ADN-ul uman

Realizat de : Utan Tudor

Acidul dezixiribonucleic-ADN
• ADN este prescurtarea de la acidul dezoxiribonucleic (în
engleză: deoxyribonucleic acid, DNA). Acesta este format din
molecule organice dintre cele mai complexe. Substanța se
găsește în fiecare celulă a ființelor vii și este esențială pentru
identitatea oricărui organism, de la Euglena viridis, mica
ființă unicelulară aflată la granița dintre plante și animale, și
până la Homo sapiens sapiens, omul contemporan.
• Formula chimică a adeninei este C5H5N5.
Proprietăți chimice
• Din punct de vedere chimic, ADN-ul este un acid nucleic. Este o
polinucleotidă, adică un compus în structura căruia se repetă un
set limitat de macromolecule numite nucleotide; în acest sens,
el este definit ca fiind un „copolimer statistic”:
• un „copolimer” este un polimer în compoziția căruia se repetă
mai multe „motive” (monomeri); în cazul ADN-ului, monomerii
sunt nucleotidele.
• iar „statistic” înseamnă că monomerii se repetă de manieră
aleatorie în lanțul polimer, fără ca ei să fie dispuși alternativ sau
după oricare alt aranjament repetitiv (așa cum se întâmplă, de
exemplu, în etilen-acetatul de vinil (EVA) sau în acronitril-
butadien-stiren (ABS).
 Forma simplificatș a
ADN-ului
•O moleculă de ADN conține zone
numite gene, zone fără funcție, precum și
zone cu un rol încă necunoscut;
Acidul dezoxiribonucleic are o structură
de elice dublă. „ADN-ul este „rețeta”
necesară sintezei de proteine, molecule
organice esențiale pentru organismele vii;
•Scara” este alcătuită din două lanțuri
organice elastice ce sunt conectate prin
„treptele” realizate de legăturile de
hidrogen.
•„Treptele” sunt de fapt de doar patru
feluri, unind perechi de baze azotate, ce
pot fi patru tipuri diferite de molecule
organice, adenină (notată A), citozină
(C), guanină (G) și timină (T);
• Cele patru baze (A, C, T și G) nu se pot combina decât într-un
anumit mod, și anume: adenina doar cu timina
(A + T sau T + A), și citozina doar cu guanina
(G + C sau C + G); cu alte cuvinte, o bază de tip A, în orice
parte a lanțului s-ar afla ea, nu se poate combina decât cu o
bază de tip T, și invers; în mod similar, G nu se poate combina
decât cu C, și invers;
• Trei perechi de baze azotate formează în mod normal un
„codon”. Acesta codifică un aminoacid. Mai mulți codoni la un
loc codifică o proteină.
• Mutațiile nu sunt altceva decât imperfecțiuni în procesul de
sinteză a ADN-ului: o bază este în mod accidental ignorată
(„sărită”), introdusă sau copiată imperfect, sau lanțul este tăiat
prea devreme sau i se adaugă baze la capete; aceste „operații”
de bază generează toate mutațiile posibile.
Istoricul descoperirii
ADN-ului
Structura ADN-ului a fost
decodificată în 1953.
Americanul
James D. Watson și
britanicul Francis Crick sunt
considerați drept primii care
au descifrat structura de
dublă spirală a ADN-ului.
Conform propriilor afirmații,
saltul calitativ al descifrării
„secretului vieții” s-ar fi
produs în ziua de
23 februarie 1953.
• Aflați în competiție contra cronometru cu alte echipe, mult mai
celebre și mult mai bine dotate, așa cum a fost cea a chimistului
american Linus Pauling, laureat al premiului Nobel pentru
chimie în 1954, aparentul „cuplu ciudat” a învins tocmai
datorită orizontului lor intelectual foarte larg în care operau, a
solidei și universalei lor pregătiri interdisciplinare precum și a
minților lor flexibile și deschise oricărei ipoteze confirmabile de
către realitate[necesită citare], dar și datorită datelor de primă calitate
furnizate comunității în premieră de Rosalind Franklin, asta
deși, motivați probabil de sexism[1], Watson și Crick vor aminti în
articolul lor din Nature de autorul celebrei "fotografii 51" în
ultima poziție și doar înainte de "și alții". [2][3].
Vă mulțumesc!