Descoperirea ADN-ului

(si a dublu-helixului)



ADN este prescurtarea acidului dezoxiribonucleic, alcatuit din 4 substante organice complexe
numite adenina (A), timina (T), guanina (G), citozina (C). Acest acid este prezent in fiecare celula a
fiintelor vii, fiind esentiala. Prin ADN sunt transmise informatiile genetice care sunt responsabile
pentru diversitatea vietatilor pamantene.
Acidul dezoxiribonucleic are o stuctura de dublu helix, avand forma de scara in spirala. Treptele
acestei scari sunt de 4 feluri, una pentru fiecare substanta din care este alcatuit. Aceste scari sunt
formate din asocierea substantelor organice, guanina putand fi legata numai de citozina, iar timina
doar de adenina. Stucturile AT, de exemplu, sunt insa diferite de stucturile TA.
Cele doua catene sunt partile laterale ale ADN-ului, care au forma de panglica si sunt formate din
din grupari deoxiriboza + fosfat.
ADN-ul are si o structura cuaternara, cu un grad mai mare de organizare, care se refera la
asocierea ADN-ului cu alte substante. In celula, ADN0-ul este asociat cu molecule ale unor proteine
denumite histone, formand structura compacta numita cromatina. ADN-ul este intalnit in celule sub
forma cromatinei.
Descoperirea propriu-zisa a dublu-helixului a avut loc in 1953, in Laboratorul Cavendish al celebrei
universitati britanice Cambridge, de catre americanul James Watson si britanicul Francis Crick. Ceilalti
doi cercetatori care au avut o contributie importanta sunt Rosalind Franklin si Maurice Wilkins, care
lucrau in acelasi timp in cadrul universitatii Kings College
London. Cei 3 barbati au impartit in 1962 premiul Nobel pentru medicina/fiziologie, lipsa
cercetatoarei Rosalind Franklin fiind cauzata de decesul acesteia, in 1958, la varsta de 37 de ani.
Chimistul Erwin Chargaff a descoperit ca exista un raport proportional intre bazele azotate care
alcatuiesc ADN-ul. Cantitatea dea guanina este egala cu cea de citozina, iar cea de adenina este egala
cu cea de timina. Aceasta descoperire poarta numele de Regulile lui Chargaff. Linus Pauling, un
chimist american descoperise ca multe proteine au o structura helicoidala, asadar a presupus ca si
acidul dezoxiribonucleic s-ar putea afla in aceasta situatie. Lucrand in cadrul Universitatii California
(Cal Tech) institutie care era in concurenta lu Laboratorul Cavendish (Cambrigde) facea tot posibilul
sa descopere structura ADN-ului mai repede, pentru a fi recompensat cu Premiul Nobel. In graba sa,
acesta a afirmat ca ADN-ul are o structura helicoidala, formata din 3 catene. Eroarea sa este greu e
explicat, avand in vedere inteligenta sa si prestigiul pe care il castigase, fiind considerat unul dintre
cei mai brilianti chimisti ai vremii. Totusi, efortul sau nu a fost in zadar, acesta contibuind impreuna
cu Erwin Chargaff, chiar daca intr-o masura mai mica, la descoperirea structurii ADN-ului.
Descoperirea a fost anuntata de seful laboratorului Cavendish, Sir Lawrence Bragg, in cadrul unei
conferinte stiintifice. Apoi un articol a fost publicat in revista Nature cu titlul A stucture for
deoxyribose acid. Formularea teoriei structurii dublu-helix a acidului dezoxiribnucleic reprezinta una
dintre cele mai importante descoperiri moderne, detinand insusi secretul vietii. Aceasta a dus la
crearea unei noi stiinte, genetica moleculara. Fara aceasta descoperire drumul spre vinderarea
bolilor si eradicarea lor, precum si spre alte procedee medicale foarte folositoare in viitor ar fi ramas
inchis.