STRUCTURA ADN-ULUI

Din ce este format ADN-ul?

       ADN-ul este format din molecule denumite nucleotide. Fiecare nucleotidă

conține trei componente: o grupare fosfat (un atom de fosfor legat de patru atomi
de oxigen), o moleculă de glucide și o bază azotată. Există patru tipuri de baze
azotate, și anume: adenina (A), timina (T), guanina (G) și citozina (C); acestea
reprezintă literele care formează codul genetic din ADN-ul nostru.
 

    ADN-ul omului este format din aproximativ trei miliarde de perechi de baze azotate, iar
99% dintre acestea sunt aceleași la toți oamenii, potrivit Bibliotecii Naționale de Medicină din
S.U.A.Însă ADN-ul nu este șablonul direct pentru producerea proteinelor. 
    Pentru a biosintetiza o proteină, celula face o copie a genei, folosind nu acidul
dezoxiribonucleic, ci acidul ribonucleic (ARN-ul). ARN-ul prezintă o structură asemănătoare
cu cea a ADN-ului, cu excepția faptului că el conține doar o singură catenă – deci el arată ca o
jumătate de scară. În plus, în timp ce ARN-ul are în comun cu ADN-ul trei din cele patru baze
azotate, el folosește o bază azotată numită uracil (U) în locul timinei, pentru a se împerechea
cu adenina.
     Pe măsură ce o celulă se pregătește pentru a produce o proteină, ADN-ul său se desface
pentru a expune o catenă a genei care conține instrucțiunile pentru sinteza proteinei
respective. Apoi o enzimă construiește o moleculă de ARN a cărei secvență o oglindește pe
cea a genei. Această copie ARN, denumită ARN mesager (ARNm), spune mașinăriei
producătoare de proteine a celulei ce aminoacizi să pună cap la cap pentru a forma proteina
respectivă.
Cine a descoperit ADN-ul?
     ADN-ul a fost observat pentru prima dată de către biochimistul elvețian Friedrich
Miescher, în anul 1869, potrivit unu articol publicat în 2005 în jurnalul Developmental
Biology. Miescher a folosit metode biochimice pentru a izola ADN-ul – pe care atunci el
l-a numit nucleină – din globulele albe și spermă și a stabilit că acesta este foarte diferit
de proteine.
     Cu toate acestea, timp de mulți ani, cercetătorii nu și-au dat seama de importanța
acestei molecule.
     În anul 1952, chimista Rosalind Franklin, care lucra în laboratorul biofizicianului
Maurice Wilkins, a utilizat difracția cu raze X pentru a stabili că ADN-ul are o structură
helicoidală. Franklin a documentat această structură sub forma a ceea ce a devenit
cunoscut sub denumirea de Fotografia 51.
Cum funcționează ADN-ul?
    Genele codifică proteine care îndeplinesc numeroase funcții la oameni (și
la alte organisme vii).
    De exemplu, gena HBA1 de la om conține instrucțiunile pentru sinteza
proteinei numite alfa-globină, care este o componentă a hemoglobinei –
proteina din globulele roșii ale sângelui care transportă oxigenul. Un alt
exemplu este gena OR6A2, care codifică un receptor olfactiv – o proteină
din mucoasa nazală care detectează mirosurile.
    Deși fiecare dintre cele 37,2 trilioane de celule din corpul nostru poartă a
copie a ADN-ului, nu toate celulele produc aceleași proteine. Unul dintre
motive este faptul că ”factorii de transcripție” se fixează de ADN pentru a
controla care gene sunt activate sau dezactivate și, prin urmare, care
proteine sunt produse, când, unde și în ce cantitate în fiecare celulă. De
asemenea, ADN-ul este împachetat ușor diferit în diferitele tipuri de celule,
iar acest lucru influențează activitatea factorilor de transcripție.
           Testarea ADN

   ADN-ul unei persoane conține informații despre

moștenirea sa și poate, uneori, să dezvăluie dacă aceasta
prezintă un risc ridicat pentru anumite boli.
   Testele ADN sau testele genetice sunt utilizate pentru o
varietate de motive, inclusiv pentru diagnosticarea bolilor
genetice, identificarea unor mutații genetice care ar putea
fi transmise la copii și stabilirea riscului unor boli
genetice. De exemplu, anumit mutații ale genelor BRCA1
și BRCA2 cresc riscurile de cancer mamar și ovarian, iar
testarea genetică poate arăta dacă o persoane prezintă
aceste mutații.
 ADN-ul este molecula organică care ne face să fim toţi la fel, dar ne acordă anumite
diferenţe. Totuşi, pe cât  de comun este ADN-ul, pe atât este de complicat de înțeles
ca subiect.
 » ADN este prescurtarea de la acidul dezoxiribonucleic.
 » ADN-ul se găseşte în toate lucrurile vii.
 » ADN-ul a fost prima dată izolat de Frierdich Miescher care, în anul 1869, a
descoperit o substanţă microscopică în puroiul de pe bandajele chirurgicale aruncate,
pe care a numit-o „Nucleici”.
 » Fraţii împart 50% din genele lor, aşa cum împarte un părinte cu copilul său.
 » Maimuţele şi oamenii împart undeva în jur de 94 – 99% din ADN-ul lor.
 99,9% din secvenţa noastră ADN este aceeaşi cu a celorlalţi oameni.
 » ADN-ul are o structură de dublu helix, ca o scară răsucită – Scara este alcătuită
din două lanţuri organice elastice, ce sunt conectate prin “trepte” numite
baze: adenina (notată cu A) este bază, citozina (C) este bază, guanina (G) este
bază, iar timina (T) este o altă bază.
 ARN - Acid ribonucleic 
 ARN-ul joaca un rol important
in sinteza proteinelor si regleaza
expresia informatiilor stocate in
ADN pentru a produce aceste
proteine si reprezinta modul in
care informatiile genetice sunt
transportate in anumite virusuri.
 Diferitele roluri ale ARN-ului
includ:
 crearea de celule noi in
organism;
 traducerea ADN-ului in
proteine;
 mesager intre ADN si ribozomi;
 ajuta ribozomii sa aleaga
aminoacizii corecti pentru a
crea noi proteine in organism.