COLEGIUL ROMANO CATOLIC „ SFANTUL IOSIF”

POSTLICALA SANITARA AMG ANUL 1 C

PSIHOLOGIA MUNCII

ELEV : VINATORU TEODORA ELENA

PROFESOR COORDONATOR : ANTALUTE MARIUS

PSIHOLIGIA MUNCII

1
 COLEGIUL ROMANO CATOLIC „ SFANTUL IOSIF”
POSTLICALA SANITARA AMG ANUL 1 C

Psihologia muncii si oeganizationala este o ramura a psihologiei care s-a dezvoltat pe

masura ce societatea s-a implicat tot mai mult in industrializarea mediului inconjurator, in
gasirea de noi resurse si mijloace de subzistenta, prin care sa-si satisfaca trebuintele materiale
si spirituale.
Psihologia muncii a devenit o profesiune si este practicata de un grup de psihologi
specializati in aceasta ramura de activitate. Acestia au in vedere doua aspecte majore: in
primul rand, locul de munca detinut de o persoana si toate aspectele la care acesta se refera in
legatura cu persoanele care il deservesc si, in al doilea rand, descoperirea si experimentarea
unor metode de optimizare a activitatilor organizationale, astfel incat acestea sa devina tot mai
competitive vizavi de cerintele social-economice si tehnice contemporane.
Pentru ca un domeniu al cunoaşterii umane să capete statutul unei ştiinţe, el trebuie să aibă un
obiect propriu de cercetare, să dispună de metode obiective de investigaţie şi să elaboreze legi
specifice, corespunzătoare obiectului să[Link] linii generale, psihologia M-O are in vedere doua
p
Obiect propriu de cercetare are, dar acesta nu este numai al ei, ci, în primul rând face parte din
conţinutul psihologiei generale. Metode obiective de investigaţie există, şi unele dintre ele sunt
chiar proprii psihologiei ocupaţionale. Despre legi specifice este mai greu să ne pronunţăm,
deoarece generalizările şi teoretizările se produc la nivelul psihologiei generale şi în mai mică
măsură la nivelul ramurilor sale aplicative.
Psihologia ocupaţională constituie una din ramurile aplicative ale psihologiei care, prin
obiect, metode şi generalizările prilejuite de cercetările întreprinse, are caracter ştiinţific, dar
nu este o ştiinţă autonomă. Psihologia ocupaţională nu are un scop în sine, ci, împreună cu alte
discipline ştiinţifice, urmăreşte şi optimizarea procesului de muncă, în sensul asigurării unor
condiţii favorabile muncii (securitate, reducerea efortului, viteza de execuţie, calitate etc).
In sfera psihologiei ocupaţionale se particularizează preocupări în funcţie de domeniile de
activitate pe care le are în vedere: industrial, agricol, transporturi, circulaţia mărfurilor etc.,
constituindu-se astfel subramri ale acesteia, ca: psihologia muncii agricole, psihologia muncii
în transporturi etc. Cercetările de psihologie ocupaţională, indiferent în ce domeniu de
activitate se desfăşoară, urmăresc soluţionarea a două categorii de probleme care se constituie
în două obiective fundamentale ale acesteia. Pe de o parte, adaptarea omului la muncă, iar, pe
de altă parte, adaptarea muncii la caracteristicile psihofiziologice ale opertorului uman.
Pentru realizarea primului obiectiv, adaptarea omului la muncă, sunt necesare parcurgerea
mai multor etape, care sunt, în acelaşi timp, activităţi specifice ale psihologiei personalului, ca
subramură a psihologiei muncii, şi anume: analiza psihologică a profesiunilor, analiza
factorilor de personalitate implicaţi în activitatea de muncă, orientarea, selecţia şi pregătirea
profesională.
Cel de-al doilea obiectiv, adaptarea muncii la caracteristicile psihofiziologice ale operatorului
uman, care constituie conţinutul psihologiei inginereşti, o altă subramură a psihologiei muncii,
urmăreşte aplicarea cunoştinţelor despre comportamentul uman la conceperea şi proiectarea
echipamentului tehnic, la organizarea economică a locurilor de muncă, ameliorarea factorilor
mediului fizic ambiant, precum şi la cercetarea proceselor de recepţie, prelucrare şi păstrare a

2
 COLEGIUL ROMANO CATOLIC „ SFANTUL IOSIF”
POSTLICALA SANITARA AMG ANUL 1 C

informaţiei, adoptarea deciziilor în vederea acţiunilor de comandă şi control al proceselor de

muncă.
Sarcinile psihologiei muncii decurg din obiectivele acesteia. Astfel, impactul tehnicii moderne
asupra procesului de producţie determină creşterea proceselor intelectuale în activitatea de
muncă, ceea ce necesită studierea acestora în vederea perfecţionării pregătirii profesionale şi a
practicii muncii industriale. Diversitatea tipurilor de activitate industrială necesită o abordare
specifică din punct de vedere psihologic. Astfel, lucrul pe bandă rulantă implică o coordonare
medie a mişcărilor şi exigenţe sporite privind ritmul şi tempoul de lucru.
Ponderea activităţilor intelectuale este deosebită în procesul de elaborare a deciziilor, în
lucrările de calcul şi planificare, în activităţile complexe specifice producţiei automatizate. De
asemenea, în aceste activităţi sunt implicaţi şi factorii emoţionali, datorită responsabilităţilor
sporite ale lucrărilor de asamblare şi montaj, activităţilor de dispecerat, profesiilor cu un grad
sporit de accidentare sau îmbolnăviri profesionale.
În sfârşit, dar nu în ultimul rând, psihologia muncii poate contribui la ameliorarea condiţiilor
de muncă, diminuarea efortului şi temporizarea fenomenului de oboseală, scăderea frecvenţei
accidentelor de muncă etc. Se poate astfel considera că psihologia muncii (ocupaţională), ca
principală ramură aplicabilă a psihologiei, are atât un caracter fundamental, ocupându-se cu
studierea proceselor psihice implicate (particularizate) în procesul de muncă, cât şi un caracter
aplicativ, prin aceea că utilizează cunoştinţele de psihologie şi din alte domenii ştiinţifice
pentru a găsi soluţii la diferite probleme ale muncii :
- optimizarea proceselor de producţie
- diminuarea suprasolicitărilor
- creşterea securităţii muncii
- dezvoltarea motivaţiei vocaţionale şi pentru lucrul bine făcut.

Psihologia nu mai trebuie definită, sensul şi conţinutul acestui cuvânt fiind cunoscute de la
cursul de psihologie generală şi adâncite pe parcursul primilor ani de studiu, ne vom ocupa de
muncă, activitate profesională, ocupaţie sau îndeletnicire, profesiune sau meserie şi funcţie,
aceştia fiind termenii frecvent utilizaţi în domeniul psihologiei muncii.
Munca desemnează totalitatea manifestărilor umane conştiente, mintale şi operaţionale prin
care omul acţionează asupa mediului, asupa lui însuşi şi a celorlalţi semeni în vederea
satisfacerii trebuinţelor, aspiraţiilor, realizării unor scopuri, îndeplinirii unor planuri etc. Ca
activitate specific umană, prin muncă omul îşi produce bunurile materiale necesare
subzistenţei, pe cele spirituale care-i îmbogăţesc şi desfată sufletul, transformă realitatea pentru
a-şi atinge aceste scopuri şi se transformă pe sine în acest proces.
Deci munca a jucat un rol determinant în antropogeneză şi constituie şi în prezent factorul
esenţial în procesul de umanizare, socializare şi culturalizare a fiinţei umane.
Munca constituie o necesitate pentru om, o condiţie naturală a existenţei sale ca om,
modalitatea esenţială prin care îi poate satisface trebuinţele, de la cele indispensabile
supravieţuirii (fiziologice) până la cele profund umane (cognitive, estetice şi de realizare a
personalităţii prin idealuri). Astfel, munca nu reprezintă un simplu răspuns la excitaţiile

3
 COLEGIUL ROMANO CATOLIC „ SFANTUL IOSIF”
POSTLICALA SANITARA AMG ANUL 1 C

mediului fizic şi la solicitările sociale, ci constituie o activitate deliberată, în care adiţionalul

este precedat de elaborările mintale, la reuşita căruia participă întreg sistemul psihic uman. Din
acesta, participă cu precădere gândirea, care deliberează şi decide asupra 17 obiectivelor şi
scopurilor muncii, voinţa (prin mobilizarea resurselor fizice şi psihice ale omului), atenţia, care
focalizează eforturile umane pe obiectivele urmărite, motivaţia, care orientează, direcţionează
şi susţine resursele omului şi afectivitatea prin satisfacţiile prilejuite de lucrul bine făcut.
Activitatea este un concept de bază al psihologiei generale şi totodată un capitol în cadrul
proceselor şi activităţilor reglatorii. În sens larg, prin activitate se înţelege un raport sau o relaţie
între organism şi mediu, desfăşurarea căreia se face cu un consum energetic şi având o finalitate
adaptativă. În sens restrâns, activitatea se constituie din totalitatea manifestărilor de conduită
externă sau/şi mintală care are efecte adaptative.
Activitatea profesională este o manifestare socială utilă, o modalitate acţională de bază,
desfăşurată într-unul din sectoarele existenţei sociale (industrie, agricultură, transporturi,
circulaţia mărfurilor etc.) care asigură sursa principală de venit necesară traiului. Activitatea
profesională nu presupune în mod obligatoriu o calificare profesională, poate să nu fie
organizată şi poate să se desfăşoare fără caracter permanent.
Ocupaţia sau îndeletnicirea este o activitate profesională sau extraprofesională caracterizată
prin modalităţi acţionale bine definite. Poate avea un caracter accidental sau permanent. Nu
presupune calificare profesională, putând fi însuşită prin experienţă. Nu constituie o sursă
permanentă de venit.
Profesiunea sau meseria. Termenii sunt echivalenţi, însă cu folosire diferită. Profesiunea se
referă de obicei la activitatea profesională cu implicaţii teoretice necesitând o calificare
superioară. Practicarea unei profesiuni constituie principala sursă de venit şi oferă posibilitatea
relizării persoanei pe plan profesional şi social.

METODOLOGIA UTILIZATĂ ÎN PSIHOLOGIA RESURSELOR UMANE ŞI A

MUNCII

Dintre metodele proprii psihologiei, în analiza sistemului psihosociotehnic se foloseşte, în mod

frecvent, doar una şi anume testele psihologice. De altfel, psihologia mai este „proprietară”
doar a metodei introspecţiei asupra căreia ne vom referi în paragraful consacrat cunoaşterii de
către psihologi a activităţii întreprinderii.
Testul psihologic este o probă standardizată, care cuprinde o serie de întrebări, exerciţii,
probleme etc. care, în majoritatea cazurilor, trebuie rezolvate contra cronometru şi care este
însoţită de o tehnică precisă de înregistrare a răspunsurilor corecte şi a erorilor, precum şi de
evaluare a performanţelor. Obiectivitatea metodei este determinată de caracteristicile ei.
Astfel, testul psihologic se administrează în aceleaşi condiţii pentru toţi subiecţii. Prin condiţii
egale avem în vedere aplicarea probelor atunci când subiecţii se pot manifesta în plenitudinea
calităţilor lor: de obicei dimineaţa când sunt odihniţi, în stare de sănătate şi fără supărări
deosebite.

4
 COLEGIUL ROMANO CATOLIC „ SFANTUL IOSIF”
POSTLICALA SANITARA AMG ANUL 1 C

O altă caracteristică constă în aceea că la testul psihologic răspunsurile sunt, în general, uşor
de formulat, nu de găsit, prin subliniere de cuvinte, completări de fraze, încercuire de numere
etc. Aceasta permite ca majoritatea testelor psihologice să poată fi corectate cu ajutorul unor
grile sau modele, diminuându-se astfel eventualul subiectivism al examinatorului.
O noua caracteristică este aceea ca el conferă obiectivitate testului psihologic constă în
existenţa etaloanelor sau a baremurilor care permit stabilirea rangului subiectului în cadrul
grupei de vârstă sau categoriei socioprofesionale din care face parte.
În psihologia generală ca şi în psihodiagnostic se obişnuiesc clasificări ale testelor psihologice
după varii criterii, unele dintre acestea nefiind suficient de discriminatorii. Noi clasificăm
testele psihologice în funcţie de scopul investigaţiei (inteligenţă, aptitudini, motivaţionale etc.),
după modul de operare (rezolvare) în probe creion-hârtie şi probe instrumentale şi după modul
de aplicare (probe individuale şi probe colective).
Această exigenţă este reclamată şi de necesităţile păstrării secretului asupra rezultatelor testării,
beneficiarului examinării psihologice (managerului întreprinderii) comunicându-i-se numai
avizele vizavi de scopul pentru care a fost făcută. În cazul examinării cu ajutorul testelor
psihologice sunt necesare a fi respectate câteva condiţii. Dacă se intenţionează folosirea unor
probe importate, acestea trebuie în prealabil să fie traduse, adaptate la specificul limbii şi al
caracteristicilor sociale şi economice de la noi din ţară şi reetalonate pe populaţia românească.
În general, o singură probă nu este concludentă. Din acest motiv, se recomandă folosirea unei
baterii de teste psihologice care să cuprindă o gamă largă de probe şi chiar mai multe probe
echivalente pentru aceeaşi însuşire psihică. Pentru alcătuirea bateriei de teste în scop de
orientare profesională este necesar să dispunem de monografia sau micromonografia
profesiunii sau de fişa cerinţelor postului în cazul selecţiei profesionale.
Este recomandabil ca psihologii examinatori să fi fost la rândul lor examinaţi cu probele pe
care le vor administra şi în general să fi fost testaţi pentru a cunoaşte pe „viu” ce pot simţi
subiecţii şi care vor fi eventualele lor reacţii.
Testarea psihologică este totuşi un examen care determină stări emoţionale de intensităţi
diferite la subiecţi, în funcţie de experienţa lor anterioară în domeniu, statutul lor social,
caracterul raporturilor ierarhice etc.
Metodele preluate de către psihologie din alte domenii ştiinţifice şi utilizate de către psihologia
muncii sunt mai numeroase. Acestea sunt studiul documentelor, cunoaşterea activităţii
analizate, observarea, ancheta, analiza produselor activităţii, studiul timpilor şi al mişcărilor,
experimentul şi anamneza.
Paternitatea studierii documentelor este greu de precizat. Această metodă este folosită în
foarte multe împrejurări, adesea fără a fi considerată ca metodă de cercetare. Studiul
documentelor se poate face cu ocazia vizitării societăţii comerciale sau înainte, dacă
documentele care ne interesează se găsesc la alte instituţii. Dintre scopurile acestei investigaţii
menţionăm:
• Cunoaşterea câmpului problematic;
• Stabilirea gradului de concordanţă dintre cerinţele tehnice constructive, funcţionale şi
operaţionale ale echipamentului tehnic şi situaţia reală din secţiile de producţie;

5
 COLEGIUL ROMANO CATOLIC „ SFANTUL IOSIF”
POSTLICALA SANITARA AMG ANUL 1 C

• Identificarea simptomelor de întrerupere a procesului de producţie, de apariţie a erorilor, a

incidentelor şi accidentelor de muncă etc.;
• Modul de organizare a întreprinderii;
• Descrierea proceselor tehnologice;
• Caracteristicile resurselor umane.

Cunoaşterea de către psiholog a activităţii care va constitui obiectul cercetărilor sale este o
condiţie sine qua non a oricărei investigaţii serioase. Cunoaşterea activităţilor desfăşurate într-
o întreprindere, secţie sau sector de producţie are o sferă mai largă decât cunoaşterea
profesiunilor care reprezintă doar una dintre activităţi.
Cunoaşterea de către psiholog a activităţii analizate este necesară pentru că:
• asigură obiectivitate datelor recoltate prin confruntarea lor cu fondul aperceptiv al
cercetătorului;
• creşte siguranţa în rezultatele obţinute şi în predicţiile făcute;
• uşurează comunicarea cu alţi specialişti din interiorul societăţii comerciale şi din echipa de
investigare;
• poate contribui la discernerea între general şi particular, comun şi specific în datele recoltate
de experimentator.

Metoda observării presupune intenţia de a observa pe cineva sau o anumită activitate, proces
etc. Observarea, ca metodă, are întotdeauna o finalitate. Vrem să observăm pentru a cunoaşte
comportamentul unei persoane, desfăşurarea unui proces etc. Pentru aceasta adoptăm o
strategie care să prevadă când observăm?, cât observăm?, de câte ori?, în ce condiţii? etc. Fiind
o metodă directă de cunoaştere a personalităţii, datele observării sunt interpretabile de către
observator, ceea ce poate face loc unor aprecieri subiective datorită simpatiei sau antipatiei la
prima vedere, tendinţei de raportare a comportamentului subiectului la felul de a fi al
experimentatorului şi apariţiei fenomenului uitării.

Metoda anchetei este folosită cu precădere în practica judecătorească şi în ziaristică. De

asemenea, şi alte ştiinţe socio-umane utilizează ancheta, pecum sociologia în cercetările de
teren. Ancheta practicată în cercetările de psihologie poate îmbrăca forma interviului sau a
convorbirii (ancheta verbală) sau se poate face cu ajutorul chestionarelor (ancheta scrisă).
Intrebările trebuie să fie formulate clar. Întrebările aluzive, cu subânţelesuri creează suspiciuni
şi îl determină pe subiect să fie circumspect şi reţinut în răspunsuri. Întrebările care necesită
răspunsuri cu caracter apreciativ referitor la alte persoane sau situaţii nu sunt de obicei agreate.
De aceea, în asemenea cazuri, preferabil este să se formuleze întrebări indirecte de tipul: „Ce
părere au colegii dvs. despre...?”, formulare faţă de care interlocutorul îşi va exprima propria
opinie, spunând însă că este a altora. Întrebările cu caracter intim nu se vor pune niciodată de
faţă cu alte persoane. De altfel, ancheta psihologică nu se face cu martori.

Analiza produselor activităţii este folosită în mod frecvent în management sub denumirea de
analiza muncii care se face cu întreg personalul unităţii sau pe sectoare de activitate, în scopul
evaluării rezultatelor activităţii exprimate în cantitatea şi calitatea produselor realizate de către
colectivul de muncă şi/sau fiecare membru al colectivului.

6
 COLEGIUL ROMANO CATOLIC „ SFANTUL IOSIF”
POSTLICALA SANITARA AMG ANUL 1 C

Metoda experimentală, datorită caracterului ei obiectiv, constituie actul de naştere al

psihologiei ca ştiinţă. Experimentul poate fi natural sau de laborator. În analiza şi diagnoza
problemelor de psihologia muncii mai frecvent este utilizat experimentul natural. Avantajul
acestui tip de experiment constă în autenticitatea sa. Dezavantajul derivă din faptul că
experimentatorul are un grad de libertate limitat, acesta neputând interveni oricând şi oricum
în procesul de producţie fără pericolul de a-l perturba.
O variantă particulară a experimentului natural este metoda patologică, cu ajutorul căreia se
analizează comportamentul şi randamentul în muncă al persoanelor cu deficienţe fizice sau
psihice, în scopul determinării însuşirilor absolut necesare exercităţii unor profesiuni sau
desfăşurării anumitor activităţi de muncă. Experimentul de laborator este mai avantajos din
punctul de vedere al acurateţii ştiinţifice şi al variabilelor care sunt în cea mai mare măsură
dependente de experimentator. În laborator se poate folosi şi metoda simulării, care este o
variantă experiementală ce se caracterizează printr-un grad mai mare de apropiere de situaţiile
reale.

Anamneaza sau metoda biografică oferă elemente pentru cunoaşterea personalităţii prin
informaţiile privitoare la istoria vieţii acesteia. Informaţiile cuprinse într-o biografie, scrisă sau
relatată oral, sunt cele referitoare la data şi locul naşterii, date despre părinţi, fraţi şi surori,
evoluţia şcolară (primară, gimnazială şi universitară), profesiunea şi locurile unde a fost
practicată, starea civilă, evenimente considerate mai importante din viaţa persoanei, succese şi
eşecuri etc.

La o cunoaştere superficială, aceste informaţii pot părea asemănătoare la mai multe persoane.
Dacă avem în vedere semnificaţia acestor informaţii pentru evoluţia şi structurarea
personalităţii, ele ne vor apărea într-o altă perspectivă cognitivă:
- Locul naşterii, la ţară sau la oraş, precum şi regiunea de provenienţă vor oferi indicii
asupra tradiţiilor şi obiceiurilor care sunt diferite de la o zonă la alta şi care îşi vor fi
lăsat amprente asupra personalităţii.
- Dacă au fost mai mulţi fraţi şi surori sau este singur la părinţi: în primul caz,
organizarea şi „atmosfera” de grup va fi prezentă de timpuriu împreună cu rolurile şi
statusurile aferente, formale prin intervenţia părinţilor sau, cel mai adesea, informale
prin autoorganizare şi asumare de sarcini în cadrul familiei. Aceasta va uşura integrarea
ulterioară în grupurile profesionale cetăţeneşti.
- Copilul singur la părinţi creşte izolat de categoria de vârstă din care face parte şi
„beneficiază” de o atenţie şi grijă exagerată din partea părinţilor. El va fi „ferit” de
greutăţi şi pericole, crescut într-o ambianţă artificială, înconjurat de persoane care, prin
vârsta şi ocupaţiile lor, sunt îndepărtate de viaţa şi aspiraţiile lui şi de aceea mai puţin
înţelegătoare faţă de dorinţele şi comportamentele acestuia.
- Vârsta desprinderii de familie prin plecare la şcoală în altă localitate,
- angajare în muncă, căsătorie etc. oferă indicii asupra momentului obţinerii
independenţei faţă de părinţi şi al asumării responsabilităţilor unei vieţi personale.

Toate informaţiile furnizate de biografia persoanei trebuie considerate ca indicii, reţinute şi

verificate ulterior prin alte canale de investigare (observarea, ancheta, relatările cunoscuţilor,
prietenilor, colegilor şi şefilor), pentru a vedea în ce măsură rolul lor a fost hotărâtor sau doar
accidental în formarea personalităţii.

7
 COLEGIUL ROMANO CATOLIC „ SFANTUL IOSIF”
POSTLICALA SANITARA AMG ANUL 1 C

CE FAC PSIHOLOGII MUNCII – ORGANIZATIONALE

Aceasta este o intrebare pe care multi patroni si manageri si-o pun. Psihologul M-O nu este o
pasare exotica intr-o companie. El are o “fisa de post” bine circumscrisa, sfera lui de activitate
acoperind toate nivelurile organizatiei. In general, o contributie majora a psihologilor M-O o
gasim concretizata in urmatoarele activitati:

• Training-ul managerilor si motivarea angajatilor

• Moralul si satisfactia profesionala
• Selectia personalului managerial
• Training-ul angajatilor
• Productivitatea muncii personalului
• Aprecierea performantelor profesionale
• Selectia profesionala a angajatilor
• Proiectarea testelor si chestionarelor psihologice
• Proiectarea conditiilor de munca
• Proiectarea structurii organizationle
• Managementul stresului ocupational
• Proiectarea carierei profesionale
• Studiul si expertiza incidentelor si accidentelor de munca
• Studiul fluctuatiei personalului
• Elaborarea fiselor de post
• Diagnoza organizationala
• Implementarea programelor de schimbare organizationala

DEFINITII ALE PSIHOLOGIEI MUNCII DATE DE CEI MAI CELEBRI

PSIHOLOGI

1. Psihologia s-a nascut din necesitatea continua de autocunoastere si de cunoastere a

altora, de explicare a comportamentului uman sau animal in diferite ipostaze
situationale. Evolutia cunostintelor psihologice, a metodelor si tehnicilor de investigatie
a parcurs insa un drum lung, de la simplele observatii, credinte populare, de la solutii
diletante la abordari stiintifice de mare finete. Nu intamplator psihologia este definita
ca disciplina care se ocupa de studiul stiintific al comportamentului si al proceselor
mintale atat la animal cat si la om (Landy, 1987; Muchinsky, 1990).
2. Guion (1965): "studiul stiintific al relatiei dintre om si lumea muncii: studiul potrivirii
oamenilor la locurile de munca pentru care au optat, cu oamenii pe care ii intalnesc
acolo si cu bunurile pe care le produc“ (p. 817).
3. Blum & Naylor (1968): psihologia M-O este o "simpla aplicare sau extensie a faptelor
si principiilor psihologice la problemele care se refera la fiinta umana care opereaza in
contextul afacerilor si industriei“ (p. 4).

8
 COLEGIUL ROMANO CATOLIC „ SFANTUL IOSIF”
POSTLICALA SANITARA AMG ANUL 1 C

4. Pufan (1978): "obiectul psihologiei muncii il constituie componentele psihologice ale

diferitelor activitati precum si factorii psihologici care contribuie la sporirea
productivitatii muncii“ (p. 5).

BIBLIOGRAFIE

1. [Link]
2. [Link]
[Link]
3. [Link]
[Link]
4. Psihologia muncii si organizationala - Carmen BontasPsihologia muncii si organizationala -
Carmen Bontas
5. CURS DE SINTEZĂ ([Link])