Telomeraza Enzima Nemuririi - Premiul Nobel

Nobelul pentru medicină, atribuit unei cercetări despre

enzimele care asigură nemurirea. Rezolvarea unei dileme
majore din bilogie a fost recompensată cu premiul Nobel.
Laureaţii Elizabeth Blackburn, Carol Greider şi Jack
Szostak au cercetat modul în care cromozomii ... pot fi
copiaţi complet în timpul diviziunii celulare şi cum
pot fi aceştia protejaţi în calea degradării.

Biologii Elizabeth Blackburn, Carol Greider şi Jack

Szostak sunt laureaţii premiului Nobel pentru medicină
2009, a anunţat Institutul Karolinska din Stockholm. Cei
trei au fost premiaţi pentru cercetarea în domeniul
enzimelor, se arată într-un comunicat de presă de pe
site-ul nobelprize.org.
Telomeraza, enzima descoperită de cei trei laureaţi Nobel pentru medicină, protejează cromozomii care îmbătrânesc,
anunţă Comitetul Nobel, astfel încât tinereţea veşnică ar putea deveni dintr-un ideal un fapt real, comentează
presa internaţională.

"Aceşti trei oameni de ştiinţă au găsit soluţia la una dintre cele mai mari probleme ale biologiei: felul în care
cromozomii pot fi copiaţi în timpul diviziunii celulare şi cum sunt ei protejaţi contra degradării", menţionează
Comitetul Nobel.

Cercetatorii au descoperit că soluţia se află în terminaţiile cromozomilor, numite telomeri, şi într-o enzimă care le
formează, telomeraza. Această enzimă ar putea ajuta la stoparea îmbătrânirii celulelor, jucând totodată un rol major în
cancerizarea celulară.

Elizabeth Blackburn şi Jack Szostak au descoperit că o secvenţă unică a ADN-ului în telomeri protejează cromozomii
contra degradării. Carol Greider şi Elizabeth Blackburn au identificat telomeraza, o enzimă care explică cum capetele
cromozomilor sunt protejate de telomeri şi apoi sunt reconstruite de telomerază. Dacă telomerii sunt scurtaţi, celulele
îmbătrânesc. Prin urmare, dacă activitatea telomerazei este crescută, lungimea telomerilor se menţine, iar
degenerescenţa este oprită. Acesta este cazul celulelor de cancer, despre care se spune că au "viaţă eternă".
Comitetul Nobel recunoaşte, astfel, descoperirea unui mecanism fundamental al celulelor, care stimulează
dezvoltarea strategiilor terapeutice.

Încă din anii 1950, se bănuia că telomerii au un rol protector, dar modul în care funcţionau rămânea o enigmă.
Elizabeth Blackburn a identificat o secvenţă de ADN care se repeta de câteva ori la terminaţiile cromozomilor. Funcţia
acestei secvenţe era încă neclară. În acelaşi timp, Jack Szostak a observat că o moleculă ADN lineară se degradează
rapid dacă o introduci în celule de drojdie.
Blackburn şi-a prezentat rezultatele cercetării la o conferinţă din 1980, unde cei doi cercetători au decis să facă
împreună o serie de experimente. Carol Greider, care lucrase la teza de absolvire cu Blackburn, a început să
investigheze dacă formarea telomerazei ar putea fi datorată unei enzime necunoscute. De Crăciunul lui 1984, Greider
a descoperit semne ale activităţii enzimelor din celule. Greider şi Blackburn au numit enzima descoperită telomerază. 

Telomeraza este o enzimă prezentă numai în unele dintre celule, care reface capetele cromozomilor, rezultate în
urma diviziunii celulare. Unele dintre celulele care găzduiesc telomeraza sunt cele canceroase care, din această
cauză, se înmulţesc. Telomeraza este una dintre enzimele a cărei inhibiţie prezintă cel mai mare potenţial terapeutic
în tratarea cancerului. Aceasta reface capetele telomerilor scurtaţi în timpul diviziunii celulelor canceroase.

Pe de altă parte, şi îmbătrânirea celulară este cauzată de scurtarea cromozomilor. Astfel, există un număr limitat de
diviziuni, după care celula intră în moarte celulară programată şi nu mai poate fi înlocuită. Dacă s-ar găsi o metodă de
introducere a telomerazei în toate celulele corpului uman s-ar ajunge, cel puţin în teorie, la tinereţea veşnică.

Anul trecut, Nobelul pentru medicină a fost atribuit lui Harald zur Hausen, relatează NewsIn. Germanul a fost
recompensat pentru identificarea papilomavirusurilor umane (VPH) drept cauză a cancerului de col uterin. Francezii
Francoise Barre-Sinoussi şi Luc Montagnier au fost distinşi, la rândul lor, cu un Nobel pentru descoperirea HIV, virusul
care provoacă SIDA.