Nunta traditionala romaneasca in secvente rituale

Masa mare

Intrarea la "masa mare"

Intampinarea mirilor, a nasilor si a nuntasilor
Dupa ce s-a oficiat ceremonia religioasa, mirii, nasii si nuntasii sunt invitati de vornic (maestrul de
ceremonie) sa porneasca spre " masa mare ".
Aici alaiul de nunta este intampinat de vornic, sau de socrii mari, in mod ceremonial - in fata usii de
intrare se aseara o masa sau un scaun lung pe care se pune o cofa cu apa, un buchet de busuioc
amestecat cu flori si plante vesnic verzi si legat cu fir de lana rosie. Intre cofa si buchet, se pune un
colac mare impletit, cu gaura la mijloc.
Soacra mare intampina mireasa, o saruta si ii da un castron cu grau. Mireasa arunca, de trei ori,
peste nuntasi, grau din castron.
Semnificatia secventei este legata de acceptarea publica si integrarea miresei in neamul mirelui.
Graul reprezinta belsugul si fertilitatea ce trebuie sa se reverse asupra tinerei mirese. Spalatul ritual
pe maini al nuntasilor are valoare de purificare simbolica a tuturor celor care vor intra in perimetrul
sacru al "mesei mari" unde se vor oficia actul de intemeiere a noii familii si menirea belsugului,
fertilitatii si norocul mirilor.
In cofa cu apa se mai pune agheasma adusa de la biserica. La toarta, cofa este legata cu un stergar
traditional, iar de jur imprejur are o ghirlanda de iedera, cu busuioc si flori. Mireasa inmoaie
buchetul in cofa cu apa si atinge palmele (facute caus) fiecarui nuntas care intra la masa. In mod
traditional, nuntasii isi stergeau mainile pe servet si puneau un ban in cofa cu apa, ca mireasa sa
aiba noroc la bani, si " spalatul mainilor " sa fie platit.
Aceasta purificare simbolica a nuntasilor se leaga si de credinta in semnele de bun augur ce trebuie
infaptuite totdeauna cand se incepe o noua actiune.

Trecutul nuntasilor pe sub colac

Vornicul anunta cea de-a doua secventa a intampinarii nuntasilor : trecutul pe sub colac. Mirele si
mireasa, sau cavalerul si domnisoara de onoare, dau onorul si tin deasupra usii de intrare un colac
mare, impletit, cu gaura la mijloc. Nasii ii flancheaza pe miri.
Se creaza astfel o bolta pe sub care trece fiecare nuntas. La final, mirii trag de colac, rupandu-l in
doua.
Secventa exprima rodnicie, bun augur pentru noua familie, dar si pentru fiecare nuntas, deoarece
tot ceea ce atinge mireasa se purifica si devine purtator de noroc, belsug si fericire. De aici si
credinta ca, daca vei gusta din " colacul miresei ", te vei marita, respectiv, vei avea noroc la maritis.
Astazi credinta s-a extrapolat spre buchetul miresei - cine il prinde se va marita prima.

Asezarea la "Masa mare"

Plasamentul meselor se realizeaza in asa fel incat masa mirilor si a nasilor sa detina o pozitie
privilegiata. Fie ca mesele sunt ordonate in forma literii U, fie ca sunt individualizate, cate 4-6
persoane, flancand masa mirilor, aranjamentul urmareste ca masa mirilor sa nu fie izolata de
celelalte chiar daca i se acorda o atentie speciala.
Apropierea nuntasilor de masa mirilor este dictata de gradul de rudenie al acestora, mai apropiati
sau mai indepartati, pana la prieteni si vecini. In cazul cuscrilor - parintii mirilor – acestia, de obicei,
nu stateau la masa, intrucat vegheau la bunul mers al nuntii. In cazul nuntilor contemporane, locul
lor este la cate o masa asezata langa intrare pentru a-i intampina pe nuntasii care sosesc mai
tarziu.
Intrarea trumfala a mirilor la masa
Vornicul (maestrul de ceremonie) anunta intrarea mirilor si a nasilor in sala. Ei sunt aplaudati si
ovationati de nuntasi pana cand se aseaza la masa lor. Se canta Multi Ani Traiasca ! Lumanarile de
cununie sunt puse aprinse intr-o cofa, flancand masa mirilor, si se lasa aprinse toata noaptea.
Deschiderea mesei
Vornicul ureaza tuturor nuntasilor " Bun venit " multumindu-le ca au dat curs invitatiei. In cinstea si
sanatatea mirilor, el indemna sa se inchine un prim pahar, dupa care ureaza "Pofta buna" tuturor,
iar masa este "dezlegata". Vornicul trebuie sa fie atent ca fiecare nuntas sa aiba paharul plin,
intrucat "inchinarea" acestui pahar este comuna, semnificand transmiterea norocului, fericirii,
belsugului si, mai ales, trainicia cuplului.
Petrecerea isi urmeaza cursul timp de cateva ceasuri, pana dupa miezul noptii. Fiecare fel de
mancare este anuntat de vornic pe acorduri muzicale specifice. Vornicul sau nasul trebuie sa aiba in
atentie preferintele muzicale ale nuntasilor oferindu-le melodii din repertoriul folcloric al zonelor
natale. In ultimile decenii se acorda o atentie specifica momentului aducerii tortului miresei,
conferindu-i un fast deosebit : se sting luminile si tortul este flambat. Servirea tortului este
semnalul ca va urma "Strigatul cinstei" - oferirea darurilor.

Oferirea darurilor
Aceasta sceventa reprezinta unul dintre momentele importante ale nuntii, cand fiecare invitat, prin
darul sau, are posibilitatea sa contribuie la consacrarea noii familii.
Odata asezati nuntasii la masa , vornicul miresei spune oratia bauturii, aceasta avand rostul sa
creeze buna dispozitie mesenilor.
Redam fragmente dintr-o astfel de oratie transilvaneana, respectiv cea din Tinutul Padurenilor,
judetul Hunedoara:
".....................
Ne vine un gand pe vant
Si altul pe pamant,
Tocmai de la birturile Tarigradului,
De la crasmarita imparatului,
De la pivinita racoroasa,
De la crasmarita frumoasa,
Care da tuica cu oala,
Si lua banii cu poala.
(ridica sticluta cu bautura cat mai sus ca sa fie vazuta de toti cei de fata dupa care continua oratia)
Asta vine tocmai de la gazda casii,
Fala mesii,
De la cel care a zidit casa si masa
Si a adunat nunta aceasta,
Tocmai de la socrul mic,
Dar nu-i nimic, ca-i harnic si voinic,
Dumnezeu sa-l alduiasca,
La multi ani sa traiasca,
Sa traiti si dumneavoastra,
Cei prezenti la asta masa.
.................."
Dupa aceasta oratie, doua persoane numite "colceri", avand rolul de paharnici, distribuiau bautura
cu paharul, dintr-o sticla, sau vas de lemn, catre toti mesenii, incepand cu nasul si cu nasa.

Strigarea bucatelor ca cinste

In Moldova, zona Husilor, meniul acestei mese era urmatorul: bors de pasare, ostropel, racituri,
apoi galuste (sarmale). Dupa o pauza se puneau plachii si, in sfarsit, friptura. Intre timp, lautarii
interpretau diferite cantece batranesti, doine si hore.
In Transilvania, la masa nuntii, femeile ce posedau calitati vocale, interpretau, in grup, de mai
multe ori, Cantecul miresei, un cantec ritual. Tot aici, dupa ce nuntasii erau serviti cu cateva pahare
de bautura, incepeau cu "strigarea cinstei" miresei (cand masa se punea in casa acesteia) si a
mirelui (cand masa avea loc in casa mirelui).
Fiecare nuntas, incepand cu nasul, prezenta in fata mirilor un colac mare, eventual un pom - o
creanga cu trei-patru ramuri pe care erau prinse mere, apoi mai prezentau, pentru a fi daruite
miresei, cate un picior, ori o coasta e porc afumata, cate un pui fript si placinte sau pancove
(gogosi).
Vornicul avea pentru fiecare fel de bucate daruite cate o oratie:
"Tot cumatra mare (nanasa)
Cinsteste casa si masa,
Pe jupaneasa mireasa
Cu un blid cu castraveti (murati)
Sa manace cei natafleti,
Curechi cu sangerete
Sa ne ungem pana la ureche."
In final, se prezinta "cinstea", construita din tesaturi de casa: oprege, catrinte, basmale, o bucata
de panza, etc.
Bucatele aduse de invitati la nunta drept "cinste" se puneau pe masa, iar tesaturile se inmanau
miresei.
Dupa ce nuntasii au ospatat din toate bucatele, dupa ce au baut si s-au veselit, "socacitele"
(bucataresele) aduc o gaina fripta in gura careia se afla o bancnota, sau o floare si o pun pe masa,
inaintea nuntasilor.
Aducerea gainii este si o atentionare pentru ceilalti nuntasi sa se pregateasca de bani, deoarece, la
finalul mesei, pe langa darurile mentionate la aceasta masa, barbatii dadeau si cativa bani pentru
insuratei.
Oferirea gainii era insotita de diferite cantari sau strigaturi:
"Am gaina cucuita
Si inchisa cu lacuta,
Ada cheia s-o descui,
Sa o dau nanasului,
La nanasu-s patru boi
Si-o turma mare de oi
Si-o punga cu taleri noi
Si mi-a dat si mie doi."
Dupa aceasta secventa, mirele aduce o strachina si un pahar cu apa pe care le pune in fata mirilor.
Mireasa aduce un stergar sau o manistergura noua pentru nasa si un servet pentru nasi.
Vornicul, care stie a ura pentru orice moment, ia un talger pe care strange banii meniti pentru
intemeierea casei noi, incepe cu nasul si continua cu toti nuntasii. Unii dintre meseni ofereau in loc
de bani oi, vaci, vite etc.
Dupa ce se inchina "paharele dulci" si se strang banii, nuntasii se scoala de la masa si incep dansul.
La un moment dat, cand nasa considera ca mirilor le-a venit timpul de culcare (noaptea tarziu), se
duce in camera destinata lor si le asterne patul conjugal. Dupa ce s-a asternut patul, nasa ia mirele
si mireasa, inconjoara de trei ori masa, dupa care ii invita in camara sa se culce. Cand sa treaca
pragul, mireasa se opune, dar e luata pe sus si dusa cu de-a sila inauntru. Aceasta secventa incheie
masa mare.

Consacrarea miresei ca nevasta

A doua zi se organizeaza, in Moldova, "Uncropul" (termenul vine de la cuvantul slav "uncrap" si
inseamna bautura fierbinte), in Muntenia "rachiul rosu", iar in Transilvania - "Tarfaria". Acestea
constituie o masa la care sunt invitati acei nuntasi care au fost si la masa mare, dar nu de vatasei,
ci numai de vatasite (neveste tinere). Primii invitati sunt, si cu aceasta ocazie, nasii.
Intre multe alte cantece se canta si acesta:
"Bucura-te nuna mare,
Ca ti-i fina fata mare
Si-i frumoasa ca o floare,
Sa traiasca mamuta
Ca si-o pazit fetita!"
Se duc apoi la parintii miresei purtand in maini o sticla cu rachiu rosu, semn ca fata a fost fecioara.
Sticla este legata la gat cu panglici, tot de culoare rosie, insotite si de doi colaci ce sunt legati
impreuna cu un stergar, de asemenea, rosu. Vestitorii sunt insotiti si de lautari. Ajunsi la casa
soacrei mici, ii multumesc acesteia pentru grija ce a avut-o fata de fata si ii pun bani in san,
invitand-o pe ea si pe socrul mic la ciorba de potroace.
In cazul in care mireasa n-a fost fecioara, acesti vatasei duc o sticla cu rachiu alb. Ajunsi la casa
socrilor mici, se adreseaza acestora tot prin diverse oratii, prin care aduc insa, acum, mustrari
parintilor fetei.
In Muntenia, Oltenia, Dobrogea si Moldova, socrii mici erau amenintati ca vor fi aruncati in fantana.
Cel mai adesea acestia erau pusi pe grapa sau erau injugati la car, purtandu-i astfel prin sat, in
vazul tuturor, pana la casa mirelui, de unde trebuia sa-si ia fata inapoi. De aceasta umilinta se
putea scapa numai daca se indeplineau cerintele mirelui referitoare la zestre, care era dublata.

Imbrobodirea, invelirea sau incarpuirea miresei

Consacrarea miresei ca nevasta se facea prin acoperirea capului - martor de identitate civila al
femeii in comunitatea traditionala.
Intr-o incapere separata de cea in care se afla nuntasii, se retrage nasa, mireasa si cateva apropiate
ale miresei: neveste si prietene, inclusiv 1-2 muzicanti. Pe un scaun se aseaza o perna unde este
invitata sa stea mireasa. Dupa ce s-a asezat, nasa ii scoate cununa (voalul) si incearca sa-i lege
basmaua . Mireasa "se impotriveste", tragand basmaua de pe cap, de trei ori la rand. In acest timp
asistenta feminina joaca o hora in jurul miresei si ii striga diverse versuri prin care se specifica
desprinderea acesteia din randul fetelor si intratul in randul nevestelor:
"Foicica foaie lata,
Bine mai traiam surata,
Cand eram la mama fata,
De munceam,
De nu munceam,
Maichii tot draga-i eram,
Paine coapta tot mancam,
Paine mare, de secara,
Mi-era fata ca o floare"
Acest moment este cunoscut in Oltenia sub numele de "Dezgolitul miresei".
Dupa ce-a fost imbrobodita, nasa pune cununa miresei pe capul primei domnisoare de onoare ca sa-
i aduca noroc si sa se marite in acel an. Mireasa avea datoria sa toarne apa nasei ca sa-si spele
mainile. Semnificatia acestui gest se leaga de riturile de purificare ce trebuie savarsite dupa actele
de consacare, avand functia de bun augur si fecunditate.
In Transilvania, nasa aseza cununa tot la mireasa, peste basmaua de nevasta.
Astfel impodobita, in noua postura, fosta mireasa este adusa in fata mirelui si a nuntasilor, urmand
un dans, dans de integrare a tinerei neveste in randul femeilor casatorite. In Muntenia si Oltenia,
dansul se numeste “Hora dezgovelei”, in Transilvania, jocul "Conciu nou". Fiecare nuntas, indiferent
de varsta, trebuie sa participe la acest dans ritual, sa joace cu tanara nevasta sarutand-o si
oferindu-i o "cinste" in bani, pe care ii aduna vornicul. Acesti bani revin miresei, ea putandu-si
cumpara cu ei ceea ce-si doreste, de regula piese de costum sau podoabe.
Dupa terminarea acestui dans, nuntasii mai petrec doua - trei ore, dupa care nunta se incheie,
participantii intorcandu-se la casele lor. Singuri, nasii sunt condusi acasa cu muzicanti, semn de
recunostinta si de respect fata de ei in calitate de parinti spirituali.