Colegiul UCECOM „Spiru Haret” București

Disciplina: Tehnologia monturilor de ochelari

Lecția nr.2

Ochelarii - instrument optic de protecţie şi corecţie a ochilor

Dimensiunile de bază ale ochelarilor (fig.3)

La realizarea ochelarilor foarte importantă este studierea dimensiunilor de bază ale acestuia, în
concordanţă cu aspectele faciale.
Aceste dimensiuni sunt: linia ochelarilor, centrele optice ale celor două lentile, pentru ochiul
drept şi pentru ochiul stâng, lungimea lentilei, măsurată faţă de linia ochelarilor, distanţa dintre cele
două centre optice, distanţa minimă între lentile, lăţimea şeii nazale.
Linia ochelarilor este dreapta care uneşte centrele optice ale celor două lentile.
Centrul optic al unei lentile este acel punct prin care trece axa optică, punct care are
proprietatea, că orice rază de lumină ce trece prin el, nu va fi deviată.
Axa optică a unei lentilei este dreapta care uneşte cele două centre de curbură ale suprafeţei
lentilei. Poziţia centrului optic definită teoretic, nu poate fi practic realizată în poziţia ideală, ci cu mici
abateri. Aceste abateri duc la descentraj.
Producătorul de lentile trebuie să indice pe lentilă centrul său optic.
Poziţia centrului optic se verifică cu un aparat numit frontifocometru.
Descentrarea poate fi în plan vertical, orizontal sau în diagonală.
Importanţa liniei ochelarilor rezultă din faptul ca defineşte linia centrelor celor două lentile, dar
la rândul său, aceste centre trebuie să se afle la o anumită distanţă între ele pe această linie. Distanţa
între cele două centre optice trebuie să corespundă cu distanţa interpupilară.
Distanţa interpupilară se măsoară cu un instrument numit pupilmetru. La ochelari se poate
determina distanţa între cele două centre optice, măsurând lungimea lentilei şi distanţa dintre lentile pe
aceeaşi direcţie. Lăţimea şeii nazale este distanţa dintre colţurile monturii spre septul nazal şi se poate
măsura de-a lungul liniei ochelarilor.

Părţile componente ale monturilor fabricate din materiale plastice

a) Cadrul (fig.4) reprezintă partea din faţă a monturii. Rolul său este de a fixa lentilele. Aceasta
nu trebuie să afecteze câmpul vizual al purtătorului ochelarilor. În unele cazuri, când se ţine cont de
estetică şi modă se fac şi unele compromisuri. Se pot realiza din celuloid, acetat de celuloză, celuloid
cu un strat de acetat de celuloză, plexiglas, PVC altele.
Dimensiuni caracteristice: lungimea totală a cadrului, înălţimea totală a cadrului, lungimea
lentilei măsurată faţă de linia ochelarilor, înălţimea lentilei măsurată pe verticală, lăţimea şeii nazale
care poate varia între 16 şi 24 mm, lungimea părţii de legătură, înălţimea părţii de legatură, înălţimea
şeii nazale, lungimea lentilei, distanţa dintre centrele optice ale lentilei.
Monturile pentru ochelari trebuie să fie comode, dar în acelaşi timp să corespundă din punct de
vedere tehnico-funcțional și estetic.
Este foarte important ca montura să fie astfel potrivită, astfel încât pupila ochiului aflată în
repaus să corespundă cu centrul optic al lentilei.
 Colegiul UCECOM „Spiru Haret” București

Lentila se fixează în cadru, într-un canal cu un unghi de 90o şi o adâncime de 0,8 mm, de obicei
în linia simetrică a grosimii anoului. Excepţie fac cadrele executate din celuloid cu straturi, din care se
poate îndepărta, eventual, un strat sau mai multe, prin aşchiere.
În cazul cadrului executat din placa de celuloid cu mai multe straturi şi diferite culori, prin
îndepărtarea unor straturi cu scopuri decorative se poate obţine o greutate mai mică a ramei.
Partea de legatură a monturii foloseşte pentru ataşarea braţelor. Lungimea şi lăţimea acestei
părți de legătură depind de mărimea braţelor. Partea de legatură se poate prelucra sub mai multe forme:
dreaptă, curbată, curbată şi tăiată, semicurbată, teşită, semiascuţită, ascuţită.
Montura perivist asigură un câmp vizual mult mai bun. Acest tip de montură poate avea mai
multe forme. Caracteristica de bază este că la montarea lentilelor este nevoie de fire de nylon sau
şuruburi.

b) Braţul (fig.5, fig.6, fig,7, fig.8 a), b), c)) ajută la fixarea ochelarilor pe capul purtatorului.
Există multe tipuri de braţe, dar tehnologia lor de fabricaţie este aceeaşi. Încă de la începutul realizării,
braţul ia forma şi mărimea apropiată de mărimea finală.
Pentru prelucrarea braţelor se folosesc plăci de celuloid cu grosimea de 2-4 mm, apiflex care
este un material flexibil ce permite o ușoară modelare după fizionomia persoanei.
La ochelarii realizați corect, braţul nu atinge tâmpla, iar poziţia corectă a ochelarilor este
asigurată prin intermediul oaselor din spatele urechilor.
Lăţimea braţelor depinde de lăţimea părţii de legatură a cadrului (locul unde braţul este
asamblat la cadru cu ajutorul balamalelor). Forma braţelor depinde şi de lungimea lor. Lungimea
braţelor variază între 125 şi 126 mm, iar lungimea porţiunii de siguranţă între 25 şi 40 mm.
De obicei, in interiorul braţelor din celuloid, pentru a le mări rezistenţa sunt introduse întărituri
din metal numite armături. Acestea sunt introduse prin injectare şi sunt executate din sârmă de alpaca
sau alamă moale, cu un diametru de 1,5 mm. Lungimea lor depinde de lungimea braţului şi întotdeauna
mai mică cu 5…..10 mm. La unele monturi, armăturile sunt nichelate sau aurite.

c) Balamalele (şarniere)(fig.9, fig.10) - cu ajutorul lor se realizează asamblarea braţului la

cadru. Se pot executa din alpaca, alamă, bronz, zinc şi pot varia ca formă şi dimensiuni.
Balamaua se compune dintr-o parte dreaptă şi o parte stângă. Pot fi demontabile (cu şurub) sau
nedemontabile.
Sunt balamale care se pot aplica atât pe partea dreaptă cât şi pe partea stângă deopotrivă.
Lăţimea lor variază între 5 și 8 mm. Balamaua este prevazută cu două găuri cu un diametrul de 1,2 mm.
Partea care se montează pe braţ are o lungime mai mare, iar cea care este montată pe cadru este mai
scurtă şi de asemenea prevazută cu două găuri.
O balama este corect montată, atunci când pentru a deschide braţele trebuie forţată puţin, iar
când braţele sunt lăsate libere nu cad unul peste celalalt.
Șuruburile trebuie bine strânse și nu trebuie să se deşurubeze când se mişcă braţele. Pentru o
prindere mai sigură se pot folosi piuliţe.
După felul montării, balamalele pot fi: îngropate, încastrate, aplicate. Balamalele îngropate se
pot asambla în două feluri: prin încalzirea balamalei la 80-85oC şi aplicarea ei cu penseta pe locul dorit,
prin frezarea unui locaş în locul unde se fixează balamaua, atât în cadru cât şi în braţ.
Balamaua încastrată face corp comun cu armătura. Se fixează în cadru într-un locaş frezat prin
lipire şi presare.

Page 2 of 4
 Colegiul UCECOM „Spiru Haret” București

Balamalele aplicate sunt nituite, cu nituri având diametrul de 2 mm şi lungimea de 12-14 mm.
Operaţia cuprinde următoarele faze: găurirea cadrului şi a braţului, executarea nitului, fixarea
balamalei, nituirea.

d) Şaua nazală (puntea) (fig.11 a), b), c)) este fabricată din materiale plastice. Clasificare: şa
normală, şa în unghi, şa arcuită (ondulată).
Ca poziţie faţă de cadrul ramei, şaua poate fi aşezată la mijloc (pe direcţia liniei ochelarului) sau
în partea superioară.
Şaua nazală este caracterizată prin trei parametri: raza la vârf, săgeata (distanţa de la linia
ochelarului la marginea inferioară a şeii) şi baza (lăţimea şeii).
După format, şaua nazală poate fi: cu lungimea mai mare decât deschiderea, cu lungimea egală
cu deschiderea, cu lungimea mai mică decât deschiderea.
Şaua nazală este prevazută cu două aripioare. Ele sunt pastile din material plastic de diferite
forme în funcţie de fizionomia nasului. Aripioarele susţin greutatea cadrului. Ele sunt asamblate în
ramă prin lipire, urmând apoi operaţia de finisare (fig.12, fig.13, fig.14, fig.15).

e) Nituri şi aplicaţii metalice - niturile se folosesc pentru montarea balamalelor. Pot fi simple
sau prevăzute cu diferite aplicaţii metalice (ornamentale) executate din alpaca semidură. Niturile
folosite au diametrul de 1,4 mm. De obicei, niturile se realizează mai lungi decât ar fi nevoie, astfel
încât după montare să se poată tăia 1,5-2 mm.
Ornamentele au diferite forme. Acestea pot fi în formă de X, care se montează mai ales pe braţe
sau în formă de V care se montează pe cadru. Aceste aplicaţii se realizează din alpaca cu o grosime de
0,2 mm. Pentru o montare uşoară cele două nituri trebuie să fie paralele, iar lungimea lor să fie aceeaşi
cu a niturilor simple.

Părţile componente ale monturilor fabricate din materiale metalice

Metalul este foarte utilizat la fabricarea monturilor pentru ochelari, datorită numeroaselor sale
calităţi. Monturile din metal îşi păstrează culoarea, dar îşi pot pierde din strălucire. Aceasta se poate
reobţine prin frecare cu o cârpă moale.
Monturile metalice moderne sunt uşoare şi elegante. Cele mai răspândite sunt monturile glazant.
Avantajul acestor monturi este că forma lentilei nu este strict legată de forma monturii, iar
câmpul vizual este suficient de mare.
Dezavantajul lor este însă că lentila se poate sparge relativ uşor. Lentilele sunt prinse de partea
superioară a monturii prin câte două şuruburi.
Partea superioară este prevazută cu două orificii necesare pentru fixarea lentilelor. Se poate
executa din sârmă de alpaca, cu un diametru de 1,6 mm.
Perniţele sunt pastile executate din material plastic, iar suportul din metal, cu diametrul de 1,2
mm. Suportul curbat după forma nasului este sudat de partea superioară a monturii. Perniţele sunt
turtite lateral şi prezintă pe suprafaţa lor adâncituri, pentru o mai bună fixare pe nasul purtatorului. Ele
se pot executa din celuloid, acetat de celuloza şi au diferite forme.
Monturile glazant sunt uşoare, greutatea lor crescând prin montarea lentilelor. Suportul
perniţelor trebuie astfel aranjat, încât montura să fie bine fixată pe nasul purtatorului.

Page 3 of 4
 Colegiul UCECOM „Spiru Haret” București

Braţele din metal sunt foarte uşoare. La un capăt sunt prevăzute cu o balama, iar în celălalt
capăt cu apărători. Balamalele sunt prevăzute cu orificii de diametru de 0,8 mm. La montare,
balamalele se nituiesc, niturile având un diametru de 0,7 mm.
Anourile au rolul de a susține lentila. Sunt anouri metalice, diferite ca formă după mărimea şi
forma lentilei. Se execută mai ales din duble. În partea interioară se află un canal cu adâncimea de 0,5
mm în unghi de 900.
Pe partea superioară sunt lipite mici piese rotunde, cu ajutorul cărora anoul este montat la partea
superioară a monturii cu ajutorul unor şuruburi. Anourile sunt perechi pentru dreapta şi pentru stânga.
Ornamentele sunt montate împreună cu lentilele la partea superioară a monturii.
Pentru a proteja lentilele se mai pot aplica şaibe din material plastic sau metalic.

Părţile componente ale monturilor fabricate din materiale combinate

Monturile combinate sunt foarte plăcute, deoarece sunt combinaţii de materiale plastice cu
metalice.
Există monturi de ochelari care au partea superioară din celuloid, iar şaua nazală şi anourile din
metal. De anouri sunt lipite perniţe din celuloid cu suporturi din metal. Perniţele sunt comode şi se
aşează uşor după fizionomia purtătorului de ochelari.
Partea superioară a monturii executată din celuloid se montează cu şuruburi fixate în două
locuri spre nazal şi spre temporal. Acest tip de montură combinată este folosită pentru bărbaţi. Braţele
sunt realizate tot din celuloid şi sunt prevăzute cu armături metalice.
La monturile combinate se folosesc braţe combinate. Fabricarea acestor braţe este diferită de
fabricarea braţelor obişnuite. Monturile de ochelari cu astfel de braţe combinate (împletite) se
recomandă pentru sportivi şi copii.
Braţul are capătul mai arcuit și se poate fixa mai strâns după ureche. Braţul este format din
partea împletită alcătuită la rândul ei din două straturi de sârmă de alpaca de 0,4 mm grosime. Pentru a-
i mări elasticitatea, fiecare strat, după împletire se bate sub formă rotundă.
Împletitura se execută pe arc de oţel, cu diametrul de 0,8 mm, iar după extragerea arcului se
obţine o împletitură cu diametrul de 0,8 mm.
O altă componentă a acestui braţ este armătura de metal. Această armătură este mai scurtă şi are
diametrul de 0,8 mm. Pe armatură se montează materialul plastic.
Braţul mai are şi o parte de legatură, iar la capăt se află terminaţia braţului. Braţul combinat se
execută din alpaca nichelată.
Dacă împletitura este bine executată, ea este deosebit de elastică, se poate îndoi în orice direcţie
şi îşi păstrează forma.

Page 4 of 4