Anatomia şi structura ochiului

Globul ocular este organul ce asigură funcţia vizuală, ind un organ neuro-senzorial, cu formă
sferică. Prezintă o parte anterioară, ce este transparentă ipoartă denumirea de cornee. Globul
ocular are un diametru antero-posterior de 21-26 mm la emetropi, pe c$nd la hipermetropi axul
este mai mic, iar la miopi a%ul estemai mare

Foto " – Globul ocular- anatomie'v

$nd o formă sferică, aceasta prezintă ca orice sferă(-)n pol anterior, denumit i e
%tremitatea anterioară a globului ocular*-)n pol posterior, denumit i e%tremitatea
posterioară a globului ocular*-)n ecuator situat la distanţă egală +ntre cei doi poli*-
eridiane. oate aceste repere au un rol esenţial $+n localizarea diverselor patologii
aleglobului ocular.tructura globului ocular este reprezentată de pereţii globului ocular
imediile transparente, refringente.Pereţii globului ocular sunt contruiţi din / tunici
concentrice este delimitată anterior de ora serrata <porţiuneindentată, circumferenţială
dintre corpul ciliar i retină= i posterior de oriciul detrecere a nervului optic. &aţa
sa e%ternă intră +n raport cu sclera, iar faţa sa internăcu retina. 5in punct de vedere
histologic, aceasta este alcătuită din > straturi, de lae%terior la interior(a.lamina fusca sau
lamina supracoroidiană ce este străbătută de arterele ciliarelungi sau scurte*b.lamina
vaselor mari coroidiene*c.stratul corio-capilar*d.lamina bazală sau membrama 7ruch.

clerocorneea, care mai este denumită i tunică e%ternă broasă*!.)veea, denumită

tunica mi0locie vasculară, alcătuită din / elemente( iris,corp ciliar i coroidă*/.1etina
sau tunica internă nervoasă.
1. Sclerocorneea
are forma globului ocular, ind tunica situată la e%terior, care areo structură broasă.
&uncţia principală a acestei tunici este de menţinere a presiuniiintraoculare. 2a este de
asemenea alcatuită la r$ndul său din / componente(a.3orneea*b.4imbul
sclerocorneean*c.clera.
a. Corneea
– este porţiunea anterioară a sclerocorneei i este transparentă.3ontinuitatea dintre
aceasta i scleră se realizează la nivelul limbuluisclerocorneean. 'ceasta prezintă ! feţe
i o circumferinţă(-o faţă anterioară conve%ă +n contact direct cu lmul lacrimal i
cu mediule%terior atunci c$nd fanta palpabrelă este deschhisă*-o faţă posterioară
concavă care este +n contact direct cu umoarea apoasă dincamera anterioară.
5in punct de vedere histologic, corneea esre avasculară, transparentă i cu ostructură
laminară reprezentată de următoarele straturi e%puse din e%terior spreinterior(-lmul
lacrimal*-epiteliul corneean anterior ce este scuamos straticat ne6eranizat
cunumeroase terminaţii nervoase libere i la nivelul căruia se disting /
zoneprincipale(a.zona supercialăb.zona intermediarăc.zona profundă-lamina limitantă
anterioară ce mai poartă denumirea de stratul 7o8manav$nd un rol esenţial +n menţinerea
hidratării corneei*-lamina proprie sau stroma are ca principal scop regeneratea corneei*-
lamina limitantă posterioară ce mai poartă denumirea i de membrana5escement*-
endoteliul cornean ce este alcătuit dintr-un singur strat de celule cubice.
b. Limbul sclerocorneean
prezintă(-o zonă traberculară alcătuită dintr-o faţă profundă ce este +n interrelaţie
cuunghiul camerei anterioare i o suprafaţă ce este +n interrelaţie cu
canalulchlemm*-sinusul venos scleral denumit i canalul chlem format +mpreună
cu sistemulvenos intrascleral i episcleral.
c. Sclera
are aspectul unei sfere incomplete de culoare alb sidee i prezintă:
o faţă e%ternă supercială, conve%ă, la nivelul căreia se inseră muchiie%treoculari*-
o faţă internă profundă concavă, a9ată +n interrelaţie cu coroida i corpulciliar*-un
oriciu anterior, nivel la care se continuă cu corneea, trecerea realiz$ndu-se la nivelul
limbului sclerocorneean*-un oriciu posterior ce este străbătut de nervul optic.5in punct
de vedere histologic, sclera este alcătuită din ţesut con0unctivreprezentat de substanţă
fundamentală, bre de colagen i brocite. :n ceea ceprivete vasculazaţia, această
structură este avasculară. 4a e%terior, sclera esteacoperită de o membrană nă
vascularizată – episclera.
2. Uveea
prezintă / regiuni principale(-
uveea anterioară sau irisul
, situată +ntre cornee i cristalin. Poate  comparată cuun diafragm ce prezintă centrul
un oriciu reprezentat de pupilă. ;risul este alcătuitdin ! feţe <una anterioară i una
posterioară= i ! circumferinţe <marea i micacircumferinţă=. 5in punct de vedere
histologic, irisul prezintă > straturi(a.stratul marginal anterior*b.stromă i sncterul
pupilar*c.epiteliul anterior i dilatatorul pupilar*d.epiteliul pigmentar posterior ce
conţine un strat anterior reprezentat decelule mioepiteliale, d$nd natere la muchiul
dilatator al pupilei, i un stratposterior reprezentat de celule cubice ce depozitează
pigment melanic. -
uveea intermediară sau corpul ciliar
este delimitată anterior de către rădăcinairisului i posterior de către coroidă. Prezintă o
suprafaţă e%ternă +n contact direct cusclera i o porţiune internă +n contact direct cu
corpul vitros. uprafaţa internă estealcătuită din(a.pars plicata sau coroana ciliară
localizată anterior, alcătuită dinproeminenţele radiare determinate de procesele ciliare.
'cestea se pot denica ind ghemuri vasculare ce sunt cuprinse +ntr-un ţesut con0unctiv
iacoperite de un epiteliu bistraticat, +n număr de ?@-A@ i au !
scopuriesenţiale( de a secreta umoarea apoasă i de a  loc de inserţie pentruligamentul
lui Binn.b.pars plana localizată posterior +ntre pars plicata i ora serrata. uchiul
ciliar este localizat la e%teriorul corpului ciliar i este alcătuit dinbre musculare
netede cu direcţii diferite, ce au drept rol reglarea curburiicristalinului prin contracţia lor.
uveea posterioară sau coroida
este delimitată anterior de ora serrata <porţiuneindentată, circumferenţială dintre corpul
ciliar i retină= i posterior de oriciul detrecere a nervului optic. &aţa sa e%ternă
intră +n raport cu sclera, iar faţa sa internăcu retina. 5in punct de vedere histologic,
aceasta este alcătuită din > straturi, de lae%terior la interior(a.lamina fusca sau lamina
supracoroidiană ce este străbătută de arterele ciliarelungi sau scurte*b.lamina vaselor
mari coroidiene*c.stratul corio-capilar*d.lamina bazală sau membrama 7ruch
3. Retina
este delimitată anterior de ora serrata i posterior de nervul optic iprezintă(-o faţă e
%ternă ce este +n raport cu membrana 7ruch*-o faţă internă +n raport cu corpul
vitros.1etina prezintă / porţiuni(a.irianăb.ciliarăc.coroidiană, care prezintă mai multe
zone, i anume(

papila sau discul optic – situat +n hemicadranul nazal i areformă ovală, cu o
depresiune centrală* discul optic este loculprin care a%onii neuronilor optici se unesc i
formează nervuloptic*

locul de pătrundere a arterei centrale a retinei +n globul ocular*

foveea centralis ce este situată +n 0umătatea temporară adiscului optic.5in punct de
vedere histologic, retina prezintă(-celule fotoreceptoare, reprezentate de(
•
celulele cu batonae ce au densitatea cea mai mare periferic i suntspecice vederii
crepusculare, supradenumita i vedere scotopică*
•
celulele cu conuri, specice pentru vederea fotopică sau vederea +nlumină puternică,
av$nd rol esenţial +n identicarea formelor iculorilor.-celule nervoase-celule de
suţinere
foveea centralis ce este situată +n 0umătatea temporară adiscului optic.5in punct de
vedere histologic, retina prezintă(-celule fotoreceptoare, reprezentate de(
•
Mediile transparente ale ochiului
Umoarea apoasă
este un lichid incolor ce este secretat la nivelul proceselorciliare la nivelul camerei
posterioare, de unde trece la nivelul camerei anterioareprin intermediul pupilei. 5e la
nivelul camerei anterioare, aceasta este drenată la>

Ochiul – aparat opticnivelul reţelei trabeculare +n canalul chlemm. 'ceasta este

principala cale deevacuare a umorii apoase.
Cristalinul
este o lentilă biconve%ă, transparentă i avasculară, ce prezintă ocapsulă numită
cristaloidă. &iind o lentilă biconve%ă, prezintă o faţă anterioarăalcătuita de peretele
posterior al camerei posterioare, i o faţă posterioară, curaport direct cu fosa hialoidă a
corpului vitros, si cinrcumferinţa cristalinului, cereprezintă locul de inserţie a brelor
ecuatoriale a zonulei B;CC. 3ristalinul prezintăo capsulă proprie numită cristaloidă, i
un nucleu cu structură epitelio-brilara.Bonula B;CC, denumită i ligamentul
suspensor al cristalinului are rol ligamentar.
Corpul vitros
este delimitat anterior, de cristalin, corpul ciliar i zonula Binn,posterior de retină. 're o
structură gelatinoasă incoloră alcătuit din bre de colagen,substanţă fundamentală <ce
conţine acid hialuronic= i brocite. :ntreg corpul vitroseste +ncon0urat de o capsulă
denumită hialoidă.'ne%ele globului ocular sunt reprezentate de pleoape, con0unctivă,
aparatullacrimal si muchii e%traoculari.
Fizioloia vederii
Globul ocular are funcţia unui aparat fotograc c$nd vine vorba de realizareaimaginii.
5iafragmul care stabilete cantitatea de lumină ce pătrunde estereprezentat de pupilă, iar
lmul fotograc este retina.Ochiul uman este alcătuit din > lentile sferice centrate, i
anume( corneea,umoarea apoasă, cristalinul si corpul vitros. 'ceste lentile formează
dioptrul ocular.5e asemenea, una dintre capacităţile globului ocular este cea de a vedea
clarla distanţe diverse, acest lucru put$nd  posibil datorită puterii de convergenţă
aacestuia, fenomenul purt$nd denumirea de acomodaţie. 'comodaţia apareconsecutiv unui
stimul ce este reprezentat de vederea neclară a obiectelor. 4a nivelcortical sunt transmise
impulsuri pe calea aferentă, iar comenzile necesare vederiiclare sunt transmise de la nivel
cortical la organul efector care +n acest caz estereprezentat de muchiul ciliar-zonula
Binn-cristalin.Pupila are o mare capacitate adaptivă, aceasta +ndeplinind / funcţii i
anume(dozează cantitatea de lumină ce a0unge la globul ocular, permiţ$nd astfel o
vederede o calitate bună la variaţii mari ale intensităţii luminoase, prin mioză
cretedimensiunea profunzimii c$mpului, i tot prin intermediul miozei sunt
reduseconsiderabil aberaţiile cromatice i de sfericitate.
!ederea cromatică
D

Ochiul – aparat optic1etina are ca funcţie transformarea energiei luminoase printr-o serie
dereacţii chimice +n semnal electric ce este transmis pe calea optică la centrii
nervoi.4umina acţionează la nivelul celulelor cu conuri i bastonae* aceste celule
conţinpigment vizual. :n celulele cu bastonae pigmentul vizual este reprezentat
derodospină, iar +n cele cu conuri e%istă pigment sensibil la rou, verde i
albastru.3$nd o celulă cu bastona absoarbe un foton, apar o serie de reacţii ce duc +n
nalla activarea rodospinei. Eederea cromatică este caracteristică celulelor cu conuri
dinmaculă, iar perceperea culorilor apare consecutiv amestecului +n diverse proporţii
acelor / culori fundamentale <verde, rou, albastru=.

Fizioloia vederii "inoculare

Eederea binoculară apare consecutiv integrării +ntr-o singură imagine aimaginilor
percepute de cei ! globi oculari. Procesul vederii binoculare cuprinde !etape( +ntr-o primă
etapă av$nd loc transmiterea celor ! imagini clare la creier, iar +n cea de-a doua etapă se
realizează imaginea unică consecutiv procesului defuziune.3omponentele vederii
binoculare sunt reprezentate de(-percepţia simultană, care cuprinde capacitatea de a
percepe ! imaginidiferite +n acelai timp i capacitatea de a percepe dedublat un obiect
situat +n afara ariei Pann*#

Ochiul – aparat optic-fuziunea ce reprezintă fenomenul de +mbinare a imaginilor similare

de la cei !globi oculari +ntr-o singură imagine*-stereopsisul ce reprezintă capacitatea de a
vedea cea de-a treia dimensiunea spaţiului.;maginile pe care noi le vedem sunt formate
din re9e%ia luminii de la nivelulobiectelor la care ne uităm. &ascicolul de lumină
pătrunde la nivelul ochiului i +nmomentul +n care străbate corneea, datorită faptului că
aceasta este curbă,deformează fascicolul de lumină, determin$nd apariţia unei imagini
răsturnate lanivelul retinei. Odată ce imaginea este clară i focusată la nivelul porţiunii
senzitivea retinei, energia din fascicolul luminos determină apariţia unui semnal electric
cetransportă informaţia la nivelul creierului prin intermediul căilor optice. 4a acestnivel,
imaginea se transformă dintr-o imagine răsturnată +n una normală.
Formarea imainii pe retină
;maginea se formează pe retină cu a0utorul sistemului dioptic al ochiului. ;maginea care
se formează este o imagine reală, răsturnată i mai mică dec$t obiectul vizat. Ochiul are
toate punctele cardinale situate pe a%a optică. oate suprafeţele de refracţie ale ochiului
se comportă ca i cum ar  o singură lentilă cu centrul la "? mm +naintea retinei i cu
o putere de refracţie totală de cca #@ dioptrii.ultă vreme s-a considerat că echivalenta
acestei lentile este cristalinul. 5ar cea mai mare putere de refracţie nu o are cristalinul, ci
faţa anterioară a corneei. 5iferenţa ma%ima de densitate a mediilor transparente
străbătute de razele luminoase se +nt$lnete la interfaţa aer-cornee.?

otalitatea proceselor prin care se formează imaginea clară pe retină, a obiectelor situate
la distanţe diferite de ochi formează acomodarea ochiului i presupune trei aspecte care
se realizează prin mecanisme diferite(-convergenţa a%elor globilor oculari +n scopul
suprapunerii +n corte%ul vizual a imaginilor de la cei doi ochi se realizează prin
contracţia diferenţiată a muchilor e%trinseci ai globilor oculari – se obţine vederea
stereoscopică*-acomodarea ochiului pentru vederea clară a obiectelor apropiate se
realizează prin creterea puterii de refracţie a cristalinului*-reglarea cantităţii de lumină
ce pătrunde +n ochi se realizează prin re9e%ul pupilar.
Relarea cantită#ii de lumină $n ochi
Pupila limitează cantitatea de lumină care intră +n ochi, av$nd diametrul variabil +ntre !
i A mm, cu un optim +ntre ! i / mm <diametrul mai mare favorizează aberaţiile
sferice sicromatice, iar diametrul mai mic modică difracţia i degradează imaginea=.
ncterul muscular neted al irisului modică diametrul pupilar produc$nd
mioza
, adică reducerea diametrului pupilar. 3ontracţia sncterului se produce prin stimularea
parasimpaticului. 5ilatatorul pupilar produce midriaza prin stimularea simpaticului,
determin$nd creterea diametrului pupilar
educerea sau mărirea diametrului pupilar 0oacă rolul de prote0are a ochiului faţă de
intensitatea variabilă a luminii, aa cum am văzut c$nd am descris irisul. Prin
modicările de curbură, cristalinul funcţionează ca o lentilă biconve%ă convergentă, ce
refractă i concentrează razele de lumină pe retină.;ndicele de refracţie al cristalinului
este neuniform <variind +ntre ",/A# l$ngă suprafaţă i ",>@# +n centrul său=. 1azele de
lumină care cad +n regiunea centrală a cristalinului vor  mai mult refractate +n timp ce
razele periferice vor  mai mult refractate astfel că acestea nu vor  focalizate e%act
+n acelai punct cu cele ce trecprin centru, fenomen numit
aberaţie sferică
. 5e asemenea, indicele de refracţie variază i +n funcţie de lungimea de undă a radiaţiei
luminoase<de e%emplu albastru este refractat mai mult decat roul=. 'cest fenomen se
numete
aberaţie cromatică
.Pentru ca imaginea să se formeze pe retină, deci pentru ca ochiul să posede o acuitate
vizuală normală, indiferent de distanţa la care se a9ă obiectul faţă de ochi, acesta prezintă
fenomenul de acomodare la distanţă. Prin acuitate vizuală se +nţelege precizia cu care
sunt percepute detaliile i contururile obiectelor, distingerea clară a formelor,
dimensiunilor i reliefurilor acestora, precum i a distanţelor p$nă la obiectul vizat.
'cuitatea vizuală se caracterizează prin doi parametri(".inimum separabil, denit ca
distanţa cea mai mică dintre două puncte sau linii care se percep separat i!. inimum
vizibil, denit ca linia sau punctul cel mai n care poate  perceput pe un fond
omogen.3ea mai mică imagine percepută este cea a unui punct cu un diametru de ",>mm
la o distanţă de D-# metri. :n această situaţie, imaginea percepută este foarte clară
deoarece se formează pe macula lutea, +ndepărtarea sau privirea sub această distanţă face
ca imaginea să nu se mai formeze clar pe macula. Pentru ca imaginea să se formeze pe
retină i ochiul să aibă o acuitate vizuală normală indiferent de distanţa la care se a9ă
obiectul faţă de ochi, aceasta prezintă fenomenul de acomodare la distanţă.
Acomodarea
Procesul de acomodare se realizează de către cristalin, care +i modică raza de
curbură a suprafeţei anterioare. 'ceasta va determina creterea sau scăderea puterii de
refracţie a cristalinului.'cest lucru +l putem remarca prin e%perienţa Pur6in0e( se
aează o lum$nare +n faţa ochiului unei persoane +ntr-o cameră obscură, ochiul privind
un obiect a9at lao distanţă de peste # m. ;maginea lum$nării se re9ectă pe cornee ca +ntr-
o oglindă conve%ă, pe care imaginea este mai mică, dreaptă i anterioară* pe faţa
anterioară a cristalinului ca +ntr-o oglindă conve%ă +n careimaginea lum$nării este mai
mare, dreaptă, situată +n mi0loc i pe faţa posterioară a cristalinului ca +ntr-o oglindă
concavă +n care imaginea lum$nării este posterioară, mai mică i răsturnată. 3$nd
subiectul privete +n apropiere, imaginea din mi0loc se apropie de cornee i se
micorează. 'cest fapt este dat de bombarii feţei anterioare a cristalinului.'comodarea la
distanţă se datorează elasticităţii cristalinului, ligamentului suspensor i muchiului
ciliar. Organul activ este muchiul ciliar. 3$nd ochiul privete la o distanţă mai marede
# m, muchiul ciliar este rela%at iar ligamentul suspensor este ţinut sub tensiune. 'cesta
va pune sub tensiune i cristaloida, aplatiz$nd cristalinul. 3a urmare, raza de curbură a
cristalinului crete, iar puterea de convergenţă scade la valoarea minimă de "D dioptrii.
'ceasta este acomodarea la distanţă, care permite ochiului emetrop să vada clar, fără
efortul muchiului ciliar obiectele situate la distanţe mai mari de # m.3$nd privim
obiectele situate +n apropiere, muchiul ciliar se contractă i rela%ează ligamentul
suspensor. ensiunea din cristalin scade, iar datorită elasticităţii, convergenţa suprafeţei
anterioare crete de la "D la /@ de dioptrii. 'comodarea pentru vederea de aproape se
face cu efort contractil din partea muchiului ciliar i se face pentru distanţe mai mici
de # m. 5eci această modicarea cristalinului se realizează prin contracţia sau rela%area
muchilor ciliari.'cest mod de acomodare este propriu numai omului i unor mamifere.
5in cele relatate p$nă aici rezultă că muchiul ciliar determină modicarea cristalinului
+n cursul acomodării la distanţă. 'cest muchi este format de fapt din două porţiuni,una
cu dispoziţie circulară numită i sncterul ciliar, inervat de parasimpatic i altă
porţiune cu orientare radială numită tensorul coroidei, inervat de simpatic. &ibrele
circulare au rol +n acomodarea de aproape, iar brele radiale intervin +n acomodarea"@
la distanţă. 'comodarea este un proces re9e% a cărei cale aferentă se propagă prin nervul
optic.'comodarea se c$tigă +n cursul vieţii prin auto+nvăţare. 2a se realizează +n 0urul
v$rstei de doi ani c$nd funcţionarea muchilor s-a dezvoltat complet. Prin contracţia
brelor musculare circulare se slăbeste tensiunea ligamentelor asupra cristaloidei. 'ceste
bre circulare au rol +n vederea de aproape. Prin contracţia brelor radiare se produce
creterea tensiunii ligamentelor suspensoare, care 0oacă rol +n vederea la distanţă.

...................................................
generalitati
Cataracta reprezinta afectiunea oftalmologica cu o frecventa destul de crescuta si care va
duce la o scadere a acuitatii vizuale printr-o pierdere a transparentei unuia dintre mediile
ochiului si anume a cristalinului.

Ochiul emetrop si mecanism fiziopatologic al cataractei:

Ochiul emetrop inseamna vederea cu acuratete fiziologica, vederea ochiului sanatos.

In acest caz lumina se reflecta din obiectul sau obiectele pe care le dorim sa le vizualizam
si vor fi transmise catre ochiul uman, unde vor patrunde spre formarea imaginii pe retina.

Cristalinul este de doua cauze principale, astfel ca aceasta poate fi congenitala dar poate
fi si dobandita pe parcursul vietii din mai multe cauze, insa una din cauzele principale
este data de imbatranirea fiziologica, caz in care cristalinul devine tot mai mat, iar
conform anumitor studii la peste 60%-65% din populatie persoanele ce trec de peste 65
de ani sufera de aceasta afectiune.

In cazul cataractei congenitale, aceasta va aparea imediat din momentul nasterii insa va
putea fi observata si la cateva zile, luni dupa nastere, aceasta va arata ca un strat
suplimentar albicios ca si aspect pe suprafata ochiului.

Insa diagnosticarea timpurie a cataractei congenitale este foarte importanta deoarece daca
nu este diagnosticata din timp atunci exista riscul pierderii capacitatii de viata pe tot
parcursul vietii.
O alta cauza mai poate fi corelarea cu o alta patologie, in aceasta categorie cel mai des
incriminat este diabetul care se stie ca va da ca si complicatie pe parcursul evolutiv al sau
si cataracta.

In administrarea anumitor tratamente, de exemplu de cortizon unul din efectele secundare

poate fi formarea cataractei.
O alta cauza care poate intra mai mult in categoria factorilor de risc pentru cataracta este
data de fumat.

Fumatul in sine elibereaza pe langa arderea nicoteinei si a gudronului si arderea a o serie

de radicali liberi care au un grad de toxicitate crescuta, acestea eliberate si ajunse la
nivelul ochiului fie vor crea in sine cataracta (opacifierea) fie vor accelera procesul de
degradare si imbatranire a celulelor oculare.

Exista si o serie de factori virali incriminati adica infectiile cu o serie de virusi de tipul
varicelei sau rubeolei care nu vor cauza astfel de efecte, decat daca persoana care
contacteaza aceste patologii este insarcinata si astfel cataracta de cauza virala nu se refera
la organismul matern, ci acesti virusi vor provoca cataracta fatului / noului-nascut.
TipuriSus
Cataracta se poate imparti si ea in mai multe subtipuri in functie de modul de formare al
acesteia :

- Cataracta asociata cu o tulburare similara miopiei, adica in care este asociata o tulburare
a vederii la distanta. In cazul in care individul doreste sa priveasca lucruri aflate la
departare acestea vor aparea neclar sau in culori sterse.

Acest tip de cataracta este denumit si cataracta nucleara. In acest tip de cataracta
cristalinul incepe sa isi mareasca curbura anterioara din acest motiv imaginea se formeaza
in fata retinei.

Acest tip de cataracta si anume cataracta nucleara are ca si factor declansator principal
imbatranirea.
Cataracta asociata imbatranirii (majoritatea cazurilor de cataracta) :

Toate celulele organismului imbatranesc si sunt inlocuite de altele nou formate, iar cele
imbatranite si care asadar numai au functionalitate sunt eliminate.

Totusi in cazul acestei schinbari celulare dintre cele batrane si cele tinere in cazul
celulelor pielii acestea sunt eliminate in mod automat de pe suprafata tegumentului,
cataracta in schimb nu le poate elimina la exterior ci acestea se depoziteaza in interiorul
acesteia fapt pentru care ii slabeste capacitatea de transparenta, se va ingalbeni si totodata
ingrosa, dar principala consecinta este ca nu va mai avea acea transparenta fiziologica.

In final pe suprafata cristalinului aceste celule imbatranite vor forma un nucleu de culoare
galbena dar mai ales opac care nu va mai permite strabaterea eficienta a luminii prin
interiorul cristalinului.

- Cataracta corticala desi prin mecanismul de formare si incidenta statistica (in special tot
la persoanele imbatranite apare) se aseamana cu cataracta nucleara, aceasta are o
diferenta deoarece sedimentele de celule imbatranite nu se mai depun in interior (langa
nucleu) ci in cortex, de aici si denumirea de corticala.

Ca si aspect, cataracta corticala arata ca razele solare raspandite dintr-un nucleu intens
opacifiant. Acest tip de cataracta mai are ca si factor favorizant lumina ultravioleta in
exces sau munca ori utilizarea acesteia (a luminii UV) fara ochelari de protectie.

In cataracta corticala este afectata vederea la departare dar prima problema care va fi
sesizata nu este neaparat de o vedere stearsa ci de o dificultate de adaptabilitate in
momentul in care se incearca vizualizarea la distanta, care dupa o perioada mai lunga de
timp va reusi sa fie partial capabila, dar adaptabilitatea in a privi la departare este greoaie.

Acest defect de adaptabilitate apare deoarece celulele moarte fiind localizate in cortex
patologia va da o ridigitate a cristalinului si o incompetenta de aplatizare (si astfel
adaptare vederii la distanta). Acest tip de cataracta va duce in stadiile avansate la o
scleroza (incompetenta totala) a cristalinului.

- Cataracta subcapsulara sau capsulara

Aceasta cataracta apare mai ales la persoanele sub 45-50 de ani si se refera la adultii
tineri in mod special.

Primul simptom in acest caz este o dificultate de a citi semnale luminoase, de a citi in
cazul in care lumina reflectata este prea puternica sau prea alba (cititul la calculator)
deoarece lumina va converge de aceasta data nu in fata retinei ci in spatele acestuia.

Cataracta capsulara sau subcapsulara este similara hipermetropiei si nu miopiei si este

cauzata de utilizarea medicatiei de tip corticosteroizi, sau datorita unor traumatisme ori
privirea unor radiatii puternice (solar, lumina cu ultraviolete artificiale puternice, etc.).

TratamentSus
Tratamentul cel mai eficient in cazul cataractei este operatia. Interventia chirurgicala este
cel mai eficient tip de terapie.
Operatia va fi realizata de catre un medic specialist de specialitatea de oftalmologie.

In acest tip de operatie se va realiza cu o sonda cu ultrasunete spargerea si extragerea

acelui strat opac (galben) format pe unul din straturile cristalinului.
Aceasta operatie chirurgicala poarta denumirea de facoemulsificare, adica operatie cu
ultrasunete.

In sacul cristalinului se va introduce in locul acelui strat de opacitate extras un alt strat
artificial prin care se va retribui functia de vedere cristalinului, acest procedeu poarta
denumirea de implant.

Acest implant este practic o a doua etapa majora din cadrul aceleiasi interventii, deoarece
prima se refera la eliminarea materialului care produce opacifierea, iar o a doua este
inlocuirea prin implant cu acest material care sa inlocuiasca sau sa imbunatateasca
vederea.

Recuperarea vederii incepe in aproximativ 24-48 de ore, interventia in sine dureaza

cateva minute iar dupa incizia facuta numai este nevoie de suturare a inciziei deoarece
aceasta incizie nu depaseste cativa milimetri.
Post-operator trebuie relativ imediat sa se recapete vederea, dar revenirea totala a
capacitatii de vedere se va realiza treptat si poate sa dureze mai multe zile.

Daca cataracta nu este diagnosticata si corectata in timp util aceasta poate duce la o
complicatie nefasta in timp si anume glaucomul sau intr-un stadiu final un cristalin
opacifiat de cataracta in asa stadiu incat ori numai se poate interveni chirurgical ori chiar
daca se intervine recuperarea artificiala a cristalinului nu se mai poate realiza, in acest caz
se va vorbi de cecitate (orbire totala).

In mod clasic aceasta interventie este singura necesara, deoarece rata de succes in aceasta
operatie este foarte mare, iar daca se va folosi igienizarea post-operatorie (in primele 2,3
luni) de catre pacient a suprafetei oculare, exact la indicatiile medicului oftalmolog,
complicatiile cu risc de infectare sunt aproape nule.

Totusi in aceasta interventie medicul oftalmolog va curata si va inlocui cristalinul cu un

strat artificial, dar interventia nu vizeaza si sacul cristalinian, astfel ca este posibil ca in
perioada ori imediata ori in perioada indelungata sa apara o opacifiere a sacului
cristalinian, fapt pentru care s-ar putea sa fie necesara interventia secundara.

Dar de aceasta data procedura este si mai simplificata deoarece numai este necesara nici o
incizie sau o inlocuire cu material artificial ci doar o simpla curatire cu raze laser a
sacului cristalinian.

Aceasta curatare de opacifiere (de cataracta) a sacului cristalinian dureaza 1,2 minute si
in acest caz se va vorbi de terapia pentru o cataracta secundara.
............................................................................

Anexele globului ocular sunt:

Muşchii extrinseci – sunt muşchi striaţi, inervaţi de nervii cranieni III, IV şi VI.
Pleoapele – superioară şi posterioară. Sunt alcătuite din tegument, ţesut lax, tars,
muşchiul ridicător al pleoapei şi conjunctivă palpebrală. Pe marginea liberă a pleoapei se
inseră cilii (genele). În grosimea lor se află muşchiul orbicular al pleoapei, responsabil de
închiderea ochiului.
Glandele şi căile lacrimale – există o glandă externă, care secretă lacrimi sub acţiunea
unor stimuli diverşi, şi glande lacrimale etalate în grosimea conjunctivei, responsabilă de
umectarea continuă a suprafeţei ochiului (formează filmul lacrimal)
Conjunctiva – bulbară şi palpebrală
Căile lacrimale – pornesc de la nivelul punctelor lacrimale (în unghiul intern al ochiului),
se continuă cu canaliculul lacrimal, către piramidele nazale, se unesc şi formează canalul
lacrimal, sacul lacrimal, conductul lacrimo-nazal şi se exteriorizează la nivelul meatului
nazal.
.........................................................................................
OMS: 25% din cazurile de cataractă pot fi cauzate de expunerea la UV. Anual 3,2
milioane de oameni îşi pierd vederea din cauza radiaţiilor/ Pericolul din faţa laptopului si
a telefonului mobil
Un procent de 25% din cazurile de cataractă pot fi cauzate de expunerea la UV. Anual,
3,2 milioane de oameni din întreaga lume îşi pierd vederea din cauza expunerii la
radiaţiile UV, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Studii recente arată că 96% din populaţia Europei cunoaşte pericolul pe care soarele îl
reprezintă pentru piele, dar numai 6% dintre cetăţeni ştiu că au nevoie de protecţie UV şi
pentru ochi.

Astfel, există riscul de instalare timpurie a unor boli care, în trecut, apăreau doar la adulţi.
Este vorba despre cataractă, pterigion sau pingueculă. Dacă în cazul acestora există o
rezolvare chirurgicală, sunt şi boli cum ar fi degenerescenţa maculară legată de vârstă în
care pierderea vederii este permanentă şi ireversibilă.

În schimb, specialiştii atrag atenţia că dacă de la soare avem beneficii în ceea ce priveşte
sintetizarea de vitamine la nivelul pielii, ochii nu au niciun beneficiu de pe urma
expunerii îndelungate. La fel de dăunătoare pentru ochi sunt şi radiaţiile luminoase emise
de ecranele telefoanelor, tabletelor, laptopurilor, televizoarelor. Dacă despre radiaţiile UV
toată lumea ştie că sunt nocive, nu multă lume ştie că există o porţiune de lumină, cea
albastru-violet, de care trebuie să ne protejăm.

„Când îmi întreb pacienţii cât de mult stau în faţa ecranelor, invariabil răspunsul este:
`Minimum trei, patru ore pe zi`, în cazul adulţilor, dar chiar şi al copiilor. (…). În
concluzie, trebuie, ca specialişti ai vederii sănătoase, să oferim cea mai bună protecţie în
medii cu lumină albastră şi radiaţii ultraviolet”, spune dr. Roxana Cozubaş, medic
specialist oftalmolog.

Referitor la ochii copiilor, filtrele lor naturale, corneea şi cristalinul, sunt foarte
transparente, comparativ cu cele ale adulţilor. Astfel, ochelarii de soare sau cei cu
protecţie pentru lumina ecranelor nu sunt un moft, ci o nevoie, susţin specialiştii.

Mădălina CHIŢU
Mădălina CHIŢU
1722 vizualizări
21 apr 2015
Distribuie:

Statisticile arată că 60% din români suferă de diferite afecţiuni oftalmologice, incidenţa
celor care au probleme cu vederea creşte odată cu înaintarea în vârstă. Medicii contactaţi
de Daily Mail au identificat cele mai frecvente afecţiuni oftalmologice întâlnite la
persoanele în vârstă.

● Glaucomul este o afecţiune a sistemului vizual manifestată sub presiunea exercitată de

prezenţa unui lichid intraocular (umoarea apoasă) care hrăneşte cristalinul, corneea şi
irisul. Vederea înceţoşată, lăcrimarea excesivă, durerea acută în jurul ochilor,
sensibilitatea crescută la lumină, senzaţii puternice de greaţă, înroşirea ochilor, slăbirea
vederii, halourile colorate în jurul fasciculelor luminoase, durerile de cap violente,
senzaţii de mâncărime la nivelul ochilor sunt simptome ce anunţă apariţia glaucomului.

ADVERTISING

inRead invented by Teads

Neatratată această boală poate duce la pierderea vederii. În aproximativ 80-90% din
cazuri, glaucomul se tratează cu ajutorul unor picături. În restul cazurilor este nevoie de
intervenţie chirurgicală.

● Degenerescenţa maculară reprezintă una dintre cele mai frecvente afecţiuni

oftalmologice. În mod obişnuit, cei afectaţi sunt persoane de peste 60 de ani dar forma
genetică a degenerescenţei maculare poate afecta şi persoane tinere sau chiar copii
(maladia Stargardt).

Degenerescenţa maculară este cauza principală a orbirii cauzată de vârstă. Nu sunt

cunoscute cauzele care determină apariţia acestei boli, însă se cunosc o serie de factori de
risc implicaţi în apariţia bolii: vârsta de peste 50 de ani, ereditatea, fumatul, femeile
înregistrează un risc crescut mai accentuat decât bărbaţii, culoarea deschisă a ochilor,
obezitatea, hipertensiunea arterială. Nu există un tratament efectiv care să redea vederea
după ce macula a început să degenereze. Degenerescenţa maculară nu afecteză vederea
periferică (laterală) şi, de regulă, nu produce orbire totală. Însă poate lua pacienţilor
vederea centrală necesară pentru citit sau condus.

● Cataracta este o altă boală oftalmologică frecventă în rândul persoanelor în vârstă.

Potrivit medicilor, cataracta se manifestă prin apariţia unei pelicule fine opace apărută la
nivelul cristalinului, care blochează pasajul fascicolului luminos către retină, cauzând
tulburări de vedere. Vârsta înaintată, expunerea excesivă la raze ultraviolete, diabetul
zaharat, tratamentul cu corticosteroizi (nr. medicamente antiinflamatoare puternice) sau
leziunile oculare reprezintă cei mai frecvenţi factori care duc la apariţia acestei afecţiuni.

Intervenţia chirurgicală este singura metodă folosită în mod curent pentru a trata
cataracta. Aceasta constă în îndepărtarea cristalinului (nr. lentila naturală a globului
ocular), deteriorat de cataractă. În mod normal cristalinul are rolul de a focaliza fasciculul
luminos care trece apoi prin celelalte componente ale ochiului pentru a ajunge la retină,
unde se formează imaginea.Cristalinul poate fi înlocuit cu o piesă asemănătoare
artificială, numit implant intraocular sau în locul acesteia poate fi folosită o lentilă de
contact cu funcţie identică.
.........................................................................................

Cataracta este una dintre cele mai frecvente boli oculare, constand in opacifierea
progresiva a cristalinului („lentila” ochiului).

Cele mai predispuse categorii de varsta sunt adultii peste 60 de ani (asa-numita cataracta
senila ori comuna), desi, in ultima vreme, varsta aparitiei cataractei a scazut foarte mult,
spre 40 de ani sau chiar mai devreme.
Din ce cauza apare?

Cauzele aparitiei cataractei nu sunt in totalitate cunoscute, dar ca factori favorizanti ar fi:

Expunerea indelungata la radiatiile solare;

Varsta, care produce „imbatranirea” cu modificari morfologice la nivelul cristalinului
(cataracta comuna, numita cataracta „senila”);
Unele afectiuni generale, precum diabetul zaharat (cataracta „patologica”);
Tratamentul prelungit cu cortizon (cataracta „cortizonica”);
Anumite afectiuni oculare, cum ar fi miopia, uveitele, iridociclitele, tumorile oculare
(cataracta „complicata”);
Interventii chirurgicale oculare, precum operatia de glaucom (trabeculectomie) sau cea de
dezlipire de retina (vitrectomie);
O alta cauza poate fi si traumatismul ocular sau periocular, perforant sau contuziv –
cataracta „traumatica”.
Exista si factori genetici care pot determina cataracta „congenitala”, uni- sau bilaterala.

Un caz aparte este „cataracta secundara” (un termen impropriu pentru sindromul de
opacifiere a capsulei posterioare, capsula pe care sta cristalinul artificial), care poate
aparea la 2-3 ani de la operatia de cataracta, la aproximativ 5-15% dintre pacienti.
Aceasta nu necesita o noua interventie sau un nou cristalin artificial, ci se „topeste” cu
laserul Yag.

Scaderea vederii, primul simptom

Simptomul principal este scaderea vederii, urmand vederea incetosata sau „scurtarea”
vederii. Ochiul devine miop (nu mai vede la distanta, dar incepe sa vada mai bine de
aproape).

Cataracta se poate diagnostica la un simplu control oftalmologic

Cataracta este o boala care se diagnosticheaza usor, cu ocazia unui consult oftalmologic
de rutina, prin examinarea polului anterior ocular cu biomicroscopul. Dilatarea pupilei
faciliteaza stabilirea diagnosticului, ajutand si la precizarea tipului si localizarii
opacitatilor cristaliniene. Odata diagnosticata, se pot utiliza si alte teste pentru a estima
gradul de avansare a bolii: acuitatea vizuala, sensibilitatea la contrast, vederea de noapte,
vederea color etc. De asemenea, trebuie efectuate si alte examinari pentru a depista
eventuale boli coexistente (glaucomul, degenerescenta maculara etc.).

Singurul tratament eficient este interventia chirurgicala

Principiile operatiei de cataracta constau in topirea si aspiratia cristalinului cataractat,

care nu mai este transparent, apoi inlocuirea lui cu un cristalin artificial. Tehnica, deja
clasica, se numeste facoemulsificare, si are la baza folosirea ultrasunetelor pentru
„topirea” cataractei. Tehnicile moderne presupun incizii din ce in ce mai mici, care
implica riscuri minime de infectie postoperatorie si un control mai bun al dioptriilor cu
care ramane pacientul dupa operatie.

Cristalinele artificiale au cunoscut o dezvoltare extraordinara, cele mai moderne fiind

dotate cu filtre speciale de protectie impotriva radiatiilor UV si albastre, sau ofera
pacientului posibilitatea de a nu mai purta ochelari dupa operatie.

Cand trebuie operata cataracta?

Cataracta se opereaza in momentul in care stadiul evolutiv interfereaza si impiedica

activitatea zilnica normala a pacientului. Boala nu este o urgenta de tratament, insa nu
trebuie amanata mult, deoarece in stare „coapta” este mai dificil de operat. Riscurile sunt
mai mari, iar vindecarea postoperatorie poate fi mai lenta. Exista si cazuri care reprezinta
urgente de tratament: cataracta foarte matura, cea traumatica sau cea congenitala (se
opereaza chiar in primele luni de viata, mai ales daca este unilaterala).

Consultul oftalmologic complet, important inainte de operatie

Inaintea interventiei chirurgicale, pacientul trebuie sa urmeze anumiti pasi, si anume:

Un consult oftalmologic complet, cu toate masuratorile necesare operatiei;

Echilibrarea unei boli cronice pe care pacientul stie ca o are si urmarirea ultimelor analize
si examinari legate de aceasta boala;
Tratarea prealabila (tot sub indrumarea oftalmologului) a infectiilor oculare
(conjunctivite, „urcior”) sau de vecinatate (sinuzite acute, faringo-amigdalite acute,
abcese dentare etc.).
Care sunt avantajele tehnicilor moderne de indepartare a cristalinului?
Tehnicile moderne utilizate permit interventia chirurgicala ambulatorie si foarte rapida
(dureaza 7-10 minute), cu anestezie locala (numai cu picaturi, fara injectie) si fara
pansament (din prima zi, postoperatoriu). Cea mai moderna tehnica este
„facoemulsificarea prin microincizie cu implantare de cristalin foldabil”, avand
urmatoarele avantaje: incizia este foarte mica (1,6-2,2 mm), nu sangereaza, nu necesita
sutura, nu determina astigmatism postoperator si se cicatrizeaza foarte repede,
impiedicand astfel posibilele infectii postoperatorii.

In principiu, operatia de cataracta nu prezinta contraindicatii de varsta, anotimp, moment

al anului, sau de alte boli asociate. Conditia este ca acestea sa fie bine controlate.

Complicatiile postoperatorii sunt rare

Ca orice manevra chirurgicala, si operatia de cataracta poate avea anumite riscuri,

incidente si complicatii, atat intraoperator, cat si postoperator. Din fericire, acestea pot fi
foarte rare in mainile unui chirurg cu experienta, precum si daca se respecta anumite
reguli in sala de operatii: dezinfectia salii, instrumente de unica folosinta, sterilizarea
dupa fiecare pacient, campuri chirurgicale de unica folosinta etc.

Cataracta nu poate fi prevenita. Odata aparuta, nu poate fi oprita din evolutie. Toate
tipurile de cataracta evolueaza mai repede sau mai lent, de la cateva zile pana la 10-15
ani.
.................................................................................................
ataracta congenitală este o afecțiune a ochilor care se caracterizeaza prin opacifierea
cristalinului la copil.

Cataracta congenitală este una din principalele cauze de cecitate sau vedere scazută la
copil. Statisticile dau valori variate, în medie 0,4% dintre nou-născuți au cataractă
congenitală.

cataracta congenitala

La copil sunt foarte frecvente opacitățile cristaliniene izolate sau multiple, dar nu se poate
vorbi decât atunci de cataractă când aceasta duce la scaderea de vedere.

Termenul congenital implică faptul existenței cataractei încă de la naștere și diagnosticul

se pune după naștere bazându-se pe aspectul morfologic și caracterele etiopatologice
ereditare. Gravitatea prognosticului funcțional depinde de trei factori:
Particularitățile anatomice;
Perturbarea dezvoltării fiziologice a vederii;
Asocierea cu alte anomalii congenitale;
Cataracta congenitală prezintă trei forme diferite:

Cataracta congenitală totală bilaterală

Cataracta congenitală parțială bilaterală
Cataracta congenitală unilaterală sau cu predominantă unilaterală
Cataracta congenitală totală bilaterală
Aceste forme sunt dominate de problema funcției vizuale la copil. Diagnosticul se pune la
un sugar care prezintă o tulburare de comportament, privire inexpresivă, nistagmus,
lucocorie (pupilă albă), mai rar strabism. Interogatoriul precizează antecedentele
familiale, decursul sarcinii sau existența unei afectiuni generale.

Starea funcției vizulale se apreciază clinic prin examinarea reflexului fotomotor,

mișcărilor de clipire la lumină și a gradului de vizualizare a fundului de ochi. In aceste
forme se impune intervenția chirurgicală.

Cataracta congenitală parțială bilaterală

Diagnosticul se pune mai târziu când constatăm o acuitate vizuală scăzută și strabism. În
aceste cazuri nu există nistagmus. Tipul de cataractă va fi precizat prin examen
biomicroscopic, după dilatarea pupilei și examenul fundului de ochi. Aceasta formă nu
pune probleme de diagnostic și pronosticul funcțional este bun. Decizia terapeutica nu
reprezintă nici o urgență și intervenția chirurgicală va fi temporizată până la precizarea
exactă a funcției vizuale.

Cataracta congenitală unilaterală sau cu predominentă unilaterală

Diagnosticul se pune la sugarul sau la copilul care prezintă un strabism manifest și o
leucocorie (pupilă alba) unilateral determinând ambliopie unilaterală.
Tratamentul este dificil, existând două situații:

Cataracta unilaterală parțială sau cu predominantă unilaterală în care în prealabil se face

tratament ortoptic;
Cataracta unilaterală totală în care dupa eliminarea caracterului patologic, tratamentul
chirurgical se realizează cu rezultat funcțional înaintea vârstei de un an și jumătate.
În funcţie de localizarea opacităţilor cristaliniene se poate stabili dacă acestea se
datorează intervenţiei prenatale sau postnatale a unui agent nociv. Principalele tipuri
morfologice de cataracte congenitale sunt:

Cataracta polară anterioară

Cataracta polară posterioară
Cataracta zonulară
Cataracta lamelară
Cataracta nucleară
Cataracta suturală
Cataracta totală
Cataracta membranară
Cataracta congenitala: semne clinice
Leucocoria este primul semn clinic care se evidențiază la examenul local al globilor
oculari. Acesta constă în aspectul alb, alb-strălucitor al pupilei.

Alte semne clinice, care pot fi asociate leucocoriei sunt:

Nistagmus
Strabism;
Imposibilitate de fixare a privirii
Mişcări necoordonate ale globilor oculari
Anomalii de comportament ale sugarului în relaţia cu mediul exterior (absenţa reacţiei la
lumină, lipsa capacităţii de a urmări un obiect).
cataracta congenitala

Cataracta congenitala: diagnosticare

Diagnosticul de cataracta congenitală trebuie pus cât mai precoce, deoarece există forme
clinice care necesită tratament chirurgical de urgenţă (cataracta congenitală unilaterală şi
cataracta congenitală bilaterală totală).
În stabilirea diagnosticului de certitudine se parcurg o serie de etape:
Anamneza poate evidenţia antecedente heredo-colaterale de cataracta congenitală sau alte
anomalii oculare congenitale. De asemenea poate da relaţii despre modul de evoluție a
sarcinii şi a naşterii;
Examenul clinic general conferă relaţii despre o eventuală asociere a cataractei
congenitale cu alte semne şi simptome ce aparţin unui tablou clinic mai larg;
Examenul local, clinic şi funcţional al globilor oculari şi a anexelor, se face iniţial cu
copilul în stare de veghe, în midriaza, (frecvent în acest moment precizându-se dia-
gnosticul de cataracta congenitala) şi apoi sedat, ocazie cu care se determină raza de
curbură a corneei, refracţia oculară (dacă este posibil), valoarea tensiunii intraoculare, se
efectuează examenul biomicroscopic şi oftalmoscopic al polului anterior şi posterior al
globilor oculari, ecografia oculară în modul B (care poate evidenţia şi prezența altor
anomalii oculare congenitale asociate cu cataracta congenitală, cum ar fi persistenţa de
vitros primitiv, dezlipire de retină, tumori intra/retro-oculare) şi ecografia Doppler (care
poate evidenţia persistenţa vascularizaţiei retrocristaliniene);
Investigaţii de laborator (uzuale, biochimice din sânge şi urină, enzimatice, metabolice),
paraclinice şi genetice;
Consultaţii interdisciplinare, de pediatrie, ORL, neurologie, dermatologie, nefrologie,
ortopedie, sunt indicate în cazurile în care cataracta congenitală este parte componentă în
tabloul clinic al unei afecţiuni generale.
In toate cazurile de cataracta congenitală consultaţia genetică este indicată. Consultaţia
genetică are scopul de a elucida caracterul ereditar sau neereditar al cataractei
congenitale. În cazul în care se stabileşte caracterul ereditar al catractei congenitale, prin
analiza arborelui genealogic se poate preciza tipul de transmitere genetică a respectivei
forme de cataracta congenitală: autozomal dominant, autozomal recesiv sau X-linkat.

În funcţie de modelul de transmitere se stabileşte riscul de recurenţă: 50% pentru

descendenţii unui părinte afectat (forma autozomal dominantă), 25% pentru descendenţii
genitorilor sănătoşi dar purtători ai mutaţiei recesiv autozomale, 50% din descendenţii de
sex masculin ai unei femei purtătoare a mutaţiei recesive legate de X.

Prenatal, cataracta congenitală poate fi diagnosticată prin ultrasonografie.

Cataracta congenitala: tratament

Cataracta congenitală, indiferent că este progresivă sau totală, unilaterală sau bilaterală,
necesită în primul rând un bilanţ etiologic precis.

Tratamentul chirurgical este indicat în toate cazurile de cataracta congenitala totală şi în

cazurile de cataracta congenitala parţială numai dacă valoarea acuităţii vizuale scade sub
1/3.
În cataracta congenitală unilaterală intervenţia chirurgicală trebuie efectuată cât mai
devreme, în primul an de viaţă, scopul intervenţiei fiind de a se evita instalarea
ambliopiei.

În cataracta congenitală bilaterală, primul ochi va fi operat înaintea vârstei de 1 an iar cel
de-al doilea, după 1 an, când ochiul este complet dezvoltat.

Intervenţia chirurgicală trebuie adaptată fiecărui caz în parte, facoemulsificarea

cristalinului şi implantul de cristalin artificial, fiind tehnica ideală, indicată în toate
cazurile de cataracta congenitală, cu următoarele excepţii: cataractă postrubeolică,
microftalmie, anomalii oculare congenitale asociate (colobom, aniridie, glaucom
congenital).

Pana a ajunge la retina aceasta imagine prin luminozitate va traversa mai intai corneea,
prin pupila la umoarea apoasa si mai apoi la cristalin.

Cristalinul reprezinta o lentila perfect transparenta si care prin miscarea muschilor ciliare
se poate dilata sau contracta in functie de adaptarea la distanta vizualizata dar si la
cantitatea de lumina care ii este oferita.

Cristalinul reprezinta o lentila formata din trei straturi : capsula, cortexul si nucleul.

CAUZELE PRINCIPALE ALE CATARACTEI

Cataracta este o afectiune oftalmologica frecventa, ce determina scaderea progresiva a
vederii prin pierderea transparentei cristalinului. Exista o serie de cauze principale care
conduc la aparitia bolii si anume:

Varsta inaintata, imbatranirea (cataracta senila);

Expunerea excesiva la raze ultraviolete (UV);
Diabetul zaharat;
Alte boli oftalmologice:
Glaucomul - cresterea presiunii intraoculare;
Uveita cronica;
Tratamentul cronic cu corticosteroizi - medicamente antiinflamatorii puternice;
Expunerea frecventa sau tratamentul cu raze X;
Agregarea familiala - factorii genetici, unele persoane mostenesc o anumita predispozitie
pentru aparitia cataractei;
Vitrectomia - indepartarea lichidului din interiorul globului ocular, in special in randul
persoanelor de peste 50 de ani. Studiile arata ca peste 80% dintre persoanele care sufera o
vitrectomie, dezvolta si cataracta in intervalul 6 luni - 3 ani, de la interventia initiala.
Leziunile oculare, o cauza mai rara de cataracta, intalnita mai ales in randul copiilor.
CAUZELE SECUNDARE ALE CATARACTEI
Desigur, exista si o serie de cauze secundare, printre care se numara:

Etnia, cu un risc crescut in randul nativilor americani si afro-americani;

Sexul feminin, cu toate ca acest lucru nu este dovedit pentru toate tipurile de cataracta;
Culoarea irisului, dintr-un motiv necunoscut, predispune la cataracta, in cazul persoanelor
cu ochi caprui inchis sau negru;
Fumatul - fumatorii au un risc mai mare de a face cataracta, din cauza radicalilor liberi si
a diferitelor substante toxice eliberate in organism in timpul fumatului. Radicalii liberi
pot afecta orice tip celular, inclusiv celulele cristalinului;
Infectiile aparute pe parcursul sarcinii pot afecta fatul, astfel ca rubeola sau varicela pot
cauza cataracta dupa nastere;
Lumina ultravioleta (UV), in special tipul B (UVB), poate cauza cataracta. Studiile au
aratat ca o expunere indelungata accidentala sau profesionala la UVB cauzeaza cataracta
dupa un anumit interval de timp;
Alcoolul, in special consumul cronic, a fost definit de diferite studii ca poate cauza
cataracta;
Hipertrigliceridemia (nivel crescut al trigliceridelor in sange) cu depunerea acestora in
vasele sangvine mici, poate agrava cataracta.
BOLI CE POT DUCE LA APARITIA CATARACTEI
Unele boli cronice pot creste riscul aparitiei cataractei. Dintre acestea, le reamintim pe
cele mai importante:

DIABETUL ZAHARAT
Pacientii cu diabet zaharat prezinta un risc crescut de aparitie a cataractei, din cauza
leziunilor aparute la nivelul cristalinului, ca rezultat al hiperglicemiei cronice - nivel
crescut al glucozei in sange;

GLAUCOMUL
Tratamentul chirurgical al glaucomului poate sa creasca riscul de aparitie al cataractei.

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA
Exista o legatura intre hipertensiunea arteriala si aparitia cataractei, fara a se cunoaste,
inca, mecanismul fiziopatologic exact.
CATARACTA - BOALA EREDITARA?
Componenta genetica este una dintre cele mai importante in dezvoltarea cataractei, in
special in ceea ce priveste mecanismele de protejare si sustinere a lentilei. Prezenta
cataractei in copilarie sau in adolescenta poate fi datorata unui alt sindrom mostenit
genetic.

Printre anomaliile cromozomiale asociate cu aceasta afectiune, se numara: Sindromul de

deletie 1q21.1, Sindromul Cri-du-chat, Sindromul Down, Sindromul Patau, Trisomia 18 -
Sindromul Edward si Sindromul Turner.

In randul mutatiilor genetice care influenteaza aparitia cataractei, se regasesc: Sindromul

Alport, Sindromul Conradi, Distrofia Miotonica, Sindromul Oculo-Cerebro-Renal si
Sindromul Lowe.

CUM POT PREVENI CATARACTA?

Statisticile arata ca 20.5 milioane de americani sufera, in prezent, de cataracta. Pana in
anul 2020, se preconizeaza ca acest numar va creste uimitor de mult, pana la 30.1
milioane.
Se presupune ca excesul de alcool, fumatul si tratamentele indelungate cu corticosteroizi
favorizeaza aparitia cataractei.

Expunerea excesiva la razele UV favorizeaza aparitia cataractei, astfel recomandam

purtarea ochelarilor de soare de calitate sau a ochelarilor de protectie, cand este cazul.
O alta metoda de preventie este purtarea de ochelari de soare in timpul verilor foarte
fierbinti. Alege ochelari de soare si de vedere care blocheaza razele nocive, mai ales
atunci cand vine vorba de copii. Ei nu au capacitatea de a intelege cat de periculoasa este
expunerea excesiva la razele UV si nu constientizeaza, inca, faptul ca vederea le va fi
puternic afectata pe parcursul intregii vieti din aceasta cauza.

Femeile insarcinate ar trebui sa stie ca daca se intampla sa contacteze boli precum

rubeola, pojarul sau varicela in timpul sarcinii, sunt expuse unui risc crescut de aparitie a
cataractei. Bebelusul poate suferi de cataracta congenitala.

De aceea, unii specialisti recomanda femeilor care planuiesc sa aiba un copil, sa faca un
vaccin anti-rubeola cu cel putin trei luni inainte sa ramana insarcinate. Aceasta este o
metoda simpla, dar eficienta de a preveni cataracta infantila.
Printre substantele care se crede ca ar fi componente importante in tratamentul de
preventie a cataractei, se numara:

Peptida calpaina;
Alimentele bogate in luteina si zeaxantina - broccoli, spanac, ardei, kale etc.;
Antioxidanti;
Vitamina E;
Vitamina C;
Vitamina B6;
Acetilcisteina;
Seleniu;
Carotenoide.

Incheiem prin a preciza ca una dintre cele mai simple si des inalnite metode de preventie
este o dieta echilibrata, bogata in fructe si legume.
studiu de caz
INTERVIUDate despre bolnavBolnavul se numeşte Frecuş Nicolae, este în vârsta de 63
de ani.S-a născut pe data de 09.02.1942, este de naţionalitate român şi de religiecreştin-
ortodox.Are grupa sanguină AII, Rh negativ, înălţimea l,70m, 53 Kg, cutemperament
flegmatic.In prezent este pensionar şi nu are probleme de familie.Istoricul îngrijirilor
Bolnavul afirmă că nu a avut mari probleme cu sănătatea. A suferit de toate bolile
copilăriei. A mai fost internat în spital pentru:-apendicectomie -1956;-afakie operatorie
O.D. -1990Aşteptări de la spitalizarea actualăS-a internat pe baza cuponului de pensie.
Operat de cataractă la O.D., în1990, în prezent se internează pentru operaţie la O.S..
Acuză scăderea acuităţiivizuale la O. S. Diagnosticul de certitudine a fost dat de medicul
de specialitate,din secţia de oftalmologie: CATARACTĂ PRESENILĂ LA O.
S.AlimentaţiaBolnavul nu este pretenţios la mâncare şi are un orar al meselor. Nu
consumă cafea şi nici ţigări, bea 1-2 pahare cu vin pe zi. Adoră peştele,fructele şi friptura.
Nu are probleme cu eliminările, are scaun normal şi diurezănormală. Afirmă că nu este
alergic la polen, praf, produse alimentare şi nici lamedicamente.MedicatieI se dau spre
administrare următoarele medicamente - Romergan, Ederen,Algocalmin, Viplex şi
următoarele colire - Hidrocortizon-Acetat, Atropină 2%,Ampicilina şi Xilină 1%.Istoric
socio-cultural
/v
În prezent este pensionar. A lucrat ca inginer. Locuieşte în Brăila pe stradaSebeşului, nr.
64. Este căsătorit, are trei copii - două fete şi un băiat - şi trei nepoţi.Cea mai mare
bucurie o simte atunci când se uneşte întreaga familie. Timpul liber şi-1 petrece în
gospodărie îngrijind gradina, îi place să citească ziarul şi să asculteemisiunile radio.

Obişnuinţe de viaţăAre un regim de viaţă raţional, doarme 7-8 ore pe noapte - nu are
nevoie desedative pentru a dormi.Acest bolnav trebuie instruit în legătură cu: analize,
tratament şi îngrijire cei se vor acorda

EXAMEN CLINIC LOCAL

A. Examen microscopic
O.S.QD.conjunctive

normal

cicatrice limbică postoperatorie

sclere

trans

parentă

integră

cornee

transparentă

cicatrice limbică postoperatorie

camera anterioară

medie

mai rofundă

iris

normal

iridodonezis

pupile

centrală

ovalară, cu axul vertical

cristalin

opacifiat omogen întoate structurile

afakie operatorie

căi lacrimale
permeabile

permeabile

B. Examenul funcţional al ochiuluia) Acuitatea vizuală cu corecţie: O.S. = p.l.O.D. = 1/6

cep. b) Percepţie şi proiecţie luminoasă: O. S. = bunăO.D. = bunăc) Reacţie pupilară: la
lumină, la convergenţă = prezentă,consensuală.d) Dimensiuni pupilare: O. S. = 3 mm.
orizontal, 5 mm. verticalO.D. = 3 mm.e) Tensiunea intraoculară: O.S. = 6/5,5 gO.D. =
6/5,5 gMobilitate oculară normală.C. Examen oftalmoscopicFOD - vitrosul uşor
tulbureFOS - nu se luminează FO -nu se disting modificări

Obişnuinţe de viaţăAre un regim de viaţă raţional, doarme 7-8 ore pe noapte - nu are
nevoie desedative pentru a dormi.Acest bolnav trebuie instruit în legătură cu: analize,
tratament şi îngrijire cei se vor acorda.EXAMEN CLINIC LOCAL
A. Examen microscopic
O.S.QD.conjunctive

normal

cicatrice limbică postoperatorie

sclere

trans

parentă

integră
cornee

transparentă

cicatrice limbică postoperatorie

camera anterioară

medie

mai rofundă

iris

normal

iridodonezis

pupile

centrală

ovalară, cu axul vertical

cristalin

opacifiat omogen întoate structurile

afakie operatorie

căi lacrimale

permeabile

permeabile

B. Examenul funcţional al ochiuluia) Acuitatea vizuală cu corecţie: O.S. = p.l.O.D. = 1/6

cep. b) Percepţie şi proiecţie luminoasă: O. S. = bunăO.D. = bunăc) Reacţie pupilară: la
lumină, la convergenţă = prezentă,consensuală.d) Dimensiuni pupilare: O. S. = 3 mm.
orizontal, 5 mm. verticalO.D. = 3 mm.e) Tensiunea intraoculară: O.S. = 6/5,5 gO.D. =
6/5,5 gMobilitate oculară normală.C. Examen oftalmoscopicFOD - vitrosul uşor
tulbureFOS - nu se luminează FO -nu se disting modificări

You're reading a preview. Unlock full access with a free trial.

Pages 3 to 25 are not shown in this preview.
Download With Free Trial

..............................................................
REZUMAT
Prezentam cazul unei paciente de 70 ani cu diagnosticul de AO Cataracta senila, avansata
la OD; Glaucom primar cu unghi deschis, subcompensat medicamentos la OD ( sub
timolol 0.5% si xalatan 0.005%), la care s-a practicat chirurgia combinata a cataractei si
glaucomului ,utilizand zone diferite de abord chirurgical. Se discuta optiunile terapeutice
in asocierea morbida cataracta -glaucom , subliniindu-se avantajele si indicatiile fiecarei
metode.

CUVINTE CHEIE:
asocierea morbida cataracta-glaucom
operatie combinata
INTRODUCERE
Asocierea glaucom primar cu unghi deschis – cataracta senila este destul de frecventa,
ambele afectiuni avand o incidenta crescanda odata cu inaintarea in varsta a pacientilor si
pune probleme referitoare la tipul si cronologia interventiilor care trebuiesc efectuate.

Scopul interventiei terapeutice la un pacient cu aceasta asociere morbida este

normalizarea PIO si indepartarea cristalinului opac. Acest deziderat se poate realiza prin
3 optiuni terapeutice:

chirurgia cataractei si continuarea tratamentului medicamentos al glaucomului primar cu

unghi deschis
chirurgia glaucomului , urmata de chirurgia cataractei ( operatie seriata)
chirurgia combinata a cataractei si glaucomului , utilizand aceeasi zona de abord sau zone
de abord diferite.
OBSERVATIE CLINICA
Prezentam cazul pacientei R.A. in varsta de 70 de ani, din mediul urban, care se
interneaza in sectia de Oftalmologie a Spitalului Militar Cluj-Napoca in iunie 2003,
pentru vedere slaba , mai ales la OD.
La examenul oftalmologic se constata:
VOD = 1/30ccp
VOS = 1/6 ccp
PIO-OD= 24 mmHg sub timolol 0.5% si xalatan 0.005%
PIO-OS= 21 mmHg sub timolol 0.5% si xalatan 0.005%
ARM
– OD : nu inregistreaza
– OS : -4.25 -2.75 88°

Examinarea polului anterior evidentiaza opacitati cristaliniene corticonucleare mult mai

dense la OD. Fundul de ochi se examineaza cu dificultate la OD datorita opacitatilor
cristaliniene si nu se pot distinge detalii, iar la OS este de aspect normal.

Gonioscopia evidentiaza la ambii ochi unghi iridocornean gradul IV, larg deschis.
Campul vizual evidentiaza la OD deficite izolate intre 20-30 in cadranele superioare; OS
nu prezinta deficite de CV. Pacienta prezinta urmatoarele afectiuni generale asociate:
diabet zaharat tip II, HTA esentiala, cardiopatie cronica ischemica dureroasa si sindrom
Raynaud.

Pe baza examenului clinic oftalmologic si a datelor oferite de anamneza si campul vizual

se stabileste diagnosticul de:

AO Cataracta senila ,avansata la OD

AO Glaucom primar cu unghi deschis subcompensat medicamentos la OD
OS Astigmatism miopic compus
Se decide interventia chirurgicala la OD- operatie combinata de cataracta si glaucom,
tehnica cu doua cai de abord.

A. Biometria s-a efectuat cu aparatul Ultra-Scan, prin contact, utilizand formula de calcul
SRK-II. Am obtinut o valoare de +18.5 D pentru un cristalin artificial Acrysof monobloc.
Deoarece ochiul congener prezinta astigmatism miopic se prefera implantarea unui
cristalin artificial de +20.5 D , pentru a obtine o refractie postoperatorie de -2 D la ochiul
operat.

B. Tehnica chirurgicala efectuata “operatie combinata de cataracta si glaucom, tehnica cu

doua cai de abord ” cuprinde urmatorii timpi operatori:

fixarea muschiului drept superior;

incizie corneana de 3.2 mm, oblica, superotemporala si side-port de 1.2 mm in unghi de
80° fata de incizia primara;
capsulorhexis cu pensa sub protectie de substanta vasco-elastica dispersiva si coeziva;
hidrodisectie si hidrodelineatie;
facoemulsificarea cristalinului prin tehnica Stop&Chop;(fig.1)
indepartarea cortexului prin irigatie-aspiratie coaxiala;
implantarea unui cristalin artificial Acrysof monobloc in sacul capsular;(fig.2)
hidrosutura plagii corneene;
volet conjunctival cu baza la fornix, in cadranul supero-nazal;
cauterizarea vaselor sanguine cu meticulozitate, in zona unde dorim sa practicam voletul
scleral;
volet scleral patrat de 4/4 mm, ce intereseaza jumatate din grosimea sclerei;
disectia lamelara , uniforma a voletului cu cutitul crescent, pana in cornee clara;
paracenteza camerei anterioare;
excizia unei langhete corneo-sclerale de 3/1.5 mm care sa includa si trabeculul; (fig.3)
sutura voletului scleral la colturi cu 2 fire Biosorb 8/0;
sutura tenonului si conjunctivei cu fir continuu Biosorb 8/0;
indepartarea substantei vasco-elastice din CA si refacerea camerei anterioare cu solutie
BSS;
injectie subconjunctivala cu antibiotic si dexametazona;
pansament ocular pentru 24 ore.

REZULTATE
Rezultatele terapeutice imediate au fost apreciate la 45 zile postoperator (fig.5), iar pe
termen lung la 3 ani postoperator prin prisma AV si PIO.

La 45 zile postoperator, pacienta prezenta VOD= 5/8 cc, PIO- OD = 11 mmHg fara
tratament, perna de filtrare prezenta; refractia postoperatorie a OD:-1.50 -1.00/ 180°

La 3 ani postoperator pacienta prezinta perna de filtrare aplatizata, PIO-OD=14 mmHg

,VOD=5/8 cc; refractia postoperatorie a OD: -2.00-0.50 /180°.

DISCUTII
Asocierea morbida cataracta-glaucom se poate rezolva prin 3 optiuni terapeutice :
chirurgia cataractei, chirurgia glaucomului urmata de chirurgia cataractei sau chirurgia
combinata a cataractei si glaucomului.

Chirurgia cataractei – este o alternativa pentru pacientii cu functie vizuala alterata de

opacifierea cristalinului si cu glaucom incipient.În acest caz, boala glaucomatoasa
poate fi controlata prin utilizarea de medicamente antiglaucomatoase, mai mult, sunt
evidente ca, chirurgia cataractei scade PIO in mod inconstant. Unele studii atrag insa
atentia asupra cresterii semnificative precoce a PIO, dupa extractia cristalinului , cresteri
ale PIO la 13% din cazuri in prima zi postoperator(1). Dupa chirurgia cataractei poate
apare exacerbarea glaucomului la 33% din pacienti(2).

Chirurgia glaucomului urmata de chirurgia cataractei – se recomanda la pacientii cu

glaucom avansat sau la care terapia medicamentoasa nu controleaza PIO; rolul opacifierii
cristalinului in scaderea functiei vizuale devine secundar si atunci cataracta va fi operata
in alt timp.

Chirurgia combinata a glaucomului si cataractei – se impune din ce in ce mai mult

datorita avantajelor numeroase pe care le ofera si este indicata la pacientii la care
extractia cataractei este recomandata si la care glaucomul nu este controlat
medicamentos, la pacienti ce nu tolereaza medicamentatia anti glaucomatoasa, boala
avansata si la pacientii necomplianti.

În chirurgia combinata exista doua posibilitati tehnice:

Tehnica cu o singura cale de abord, in care interventiile se realizeaza printr-un tunel

scleral; dupa extractia cataractei, tunelul este convertit intr-un volet cu baza la limb, prin
care se realizeaza trabeculectomia.
Tehnica cu doua cai de abord in care se combina chirurgia cataractei “in cornee clara” si
trabeculectomia standard Cairus, in cadranul superior opus.
Consideram ca operatia combinata de cataracta si glaucom a fost optiunea terapeutica
ideala pentru pacienta noastra care prezinta Glaucom primar cu unghi deschis,
subcompensat medicamentos la OD, Cataracta senila avansata la OD si factori
suplimentari de risc(DZ, HTA esentiala, CIC).

Procedeul combinat utilizand doua cai de abord, in care se combina chirurgia cataractei
“in cornee clara” si trabeculectomia clasica, reduce manipularea conjunctivei si voletului
scleral si scade riscul proliferarii fibroblastice; de asemenea manipularea tesuturilor , mai
redusa la nivelul filtrantei favorizeaza mentinerea acesteia pe termen lung(3).

Indiferent de tehnica abordata se prefera o incizie cat mai mica, cu mobilizare

conjunctivala minima, implantul de camera posterioara pozitionat in sac, iar
trabeculectomia sa fie protejata de un volet scleral(4).

Studii efectuate arata ca cele doua tehnici in asocierea cataracta – glaucom sunt la fel de
eficiente in ceea ce priveste AV(5). Referitor la controlul pe termen lung al PIO unii
autori considera ca operatiile sunt similare ca eficienta , in timp ce altii releva ca
interventia combinata cu doua cai de abord asigura pe termen lung un control mai adecvat
al PIO decat tehnica cu o cale de abord , aceasta din urma necesitand mai precoce
medicatie asociata(6).

CONCLUZII

Interventia combinata – extractia cristalinului si trabeculectomie – este operatia de electie

pentru cazurile de glaucom primar cu unghi deschis necompensate medicamentos si
asociate cu opacifierea cristalinului, cu acuitate vizuala sub limita utilitatii
practice.Aceasta tehnica combinata ofera protectie impotriva varfului de crestere a PIO
dupa extractia cristalinului.
Popularitatea crescuta a facoemulsificarii a modificat atitudinea celor mai multi chirurgi,
contribuind la succesul chirurgiei combinate, care prezinta rezultate similare
trabeculectomiei singure.
Avantajele facoemulsificarii fata de extractia extracapsulara clasica sunt:
manipularea mai redusa a conjunctivei si tesutului sclerocornean
reduce inflamatia intraoculara, minimalizeaza formarea de sinechii si eliberarea de
pigment( cu posibila obstructie a trabeculului);
recuperarea vizuala este mai rapida.
Interventia combinata are un impact psihologic si economic pozitiv, deoarece printr-o
singura etapa chirurgicala se rezolva ambele afectiuni oculare ale pacientei, cataracta si
glaucomul, care-i reda acuitatea vizuala si o scapa de grija tratamentului medicametos
local.
Figura 1. Facoemulsificarea prin incizie corneana

Figura 2. Implantarea cristalinului artificial Acrysof monobloc in sac, cu injectorul

Monarch tip II

Figura 3. Voletul scleral si excizia langhetei sclero-corneene

Figura 4. Iridectomie periferica

Figura 5. Operatia combinata de cataracta si glaucom, tehnica cu 2 cai de abord, imagine

la 45 zile postoperator
.............................................................
TIPURI DE CRISTALINE ARTIFICIALE: In cadrul MEDSIM se folosesc cele mai
moderne tipuri de cristaline artificiale, calitatea lor fiind excelenta.
Toate cristalinele au filtru pentru razele ultraviolete.
Functie de recomandare, nevoi, dorinte si posibilitati exista disponibile cristaline
artificiale moderne, foldabile (pliabile) sferice, asferice, torice, si mai nou multifocale
personalizate.
Pretul operatiei difera in functie de tipul cristalinului artificial.

CRISTALINELE FOLDABILE au avantajul microinciziei fara sutura (cusatura). Exista

cristaline artificiale foldabile sferice, asferice, torice, multifocale si multifocale torice.

CRISTALINELE SFERICE, sunt cristaline foldabile ce ofera o vedere foarte buna.

CRISTALINELE ASFERICE, sunt cristaline foldabile, moderne, ce ofera o vedere mai

clara si un contrast mai bun decat cristalinele foldabile sferice.

CRISTALINELE FOLDABILE TORICE sunt dedicate persoanelor cu astigmatism.

CRISTALINELE FOLDABILE MULTIFOCALE ofera avantajul ca dupa operatie

pacientul nu mai trebuie sa poarte ochelari pentru distanta sau pentru aproape.
Producatorii acestor cristaline sustin faptul ca peste 85 % din activitatile zilnice se
desfasoara fara ochelari sau nevoie minima de ochelari. Modelele de cristaline
multifocale utilizate in clinica noastra sunt

CRISTALINELE PERSONALIZATE Sunt cristaline adaptate patologiei pacientului.

Experienta medicului oftalmolog in stabilirea acestora este de o mare importanta.

MULTIFOCALE sunt cristaline artificiale, foldabile, destinate persoanelor cu dioptrii

extreme sau atipice. Ofera avantajul ca dupa operatie pacientul nu mai trebuie sa poarte
ochelari pentru distanta sau pentru aproape.
- MULTIFOCALE - TORICE: sunt cristaline artificiale, foldabile, destinate persoanelor
cu astigmatism. Acestea nu le utilizam in clinica in prezent.

CRISTALINELE NEFOLDABILE nu se utilizeaza in clinica noastra. In cazul acestora

incizia este mai mare si necesita sutura.

CRISTALINELE NEFOLDABILE DE CAMERA ANTERIOARA se folosesc in cazul in

care dintr-un anume motiv nu se poate implanta cristalin de camera posterioara. Incizia
este mai mare si necesita sutura.

.......................................................................
Pacient N.I., 54 ani, sex masculin, mediul rural, paznic la o scoala.

Motivele internarii

O.S. – dureri, ochi rosu, lacrimare.

Antecedente personale patologice

Contuzie O.S. in urma cu 34 de ani.

Istoricul bolii
 Simptomele au debutat in urma cu 3 zile, brusc, insotite de senzatie de voma.
Afirma contuzie O.S. in urma cu 34 de ani urmata de scaderea treptata a vederii la ochiul
respectiv. Vederea actuala dateaza de cativa ani. Afirma ca anterior contuziei vederea la
ochiul stang era buna.

Antecedente heredocolaterale – nesemnificative.

Examenul general pe aparate si sisteme – normal.

Examenul local

VOS=pmm cu perceptia luminii in toate cadranele.

VOD=1fc.

TOS=30 mmHg ; TOD= 16 mmHg.

Pozitia globilor oculari : OS – exotropie ; OD – ortotropie

Motilitate oculara : AO – normala in toate directiile.

Pol anterior OS – conjunctiva hiperemica, fara secretii;

- sclera alb-sidefie;
- corneea neteda, lucioasa, transparenta;

- camera anterioara cu continut clar si profunzime medie;

- iris fara guleras pigmentar;

- pupila centrala, rotunda, neregulata, semimiriaza fixa, sinechii iridocristaliniene pe

180 grade ;

- cristalin alb, opac, suprafata neregulata, facodonezis.

OD – aspect normal.

Fundul de ochi: OS – nu se lumineaza datorita opacitatii cristalinului;

OD – aspect normal.

Tinand cont de anamneza si examenul local, se pune diagnosticul de prezumtie :

OS – Glaucom facolitic, Cataracta traumatica hipermatura, Subluxatie de cristalin ; OD –
normal clinic.

Pentru sustinerea diagnosticului pozitiv si realizarea diagnosticului diferential

sunt necesare urmatoarele investigatii :

- Ecografia oculara s-a efectuat pentru evaluarea polului posterior, la ochiul stang
examinarea oftalmoscopica a fundului de ochi nefiind posibila ; AO – aspect normal ;
- Gonioscopia s-a efectuat pentru observarea aspectului unghiului camerular, fiind
indispensabila in diagnosticul diferential( recessus angular, atacul acut de glaucom ); OS
– unghi deschis, fara modificari.

- Paracenteza camerei anterioare, daca s-ar fi facut, ar fi aratat prezenta macrofagelor cu

continut cristalinian. Absenta limfocitelor, leucocitelor polimorfonucleare constituie un
criteriu important de diagnostic diferential cu alte forme de inflamatii oculare.

Diagnosticul pozitiv

Pe baza anamnezei, examenului local si investigatiilor se pune diagnosticul

pozitiv: OS – glaucom facolitic, cataracta traumatica hipermatura, subluxatie de cristalin ;

OD – Normal clinic.

Diagnosticul de glaucom facolitic s-a pus pe tabloul clinic( dureri, ochi rosu )
aparut pe un ochi cu cataracta hipermatura in conditiile unei tensiuni intraoculare de 30
mmHg si a unui unghi camerular deschis.

Glaucomul facolitic este un glaucom secundar cu unghi deschis care apare pe un

ochi cu cataracta hipermatura. Este cauzat de obstructia trabeculara data de proteinele
cristaliniene cu greutate mare care au trecut prin capsula intacta in camera anterioara.
Proteinele cristaliniene sunt in mod normal sechestrate in interiorul capsulei cristalinului
si izolate de restul ochiului. In procesul de facoliza survin defecte ale capsulei anterioare
si posterioare. Cu avansarea cataractei survine o crestere a continutului de proteine cu
greutate moleculara mare, mai ales in nucleul cristalinian. Iesirea substantei cristaliniene
lichefiate, degradata, bogata in proteine cu greutate moleculara mare, prin rupturile fine
ale capsulei cristaliniene provoaca o importanta migrare histiocitara care fagociteaza
materialul cristalinian din camera anterioara. Aceste macrofage incarcate cu material
cristalinian se aseaza in criptele irisului si in numar mare in unghiul de filtrare.
Acumularea lor la nivelul trabeculului reprezinta un raspuns natural fata de prezenta
materialului cristalinian in camera anterioara. Obstruarea spatiului trabecular in
glaucomul facolitic se produce in principal prin materialul cristalinian lichefiat la care
contribuie, in mai mica masura si celulele histiocitare migrate.

Alte semne ce pot aparea in glaucomul facolitic dar absente sau incerte in cazul
prezentat sunt : edemul corneean difuz, tyndall-ul umorii apoase, cristale hiperrefringente
si iridescente(oxalat de calciu si colesterol de origine cristaliniana ), pete albicioase pe
capsula anterioara( depozite de macrofage ).

Cataracta hipermatura este o conditie obligatorie aparitiei glaucomului facolitic

iar subluxatia de cristalin apare frecvent in aceste situatii datorita subtierii capsulei
posterioare.

Diagnosticul diferential se face cu : atacul acut de glaucom cu unghi ingust, glaucomul

facomorfic, glaucoame asociate cu uveite, glaucomul prin recessus angular, ghost cell
glaucoma.

In atacul acut de glaucom cu unghi ingust camera anterioara este mica si unghiul
inchis iar ochiul congener are unghiul camerular ingust si camera anterioara mica.

Glaucomul facomorfic se prezinta cu unghi ingust, platou irian impins inainte si

cristalin tumefiat.

Dintre glaucoamele asociate cu uveite :

- criza glaucomatociclica se prezinta cu atacuri recurente, fara dureri si cu o tensiune

intraoculara de peste 40 mmHg ;
- uveita heterocromica Fuchs evolueaza cu absenta congestiei oculare si durerilor, cu
prezenta neovascularizatiei iriene si a unghiului camerular ;

- uveita facoanafilactica apare dupa leziuni ale capsulei anterioare, de obicei se insoteste
de hipotonie, foarte rar apare hipertonie. Nu intotdeauna se poate face o delimitare neta
intre formele clinice de glaucom cu unghi dechis cristalin-induse ;

- sindromul Vogt-Koyanagi-Harada este o afectiune sistemica in care sunt asociate

manifestari oculare(uveita anterioara, posterioara, dezlipire de retina exudativa ),
auditive( surditate ), cutanate( alopecie,vitiligo ), meningeale. Glaucomul apare in 20-
38% din cazuri.

60-94%dintre subiectii care au suferit traumatisme oculare nepenetrante in

antecedente prezinta diferite grade de alterare a retelei trabeculare si recessus
angular(ruptura in interiorul corpului ciliar ). Camera anterioara este usor mai profunda in
zona recesului angular. La gonioscopie se evidentiaza largirea neregulata a benzii ciliare.

Ghost cell glaucoma apare datorita obstruarii retelei trabeculare si a canalelor

Schelmn cu eritrocite degenerate, “ghost cell”, care s-au format in vitros dupa un
eveniment hemoragic si au migrat in camera anteruioara prin defecte ale hialoidei
anterioare. Eritrocitele colorate in cachi se pot vedea in camera anterioara si in unghiul
camerular. Cel mai frecvent apare dupa extractia cataractei complicate cu hemoragie
vitreeana si hiphema.

Tratamentul

Conduita terapeutica vizeaza in special extractia cristalinului cataractat pentru

inlaturarea cauzei si implantarea unui pseudofak de camera posterioara dupa controlul
preoperator al fenomenelor inflamatorii si al hipertensiunii intraoculare.
 Tratamentul preoperator a durat 6 zile si a constat in dexametazona parabulbar la
2 zile, indocolir 1 pic*3/zi,manitol 250 ml in prima zi, betoptic 1 pic*2/zi si ederen
1cp/zi. Sub acest tratament durerile s-au remis, congestia oculara s-a redus iar tensiunea
intraoculara a scazut la 20 mmHg. In noaptea dinaintea operatiei pacientul prezinta dureri
OS iar dimineata ochiul are congestie conjunctivala marcata, edem corneean difuz si este
hiperton digital.

Pregatirea preoperatorie :

- psihoilogica : informarea pacientului asupra scopului operatiei, posibilelor complicatii ;

- oftalmologica : tunderea genelor, aseptizarea conjunctivei si corneei cu betadina,

dilatare pupilara cu mydriacyl.

Anestezia: retrobulbara cu xilina si bupivacaina.

S-a intervenit chirurgical printr-o incizie limbica la ora 10. La discizia capsulei anterioare
aceasta s-a detasat compact ca o membrana alba, groasa, cu suprafata neregulata. S-a
observat cristalinul galben-cenusiu complet cataractat cu duritate mare si mobilitare
crescuta in sac. Se decide extractia extracapsulara a cristalinului printr-o incizie larga,
facoemulsificarea fiind mai dificila datorita duritatii mari a cristalinului si riscului crescut
al luxarii in vitros al acestuia( sau a unor fragmente ). Dupa keratectomia limbica intre
orele 9-3 si eec se observa lipsa reflexului rosu pupilar si prezenta unui reflex cenusiu-
murdar, omogen. In acest moment se renunta la implantarea pseudofakului considerandu-
se ca lipsa reflexului rosu pupilar se datoreaza prezentei unei reactii inflamatorii vitreene.
Se sutureaza plaga operatorie cu fire separate, se face injectie subconjunctivala cu
dexametazona si gentamicina si se acopera ochiul cu un pansament steril.

In timpul operatiei pot apare urmatoarele complicatii :

Þ hematomul retrobulbar poate apare la injectia retrobulbara cu anestezic. Semnele sunt :

exoftalmie directa, axiala,nereductibila, instalata brutal, infiltrarea hematica a pleoapelor
si conjunctivei, sufuziuni sangvine de dimensiuni variabile ale conjunctivei. In acest caz
se amana operatia, se administreaza antihemoragice si trofice vasculare si se continua
tratamentul antiinflamator si antiglaucomatos administrat de la internare. Operatia se va
face cand exoftalmia se va reduce, posibil cu anestezie generala ;
Þ luxatia intravitreeana a cristalinului poate apare in cursul disciziei capsulei anterioare
sau al extractiei cristalinului. In acest caz se impune extractia cristalinului luxat in aceeasi
sedinta operatorie prin fragmentare ultrasonica, amanarea chiar si cu o zi a acestei
manevre ar compromite definitiv ochiul deja inflamat. ;

Þ ruptura capsulei posterioare se putea produce oricand in timpul operatiei. Daca nu se

pierde vitros se face mioza intraoperatorie cu miostat. Pierderea de vitros impune
vitrectomie anterioara. Complicatiile pot fii mai multe si mai grave : hemoragie
expulziva, dezlipire de retina, edem macular cistoid, keratopatie buloasa, glaucom
secundar, exacerbarea uveitei ;

Þ hemoragia expulziva poate apare dupa extractia cristalinului. Semne :sufuziune

sangvina in panza la baza irisului, vitros in camera anterioara si in plaga, hipertonie
oculara, prolaps irian. Se sutureaza imediat plaga operatorie. Postoperator se dau steroizi
topic si sistemic. Prognostic infaust.

Complicatii postoperatorii precoce

Þ Prolaps irian datorita suturii neadecvate a plagii operatorii. Se rezeca irisul extruzionat
si se reface sutura plagii.

Þ Infectia necesita tratament cu antibiotice general si local( cefalosporina, vancomicina,

metronidazol ) si in functie de gravitate, vitrectomie.

Þ Edemul corneean poate fii mai intens si mai rezistent la tratamentul antiinflamator
datorita inflamatiei preexistente.
Þ Hiphema daca este mica se resoarbe spontan altfel necesita antihemoragice, cura de
lichide ; agraveaza prognosticul.

Þ Decolarea de coroida se poate reaplica spontan prin rezorbtia colectiei subcoroidiene

sau poate fii necesara punctia sclerala evacuatorie.

Þ Dezlipirea de retina necesita reinterventie cu prognostic prost.

A doua zi postoperator VOS=pmm cc+10dsf cu perceptia luminii in toate

cadranele, cornee cu edem si eroziune centrala, camera anterioara usor tulbure de
profunzime medie, pupila centrala, rotunda, midriaza areflexiva, ocupata de un material
cenusiu, amorf, mobil cu miscarile globului ocular. Glob hiperton digital.

FO : se lumineaza slab fara evidentierea detaliilor. Echografia arata imagini echodense in

vitros mobile cu ochiul si relativ bine delimitate.

Se instituie tratament local cu tobradex 1pic*3/zi, indocolir 1pic*3/zi, mydryacil

1pic*2/zi, betoptic 1pic*2/zi, dexametazona subconjunctival si general cu prednison
1mg/kgcorp/zi in doze descrescande ranitidine 1cp*2/zi, ciprofloxacina 1cp*2/zi.

A treia zi postoperator VOS=pmm cc+10dsf, glob hiperton digital, edem corneean

redus.

Se externeaza cu tratamentul: tobradex 1pic*6/zi, indocolir 1pic*3/zi, mydryacil

1pic*2/zi, betoptic 1pic*2/zi, prednison in doze descrescande, ranitidina 1cp*2/zi; si cu
recomandarea de a reveni peste o luna la control. Diagnosticul la externare : OS Glaucom
facolitic operat( EEC), Vitreoretinopatie proliferativa ; OD Normal clinic.

Complicatii postoperative tardive

Þ Infectia oculara ;
Þ Dehiscenta plagii ;

Þ Decolarea de coroida ;

Þ Dezlipirea de retina ;

Þ Edemul macular cistoid ;

Þ Invazia epiteliala a camerei anterioare ;

Þ Distrofia edematoasa a corneei.

La o luna de la operatie: VOS=nd1m cc+10dsf, TOS=19mmHg, exodeviatie,

motilitate normala in toate directiile, hiperemie conjunctivala, cornee clara, camera
anterioara cu continut limpede, pupila centrala rotunda, midriaza areflexiva, flocoane
mobile in vitrosul anterior. FO se lumineaza dar nu se disting detalii. Echo: imagine
echodensa in vitros bine delimitate, mobile cu miscarile ochiului.

Prognosticul

Prognosticul functional este rezervat datorita extinderii inflamatiei la polul

posterior cu cicatrizare fibroasa consecutiva. Principala complicatie ce poate apare in
timp este dezlipirea de retina. Pacientul va ramane afak la ochiul stang si va fi urmarit
prin controale anuale pentru depistarea eventualelor afectiuni la ochiul drept si pentru
verificarea statusului anatomo-functional al ochiului stang.

Particularitatea cazului
Prezenta inflamatiei polului posterior a impiedicat implantarea unui pseudofak si a redus
mult prognosticul functional al ochiului.

...........................
Pacient N.I., 54 ani, sex masculin, mediul rural, paznic la o scoala.

Motivele internarii

O.S. – dureri, ochi rosu, lacrimare.

Antecedente personale patologice

Contuzie O.S. in urma cu 34 de ani.

Istoricul bolii

Simptomele au debutat in urma cu 3 zile, brusc, insotite de senzatie de voma.

Afirma contuzie O.S. in urma cu 34 de ani urmata de scaderea treptata a vederii la ochiul
respectiv. Vederea actuala dateaza de cativa ani. Afirma ca anterior contuziei vederea la
ochiul stang era buna.
Antecedente heredocolaterale – nesemnificative.

Examenul general pe aparate si sisteme – normal.

Examenul local

VOS=pmm cu perceptia luminii in toate cadranele.

VOD=1fc.

TOS=30 mmHg ; TOD= 16 mmHg.

Pozitia globilor oculari : OS – exotropie ; OD – ortotropie

Motilitate oculara : AO – normala in toate directiile.

Pol anterior OS – conjunctiva hiperemica, fara secretii;

- sclera alb-sidefie;

- corneea neteda, lucioasa, transparenta;

- camera anterioara cu continut clar si profunzime medie;

- iris fara guleras pigmentar;

- pupila centrala, rotunda, neregulata, semimiriaza fixa, sinechii iridocristaliniene pe

180 grade ;

- cristalin alb, opac, suprafata neregulata, facodonezis.

OD – aspect normal.

Fundul de ochi: OS – nu se lumineaza datorita opacitatii cristalinului;

OD – aspect normal.

Tinand cont de anamneza si examenul local, se pune diagnosticul de prezumtie :

OS – Glaucom facolitic, Cataracta traumatica hipermatura, Subluxatie de cristalin ; OD –
normal clinic.

Pentru sustinerea diagnosticului pozitiv si realizarea diagnosticului diferential

sunt necesare urmatoarele investigatii :

- Ecografia oculara s-a efectuat pentru evaluarea polului posterior, la ochiul stang
examinarea oftalmoscopica a fundului de ochi nefiind posibila ; AO – aspect normal ;

- Gonioscopia s-a efectuat pentru observarea aspectului unghiului camerular, fiind

indispensabila in diagnosticul diferential( recessus angular, atacul acut de glaucom ); OS
– unghi deschis, fara modificari.

- Paracenteza camerei anterioare, daca s-ar fi facut, ar fi aratat prezenta macrofagelor cu

continut cristalinian. Absenta limfocitelor, leucocitelor polimorfonucleare constituie un
criteriu important de diagnostic diferential cu alte forme de inflamatii oculare.

Diagnosticul pozitiv

Pe baza anamnezei, examenului local si investigatiilor se pune diagnosticul

pozitiv: OS – glaucom facolitic, cataracta traumatica hipermatura, subluxatie de cristalin ;

OD – Normal clinic.

Diagnosticul de glaucom facolitic s-a pus pe tabloul clinic( dureri, ochi rosu )
aparut pe un ochi cu cataracta hipermatura in conditiile unei tensiuni intraoculare de 30
mmHg si a unui unghi camerular deschis.

Glaucomul facolitic este un glaucom secundar cu unghi deschis care apare pe un

ochi cu cataracta hipermatura. Este cauzat de obstructia trabeculara data de proteinele
cristaliniene cu greutate mare care au trecut prin capsula intacta in camera anterioara.
Proteinele cristaliniene sunt in mod normal sechestrate in interiorul capsulei cristalinului
si izolate de restul ochiului. In procesul de facoliza survin defecte ale capsulei anterioare
si posterioare. Cu avansarea cataractei survine o crestere a continutului de proteine cu
greutate moleculara mare, mai ales in nucleul cristalinian. Iesirea substantei cristaliniene
lichefiate, degradata, bogata in proteine cu greutate moleculara mare, prin rupturile fine
ale capsulei cristaliniene provoaca o importanta migrare histiocitara care fagociteaza
materialul cristalinian din camera anterioara. Aceste macrofage incarcate cu material
cristalinian se aseaza in criptele irisului si in numar mare in unghiul de filtrare.
Acumularea lor la nivelul trabeculului reprezinta un raspuns natural fata de prezenta
materialului cristalinian in camera anterioara. Obstruarea spatiului trabecular in
glaucomul facolitic se produce in principal prin materialul cristalinian lichefiat la care
contribuie, in mai mica masura si celulele histiocitare migrate.

Alte semne ce pot aparea in glaucomul facolitic dar absente sau incerte in cazul
prezentat sunt : edemul corneean difuz, tyndall-ul umorii apoase, cristale hiperrefringente
si iridescente(oxalat de calciu si colesterol de origine cristaliniana ), pete albicioase pe
capsula anterioara( depozite de macrofage ).
 Cataracta hipermatura este o conditie obligatorie aparitiei glaucomului facolitic
iar subluxatia de cristalin apare frecvent in aceste situatii datorita subtierii capsulei
posterioare.

Diagnosticul diferential se face cu : atacul acut de glaucom cu unghi ingust, glaucomul

facomorfic, glaucoame asociate cu uveite, glaucomul prin recessus angular, ghost cell
glaucoma.

In atacul acut de glaucom cu unghi ingust camera anterioara este mica si unghiul
inchis iar ochiul congener are unghiul camerular ingust si camera anterioara mica.

Glaucomul facomorfic se prezinta cu unghi ingust, platou irian impins inainte si

cristalin tumefiat.

Dintre glaucoamele asociate cu uveite :

- criza glaucomatociclica se prezinta cu atacuri recurente, fara dureri si cu o tensiune

intraoculara de peste 40 mmHg ;

- uveita heterocromica Fuchs evolueaza cu absenta congestiei oculare si durerilor, cu

prezenta neovascularizatiei iriene si a unghiului camerular ;

- uveita facoanafilactica apare dupa leziuni ale capsulei anterioare, de obicei se insoteste
de hipotonie, foarte rar apare hipertonie. Nu intotdeauna se poate face o delimitare neta
intre formele clinice de glaucom cu unghi dechis cristalin-induse ;

- sindromul Vogt-Koyanagi-Harada este o afectiune sistemica in care sunt asociate

manifestari oculare(uveita anterioara, posterioara, dezlipire de retina exudativa ),
auditive( surditate ), cutanate( alopecie,vitiligo ), meningeale. Glaucomul apare in 20-
38% din cazuri.

60-94%dintre subiectii care au suferit traumatisme oculare nepenetrante in

antecedente prezinta diferite grade de alterare a retelei trabeculare si recessus
angular(ruptura in interiorul corpului ciliar ). Camera anterioara este usor mai profunda in
zona recesului angular. La gonioscopie se evidentiaza largirea neregulata a benzii ciliare.

Ghost cell glaucoma apare datorita obstruarii retelei trabeculare si a canalelor

Schelmn cu eritrocite degenerate, “ghost cell”, care s-au format in vitros dupa un
eveniment hemoragic si au migrat in camera anteruioara prin defecte ale hialoidei
anterioare. Eritrocitele colorate in cachi se pot vedea in camera anterioara si in unghiul
camerular. Cel mai frecvent apare dupa extractia cataractei complicate cu hemoragie
vitreeana si hiphema.

Tratamentul

Conduita terapeutica vizeaza in special extractia cristalinului cataractat pentru

inlaturarea cauzei si implantarea unui pseudofak de camera posterioara dupa controlul
preoperator al fenomenelor inflamatorii si al hipertensiunii intraoculare.

Tratamentul preoperator a durat 6 zile si a constat in dexametazona parabulbar la

2 zile, indocolir 1 pic*3/zi,manitol 250 ml in prima zi, betoptic 1 pic*2/zi si ederen
1cp/zi. Sub acest tratament durerile s-au remis, congestia oculara s-a redus iar tensiunea
intraoculara a scazut la 20 mmHg. In noaptea dinaintea operatiei pacientul prezinta dureri
OS iar dimineata ochiul are congestie conjunctivala marcata, edem corneean difuz si este
hiperton digital.
 Pregatirea preoperatorie :

- psihoilogica : informarea pacientului asupra scopului operatiei, posibilelor complicatii ;

- oftalmologica : tunderea genelor, aseptizarea conjunctivei si corneei cu betadina,

dilatare pupilara cu mydriacyl.

Anestezia: retrobulbara cu xilina si bupivacaina.

S-a intervenit chirurgical printr-o incizie limbica la ora 10. La discizia capsulei anterioare
aceasta s-a detasat compact ca o membrana alba, groasa, cu suprafata neregulata. S-a
observat cristalinul galben-cenusiu complet cataractat cu duritate mare si mobilitare
crescuta in sac. Se decide extractia extracapsulara a cristalinului printr-o incizie larga,
facoemulsificarea fiind mai dificila datorita duritatii mari a cristalinului si riscului crescut
al luxarii in vitros al acestuia( sau a unor fragmente ). Dupa keratectomia limbica intre
orele 9-3 si eec se observa lipsa reflexului rosu pupilar si prezenta unui reflex cenusiu-
murdar, omogen. In acest moment se renunta la implantarea pseudofakului considerandu-
se ca lipsa reflexului rosu pupilar se datoreaza prezentei unei reactii inflamatorii vitreene.
Se sutureaza plaga operatorie cu fire separate, se face injectie subconjunctivala cu
dexametazona si gentamicina si se acopera ochiul cu un pansament steril.

In timpul operatiei pot apare urmatoarele complicatii :

Þ hematomul retrobulbar poate apare la injectia retrobulbara cu anestezic. Semnele sunt :

exoftalmie directa, axiala,nereductibila, instalata brutal, infiltrarea hematica a pleoapelor
si conjunctivei, sufuziuni sangvine de dimensiuni variabile ale conjunctivei. In acest caz
se amana operatia, se administreaza antihemoragice si trofice vasculare si se continua
tratamentul antiinflamator si antiglaucomatos administrat de la internare. Operatia se va
face cand exoftalmia se va reduce, posibil cu anestezie generala ;

Þ luxatia intravitreeana a cristalinului poate apare in cursul disciziei capsulei anterioare

sau al extractiei cristalinului. In acest caz se impune extractia cristalinului luxat in aceeasi
sedinta operatorie prin fragmentare ultrasonica, amanarea chiar si cu o zi a acestei
manevre ar compromite definitiv ochiul deja inflamat. ;
Þ ruptura capsulei posterioare se putea produce oricand in timpul operatiei. Daca nu se
pierde vitros se face mioza intraoperatorie cu miostat. Pierderea de vitros impune
vitrectomie anterioara. Complicatiile pot fii mai multe si mai grave : hemoragie
expulziva, dezlipire de retina, edem macular cistoid, keratopatie buloasa, glaucom
secundar, exacerbarea uveitei ;

Þ hemoragia expulziva poate apare dupa extractia cristalinului. Semne :sufuziune

sangvina in panza la baza irisului, vitros in camera anterioara si in plaga, hipertonie
oculara, prolaps irian. Se sutureaza imediat plaga operatorie. Postoperator se dau steroizi
topic si sistemic. Prognostic infaust.

Complicatii postoperatorii precoce

Þ Prolaps irian datorita suturii neadecvate a plagii operatorii. Se rezeca irisul extruzionat
si se reface sutura plagii.

Þ Infectia necesita tratament cu antibiotice general si local( cefalosporina, vancomicina,

metronidazol ) si in functie de gravitate, vitrectomie.

Þ Edemul corneean poate fii mai intens si mai rezistent la tratamentul antiinflamator
datorita inflamatiei preexistente.

Þ Hiphema daca este mica se resoarbe spontan altfel necesita antihemoragice, cura de
lichide ; agraveaza prognosticul.

Þ Decolarea de coroida se poate reaplica spontan prin rezorbtia colectiei subcoroidiene

sau poate fii necesara punctia sclerala evacuatorie.
Þ Dezlipirea de retina necesita reinterventie cu prognostic prost.

A doua zi postoperator VOS=pmm cc+10dsf cu perceptia luminii in toate

cadranele, cornee cu edem si eroziune centrala, camera anterioara usor tulbure de
profunzime medie, pupila centrala, rotunda, midriaza areflexiva, ocupata de un material
cenusiu, amorf, mobil cu miscarile globului ocular. Glob hiperton digital.

FO : se lumineaza slab fara evidentierea detaliilor. Echografia arata imagini echodense in

vitros mobile cu ochiul si relativ bine delimitate.

Se instituie tratament local cu tobradex 1pic*3/zi, indocolir 1pic*3/zi, mydryacil

1pic*2/zi, betoptic 1pic*2/zi, dexametazona subconjunctival si general cu prednison
1mg/kgcorp/zi in doze descrescande ranitidine 1cp*2/zi, ciprofloxacina 1cp*2/zi.

A treia zi postoperator VOS=pmm cc+10dsf, glob hiperton digital, edem corneean

redus.

Se externeaza cu tratamentul: tobradex 1pic*6/zi, indocolir 1pic*3/zi, mydryacil

1pic*2/zi, betoptic 1pic*2/zi, prednison in doze descrescande, ranitidina 1cp*2/zi; si cu
recomandarea de a reveni peste o luna la control. Diagnosticul la externare : OS Glaucom
facolitic operat( EEC), Vitreoretinopatie proliferativa ; OD Normal clinic.

Complicatii postoperative tardive

Þ Infectia oculara ;

Þ Dehiscenta plagii ;

Þ Decolarea de coroida ;
Þ Dezlipirea de retina ;

Þ Edemul macular cistoid ;

Þ Invazia epiteliala a camerei anterioare ;

Þ Distrofia edematoasa a corneei.

La o luna de la operatie: VOS=nd1m cc+10dsf, TOS=19mmHg, exodeviatie,

motilitate normala in toate directiile, hiperemie conjunctivala, cornee clara, camera
anterioara cu continut limpede, pupila centrala rotunda, midriaza areflexiva, flocoane
mobile in vitrosul anterior. FO se lumineaza dar nu se disting detalii. Echo: imagine
echodensa in vitros bine delimitate, mobile cu miscarile ochiului.

Prognosticul

Prognosticul functional este rezervat datorita extinderii inflamatiei la polul

posterior cu cicatrizare fibroasa consecutiva. Principala complicatie ce poate apare in
timp este dezlipirea de retina. Pacientul va ramane afak la ochiul stang si va fi urmarit
prin controale anuale pentru depistarea eventualelor afectiuni la ochiul drept si pentru
verificarea statusului anatomo-functional al ochiului stang.

Particularitatea cazului

Prezenta inflamatiei polului posterior a impiedicat implantarea unui pseudofak si a redus

mult prognosticul functional al ochiului.
........................................................
CE ESTE CATARACTA?

Cataracta – cuvânt de origine greacă, care se traduce ca „cascadă”. Această alegorie este
asociată cu noțiunea de pieliță tulbure, care închide pupila în formă de perdea de apă.
Cristalinul ochiului este o lentilă transparentă. Tulburarea cristalinului, care duce la
scăderea, iar în absența intervenției chirurgicale – la pierderea vederii, se numește
cataractă.

Deseori cataracta apare ca rezultat al modificării vârstnice al organismului

(poate apărea deja la vârsta de 45 de ani și este un proces natural pentru om).

Deși motivele apariției acestei boli pot fi:

• predispoziție genetică

• traume ale ochiului (mecanice, chimice ș.a.)

• condiții nefavorabile ecologice

• diferite afecțiuni ale ochiului (glaucom, miopie de grad înalt ș.a.)

• afecțiuni endocrine (diabet zaharat, avitaminoză, tulburări metabolice)

• administrarea de lungă durată a preparatelor medicamentoase

• fumatul

• și multe altele

Cataracta poate să se dezvolte și în copilărie, în așa caz ea se numește

Congenitală

SIMPTOMELE AFECȚIUNII.

În dependență de dimensiune și amplasarea locului de tulburarea cristalinului. Puteți să

observați, sau dimpotrivă, nici să nu bănuiți că la Dvs. se dezvoltă cataracta, de aceea este
important ca periodic să treceți dispensarizare examinarea întreagă a organismului). Dacă
cataracta se află la periferia cristalinului, atunci subiectiv nu veți simți nici o schimbare în
vedere. Cu cât mai aproape de centrul cristalinului este tulburarea, cu atât mai serioase
devin problemele cu vederea.
Veți atrage atenția la faptul, că obiectele împrejurul Dvs. nu sunt clar vizibile, cu
contururi șterse, mai ales la lumina puternică. Uneori imaginea se dublează. Alteori apare
fotofobia. Un ochi poate vedea mai bine, decât celălalt. Pupila, care de obicei este neagră,
poate să se înălbească sau să aibă o nuanță gălbuie

DIAGNOSTICARE

Adresați-vă neapărat la medic! Numai un specialist poate determina, dacă aveți cataractă.
Examinarea este absolut fără durere. În centrul Microchirurgiei ochiului medicul vă
examinează cu ajutorul unui echipament special, analizează ochii și determină tipul,
forma și locul modificărilor în cristalin.
În timpul diagnosticării de asemenea vi se determină acuitatea vizuală, se măsoară
presiunea intraoculară, se examinează câmpul vizual, se îndeplinesc
examinări cu ultrasunet și electrofiziologice a retinei. Deseori cataracta apare ca rezultat
al modificării vârstnice al organismului (poate apărea deja la vârsta de 45 de ani și este un
proces natural pentru om).
Deși motivele apariției acestei boli pot fi:
• predispoziție genetică
• traume ale ochiului (mecanice, chimice ș.a.)
• condiții nefavorabile ecologice
• diferite afecțiuni ale ochiului (glaucom, miopie de grad înalt ș.a.)
• afecțiuni endocrine (diabet zaharat, avitaminoză, tulburări metabolice)
• administrarea de lungă durată a preparatelor medicamentoase
• fumatul
• și multe altele

TRATAMENT

Unica metodă de tratament a cataractei este înlăturarea cristalinului tulbur

chirurgical și înlocuirea acestuia cu o lentilă intraoculară artificială (LIA). Nu sperați că

diferite picături, ochelari speciali, dieta sau exerciții Vă vor ajuta sa

scăpați de această afecțiune.

VÂRSTA ȘI FRECVENȚA APARIȚIEI CATARACTEI OPERAȚIA ÎN CONDIȚIILE

CHIRURGIEI OCHIULUI CONTEMPORANE NU ESTE UN MOTIV PENTRU
ÎNGRIJORARE.

Astăzi metodica operației este cercetată amănunțit, medicii dispun de tehnica cea mai
performantă și în marea majoritate a cazurilor operația dă un rezultat pozitiv. Durata
operației este de 10-15 minute. Nu vă îngrijorați, aveți încredere în medicul
Dumneavoastră. După operație vă veți putea întoarce la viața normala: să lucrați, să citiți,
să priviți televizorul etc. Din păcate, dacă aveți afecțiuni însoțitoare ale nervului optic sau
ale retinei, efectul operației poate fi redus.

În perioada pregătirii pentru operație, cu câteva zile înainte, se administrează analize

obișnuite. Cheia unui tratament de succes este lipsa unor procese
inflamatorii acute și agravarea bolilor cronice.
În ziua operației: dimineața vi se picură în ochi picături, care vă dilată pupila. De
asemenea e posibil să vi se administreze un calmant ușor pentru a vă relaxa.
Înlăturarea cataractei se realizează în sala de operație sub microscop. În timpul operației
chirurgii vor înlocui cristalinul Dumneavoastră tulbure pe unul
calitativ, sigur și perfect.

În centrul „Microchirurgia ochiului” se folosesc cele mai contemporane metode de

înlăturare a cataractei: facoemulsificarea (mărunțirea cristalinului tulbure cu ajutorul
aparatului de ultrasunet - facoemulsificatorului) urmată de aspirarea fragmentelor
cristalinului și implantul lentilei foldabile intraoculare artificiale, în care incizia de
operare este atât de mică încât nu este necesar să se coase. El se ermetizează singur. În
alte metode, care necesită o incizie de mai mult decât 3,0 mm, ea se coase cu o ață
specială hiperfină.

CRISTALINE ARTIFICIALE PENTRU OCHII DUMNEAVOASTRĂ

Lentila intraoculară (cristalinul artificial) se compune din partea optică și elemente de

susținere, care o mențin în ochi într-o poziție corectă și stabilă.
După proprietățile sale optice Lentila Intraoculară se aseamănă cu cristalinul natural, ea
este foarte sigură și poate să persiste în ochi toată viața.
Există multe tipuri de lentile intraoculare (sferice, asferice, multifocale, torice ș.a.).

Medicul curant vă va selecta cristalinul artificial pentru Dvs. Puterea optică a lentilei se
calculează individual pentru fiecare pacient și depinde de caracteristicile ochiului
Dumneavoastră. Pentru calcularea LIA în clinica noastră se folosește un aparat de nouă
generație IOL-Master 700, care
permite nu numai să măsurăm, ci și să vizualizăm structurile măsurate: retina, cristalinul,
macula.
Folosind tehnologia SweptSource OCT, IOL-Master 700 dă posibilitatea de a primi
rezultate mai precise a măsurărilor și, prin această, previne greșelile
refractive după implantarea LIA.
Mai mult decât atât, medicul ia în considerare specificul meseriei Dumneavoastră și
condițiile sociale. Dacă conduceți mașina, sunteți pasionat de vânătoare sau sport în
general, vi se va alege o astfel de lentilă, ca să nu fie nevoie de ochelari, când apare
necesitatea de a privi în depărtare.

În cazul în care sunteți nevoit să citiți și scrieți mult, cristalinul artificial vă va scuti de
ochelari. În cazuri foarte rare, având o patologie severă aferentă a ochiului, medicul poate
lua decizia despre inoportunitatea implantării lentilei intraoculare

OPERAȚIA DE ÎNLĂTURARE A CATARACTEI SE CONSIDERĂ DE CĂTRE

ORGANIZAȚIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂȚII UNICA OPERAȚIE DINTRE TOATE
INTERVENȚIILE CHIRURGICALE CARE REABILITEAZĂ COMPLET. CARE
ESTE REZULTATUL DUPĂ OPERAȚIE?

În practica mondială rezultatul după implantarea lentilei intraoculare se consideră pozitiv,

dacă acuitatea vizuală este mai mare decât 0,5.
Există o statistică pentru care au fost analizate rezultatele a mai mult de 300 000 cazuri de
chirurgie a cataractei în diferite țări europene. Cercetătorii au descoperit că după operație
acuitatea vizuală cu corecție la 61,3% a fost de 1,0 și mai înaltă. În așa fel, după
implantarea lentilei artificiale omul va vedea cu mult bine, decât înainte de tratament.
De asemenea, s-a depistat că acuitatea vizuală mai joasă de 0,5 după operație poate fi
atinsă dacă: Pacientul are deja o patologie oculară aferentă.
Pacientul are complicații ale cataractei. În acest caz, prognoza văzului după operație este
cu bună știință mai rea, decât în cazul cataractelor standarde fara complicatii.
PERIOADA POSTOPERATORIE

- În ziua externării ar fi rezonabil de a ruga rudele să vă ajute să ajungeți acasă.

- În primele zile după operație, obiectele dimprejur pot să para puțin alterate.
- Acest lucru se întâmplă pentru că pupila este dilatată și, în unele cazuri, pe ochi rămân
cusături. Când pupila se va micșora, văzul se va îmbunătăți, iar peste câteva săptămâni
după operație, vederea Dumneavoastră se va restabili complet.
- În cazuri foarte rare capsula cristalinului înlăturat poate să se tulbure peste ceva timp
după operație. Pacientul poate simți o slabă înrăutățire a vederii la ochiul operat. Așa fel
de fenomen se numește cataractă secundară. Nu există motive de a vă face griji: după
executarea unei proceduri corespunzătoare folosind laserul, vederea se recuperează peste
câteva ore.

..........................................
K;'L; 3MN".Globul ocular c$ntărete puţin sub /@ de grame i are un diametru de
apro%imativ doi centimetri 5oar o esime din suprafaţa sa totală se vede.!.Ochii pot
distinge aproape "@ milioane de nuanţe/.3orneea este singurul ţesut din corpul tău care
nu conţine vase de s$nge 2a este hrănită cu a0utorul lacrimilor, care au i rol
antibacterian.>.3$nd strănuţi nu poţi ţine ochii deschiiD.3lipim instinctiv la auzul
unui zgomot puternic#.3lipim o dată sau de două ori la ecare zece secunde, de apro
%imativ "@.@@@ de ori pe zi?.Ochiul este al doilea cel mai comple% organ după
creierA.A@ din informaţiile pe care le primim +n viaţă vin prin intermediul
ochilor!/
Ochiul – aparat opticF.Ochii sunt capabili să pună +n micare, instantaneu, sute de
muchi i organe ale corpului"@.uchii oculari sunt cei mai activi muchi din
corp"".Pupilele se dilată c$nd este +ntuneric, pentru a lăsa să treacă lumină c$t mai
multă, dar i +n funcţie de emoţii 2%citaţia se%uală, teama, bucuria intensă dilată
pupilele."!.3ititul la lumină slabă nu-ţi afectează vederea"/.3itim mai uor de pe foaie
i mai greu de pe ecranul calculatorului">.7ărbaţii au o vedere mai bună dec$t
femeile"D.3el mai frecvent accident produs de cosmetice este rănirea ochiului cu peria
de la mascara"#.5e ce iţi curge nasul c$nd pl$ngi 4acrimile sunt prea multe pentru a
se scurge normal i +ţi a0ung +n nas."?.5e ce apar lacrimile după ce cati 3ăscatul
QapasăR pe sacul lacrimal, unde se str$ng lacrimile, iar acestea sunt +mpinse prin ductul
lacrimal +napoi la ochi."A.5intre toate animalele, rechinul are corneea cea mai
asemănătoare cu a omului!>

...............................................................
Cataracta – reprezintă una dintre cele mai frecvente boli ale ochiului şi constă în
opacifierea progresivă a cristalinului, proces datorat unor modificări chimice în structura
acestuia.

Din punct de vedere etiologic (al cauzelor care o determină) există mai multe tipuri de
cataractă, şi anume:

Cataracta comună, legată de vârstă (senilă): este cea mai frecventă şi apare o dată cu
înaintarea în vârstă. Cu timpul, are loc opacifierea progresivă şi creşterea durităţii
cristalinului prin procesul fiziologic de îmbătrânire, influenţat de factori precum
expunerea la raze UV, medicamente, ereditatea etc. Din punct de vedere topografic,
opacităţile pot fi nucleare, corticale şi subcapsulare posterioare.
Cataracta complicată: apare în general la un singur ochi şi este în asociere cu unele boli
oculare: uveite–iridociclite (inflamatii oculare), dezlipire de retina veche, tumori oculare,
glaucom etc.
Cataracta patologică este un tip de cataractă dobândită care apare, chiar la vârste mai
tinere, în asociere cu unele afecţiuni metabolice, genetice sau dermatologice: diabetul
zaharat, unele boli de rinichi, lucrul îndelungat in medii toxice, hipotiroidia, boala Wilson
etc.
Cataracta toxică (iatrogenă): este produsă de utilizarea pe durate mari de timp a unor
medicamente precum: cortizonice, substanţe miotice, clorpromazina, amiodarona etc.
Cataracta traumatică: se poate forma în urma acţiunii unor agenţi fizici, mecanici sau
osmotici. Unele traumatisme directe la ochi sau în zona oculară dau cataracte cu aspecte
particulare, la fel şi corpii străini metalici intraoculari. Radiaţiile UV, căldura puternică,
şocul electric pot fi cauze de cataractă traumatică.
Cataracta congenitală: apare de la naştere şi poate interesa fie capsula, fie fibrele
cristalinului. Poate fi foarte severă, până la afectarea profundă a vederii. Poate fi însoţită
şi de alte malformaţii oculare, precum: persistenţa membranei pupilare, opacităţi
corneene, keratocon, colobom irian sau aniridie. Alte cauze de cataractă congenitală sunt:
infecţii cu virusul rubeolic, rujeolic, gripal, urlian, şi toxoplasma gondii, consum de
medicamente sau iradiere a mamei în primul trimestru de sarcină, precum şi deficienţe
nutriţionale în această perioadă. De asemenea, anumite boli metabolice sau sindroame
malformative pot determina cataractă la naştere sau la puţin timp după naştere
(galactozemie, hipo-/hiperglicemie, sindrom Lowe, sindrom Alport etc.). Diagnosticul
trebuie stabilit cât mai precoce, fiind cazuri în care tratamentul chirurgical se impune de
urgenţă.
Cataracta secundară( = un termen impropriu pentru Sindromul de opacifiere a capsulei
posterioare, capsula restantă care sprijină cristalinul artificial): acest tip de cataractă poate
apărea la aproximativ 5-15% dintre pacienţi, la 2-3 ani de la operaţia de cataractă.

Simptome: principalul simptom este scăderea vederii în mod progresiv, mai lent sau mai
rapid. Alte acuze ale pacienţilor sunt vederea înceţoşată, ochiul devine miop (nu mai vede
la distanţă, dar presbiopul începe să vadă mai bine la aproape), halouri colorate în jurul
obiectelor luminoase, uneori vedere „dublă”, leucocorie (pupila „albă”).

Diagnostic: este facil de stabilit diagnosticul, cu ocazia unui consult oftalmologic de

rutină, prin examinarea de către oftalmolog a polului anterior ocular la biomicroscop.
Prin dilatarea pupilei se pot tipul şi localizările opacităţilor cristaliniene. După ce s-a
diagnosticat cataracta, se evaluează gradul de avansare a bolii prin teste suplimentare:
acuitatea vizuală, sensibilitatea la contrast, vederea de noapte, vederea cromatică etc. De
asemenea, cu această ocazie trebuie depistate eventuale boli coexistente (glaucomul,
degenerescenţa maculară etc.) oculare.

Cataracta evoluează în mai multe stadii: incipientă, intumescentă, matură (totală),

morganiană, hipermatură şi membranoasă.

Tratament: se realizează doar prin intervenţie chirurgicală. Cataracta se operează atunci

când stadiul evolutiv interferă şi împiedica activitatea zilnică normală, specifică a
pacientului. De obicei nu reprezintă o urgenţă, dar ea nu trebuie amânată prea mult,
deoarece când devine “coaptă” este mai dificil de operat, riscurile sunt mai mari, iar
vindecarea postoperatorie poate fi îngreunată. Există şi cazuri care reprezintă urgenţe de
tratament: cataracta hipermatură (cataracta foarte avansată care duce la complicaţii:
glaucomul secundar facotoxic, uveita facotoxică sau afectarea ireversibilă a endoteliului
cornean); cataracta traumatică (in funcţie de leziunile asociate) şi cataracta congenitală.
Tehnicile moderne permit intervenţia chirurgicală foarte rapidă (operaţia obişnuită
durează 10-20 de minute). Se realizează anestezie locală (doar cu picături, fără injecţie),
se dilată pupila şi se face cicloplegie şi pansament doar în prima zi, postoperator. Cea mai
modernă tehnică este extracţia extracapsulară a cristalinului prin facoemulsificare cu
implantare de cristalin foldabil şi are următoarele avantaje: incizia este foarte mica (1.6 –
2.2mm), nu sângerează, nu necesită sutură, nu creează astigmatism postoperator şi se
cicatrizează foarte repede, limitând astfel posibilele infecţii postoperatorii. Principiul
operaţiei constă în dizolvarea cristalinului opacifiat cu ultrasunete, apoi aspirarea
acestuia, după care se implantează cristalinul artificial. Cristalinele artificiale (pseudofak)
sunt astăzi toate foldabile, acestea putând fi implantate printr-o incizie extrem de mică. În
mod clasic şi cel mai frecvent, se introduce un cristalin artificial “monofocal”, în urma
căruia pacientul va avea nevoie de ochelari, fie de distanţă, fie de aproape, fie pentru
amândouă. Cristalinele monofocale pot fi şi ele de mai multe feluri: asferice, torice, sau/şi
cu filtre suplimentare de protecţie (protecţie UV, de exemplu). Există şi cristaline
artificiale “multifocale”, care elimină în proporţie de 99% necesitatea de a purta ochelari,
atât la distanţă cât şi la aproape. Şi acestea pot fi asferice, torice sau/şi cu filtre
suplimentare de protecţie.

Complicaţii: Chirurgia modernă a cataractei, cu tot succesul înregistrat, nu poate fi

considerată totuşi una lipsită de riscuri, de altfel ca orice intervenţie chirurgicală.
Complicaţii pot apărea, însă rata acestora este mică şi în continuă scădere.

Tehnicile moderne permit intervenţia chirurgicală foarte rapidă (operaţia obişnuită

durează 10-20 de minute). Se realizează anestezie locală (doar cu picături, fără injecţie),
se dilată pupila şi se face cicloplegie şi pansament doar în prima zi, postoperator. Cea mai
modernă tehnică este extracţia extracapsulară a cristalinului prin facoemulsificare cu
implantare de cristalin foldabil şi are următoarele avantaje: incizia este foarte mica (1.6 –
2.2mm), nu sângerează, nu necesită sutură, nu creează astigmatism postoperator şi se
cicatrizează foarte repede, limitând astfel posibilele infecţii postoperatorii. Principiul
operaţiei constă în dizolvarea cristalinului opacifiat cu ultrasunete, apoi aspirarea
acestuia, după care se implantează cristalinul artificial. Cristalinele artificiale (pseudofak)
sunt astăzi toate foldabile, acestea putând fi implantate printr-o incizie extrem de mică. În
mod clasic şi cel mai frecvent, se introduce un cristalin artificial “monofocal”, în urma
căruia pacientul va avea nevoie de ochelari, fie de distanţă, fie de aproape, fie pentru
amândouă. Cristalinele monofocale pot fi şi ele de mai multe feluri: asferice, torice, sau/şi
cu filtre suplimentare de protecţie (protecţie UV, de exemplu). Există şi cristaline
artificiale “multifocale”, care elimină în proporţie de 99% necesitatea de a purta ochelari,
atât la distanţă cât şi la aproape. Şi acestea pot fi asferice, torice sau/şi cu filtre
suplimentare de protecţie.
Complicaţii: Chirurgia modernă a cataractei, cu tot succesul înregistrat, nu poate fi
considerată totuşi una lipsită de riscuri, de altfel ca orice intervenţie chirurgicală.
Complicaţii pot apărea, însă rata acestora este mică şi în continuă scădere.