe şi aproape. În majoritatea
cazurilor însă, este necesară prescrierea lentilei bifocale. Zona pentru citit a lentilei va avea o
adiţie pozitivă.

121
Ca o completare la compensarea cu bifocale se impune un antrenament vizual acasă, pentru a
se asigura că noile condiţii vizuale se integrează în paternul vizual.
Antrenamentul vizual trebuie să construiască următoarele performanţe: câmpul vizual
periferic, flexibilitate acomodativă.
Cauze probabile ale faptului că programul de prevenire nu reuşeşte să blocheze progresul
miopiei pot fi :
 Pacientul a refuzat să poarte ochelari în activităţile de aproape;
 Pacientul nu respectă pentru citit distanţa Harmon şi anume se apropie de text;
 Programul de anternament nu este respectat.
În condiţiile stresului contemporan ne putem aştepta ca aproximativ 30% dintre copiii şcolari
să fie afectaţi de miopia progresivă. Statisticile indică posibilitatea ca şcolarii să atingă miopii
de ordinul - 5dpt. Miopia influenţează capacitatea vizuală şi personalitatea. Pacienţii cu miopii
mari devin introvertiţi, nu pot aborda unele ocupaţii.
De regulă miopul progresiv trebuie compensat cu ochelari bifocali, pentru stabilizare. Se
recomandă ca ghid orientativ următorul tabel cu adiţii pentru aproape :

Miopia (dpt) Adiția (dpt)


-1,00 1,00 la 1,50
-2,00 1,50 la 2,00
-3,00 2,50 la 3,00
-4,00 3,00 la 4,00

Dacă cazul nu este structurat se poate prescrie adiţie pozitivă mai mare pentru aproape. În
unele cazuri poate fi necesară creşterea adiţiei, dacă nu se face antrenament pentru mărirea
câmpului vizual periferic şi menţinerea distanţei de lucru în vedere aproape.
Dacă există esoforie, lentilele ochelarului pentru departe vor fi descentrate spre afară pentru a
introduce un efect prismatic bază In. În unele cazuri, dacă puterea lentilei negativă este mică
în valoare absolută, se realizează lentilă prismatică adiţia fiind de cel puţin 0,5 dpt. baza In.
Pentru evaluarea rezultatelor măsurilor de prevenire a progresiei miopiei se recomandă
controale la intervale de 6 luni pentru copii mici, iar pentru şcolarii din clasele mai mari,
anual. Dacă modificările vizuale rămân constante şi mediul înconjurător impune creşteri,
pacientul va fi compensat cu adiţie pozitivă mai mare.

Vederea miopului
Vederea de departe a miopului:
Dacă un miop privește un punct M mai depărtat decât punctul remotum,deci cu proximitate
inferioară lui R în valoare absolută,punctul nu este văzut clar.Diametrul cercului de difuzie pe
retină se calculează cu relația:
ζ=+dβp(Z’po-Z’p)
122
Z’p=n’βp
Unde X-Rp>0 și M’ imaginea lui M este situat între pupila de ieșire și retină , d este diametrul
pupilei de intrare , X reprezintă proximitatea obiectului în raport cu pupila de intrare , Rp este
refracția pupilară , βp reprezintă mărirea în pupilă , p este puterea sistemului optic al ochiului
ametrop.
Miopul poate reduce ζ închizând pleopele.
Pseudoimaginea y’ a unui obiect depărtat
Invariantul Lagrange pentru pupile este:
nypσp=n’yp’*σp’
σp este unghiul sub care se vede obiectul din centrul pupilei de intrare.
Pentru ochiul emetrop : yo’= σp
Raportul imaginilor pe retină a aceluiași obiect în cazul ametropului și al emetropului.
Pentru R=-10,00 dpt , Rp =-9,71 și y’ = 1,213 yo’
În cazul miopiei axile imaginea pe retina este mai mare ca la emetrop.

Vederea de aproape a miopului.


Din invariatul Lagrange rezultă pentru puncta conjugate.
Dacă acomodează , deplasarea punctului imaginea este ∆a’:
∆a’=K*n*A=K*n’(RH - X)
a’=a’R - ∆a’=y’o=σH
Exemplu : Rh= -5dpt; Rh – X=5 dpt
𝑦′
=60/55 (1-0,00003*5*55)=1,082
𝑦′𝑜

123
Bibliografie

1. Băcescu D,Optică Aplicată.Analiza și sinteza componentelor,Ed.Medro 2004.


2. Băcescu D,Modelararea sistemului visual.Note de curs
3. Băcescu D,Metode informatice avansate în optică și optometrie.Note de curs
4. Dumitrescu N., Ionescu S., Opticã instrumentală, Ed. Politehnica, Bucureşti,
1991.
5. Dumitrescu N., Bazele opticii fiziologice, Ed. Politehnica, Bucureşti, 1991.
6. Dumitrescu N., Metode şi mijloace de testare în optometria oftalmică, Ed.
Politehnica, Bucureşti, 1995.
7. Dumitrescu N,Lentile de contact.Note de curs,București 2001.
8. Dumitrescu N,Optică tehnică,Curs I.P.B,1980
9. Dumitescu N,Anatomie oculară;
10. Dumitescu N,Optică geometrică;
11. Dumitescu N,Tehnologia de adaptare a ochelarilor
12. Nicolae Dumitescu,Constantin Daniel Comeagă - Optometrie funcțională
practică,Ed. Printech,București,2005
13. Pascu A. T.,Rolul,proiectarea si fabricarea lentilelor de
contact,Ed.Atkins,Bucuresti,2000.
14. Pascu A.T,Metode și mijloace de evaluare a topografiei corneene,Editia 2005.
15. Pascu A.T,Un mod de corecţie a vederii:Lentilele de contact-Rev.RAM 16/2000
16. Pascu A.T,Corecţia cu lentila de contact-Rev.RAM 17/2000
17. Pascu A.T,Tipuri constructive de lentile de contact-RAM 20/2000
18. Pascu A.T,Adaptarea lentilelor de contact rigide-RAM 21-22/2000
19. Pascu A.T,Factorii anatomo-fiziologici în adaptarea de lentilelor de contact OM
1/2010
20. Pascu A.T,Lentilele de contact-un mod de corecţie a vederii OM 1/2010
21. Zolog N.,Miopia,Ed.Facla,Timișoara,1980
22. Ursache Marcela, Universitatea Craiova Facultatea de fizica Dotarea cabinetului
de optometrie;
23. http://opticaghid.blogspot.ro/
24. http://www.optica-med.ro/.
25. https://www.scribd.com/document/350917922/c4-TransfFourier

124