UNVERSITATEA POLITEHNICA

BUCURESTI
FACULTATEA DE INGINERIE MECANICA SI MECATRONICA

PROGRAM DE STUDII POSTUNIVERISTARE DE FORMARE SI

DEZVOLTARE PROFESIONALA CONTINUA

OPTOMETRIE , TESTARE SI PRESCRIPTIE

LUCRARE DE ABSOLVIRE

Absolvent
Vinatoru Teodora Elena

BUCURESTI 2021
 CUPRINS

Capitolul 1. Prezentarea cabinetului de optometrie:

1. 1. Dotari necesare;
1. 2. Teste optometrice;
Capitolul 2. Prezentarea sistemului oculo – motor:
2. 1. Partile componente ale ochiului uman;
2. 2. Fiziologia ochiului uman;
Capitolul 3. Miopie:
3. 1. Descrierea problemei;
3. 2. Metode si mijloace de testare;
3. 3. Metode si mijloace de ameliorare;
Capitolul 4 . Studiu de caz;
Capitolul 5. Ochelarul prescris:
5. 1. Prescriptia ochelarului;
5. 2. Lentila necesara corectiei problemei vizuale din tema;
5. 3. Rama de ochelari;
5. 4. Montarea si adaptarea ochelarului;
Bibliografie
 ANALIZA VICIULUI DE REFRACTIE, METODE SI MIJLOACE DE TESTARE,
ALEGEREA LENTILELOR SI ELABORAREA TEHNOLOGIEI DE EXECUTIE,
MONTAJ SI ADAPTAREA OCHELARULUI

PREZENETARE GENERALA

DEFINIREA

Optica este stiinta despre lumina si despre interactiunea acesteia cu materia. Ea poate fi
impartita in domenii distincte in functie de fenomenele specifice pe care le studiaza si
acopera un domeniu foarte larg, domeniu strans legat de alte discipline cum ar fi de exemplu:
electronica, mecanica, fizica, atomica si alte domenii si stiinte. Din punct de vedere practic
rezultatele cunoasterii trebuie corelate in functie de scopul urmarit. Nivelul opticii aplicate
este o expresie a nivelului tehnologic atins. Insa in punctul de vedere al tehnicii iluminatului,
lumina este acea parte a radiatiei electromagnetice care produce oamenilor senzatia de vedere
(senzatia vizuala). Pentru multe alte scopuri practice, lumina poate fi definita ca un anumit fel
de radiatie electromagnetica luminii din punct de vedere energetic, emisia, propagarea si
absobtia facandu-se prin cuante de energie capabila sa interactioneze cu substante.

Optometria oftalmica se ocupa de investigarea functionarii sistemului vizual, evindentierea

problemelor, analiza rezultatelor pe baza carora se face recomandarea metodelor si
mijloacelor de ameliorare a functionarii in vederea obtinerii confortului vizual in legatura cu
nevoile subiectului. Realizarea unui confort vizual optim al unui subiect examinat este
principalul obiectiv al optometristului.
Optica geometrica isi propune sa prezinte viitorilor tehnicieni optometristi, cele mai
importante aspecte utilizate in practica optometriei oftalmice. Ea este importanta pentru un
optician medical, intrucat aceasta parte a opticii reprezinta o prima aproximatie care serveste
la studiul opticii tehnice si constructiilor de aparate optice.
Optica geometrica se bazeaza exclusiv pe notiuni de raza de lumina si fascicule de lumina,
care se considera ca se propaga rectiliniu atunci cand trec printr-un mediu transparent si
omogen. Tot in cadrul opticii geometrice se studiaza intensitatea luminii si alte marimi legate
de aceasta, precum si metode pentru masurarea lor. Implicatiile sociale ale opticii sunt
numeroase. Prin legatura sa cu forma de precepere vizuala informatiilor despre lumina
inconjuratoare, prin instrumentele stiintifice de mare finete pe care le ofera, optica joaca un
rol deosebit in viata cotidiana. Specialistul optometrist, avand la baza cunostintele
tehnice,tehnologice,de anatomie si fizio-patologie, computere si alte specializari conexe, se
poate adapta usor la noile cuceriri ale stiintei si tehnicii prin utilizarea noilor metode,
instrumente aparate si tehnologii.

Capitolul I.
Prezentarea cabinetului de optometrie

1. Dotari necesare
Cabinetul de optometrie trebuie sa fie alcatuit din macar doua incaperi: Sala de primire si
cabinetul de consultatie. Sala de primire a pacientilor trebuie sa aiba aspectul unei camere
pentru invitati decat a unei camere profesionale. Mobilierul este preferabil sa fie din pal
melaminat pentru o mai usoara intretinere si de asemenea este si mai ieftin. In camera trebuie
sa existe scaune pentru o persoana dar si fotolii pentru trei persoane. Pentru copii este bine sa
existe masute rotunde, scunde si scaune corespunzatoare destul de solide si asezate spre
colturile camerei. Capacitatea salii de primire este cam de 8 locuri pentru un post de testare.

In cabinetul de consultatii in primul rand trebuie sa existe echipamentul necesar pentru

examenul initial:
- Oftalmoscop de mana;
- Oftalmoscop binoculat indirect;
- Disc Placido;
- Prisma variabila;
- Lampa stilou;
- Skiascop;
- Cilindru incrucisat
- Lampa simpla.

Pentru examenul amanuntit este necesar un echipament complet care in general se compune
din Unit oftalmologic, avand in componenta:
- Biomicroscop cu lampa cu fanta;
- Oftalmometru; - Foropter;
- Proiector de teste;
- Oftalmoscop;
- Skiascop;
- Lampa pentru iluminat;
- Refractometru vizual sau Autorefractometru;
- Polatest;
- Tablouri cu teste pentru aproape si pentru departe;
- Trusa de lentile pentru testare subiectiva;
- Echipament pentru campimetrie si Perimetrie;
- Teste pentru vedere in culori
 - Echipament pentru adaptometrie:
- Echipament pentru testarea sensibilitatii la contrast;
- Sinoptofor,Ambliofor;
- Teste de dislexie.

Ultimele sase echipamente mentionate sunt necesare numai intr-un laborator specializat
pentru ambliopie si testarea aptitudinilor vizuale. Cabinetul de consultatii trebuie deasemenea
sa il faca pe pacient sa fie degajat.
Ideal ar fi lungimea salii sa fie de circa 7 metri, spatiul afectat trebuie sa asigure
examinatorului posibilitatea de a se invarti in jurul scaunului pacientului si sa poata fi rabatat
spatarul scaunului pentru anumite examene specifice. Trebuie sa se asigure distanta standard
de la pacient la tabloul de teste-5m. Echipamentul trebuie sa fie complet pentru genul de
testare si aranjat ca pacientul sa faca minimul de deplasari. Din motive optice suprafetele
echipamentelor trebuie sa fie de culoare inchisa sau mate, negre, gri inchis. Astfel se reduc
reflexele pe suprafete, pacientul si examinatorul nu sunt jenati.
Iluminarea in cabinetul de testare trebuie sa fie predominant, artificiala si cu intensitate
controlabila. Este esential ca in camera sa se faca destul de intuneric, pentru a se putea folosi
tehnici de oftalmoscopie indirecta adaptometrie, perimetrie in intuneric. De dorit ca pentru
astfel de teste sa existe camera speciala. Accesul pentru examinator si pacient in cabinet
trebuie sa se faca, daca se poate, pe usi diferite. Din sala de asteptare nu trebuie sa se vada
interiorul cabinetului, cand usa acestuia este deschisa; ar fi necesar un coridor intre sala de
asteptare si cabinet. In cabinet trebuie sa existe si o chiuveta pentru spalarea mainilor
examinatorului.
Este necesar sa existe si o oglinda in cabinet pentru ca pacientii sa-si aranjeze parul si hainele
dupa terminarea testelor. In cabinetele in care se fac adaptari de lentile de contact oglinda
serveste ca pacientul sa invete aplicarea acestor lentile pe ochi. In acest spatiu trebuie sa fie
create, conditii pentru aspectarea corneei cu lampa cu fanta dupa ce s-a instilat floresceina, in
lumina ultravioleta sau violet.

TESTE OPTOMETRICE

Examenul analitic functional reprezinta pentru optometrist(examinator) activitatea de

informare asupra naturii deficientei de vedere reclamate de pacient asupra caracteristicilor
fizice si psihice si starii de sanatate ale acestuia si asupra mediului in care traieste, a nevoilor
vizuale corespunzatoare cu activitatile sale.
Examenul analitic functional este compus din mai multe etape:
- Istoria vizuala
- Starea de sanatate
- Aparenta fizica
 - Aparenta psihologica
- Caracteristici antropometrice
- Chestionare-istoria cazului
- Analiza nevoilor vizuale
- Fisa antropometrica a cazului.
Studiul analitic al functiilor vizuale se face prin evaluarea focalizarii. Aceasta se
realizeaza printr-un examen vizual in care sa se includa functionarea binoculara si
identificarea.
Examenul se face intr-un local rezervat in acest scop care sa satisfaca unele recomandari.
Formularea intrebarilor trebuie sa fie clara si simpla, sa nu sugereze un anumit raspuns
asteptat. La testul bicrom se va intreba caracterele negre sunt mai clare pe fond rosu sau
verde?”.
Se noteaza toate raspunsurile si comportamentele pacientului se iau in considerare, chiar daca
nu par sa fie in raport cu determinarea formulei optice. Fiecare test trebuie realizat fara a
cauta in mod sistematic o valoare de compensare. Valoarea de compensare va fi stabilita in
momentul in care se compara comportamentele notate fata de diferitele teste.
Optometristul trebuie sa ramana neutru fata de comportamentele observate, chiar daca se
poate sa para aberante. Testele optometrice sunt:
1. oftalmoscopie
2. keratometrie
3. skiascopie
4. testul subiectiv
5. punctul proxim de convergenta
6. amplitudinea de acomodare Donders
7. rotatii monoculare
8. rotatii binoculare
9. testul de orientare ochi-mana
10. fixari sacadate
11. fixari aproape –departe si departe-aproape.
12. coarda Brock 13. foria laterala pentru departe
14. foria verticala (vederea departe)
15. fuziunea imaginilor(vederea departe)
16. vederea stereoscopica(vederea departe)
17. coordonare ochi mana(cederea departe)
18. flexibiliatea acomodativa
19. testul Dvorine pentru vederea in culori
20. adductie la vederea departe
21. forie verticala si ductiuni verticale la vederea departe
22. convergenta relativa pozitiva
23. rezerva pozitiva de fuziune
24. convergenta relativa negativa
25. rezerva negativa de fuziune
26. acomodare ralativa negativ,
27. acomodare relativa pozitiva
28. reflexul pupilar
29. urmariri oculare
30. test worth
31. perimetrie
32. campimetrie
33. discriminarea detaliilor

Testul de orientare ochi- mana

Testul are ca scop evaluarea posibilitatii de orientare vizuala a mainii.
Se foloseste un izvor luminos punctiform(bagheta sau creion). Tinta se plaseaza in planul
median la nivelul ochilor, la distanta de 400 mm de pacient. Acestuia i se obtureaza unul din
ochi cu un carton(12x18 cm ) iar pacientul trebuie sa arate tinta cu degetul aratator al
celeilalte maini(de ex.cu mana stanga tine cartonul opturator si acopera OS cu degetul mainii
drepte atinge tinta. Apoi schimba ochiul si mana). Normal este tintirea corecta a izvorului
lumninos. Miscarea tintei trebuie sa fie rapida.
Daca subiectul are ambliopie sau fixare excentrica va avea dificultati sa atinga tinta. Se
noteaza: exactitatea fixarii cu OS, exactitatea fixarii cu OD, ezitarile si erorile de indicatie a
Testul de Rotatii binoculare Testul are scop evaluarea miscarilor oculare in conditiile fixarii
binoculare a tintei mobile; se foloseste un izvor punctiform luminos , tinta se fixeaza in fata
pacientului la distanta de 900 milimetri. Aceasta se misca in spirala , incepand de la
aproximativ 300 mm si ajungand dupa 5 rotatii la diametrul de 900 mm, cu viteza constanta
de o rotatie la 3 secunde. Tinta se misca odata in sens orar si apoi in sens antiorar. Se
urmareste rotatia globilor oculari pentru a depista eventualele sacade sau regresii. Se
instruieste subiectul sa nu miste capul in timpul urmaririi. Normal miscarea de urmarire este
regulata continua. Se noteaza caracterul miscarilor, pozitia zonelor in care apar eventualele
sacade dupa sensul orar pentru ambii ochi. Se noteaza eventualele dificultati de urmarire.
Testul Dvorine pentru vederea in culori Scopul testului este evidentierea anomaliilor severe
ale vederii culorilor. Se foloseste stereograma DVS-8 si DVS-9(keystone V.C) si
stereoscopul fiind reglat la infinit. Pacientul trebuie mai intai sa vizioneze stereograma DVS-
8 . El trebuie sa recunoasca numele din cele trei suprafete circulare. Daca sunt identificate cel
putin doua numere nu exista anomalii severe dar daca subiectul identifica doua un numar sau
nic unul inseamna existenta orbirii la culoare. Pentru cazul profesia pacientului are nevoie de
o vedere buna in culori, se recomnda examinarea suplimentara cu teste speciale. Daca testul
DVS 8 este reusit, subiectul va examina DVS-9. Daca in aceasta stereograma se identifica
corect cel mult un numar inseamna ca subiectul are o anomalie a vederii culorilor mai putin
severa.

Testul foria verticala (vedera departe)

Testul are ca scop evaluarea hiperforiei si a variatiei ei. Se foloseste stereograma speciala
DVS-1 (Keystone ).
Pacinetul trebuie sa priveasca stereograma prin stereoscop si sa spuna ce vede. Stereograma
are in stanga o linie orizontala alba, si in dreapta simboluri rosii. Pacientul este intrebat ce
vede: linia alba , gruparea de linii rosii, linia si simbolurile in acelasi timp, prin ce simbol
trece linia, se vede tot timpul linia si simbolurile.
Daca subiectul raposteaza ca vede cand linia, cand simbolurile,inseamna neutralizare
alternativa. Daca linia apare mai sus de cercul rosu, inseamna hiperforie de ochiul drept(OD)
daca apare mai jos, insemna hiperforie de ochiul stang(OS).
Se noteaza prezenta unei deviatii, stabilirea raportarilor, prezenta unor eventuale neutralizari;
In absenta stereoscopului se foloseste testul nr. 12. Testul fixari sacadate (monocular) ,testul
are ca scop, evaluarea miscarilor oculare.
Se utilizeaza 2 tinte diferite: bagheta cu varf rosu si verde, sau doua surse punctiforme de
lumina de culoare diferita; se optureaza ochiul dominant; cele doua tinte sunt asezate in plan
frontal in fata ochiului liber, la un metru. Distanta intre tinte este de circa 600mm in plan
median. La comanda subiectul schimba repede fixarea de la o tinta la alta. Perioda
schimbarilor este de o secunda. Se fac cateva treceri in planul orizontal apoi se fixeaza tintele
in acelasi plan frontal si se comanda fixari succesive in acest plan
 CAPITOLUL II
Prezentarea sistemului oculo- motor

2.1 Partile componente ale ochiului uman

Globul ocular este o formatiune aproape sferica ,situata in partea anterioara a orbitei , cu un
diametru de aproximativ 25-26 mm. Polul anterior corespunde centrului corneei, iar cel
posterior se afla intre papila si macula . Linia ce uneste cei 2 poli este axul optic al globului
ocular . Linia vizuala este linia ce uneste obiectul potrivit si macula trecand prin centrul optic
al ochiului. Intre cele doua axe se formeaza un unghi alfa de 5 grade.
Globul ocular este format din trei straturi suprapuse care formeaza peretele lui si din medii
transparente . Cele 3 straturi sunt:
-stratul fibros
-stratul vascular
-stratul nervos(retina).
STRATUL FIBROS formeaza invelisul protector al globului ocular este format din sclera si
cornee. Sclera reprezinta cea mai mare parte a invelisului axterior ,cca.56. E formata din tesut
fibros dens , este dura, inextensibila la adult, are culoare alb sidefie si nu e strabatuta razele
luminoase . Are o grosime de cca.1mm. La nivelul polului sau posterior prezinta un canal
conic prin care iese nervul optic.
CORNEEA este partea anterioara a stratului fibros .Are rol protector si optic. Este mai
groasa la periferie decat la centru. Diametrul orizontal este mai mare decat cel vertical.

Nu prezinta vascularizatie. Nutritia se face din trei surse :

-vasele limbului sclero corneean
-umoarea apoasa
-Filmul lacrimal
Zona de trecere dintre cornee si sclera se numeste limbul sclero-cornean.

STRATUL VASCULAR este situat sub sclera, e intens vascularizat si bogat in celule
pigmentare . E compus din 3 parti anatomice si functionale distincte :-irisul -corpul ciliar
-coroida Irisul formeaza partea anterioara a uveei; e situat inapoia corneei si inaintea
cristalinului si are forma unui diafragm cu un orificiu in centru=pupila. Corpul ciliar
reprezinta partea mijlocie a tractului uveal si se intinde de la radacina irisului la ora,, serata
„.In componenta sa intra 2 straturi :
-muschiul ciliar(cu rol in acomodatie)
-procesele ciliare(secreta umoarea apoasa)

STRATUL NERVOS este reprezentat din retina , care este situata intre coroida si corpul
vitros. Captuseste globul ocular de la papila pana la orificiul papilar. E o membrana foarte subtire
,perfect transparenta . E aplicata in pozitia sa normala pe coroida prin presiunea exercitata de corpul
vitros, fiind aderenta la coroida numai la periferia sa si este fixata la nivelul marginii papilei nervului
optic. Culoarea rosie-portocalie a fundului de ochi e data de coroida subiacenta care contine
numeroase vase si celule pigmentare.

CONTINUTUL GLOBULUI OCULAR

Intre fata posterioara a corneei si fata anterioara a irisului se afla camera anterioara .
Camera posterioara se afla in spatiul cuprins intre fata posterioara a irisului , corpul ciliar si
fata anterioara a cristalinului. Ambele camere sunt umplute cu umoare apoasa.
Cristalinul este o lentila biconvexa, perfect transparenta si are proprietatea de a-si modifica
raza de curbura a suprafetelor sale in procesul de acomodatie. Este lipsit de vase sanguine.
Corpul vitros este o substanta gelatinoasa care ocupa tot spatiul cuprins intre fata a
cristalinului si peretele globului ocular; reprezinta cca.6/10 din volumul globului ocular.
SEGMENTUL INTERMEDIAR se compune , de fiecare parte din:
-nervul optic
-chiasma optica
-bandeletele optice
-corpiigeniculati externi
-radiatiile optice

SEGMENTUL CENTRAL este situat in scoarta cerebrala a lobului occipital, aria 17

Brodmann. Ochiul omenesc contine aproximativ 7 milioane conuri si 130 milioane bastonase,
foarte neuniform raspandite.
Conurile ocupa mai ales partea centrala a retinei, in timp ce densitatea bastonaselor creste
spre periferie. In partea centrala, putin mai sus de axa optica, exista o regiune numita pata
galbena in mijlocul careia se afla o mica adancitura – foveea centralis – populata exclusiv
de conuri, in numar de 13000 – 15000. Sub actiunea involuntara a unor muschi speciali ai
ochilului, globul ocular sufera miscari de rotatie in orbita sa, astfel incat imaginea sa se
formeze totdeauna in regiunea petei galbene, cea mai importanta regiune fotosensibila a
ochiului.
Un ochi normal, aflat in stare de repaus, are focarul situat pe retina. Din aceasta cauza,
pentru obiectele situatea la infinit (practic, la distante mai mari decat circa 15 m) ochiul
formeaza imaginile pe retina fara nici un efort de modificare a cristalinului.
Apropiind obiectul, cristalinul se bombeaza sub actiunea muschilor ciliari, asa fel incat
imaginea sa ramana tot pe retina. Fenomenul se numeste acomodare.
Cristalinul insa nu se poate bomba oricat si de aceea obiectul poate fi adus doar pana la o
anumita distanta minima – distanta minima de vedere – sub care ochiul nu mai poate forma
imaginea pe retina.
Acomodarea ochiului este deci posibila in tre un punct aflat la o distanta maxima (punctul
remotum), care, pentru ochiul normal este la infinit (practic, peste 15 m) si un punct aflat la o
distanta minima (punctul proximum), care pentru ochiul normal este de 10–15 cm la tineri si
aproximativ 25 cm la adulti. In mod normal, ochiul vede cel mai bine, putand distinge cele
mai multe detalii, la o distanta mai mare decat distanta minima de vedere si anume la
aproximativ 25 cm, numita distanta vederii optime.
Tulburari patologice ale acomodatiei
1. Astenopatia acomodativa – oboseala acomodatiei la hipermetrop (fara corectare – se
trateaza prin corectie optoca dupa paralizia acomodatiei) sau prezbiop
2. Spasmul acomodativ – trebuie purtata lentila de + chiar daca pacientul vede mai bine cu –
3. Paralizia acomodatiei – prin tratament cu Atropina. Ochiul poate vedea 7 milioane de
culori. Anumite culori pot irita ochii si pot cauza dureri de cap .Alte culori sau combinatii de
culori sunt linistitoare. Deci folosirea corecta a culorilor poate mari productivitatea,
minimaliza obosirea vizuala si pot relaxa intreg corp.
Culoarea regilor era purpuriu. Pentru persoanele importante, se desfasoara covoare rosii. In
unele culturi se credea ca anumite culori aveau puteri energizante sau vindecatoare. De
exemplu, o pictura a lui Jan Van Eyeck (1434) descrie o mireasa in perioada Renascentista.
Purtand o rochie verde ,aratand, astfel dorinta si posibilitatea de a purta copii. Omul Verde
era zeul fertilitatii in cultura celta. Verdele era o culoare sacra pentru egipteni, reprezentand
speranta si bucuria primaverii.
VERDE - este culoarea cea mai odihnitoare pt ochi - poate ajuta la diminuarea durerii, uneori
poare chiar alina durerea cresterii dintilor la bebelusi - oamenii care lucreaza intr-un mediu
colorat in verde are mai putine dureri de stomac .Cazurile de sinucidere au scazut cu 34%
cand podul Blackfriar din Londra a fost vopsit in verde.
GALBEN - Copii plang mai mult in camere galben

2.2 FIZIOLOGIA OCHIULUI UMAN

Globul ocular este alcatuit dintro serie de elemente refringente precum:

-cornee
-umoarea apoasa
-cristalinul
-corpul vitros
Sistemul de dioptrici sferici centrati ai ochiului este alcatuit din 4 suprafete dioptrice
principale; 1.Fata anterioara a corneei
2.Fata posterioara a corneei
3.Fata anterioara a cristalinului
4.Fata posterioara a cristalinului

In situatia in care focarul nu se formeaza pe retina, vorbim de ametropii. Daca focarul se

formeaza in spatele retinei este vorba de hipermetropie. Daca focarul se formeaza inaintea
retinei , ochiul este miop. Daca nu este un focar unic punctiform, ci doua sau mai multe
focare liniare , ochiul este astigmat.
AMETROPIILE
Ametropiile sunt tulburari ale refractiei oculare statice . Clinic un ochi este in stare de repaus
cand priveste la o distanta mai mare de 5 m (distanta considerata infinitul oftalmologic).
HIPERMETROPIA
La nastere copii sunt hipermetropi de 2-3 dioptrii; odata cu dezvoltarea copilului,
hipermetropia scade progresiv, ochiul devenind emetrop sau chiar miop. Hipermetropiile se
impart in:
-mici pana la 3 dioptrii
-medii:intre 3si 6 dioptrii
-mari:mai mare de 6 dioptri

Corectarea hipermetropiei se face cu lentile sferice convergente( notate cu +,),convexe. Se

prescrie lentila cu cea mai mare valoare dioptrica ce permite cea mai buna acuitate vizuala la
distanta de 5 m.
MIOPIA
Ochi mare in care razele formeaza imagini in fata retinei .
Clasificare:
- Mica: -1 - -3
- Medie: -3 - -7
- Mare: -8 - -10
- Fortissima: > -10
Ochiul miop:
Ochiul miop in functie de determinarea genetica:
- Miopie benigna
 - Miopie maligna (boala)
Complicatriile miopiei sunt legate de alungirea polului posterior al Globului Ocular cu
subtierea retinei si a coroidei, putandu-se produce hemoragii retino-coroidiene.

Cele mai frecvente complicatii sunt legate de fixarea retinei de restul structurilor anatomice:
la papila, macula, oro-serrata.
Complicatii in vecinatatea:
a. papilei: coroidoza miopica peripapilara si conusul miopic – subtierea retinei si coroidei in
vecinatatea papilei nervul optic.
b. maculei: dupa 60 de ani bilateral se face o impregnare pigmentara a maculei – pata Fuchs,
care este cauza principala de scadere a vederii la miopii in varsta.
c. oro-serrata: leziuni predispozante pentru dezlipirea si ruptura retiniana – fotocoagularea
cu laser limiteaza dezlipirea de retina
d. Vicii de refractie compuse
Astigmatismul · exista un viciu de refringenta intre punctele de pe suprafata corneei ce
depaseste o dioptrie · exista un astigmatism fiziologic de pana la 1 dioptrie, determinat de
compresia pe care o realizeaza pleoapa pe cornee compensata de procesul de acomodare.
Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice convergente sau divergente cu un singur
meridian activ care se atasaza perpendicular pe meridianul astigmat.
Astigmatismul este de trei feluri:
a. Simplu – intotdeauna un ax este emetrop, al doile ax poate fi hipermetrop astigmatism
simplu hipermetropic sau al doilea ax este miop astigmatism simplu miopic
b. Compus: ambele axe sunt + Astigmatism compus hipermetropic, sau - Astigmatism
compus miopic,
c. Mixt

Tulburarile fiziologie ale acomodatiei

Prezbiopie.
REFRACTIA DINAMICA
Acomodatia asigura vederea clara a obiectelor la diferite distante de ochi. Se realizeaza prin
contractia si relaxarea muschiului ciliar si modificarea curburii cristalinului, favorizata de
elasticitatea acestuia.
SPASMUL ACOMODATIEI consta dintr-o contractura permanenta a muschiului ciliar ,
determinand instalarea unei miopii spasmodice. Se manifesta prin vedere clara de aproape, cu
imposibilitatea de a vedea clar la distanta . Tratamentul consta in corectia ametropiei sau
indepartarea substantelor toxice.
PARALIZIA ACOMODATIEI consta in paralizia muschiului ciliar, ceea ce face ca ochiul sa
ajunga in stare de refractie statica. Emetropul constata o diminuare a vederii de aproape;
hipermetropul vede rau la distanta si aproape; miopul este mai putin afectat, ajungand sa vada
bine la aproape (miopii mai mari de -3D) .Tratamentul consta in prescriptia de pilocarpina si
prescrierea unei corectii optice mai mari cu +3 +4 dioptrii pentru vederea de aproape (fata
de corectia de distanta) .

Prezbiopia = scaderea puterii de acomodare a cristalinului si corectia optica de aproape in

functie de deficitul acomodarii: citim si scriem la 25 cm., avem nevoie de 4 dioptrii pentru
vederea de aproape, la varsta de 45 de ani puterea de acomodare a cristalinului este de 3,5 d.
deficitul acomodativ se corecteaza cu + 0,5 d. pentru vederea de aproape, iar pentru vederea
la distanta NU este necesara.; la varsta de 70 de ani pentru vederea de aproape sunt necesare
+ 4 d. daca pacientul a fost emetrop si pentru vederea la distanta sunt necesare + 2 d.
Vederea Stereoscopica, oamenii si celelalte animale care sunt capabile sa focalizeze ambii
ochi asupra unui singur obiect sunt capabile de vedere stereoscopica, care este fundamentala
pt o perceptie mai adanca a lucrurilor. Principiul consta in prezentarea unei imagini din doua
unghiuri , putin diferite, pentru ca apoi ochiul sa contopeasca aceste imagini intr-o singura
imagine tridimensionala. Una din categoriile de imagini stereoscopice sunt numite
autostereograme, care nu necesita intrumente speciale pt a fi vizualizate, si au putut fi
realizare cu ajutorul graficii pe calculator. Doua imagini ,reprezentand ochiul stang, respectiv
drept , sunt suprapuse .Vazuta normal , imaginea rezultata arata ca un model abstract.
Imaginea tridimensionala apare atunci cand ocii privitorului sunt focalizati ,si de exemplu ,
doua puncte diferite sunt suprapuse, si se vede numai unul.
 CAPITOLUL III
MIOPIE

1. Descrierea problemei
Astigmatism miopic compus
Astigmatismul este o ametropie de curbura in care focarul principal al razelor incidente nu
este format dintr-un singur punct, ci dintr-o serie de puncte(devine liniar). Fiecare meridian al
mediilor optice avand punctul sau focarul propriu.
Astigmatismul regulat este acela in care fiecare meridian are aceasi refractie in orice ce
punct al sau iar trecerea de la refractia unui meridian la refractia meridianului vecin, se face
treptat. Meridianul cu refractia cea mai slaba si cel cu refractia cea mai puternica sunt
perpendiculare unul pe celalalt si se numesc meridiane principale. In conditiile normale
meridianul vertical este usor mai bombat ca urmare a turturii ochiului de catre pleoapa
superioara. Acest meridian are o refractie miopica de – 0,5 dioptrii determinand
astigmatismul fiziologic compatibil cu vederea .
Dupa refractia meridianelor principale intalnim:
-Astigmatism simplu: un meridian principal este emetrop iar celalalt este hipermetrop sau
miop.
- Astigmatism compus: ambele meridiane principale sunt mioape sau hipermetroape , dar de
grad diferit.
-Astigmatism mixt: unul dintre meridianele principale, este miop, iar celalalt hipermetrop.

2. Metode si mijloace de testare

Testele pentru astigmatism sunt:
 - Cadranul Parent,
- Testul Raubitschek;
- Mira Foucault si Capriori;
Daca subiectul are astigmatism miopic compus, o lentila divergenta il va aduce in stadiul
dorit dar nu trebuie sa se produca astigmatism mixt, caci acomodarea ar falsifica rezultatele.
Se aseaza apoi in fata ochiului pe langa lentila sferica un cilindru concav cu axa
perpendiculara pe directia de claritate maxima; distanta focala anterioara se apropie de retina
cealalta ramanand fixa. Se mareste prograsiv puterea cilindrului pana la identitate de aspect
atestului in toate directiile.
Astigmatismul este corectat si subiectul transformat in miop simplu fara astigmatism. Se
modifica usor corectia sferica pentru a transforma miopul in emetrop cautand sa se obtina
acuitate maxima. Se verifica din nou astigmatismul si la nevoie se aduc modificari cilindrilor.
Testul cu mire si capriori in cazul cand este orientat dupa meridianul cel mai putin miop
pare cu liniile unei mire mai negre ca liniile celeilalte perpendiculara pe prima, liniile
capriorilor apar la fel de cenusii. Puterea cilindrului corector, va fi acea care face ca mirele sa
apara identice cu innegrire.
Testul Raubitschok apare cu liniile la fel de negre daca axa de simetrie a testului coincide cu
o sectiune principala a ochiului astigmat. Pentru a controla puterea cilindrului se adaoga o
lentila sferica de – 0.25 dpt. Liniile testelor trebuie sa se pastreze la fel de nete. Daca puterea
sferica este bine aleasa, adaugand + 0.12 dpt. sau + 0.25 dpt. acuitatea trebuie sa scada usor
daca se adaoga – 0.25 dpt. acuitatea trebuie sa ramana neschimbata.

3. Metode si mijloace de ameliorare

Aceasta corectie optica se poate face cu:

- Lentile aeriene;
- Lentile de contact;
- Chirurgical (keratotomia cu laser)
- Clasica sleroplastie
- operatia focala – scoaterea cristalinului.
 CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ

Studiu de caz
Examinarea corecta a unui bolnav de ochi cuprinde in mod schematic:
- interogatoriul;
- examenul somatic general al bolnavului;
- examenul local al ochiului;
- examene complementare de laborator.
Detaliind acestea avem urmatoarele etape:
- - interogatoriul bolnavului;
- datele personale ale bolnavului;
- motivul prezentarii la medic;
- istoricul bolii actuale;
- antecedentele personale si eredo-colaterale ;
- conditiile de viata si de munca.
Datele personale ale bolnavului Vom nota numele si prenumele, varsta, sexul, starea civila,
profesia, locul de munca, domiciliul.
Varsta, poate da anumite indicatii in stabilirea diagnosticului. Astfel, la un bolnav in etate ne
gandim la glaucom, cataracta, afectiuni vasculare ale retinei si alte afectiuni caracteristice
acestor varste. Copiii se imbolnavesc mai frecvent de keratoconjunctivita flictenulara,
prezinta complicatii ale bolilor infectioase eruptive,traumatisme, vicii de refractie si altele.
Sexul: Anumite afectiuni, cum sunt imbolnavirile cu caracter profesional, se intalnesc mai
ales la sexul masculin.
Profesia: Anumite conditii de munca favorizeaza aparitia unor inbolnaviri: conjunctivite in
mediu cu praf, corpi straini la frezori, nevrita optica retrobulara in intoxicalii cu mercur,
benzen, nistagmus la minieri, astenopie acomodativa la elevii cu vicii de refractie. Locul de
nastere si domiciliul au importanta, intrucat unele afectiuni se intalnesc mai frecvent in
anumite regiuni sau tari.

Motivul prezentarii la medic

Ne informam asupra simptomelor subiective si obiective prezentate de bolnav. Bolnavii
oculari se plang de tulburari de vedere ca:
- scaderea vederii,
- eclipsa de vedere,
- pete in campul vizual,
- vedere dubla;
- dureri sau senzatii neobisnuite in sfera ocular localizate sau iradiate.
Vom cauta sa diferentiem durerea in sfera oculara de senzatiile de prurit, de corp strain sub
pleoape:
-prima ne indreapta atentia spre afectiuni ale globlui ocular (iridociclita, glaucom, ulcer
cornean) sau inflamatii acute ale anexelor (ale orbitei, aparatului lacrimal),
-a doua asupra unei conjunctivite cronice, blefarite; Deasemeni pot fi si aspecte anormale ale
ochiului observate personal sau de persoane din anturaj cum sunt: congestia
globului,modificari in pozitia globului, a pleoapelor, modificarea culorii pupilei, formatii
tumorale, fotofobie, lacrimare, secretie sau alte patologii.

Istoricul bolii actuale

Vom stabili datele cu privire la debutul afectiunii (bruc sau insidios, de data recenta sau
veche, precedat sau nu de simptome generale sau locale). Vom stabili caracterele si evolutia
bolii actuale (stationara, progresiva); factorii delansatori (traumatisme, corpi straini, agenti
fizici sau chimici, contagiozitate), tratamentele efectuate sau alte cauze.
Din aceasta ancheta vom deduce aproximativ natura si sediul bolii (conjunctiva, leziuni ale
polului anterior sau posterior, vicii de refractie si alte concluzii). Antecedentele personale si
eredocolaterale Antecedentele personale sunt deosebit de importante.
Dupa investigarea antecedentelor fiziologice vom insista indeosebi asupra antecedentelor
patologice,care ar putea fi de exemplu, imbolnaviri infecto - contagioase, boli cronice,
traumatisme, afectiuni oculare, boli profesionale.
Vom cere relatii asupra parintilor si fratilor, insistand asupra starii lor de sanatate. Ne vom
informa daca au suferit de boli cronice (tbc., lues) si mai ales de afectiuni oculare (glaucom,
cataracta, strabism, miopie, degenerescenta pigmentara).
Conditiile de viata si de munca
Conditiile de viata, si de munca ale bolnavului trebuie investigate cu atentie intrucat ele pot
explica multe din tulburarile organice sau functionale pentru care suntem consultati. Astfel,
locuinta insalubra, alimentatia insuficienta, surmenajul conflictele familiale, conditiile
necorespunzatoare la locul de munca (lumina puternica lipsa unor mijloace de protectie,
activitate de noapte, mediu toxic) pot provoca sau intretine anumite suferinte.
Examenul general al bolnavului
In cadrul examenului general vom efectua inspectia bolnavului si examenul aparatelor si al
sistemelor. Datele furnizate de inspectie reprezinta indicatii in stabilirea diagnosticului. Din
atitudinea generala a pacientului se pot deduce tulburari mai mult sau mai putin grave ale
functiei vizuale.
Astfel, orbul merge cu bratul intins pentru a descoperi eventuale obstacole, bolnavul in criza
de glaucom acut sta in pat solicitand sa fie examinat la, domiciliu, iar bolnavii cu vicii de
refractie, afectiuni ale anexelor globului.
O pozitie vicioasa a capului inclinata lateral se intalneste in viciile de refractie (astigmatism),
paralizii ale musculaturii oculare; inclinata spre spate - in ptoza palpebrala.
In caz de fotofobie bolnavul isi tine capul inclinat inainte si isi acopera fata cu bratul,
atitudine observata la copiii cu keratoconjunctivita flictenulara. Examinarea fizionomiei
bolnavului ne poate furniza unele date. Amintim astfel faciesul adenolimfatic, hipertiroidian,
bacilar, nefritic, eredo - sifilitic. Examenul tegumentelor, mucoaselor, fanerelor, al pachetelor
ganglionare. Cat si cel orientat pe aparate si sisteme ne intregeste datele necesare stabilirii
diagnosticului.

ISTORIA CAZULUI
Pacient:
Prenume: IOAN
Nume: ANDREEA
Localitatea: Bucuresti
Adresa: Sos Viilor
Numarul 101
Data nasterii : 27.11.1990
Optometrist: ELENA VINATORU
Medic oftalmolog : CODRUTA POPESCU
ISTORIA VIZUALA:
Plangerea: Scaderea acuitatii vizuale in V.D.
Data aparitiei: Deranjanta in urma cu doua luni.
Alterneaza vederea clara cu vederea neclara? - Inainte da , acum este neclara.
Va dor ochii? - Da in spatele ochilor.
Intepaturi usturime simtiti? - Da usturimi cand sunt obosita.
Vedeti dublu? - Nu.
Vi se inrosesc ochii? - Da cand lucrez la calculator sau cand ma uit mult la tv
Aveti dureri de cap? - Da uneori.
Clipiti des? - Da.
Distingeti culorile? - Da. Cand a fost efectuat ultimul control oftalmologic?
- In urma cu 2 ani.
De cand purtati ochelari si de ce? - De la varsta de 20 de ani deoarece aveam probleme in
V. D.

Pacientul vine la cabinetul de optometrie acuzand probleme cu acuitatea vizuala. Pacientul

este purtator de ochelari OD: -1.00 sph OS: -1,50 sph .
In functie de plangerile sale, si dupa efectuarea unui nou control s-a constatat ca pacientul are
la ochiul drept un astigmatism miopic. Deasemenea s-a constatat ca are nevoie de o noua
corectie prin schimbarea ochelarului. Astfel daca inainte a purtat OD: - 1.00 sph OS: - 1.50
sph. In urma corectie are nevoie de: OD: - 1,00 sph.– 0,75 cyl ax 90˚ OS: - 1,75 sph.
Date caracteristice ale ochelarului
Pentru a -si putea indeplini functia de ajutator al vederii clare, ochelarul trebuie sa fie potrivit
pentru fiecare persoana in parte, tinand seama de considerente anatomice, fizice si estetice. El
nu trebuie sa pricinuiasca purtatorului nici un fel de neplaceri, trebuie sa-l satisfaca din punct
de vedere optic si sa-i dea o infatisare cat mai avantajoasa.
Rama ochelarului trebuie sa fie potrivita de optician aslfel incat lentilele sa aiba o anumita
distanta si o anumita dispozitie fata de ochi. Pentru a indeplini toate aceste conditii, opticianul
trebuie sa cunoasca datele pentru fiecare purtator de ochelari, care sunt:
- distanta interpupilara. Serveste la centrarea lentilelor fate de ochi (in general partea
stanga mai mica decat partea dreapta);
- inaltimea pupilelor; distanta bitemporala;
- latimea nasului la punctul de sprijin al ochelarului; v lungimea necesara pentru bratele
ramei.
La inceputul purtarii ochelarului, apare senzatia de perceptie modificata a spatiului asffel
incat hipermetropului i se pare ca obiectele sunt mai aproape, in timp ce miopului i se
pare ca obiectele sunt mai departate.

Prescriptia ochelarului
In urma consultatiei pacientului i s-a prescris un ochelar cu lentile cu valori de: OD: -
1,00 sph.– 0,75 cyl ax 90˚ OS: - 1,75 sph. Lentilele respective dupa cererea pacientei si
recomandarea optometristului s-a decis la optiunea pentru lentile cu tratament antireflex.
Rolul lentilei cu tratament antireflex este de a proteja ochiul impotriva luminii daunatoare
a ecranului calculatorului sau al televizorului.
 Lentila necesara corectiei:
- Lentilele necesare corectiei pacientului sunt lentile aeriene din sticla organica
- Aceasta permite aplicarea diverselor tratamente de antireflex si protectie pentru
lumina albastra
- In functie de montura ramei, aceasta lentila poate fi si perforata.
Pacientei i s-a recomandat o rama cu montura din acetat foarte fin si usor de forma usor
patrata tinand cont de fizionomia si forma fetei, care i se aseaza mai bine pe fata. Montura
aceasta are bratele din material plastic, usor care se ajusteaza dupa forma auriculara. Tinand
cont ca lentila este din sticla organica, ochelarul final nu va fi un ochelar greu, deranjant la
purtare.
Se va reveni la control peste 1 an!

BIBLIOGRAFIE

1. BAZELE OPTOMETRIEI Curs postuniversitar „Iniţiere în optometrie” dr.ing.ec. Despina

DUMINICĂ
2. OPTICA FIZIOLOGICA, Curs postuniversitar Optometrie testare si prescriptie – S,I. dr. ing.
Dana Rizescu
3. OPTOMETRIE FUNCTIONALA PRACTICA , Nicolae Dumitrescu, Constantin Daniel Comeaga
4. http://.ro.wikipedia.org
5. www.scribd.ro
6. https://www.esanatos.com › ghid-medical › optometrie