Sunteți pe pagina 1din 15

Fudația Învațământului Preuniversitar 

al Cooperației Meșteșugărești “Spiru Haret” 

 Colegiul UCECOM “Spiru Haret”București 

PROIECT DE ABSOLVIRE A ANULUI I 

CALIFICAREA:TEHNICIAN OPTOMETRIST 

COORDONATOR: 

Prof. ing. Stoica Anca  

 ELEV  JOLTEA ALEXNDRA 

2021 

București
TEMA PROIECTULUI 

 Analiza viciului de refractie-prsebiopia-alegerea lentilelor si monturilor,elaborarea lentilelor si 


monturilor,elaborerea tehnologiei de execuție a lentilelor aeriene și de contact,elaborarea tehnologiei de excuție a 
monturii
CUPRINS 

CAPITOLUL 1 .Analizatorul vizual 

1.1. Părţile componente ale ochiului uman 

-definiția analizatorului vizual 

-părțile componente ale analizatorului vizual 

-globul ocular  

• Învelișuri 

• Conținut 

• Anexe 

Segmentul intermediar al analizatorului vizual 

Segmentul central al analizatorului vizual 

1.2. Fiziologia ochiului 

• Fenomene fizice ce intervin în realizarea vederii 

• Refracția oculară 

• Fenomenele ce au loc la nivelul retinei,formarea impulsului nervos 

• Conducerea impulsului nervos prin segmentul intermediar 

• Realizarea senzației vizuale la nivelul ariilor corticale vizuale 

1.3. Presbiopia  

-prezentarea viciului de refracție ales 

• Locul în care se formează focarul 

• Modul in care este afectată vederea 

• Clasificare
• Aspecte caracteristice 

Capitolul 2.Ateliere de prelucrat lentile și monturi 

2.1. Amenajarea atelierului de prelucrat lentile 

-echipamentul de lucru al tehnicianului optometrist,descrierea NTSM și PSI specifice,condițiile tehnice

de

lucru,mașini,utilaje,instrumente,piese,substanțe de lucru,enumerarea operațiilor/activităților care se realizează în 


acest atelier.condiții de transport și depozitare necesare lentilelor și echipamentelor de lucru,substanțelor folosite
în  atelierele de prelucrat lentile. 

2.2. Amenajarea atelierului de prelucrat monturi 

-echipamentul de lucru al tehnicianului optometrist,descrierea NTSM și PSI specifice,condițiile tehnice


de  lucru,mașini,utilaje,instrumente,piese,substanțe de lucru.condiții de transport și depozitare necesare 
monturilor,echipamentelor de lucru,substanțelor folosite în ateliere de prelucrat monturi. 

Capitolul 3.Tehnologia de execuție a lentilelor aeriene 

3.1.Tehnologia de execuție a lentilelor de corecție și protecție,aeriene,din sticlă minerală 

-clasificare,avantaje și dezavantaje,descrierea procesului tehnologic e execuție,tehnologia centrării,descrierea 


aberațiilor geometrice și cromatice 

3.2..Tehnologia de execuție a lentilelor de corecție și protecție,aeriene,din sticlă

organică -descrierea procesului tehnologic de execuție,avantaje și dezavantaje 

3.3.Tehnologia straturilor subțiri 

-definirea straturilor subțiri,clasificare,metode de aplicare,rol,avantaje,dezavantaje 

3.4.Lentile recomandate presbiopiei 

-descriere,avantaje și dezavantaje,realizarea unui studiu comparativ între două variante de lentile aeriene de
corecție  utilizate in prezent,în domeniul corecției optice aeriene,pentru viciul de refracție ales 
Capitolul 4.Tehnologia de execuție a lentilelor de contact 

4.1.Tehnologia de execuție a lentilelor de contact 

-clasificare,descrierea procesului tehnologic de execuție 

4.2.Avantajele și dezavantajele lentilelor e contact. 

4.3.Lentilele e contact recomandate presbiopiei. 

-realizarea unui studiu comparativ între două variante de lentile de contact ce pot corecta viciul e refracție

ales,lentile  de contact utilizate în prezent în domeniul corecției viciului de refracție ales 

Capitolul 5.Tehnologia de execuție a monturilor de ochelari 5.1. Tehnologia de

execuție a monturilor de ochelari din materiale plastice,metalice,combinate -descrierea

materialelor,clasificare 

5.2.Modul de alegere a monturilor de ochelari 

5.3.Timpuri de monturi alese pentru corectarea presbiobiei 

-descriere,avantaje,dezavantaje 

BIBLIOGRAFIE 

ANEXE 
Capitolul 1.Analizatorul vizual

1.1 Analizatorii sunt sisteme complexe,care au rolul de a recepționa,conduce,și transforma in


senzații,excitațiile adecvate primate din mediul extern si intern.
Analizatorul vizual confer o importanță fiziologică considerabilă nu numai în diferențierea luminozității
formei și culorii obiectelor,ci și în orientarea în spațiu,în menținerea echilibrului și tonusului cortical.
Analizatorul vizual este alcătuit din trei segmente
 Segmentul periferic(receptorul)-este reprezentat de structure specializate,care sunt stimulate
specific de o anume formă de energie.Receptorii sunt terminații neuronale specializate,care
transfomă diferitele forme de energie ale agenților din mediu,în potențiale de acțiuni.
 Segmentul intermediar(de conducere)-este alcătuit din căile nervoase,prin care impulsurile
descărcate de receptori ajung până în centrii nervoși superiori.Calea ascendentă directă conduce
impulsurile rapid și proiectat într-o arie corticală specifică,iar pe calea indirectă,impulsurile sunt
conduse lent și proiectate cortical difuz.
 Segmentul central-este reprezentat de zona corticală în care se face analiza și sinteza informațiilor
primite de la nivelul receptorilor,rezultând senzații specific.Prin analiza,sinteza și prelucrarea
complexă a tuturor semnalelor venite de la analizatori,se realizeză unitatea organismului și
echilibrului său în mediul înconjurător.
Analizatorul vizual este alcătuit din 3 componente
-segmentul periferic format din globul ocular și anexele sale
-segmentul intermediar format din nervul optic și căile optice
-segmentul central format din zona corticală,care prelucrează informațiile vizuale,transformandu-
le în senzații vizuale.

Globul ocular
Receptorii analizatorului vizual fac parte din grupa exteroceptorilor la nivelul globului ocular
Globul ocular este component fundamental a aparatului vizual,care are rolul de a recepționa
imaginea obiectelor inconjuratoare.Este situat în partea anterioară a orbitei și are o formă aproape
sferică,turtită de jos în sus,cu diametrul antero-posterior de 25-26 mm,masa de 7-7,5 g și volumul
de 6,5 cm 3.
Polul anterior al globului ocular corespunde centrului corneei,iar polul posterior se află între
papilă și maculă.Linia care unește cei doi poli este axul optic al ochiului.Linia vizuală este linia
care unește cei doi poli este axul optic al ochiului.Linia vizuală este linia care unește obiectivul
privit și macula trecând prin centrul optic al ochiului.Între cele două axe se formează un unghi alfa
de 5 grade.
Globul ocular este format din 3 învelișuri și 4 medii transparente și refringente.
Invelișurile globului ocular sunt următoarele
 Tunica externă(stratul fibros)
Sclera,care este opacă,fibroasă,inextensibilă la adult și ușor extensibilă la copil,are culoare alb-
sidefie și nu poate fi străbatută de razele luminii.Are grosimea de 1 mm și rol protector pentru
elementele senzoriale.La nivelul polului,există un canal conic,prin care nervul optic iese din
globul ocular.
Corneea este partea anterioară a stratului fibros al ochiului.Este rotunjită și este mai groasă la
periferie,unde grosimea este de 1 mm,spre deosebire de centru,unde grosimea este de 0,6
mm.Corneea constituie prima și cea mai importantă suprafață optică ce participă la refracție.La
jocțiunea dintre cornee și sclera se află limbul sclero-corneean.Intre cele două se creează un
șanț,numit,, Canalul lui Schlemm,,.
 Tunica medie(Uveea)
Uveea reprezintă membrana vascularizată a ochiului,fiind alcătuită din iris,corp ciliar și coroidă.
-Irisul,situat anterior,este o membrană în formă de disc,care prezintă un orificiu central numit
pupilă.El reglează cantitatea de lumină ce ajunge la nivelul retinei,culoarea lui variind de la
individ la individ.Irisul îndeplinește rolul de diafragmă a ochiului,limitând fluxul luminous care
ajunge pe retina.Când luminozitatea ambiantă este slabă,fibrele radiale ale irisului se
contractă,producând midriază;atunci când luminozitatea este crescută,fibrele circulare produc
mioză.
-Corpul ciliar este segmentul intermediar al uveei,alcătuit din procese ciliare,care secretă umoarea
apoasă,și mușchiul ciliar,care intervine în acomodație prin acțiunea sa asupra cristalinului.Rolul
său este de a modifica forma cristalinului prin intermediul contracției mușchilor
ciliari,permițându-ne focalizarea vederii pe obiectele situate la distanță mică și,desemenea,de a
produce umoare apoasă,lichidul care circulă în camera anterioară,între cristalin și suprafața internă
a corneei.
-Coroida se află posterior,și prezintă un orificiu pentrul nervul optic.Asigură,de
asemenea,,elementele nutritive pentru epiteliul pigmentar și fotoreceptorii retinieni.Coroida este o
membrană cu o vascularizație bogată,ce alimentează retina și formează o rețea în care există și un
țesut de susținere care conține cantități variate de pigmenți.Astfel,se împiedică lumina să treacă de
polul posterior al ochiului și să formeze imagini neclare.
 Tunica internă( retina)
Tunica internă este reprezentată de retină,receptorul vizual propriu-zis,cu o suprafață de
aproximativ 2 cm2.Retina este membrana nervoasă a ochiului,alcătuită din zece straturi de
celule,dintre care menționăm epiteliul pigmentar și fotoreceptorii.Raza de lumină străbate
retina,alcătuită din retină epitelială sau pigmentată,și retina neuronală,care se continuă cu nervul
optic ce conduce impulsurile prin chiasma optică la centrul optic din creier,lumina străbătând în
prealabil corneea,corpul apos,deschiderea irisului,pupila,lentila,cristalinul și corpul vitros.
Epiteliul pigmentar este format dintr-un șir de celule epiteliale care conțin un pigment numit
,,melanină,, ce absoarbe lumina;epiteliul pigmentar asigură nutriția retinei.
Fotoreceptorii transformă undele luminoase ajunse pe suprafața retinei în influx nervos,și sunt de
două feluri – cu conuri,și cu bastonașe.Concentrarea maximă a celulelor cu conuri este realizată la
nivelul maculei,unde acestea permit perceperea culorilor.Pigmentul fotosensibil al conurilor este
iodopsina.
Spre periferie,scade numărul celulelor cu conuri și crește cel al celulelor cu bastonașe,pigmentul
acestora numindu se rodopsină.Periferia retiniană este cea care asigură maximul vederii
nocturne,care apreciază diferențele între alb,negru și cenușiu.
În centrul retinei,se află papila nervului optic,care corespunde orificiului de ieșire a nervului optic
și de trecere a arterei și venei centrale a ochiului.
Dinspre anterior spre posterior,conținutul propriu-zis al globului ocular este constituit din
- Umoarea apoasă- este un lichid transparent,secretat de procesele ciliare,care trece în camera
anterioară prin pupilă,și se elimină prin canalul lui Schlemm
- Cristalinul-este o lentilă biconvexă,transparentă,situată posterior față de iris;între cristalin și
iris,se delimitează camera posterioară.Cristalinul este înconjurat de un ligament
circular,zonula lui Zinn,pe care se inserează mușchii ciliari.Cristalinul își poate modifica
refracția cu ajutorul mușchiului ciliar,permițând o imagine clară atât pentru vederea la
distanță,cât și pentru cea de aproape.
- Corpul vitros-este un gel transparent,care umple spațiul dintre cristalin și retină,menținând
volumul globului ocular.Este alcătuit din apă,acid hialuronic și colagen;transmite razele de
lumină de la cristalin la retină.Este produs in utero și nu se regenerează niciodată,putând fi
îndepartat doar prin vitrectomie,și înlocuit cu ser fiziologic.
Anexele globului ocular
-Musculatura extrinsecă-permite orientarea axului vederii în direcția obiectului fixat.Mușchii
oculomotori sunt mușchi drepți,mușchi oblici,și mușchi ridicător al pleoapei superioare.
-Conjunctiva- este o membrană cu rol de protecție,care tapetează fața anterioară a globului ocular
și cea internă a pleoapelor.Este bogat vascularizată și inervată,conținând numeroși receptori
senzitivi
-Pleoapele-au rolul de a proteja ochiul.Pleoapa superioară este mai mobilă,datorită acțiunii
mușschiului ridicător al pleoapei superioare.Pe marginea pleoapelor,în porțiunea medială,se
găsesc orificiile canalelor lacrimale,numite punct lacrimal superior și inferior
-Aparatul lacrimal-este constituit dintr-un segment secretor reprezentat de glanda lacrimală
principală,glandele accesorii,și căile lacrimale,reprezentate de canaliculele nazo-lacrimale,ce
elimină lacrimile în cavitatea nazală.Filmul lacrimal este compus din 3 straturi- stratul mucos
profund,stratul apos intermediar,și stratul lipidic,superficial.
Impulsul de a clipi este un act reflex,cauzat de subțierea și evaporarea filmului lacrimal.Prin
clipit,filmul lacrimal este întins pe suprafața ochiului.

Segmentul intermediar al analizatorului vizual


Segmentul intermediar transmite influxul nervos de la segmentul periferic la scoarța cerebrală,și este
format din nervul optic,și căile optice.Acestea din urmă,au rolul de a conduce informațiile de la nivelul
celulelor receptoare din retină,până la nivelul ariilor vizuale corticale

Segmentul central al analizatorului vizual


Segmentul central este reprezentat de zona corticală,în care se face analiza și sinteza informațiilor primite
de la nivelul receptorilor,rezultând senzații specifice.Prin analiza,sinteza,și prelucrarea complexă a tuturor
semnalelor venite de la analizatori,se realizeză unitatea organismului ,și echilibrul său cu mediul
înconjurător.

1.2 FIZIOLOGIA OCHIULUI

Cea mai mare parte a informațiilor din mediul exterior,este recepționată de văz.Vederea are un rol esențial
în adaptarea la mediu,orientarea spațială,în menținerea echilibrului și în activitățile specific umane.
Procesul vederii are trei etape
-formarea imaginii pe retină cu ajutorul elementelor dioptrului ocular
-stimularea celulelor fotoreceptoare
-reprezentarea imaginii la nivelul scoarței cerebrale
Imaginea se formează pe retină cu ajutorul sistemului dioptric,și este o imagine răsturnată,reală,și mai
mică decât obiectul.Formarea imaginii pe retină este un proces asemănător formării imaginilor în camera
obscură a aparatului foto.Razele de lumină care pătrund în globul ocular suferă o trilpă refracție la nivelul
corneei,la trecerea din umorul apos în cristalin,în fața anterioară a acestui,și la trecerea din cristalin în
corpul vitros,pe fața posterioară a cristalinului.
Analizatorul vizual,ca și ceilalți analizatori ai organismului,este foarte bine construit pentru funcția
vizuală.Lumina pătrunde în ochi,traversând înainte de a atinge retina mediile transparente și
refringente,formate din cornee,umoare apoasă,cristalin și vitros.Mediile transparente și refringente
contribuie la convergența razelor luminoase la nivelul retinei.
Devierea razelor luminoase la trecerea dintre două medii transparente cu indici de refracție diferiți,se
numește refracție.Din punct de vedere optic,ochiul poate fi comparat cu o lentilă convergentă,formată din
mediilerefringente și transparente(cornee,umoare apoasă,cristalin,vitros)și care constituie dioptrul
ocular.Acesta are o putere refringentă de 60 dioptrii,din care 45 sunt date de cornee,și 15 de
cristalin.Aceste constante asigură focalizarea razelor luminoase la nivelul retinei.
Modificația refracției oculare poate fi dată de cristalin,care își modifică raza de curbură sub acțiunea
mușchiului ciliar în procesul de acomodație.Așadar,putem distinge:refracția statică(fără intervenția
acomodației)și refracția dinamică(cu participarea mecanismului acomodativ).
Refracția static se referă la refracția în stare de repaus acomodativ,când ochiul privește la infinit și razele
luminoase care au străbătut dioptrul ocular focalizeză pe retina.Când razele de lumină paralele venite de
la infinit focalizeză pe retinăochiul este emetrop(cu refracție normală)iar când acestea se întâlnesc
înaintea sau înapoia retinei,ochiul este ametrop(prezintă o tulburare de refacție)
Viciile de refracție pot fi:
-sferice-când razele luminoase se întâlnesc într-un punct
-asferice-când razele luminoase se întâlnesc la nivelul unei elipse focale
Aceste vicii de refracție sunt reprezentate de:
-miopie,viciu de refracție în care razele de lumină ce pătrund în ochi paralel cu axul vizual sunt focalizate
înaintea retinei
-hipermetropie-tulburare a refracției în care imaginea formată este situată înapoia planului retinian

Refracția statică

Miopia
Este o tulburare a refracției,caracterizată printr-un exces de refracție.Razele de lumină ce pătrund în ochi
paralele venite de la infinit,focalizeză într-un punct situat în fața retinei.Miopul vede neclar la distanță,și
cu cât obiectul privit se apropie de ochi,focarul se apropie de retină și marginea se clarifică.Miopia este
mai puțin frecventă decât hipermetropia,dar unele forme clinice pot avea o evoluție progresivă cu alterări
ale membranelor oculare.
După valoarea dioptrică,se distinge:
-miopie mică(sub 3 dioptrii)
-miopie medie(între 3 și 6 dioptrii)
-miopie mare(peste 6 dioptrii)
După elementul anatomofuncțional implicat,miopia poate fi:
-miopie axială-în care lungimea axului antero-posterior al globului este mai mare decât cel normal
-miopie de curbură-când raza de curbură a corneei este mai mare
-miopie de indice-în care indicele de refracție al cristalinului este crescut,în cazul cataractei nucleare
senile,în spasmul mușchiului ciliar,sau printr-o deplasare a cristalinului
În general,în miopie,există o predispoziție genetică,ce se manifestă prin alungirea segmentului posterior al
globului ocular,în mecanismul ereditar fiind implicate mai multe gene,care determină caracteristicile
refracției.La naștere există puține cazuri de miopie congenitală,ea apare ca tulburare de creștere oculară în
primii 5-6 ani de viață.
După evoluție și aspectul clinic,miopia este:benignă,simplă(etichetată ca viciu de refracție)și
malignă(miopie boală).
Tratamentul miopiei se face cu ajutorul lentilelor aeriene divergente,cu lentile de contact,sau intervenții
chirurgicale.
Hipermetropia
Este viciul de refracție în care razele luminoase venite de la infinit sunt focalizate într-un focar virtual
situate în spatele retinei.Printr-un effort acomodativ,imaginea este clasificată fiind adusă pe retina.În
etiologia hipermtropiei se menționează:scurtarea axului antero-posterior,tumori orbitare,diabet zaharat.
După valoarea dioptrică,se distinge:
-hipermetropie mică(sub trei dioptrii)
-hipermetropie medie(între 3 și 6 dioptrii)
-hipermetropie mare(peste 6 dioptrii)
După componentele anatomo-fiziologice implicate în apariția hiperetropiei,avem:
-hipermetropie axială(cea mai frecventă)
-hipermetropie de curbură(scade puterea de refracție oculară prin modificarea razei de curbură a corneei
și cristalinului ,cu scăderea puterii lor dioptrice)
-hipermetropie de indice(scade indicele de refracție a unor componente ale sistemului dioptric ocular)
De obicei,hipermetropia congenitală are caracter staționar.La copii,acomodația este suprasolicitată pentru
vederea de aproape,și poate apărea o convergență excesivă a ochilor,apărând strabismul convergent
acomodativ al hipermetropului.La adolescent și adult,excesul de acomodație poate genera spasm
acomodativ.
Hipermetropia se corectează cu lentile aeriene convergente,lentile de contact sau prin tratament
chirurgical.

Astigmatismul
Astigmatismul este o ametropie de curbură,în care focarul principal al razelor incidente nu este format
dintr-un singur punct,ci dintr o serie de puncte(focarul devine liniar),fiecare meridian al mediilor optice
având punctul sau focarul propriu.
Pacientul cu astigmatism nu vede bine nici la aproape,nici la distanță.
Astigmatismul regulat este acela în care fiecare meridian are aceeași refracție în orice punct al său,iar
trecrea de la refracția unui meridian la refracția meridianului vecin se face treptat.Meridianul cu refracția
cea mai slabă și cel cu refracția cea mai puternică sunt perpendiculare unul pe celălalt,și se numesc
meridiane principale.
După refracția meridianelor principale întâlnim:
-astigmatism simplu,când un meridian principal este emetrop,iar celălalt hipermetrop sau miop
-astigmatism compus,când ambele meridiane principale sunt miope sau hipermetroape,dar de grad diferit
-astigmatism mixt,când unul din meridianele principale este miop,iar celălat hipermetrop.
Astigmatismul neregulat se poate datora unei afecțiuni corneene,existând diferențe de refracție nu numai
între meridiane diferite,ci și între diferite puncte ale aceluiaș meridian.
Tratamentul astigmatismului se face cu corecția optică cu lentile cilindrice sau sferocilindrice.Corecția se
mai poate realiza și prin intervenție cu laser.

Refracția dinamică

Refracția dinamică este refracția în care intervine mecanismul acomodației.Aceasta constă în fenomenul de
modificare a puterii refractive ,care are loc la nivelul dioptrului ocular pentru a permite vderea clară a
obiectelor,indiferent de distanța la care se află.
Acomodația are drept stimul formarea unei imagini neclare pe retină.Impulsurile aferente ajung la nivel
cortical,de unde,în funcție de necesarul de acomodație,se transmit comenzi care,prin intermediul ramurilor
nervilor ciliari scurți,ajung la nivelul mușchiului ciliar.Acesta,la rândul său,modifică curbura lentilei
cristaliniene și în acest mod are loc mărirea sau micșorarea puterii de refingență.
Tulburările acomodației sunt:presbiopia,diminuarea efortului acomodativ,sau creșterea exagerată a
acomodației(spasmul acomodativ)

Retina
Este unstrat subțire de celule din globul ocular,care sunt responsabile cu transformarea luminii în semnale
nervoase .Este interesant de remarcat faptul că stratul neuronal care transmite informațiile către creier este
așezat pe partea anterioară a retinei,astfel încât lumina trece întâi prin el,înainte de a ajunge la celulele
fotosensibile;aceasta este și cauza pentru care există o pată oarbă pe retină,o zonă fără receptori ,pe unde
neuronii ajung în spatele ochiului,pentru a forma nervul optic.
În centrul retinei(acolo unde este intersectată de axul optic)se găsește o zonă în care celulele fotosensibile sunt
foarte concentarte,numită pată galbenă.
Retina alcătuiește stratul intern,tunica nervoasă a globului ocular,fiind situată între coroidă și corpul vitros.Ea
căptușește interiorul globului ocular de la papilă,până la orificiul pupilar,fiind o membrană foarte
subțire,perfect transparentă.Raza de lumină străbate retina,alcătuită din retina epitelială,și retina
neuronală,care se continuă cu nervul optic,ce conduce impulsurile prin chiasma optică la centrul optic din
creier,lumina străbătând în prealabil corneea,corpul apos,deschiderea irisului,pupila,lentila,cristalinul și corpul
vitros.
Stratul ochiului care acoperă retina în exterior este coroida,un strat opac neelastic,care realizează în cavitatea
oculară condițiile camerei obscure de la aparatul fotografic,în fața retinei se află corpul vitros,limitat în față de
Ora Serrata,înconjurat de corpii ciliari
Pe fundul ochiului,unde este așezată retina,prin deschiderea pupilei,se poate vedea la un examen oftalmologic
prin retina neuronală,care este transparentă,retina pigmentală,și în jur coroida,de culoare întunecată.
Structura retinei este următoarea:
-celule fotosensibile,care recepționează lumina,transformând lumina în impuls nervos,acestea fiind celule cu
conuri și celule cu bastonașe
-celule interneunorale,aici încadrându-se celulele bipolare și orizontale,care sunt celulele neuronale ce
transmit impulsul nervos de la celulele senzitive numai în zona retinei
-celule ganglionare,care transmit impulsurile în afara retinei prin nervul optic.
Pe scurt,retina este alcătuită din straturi neuronale;lumina focalizată trece prin aceste straturi de la stânga la
dreapta,pentru a ajunge la fotoreceptori.Aceasta produce reacții chimice și influxul nervos se propagă pe
neuronii bipolari, spre celulele orizontale și spre stratul din centru,galben.Semnalul ajunge apoi la
ganglioni(neuronii multipolari)și celulele amacrine.Neuronii multipolari sunt cei care produc potențial de
acțiune la capetele axonilor lor,astfel încât semnalul brut poate ajunge la creier. Seg interm
Căile optice leagă retina de centrul contricalal vederii,situat în lobul occipital.Căile optice străbat orbita și
endocraniul dinainte înapoi,până în jurul scizurii calcarine.Segmentul intermediar al analizatorului vizual este
reprezentat de calea senzitivă,cea care duce influxul nervos de la receptor(celulele cu con și bastonaș),către
centru(scizura calcatină de la nivelul globului occipital).Acest segment este format în primul rând de fibrele
nervoase ale nervului optic al fiecarui ochi,care prezintă două porțiuni:porțiune nazală și porțiunea
temporală.Porțiunea nazală a fiecărui nerv optic a celor doi nervi se încrucișează,formând chiasma optică,în
timp ce porțiunea temporală nu.După încrucișare,se va forma tractul optic,ce va conține fibre nervoase,ce vin
de la ambii ochi. Seg central
Segmentul central al ochiului se află la nivelul cortexului cerebral al lobului occipital,în jurul scizurii
calcarine,unde se află ariile vizuale primare,secundare și associative.Aici are loc transformarea excitației
luminoase în senzație vizuală.
Buza superioară a scizurii calcarine este în raport cu jumătatea superioară a celor două retine,iar buza sa
inferioară primește impulsurile de la cadranele inferioare retiniene.Fibrele maculare se proiectează la nivelul
polului posteror occipital.La nivelul cortexului occipital,regiunea macularăocupă o suprafață mult mai mare
decât la nivelul retinei.Astfel,se poate considera că vederea este o funție atât de complexă,încât la realizarea
ei participă creierul în totalitatea lui.

1.3 Presbiopia

Presbiopia nu face parte dintre viciile de refracție(miopie,hipermetropie,astigmatism),ci reprezintă dificultatea


de a vedea clar obiectele situate aproape de ochi,determinate de scăderea puterii de acomodație a
ochiului.Acomodația este un process prin care cristalinul își modifică forma,relative își mărește puterea
dioptrică,pentru a oferi o vedere clară de aproape.
Amplitudinea cu care cristalinul își modifică forma scade odată cu înaintarea în vârstă.Acest fenomen este
fiziologic,nimeni nu face excepție,nici măcar cei care nu au purtat ochelari niciodată.Așadar,cauza apariției
presbiopiei este reprezentată de înaintarea în vârstă,care determină pierderea elasticității cristalinului și
structurilor ocular responsabile cu acomodația.
Undeva după vârsta de 40 de ani,toată lumea constată un fenomen visual neplăcut:scăderea capacității de a
vedea bine la aproape(citit,scris,telefon)și consecutiv nevoia de a îndepărta obiectele de dimensiuni
mici,pentru a le vedea clar.
Ochiul presbiop nu mai are acomodație suficientă,respectiv,chiar dacă vedem în continuare clar obievtele
situate la distanță,trebuie să purtăm ochelari pentru citit.Aceștia vor fi necesari numai pentru activitățile pe
care le desfășurăm la o distanță de 30-40 cm față de ochi,iar dioptriile lor vor crește mai accentuat până la
vârsta de 50 ani.
Presbiopia nu este cauzată de forma globului ocular,care este cauza altor tulburări precum miopia sau
hipermetropia.Este cauzată de îngroșarea și flexibilitatea redusă a cristalinului,astfel încât acesta nu se mai
poate concentra corect asupra apropierii.Lumina primită din cornee nu este deviată spre retină,ci în spatele
ei,rezultând imagini încețoșate și provocând încordarea ochilor,deoarece aceștia încearcă să se concentreze
mai eficient.Cristalinul este o lentilă flexibilă care își poate modifica forma cu ajutorul mușchiului ciliar/Când
ochiul privește la distanță,mușchiul ciliar se relaxează,în timp ce la aproape se contractă,și cristalinul se
curbează,schimbând astfel puterea de focalizare.Modificările mușchilor din jurul cristalinului pot contribui,de
asemenea,la această afecțiune.
Diagnosticul se stabilește în cadrul unei consultații oftalmologice în timpul căreia se efectuează teste de rutină
și se prezintă opțiunile de tratament existente.În jurul vârstei de 40-45 de ani,indiferent că au apărut sau nu
probleme la vederea de aproape,este bine să se efectueze un examen medical complet,care să includă și fundul
de ochi,și măsurarea tensiunii intraoculare.După această vârstă pot apărea anumite boli grave care trebuie
descoperite și tratate din timp.
Fenomenul de îmbătrânire al ochiului este neplăcut pentru fiecare dintre noi și greu de acceptat,în contextul
numeroaselor transformări prin care trece organismul nostru odata cu înaintarea în vârstă.În momentul de
față,nu se cunoaște nici o modalitate de a împiedica aparoția presbiopiei sau de a stopa progresia acesteia,dar
avem la dispoziție mai multe metode de corectare și tratament.Vorbim aici de metodele de corecție optică,care
însă nu vindecă presbiopia,ci de tehnicile chirurgicale care permit tratamentul definitiv cu eliminarea
necesității purtării ochelarilor de aproape.
Avem la dispoziție mai multe metode de corectare a presbiopiei,cei mai la îndemână fiind ochelarii,care pot fi
de mai multe feluri: monofocali,bifocali sau progresivi.Aceștia din urmă sunt cei mai moderni ochelari:pe
suprafața aceleiași lentile,dioptria crește pornind din zona centrală până în partea de jos,și astfeloferind o
vedere bună pentru toate distanțele printr-o ușoară mișcare verticală a ochilor.O altă variantă de corecție
optică o reprezintă lentilele de contact progresive și multifocaleA ceste lentile au dioptrii care scad din zona
centrală spre periferie,permițând focalizarea razelor luminoase care provin de la obiectele situate la mai multe
distanțe în funție de gradul de dilatare sau contracție a pupilei.Aceste metode reprezintă soluții temporare,care
conferă o vedere bună de aproape,însă nu elimină complet presbiopia.Singurele metode de corecție ale
presbiopiei sunt cele chirurgicale.O tehnică pentru tratarea acesteia,constă în modificarea formei corneei cu
ajutorul femtolaserului și al laserului cu excimeri.Printr-un tratament personalizat,acesta oferă o vedere bună
fără ochelari,păstrând profunzimea câmpului vizual permițând readaptarea pentru vederea la toate
distanțele.Ochiul principal(dominant)este corectat să vadă la distanță și intermediar,iar ochiul
secundar(nedominant)să vadă la intermediar și aproape;la aceasta se mai adaugă și creșterea profunzimii
focalizării,creierul reușind în timp să compună imaginile astfel obținute și să ofere o imagine bună.