Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Descoperirea ADN-ului
In zilele noastre ,toata lumea stie ca ADN-ul ,un acid nucleic ,dirijeaza modul de
dez-voltare al celulei. Oamenii de stiinta au aflat toate amanuntele despre ADN in maniera
atat de obisnuita stiintei adica pe cai foarte ocolite .In primul rand,descoperirea ADN-lui a
necesitat realizarea de progrese in trei domenii complet separate: citologie ,genetica si
chimie.
1
Realizat de Lupu(Juncu) Angela-anul IV,modul B1
Cromozomii ,ca si alte structuri celulare ,contin proteine .De asemenea ,ei contin
ADN.Cum despre proteine se stia ca sunt molecule complexe biologic foarte active, toata
lumea s-a gandit ca genele trebuie sa fie proteine-pana in 1944, cand Oswald Avery si
colaboratorii sai au aratat ca inducerea caracteristicilor ereditare este posibila numai cu
ajutorul ADN-lui pur ,fara a fi implicata nici o proteina .Avery a evidentiat faptil ca ,intr-un fel
sau altil, genele trebuie sa fie compuse din ADN.
Pe la inceputul anilor 1950 ,cativa savanti din diferite domenii au diferite domenii au
abordat problema intelegerii ADN-ului.Printre acestia s-a aflat si Linus Pauling, probabil cel
mai bun chimist la vremea aceea .In 1951, Pauling ,care lucra cu B.B Corey, a ajuns la
concluzia ca stuctura unei clase de proteine este elicoidala, adica are forma unei spirale
tridimensionale.A fost determinata astfel pentru prima data structura fizica a unei molecule
biologice de dimensiuni mari.Apoi in jurul aceluiasi an ,Pauling s-a intors la studiul ADN-
ului,sperand sa descopere si structura acestuia.
2.Acizii nucelici
Acizii nucleici sunt molecule organice uriase fromate din
catene ale faror unitati sunt nucleotidele.O nucleotida este o
molecula compusa din trei unitati :un radical forfat(rest de acid
fosforic), un glucid(pentoza) si o baza azotata-purinica(A-adenina, G-
guanina) sau pirimidica (C-citozina, T-timina, U-uracilul).
ARN este monocatenar.Nucleotidele din ARN nu contin timina, care este inlocuita cu
iracil,iar glucidul este riboza.Exista trei tipuri de ARN implicite in sinteza
proteinelor.ARNm(mesager )-copiaza mesajul genetic din ADN si il aduce la locul sintezei ;
ARN –t(de transport) – adduce aminoacizii la llcul unde sunt asamblati in protein; ARN-
r(ribozomal)-intra in structura ribozomil, organite celulare la nivelul carora se realizeza
sinteza proteica.
3.Sinteza proteinelor
ADN-ul poarta instructiunile pentru producerea de proteine.O proteina este compusa
din molecule mai mici numiti amino-acizi si structura si functia proteinei este determinata de
secventa amino-acizilor sai.
2
Realizat de Lupu(Juncu) Angela-anul IV,modul B1
Cele mai multe mutatii au loc ca urmare a erorilor in procesul de replicare. Expunerea
de celule sau virusi la radiatii sau chimicale maresc sansa de producere a mutatiilor.
La nivel genetic noi, oamenii, suntem cu toţi aproape identici. Deşi diferenţele între
genele oamenilor sunt neînsemnate prin comparaţie cu dimensiunile genomului uman,
tehnologiile moderne de decodificare a secvenţelor de ADN pot detecta şi identifica aceste
diferenţe. Unicitatea codului genetic al fiecărui om poate reprezenta o caracteristică ce
transformă procedura de decodificare într-o unealtă foarte utilă într-o mulţime de aplicaţii, de
la identificarea pe baza ADN-ului saustabilirea paternităţii, până la medicina
legală şi investigaţiile criminalistice.
Specialiştii în acest domeniu pot recupera şi extrage probe de ADN din cele mai mici
mostre de ţesut uman. Odată ce a fost obţinută o mostră suficientă cantitativ şi
corespunzătoare calitativ, începe un proces în mai mulţi paşi, numit "electroforeză ADN",
procedură care scoate în evidenţă şi cele mai mici diferenţe la nivel molecular în cadrul unei
secvenţe genetice.
La început, enzime specializate sunt folosite pentru a separa chimic "firele" de ADN
la poziţii specifice din structura secvenţei genetice. Acest proces are ca rezultat fragmente
de ADN de dimensiuni diferite pentru diferite persoane. Aceste fragmente de ADN sunt
cufundate într-un gel special la nivelul căruia este aplicat un curent electric. Fragmentele de
ADN de diferite dimensiuni se deplasează prin gel cu viteze diferite la momentul aplicării
curentului electric. Rezultatul este o distribuţie specifică a ADN-ului în soluţia coloidală, pe
3
Realizat de Lupu(Juncu) Angela-anul IV,modul B1
baza căreia poate fi identificat "posesorul" ADN-ului. Modelul astfel obţinut este o aşa-zisă
"amprentă ADN", unică fiecărui individ în parte.
O secvenţă ADN conţine gene, zone care controlează genele şi zone care ori nu au
nici o funcţie, ori încă nu le cunoaştem rostul;
"Treptele" sunt de fapt doar de patru feluri, unind perechi de baze azotate, ce pot fi
patru tipuri diferite de molecule organice, adenină (notată A), citozină (C),guanină (G)
şi timină (T);
Având în vedere că nu există decât cele patru combinaţii posibile, se poate alege o
"parte" convenţională a dublei elici pentru notaţie;
Secvenţa de baze este forma canonică a informaţiei, nu este nevoie de nimic mai mult
pentru a descrie în mod complet o secvenţă ADN;
Trei perechi de baze azotate formează în mod normal un codon. Acest codon codifică
un aminoacid. Mai mulţi codoni la un loc codifică o proteină.
4
Realizat de Lupu(Juncu) Angela-anul IV,modul B1
Mutaţiile nu sunt altceva decât imperfecţiuni în acest proces chimic: o bază este în
mod accidental ignorată ("sărită"), introdusă sau copiată imperfect, sau lanţul este tăiat
prea devreme sau i se adaugă baze la capete; toate mutaţiile posibile nu sunt decât
combinaţii formate din aceste "operaţii" de bază.
Mutaţiile genetice sunt practic alterarea unei părţi din informaţia aflată în molecula
ADN. Este suficient ca, de exemplu, să se şteargă doar o pereche de baze azotate,
pentru ca toată funcţia genei pe care eventual se află să fie abolită. Dacă este ştearsă o
pereche de baze azotate, codonul din care făcea parte aceasta va codifica alt aminoacid,
care va codifica altă proteină, fapt ce, în cele din urmă (aşa se întâmplă probabil cel mai
adesea, însă nu în mod obligatoriu), poate să-i altereze acesteia din urmă funcţia
biologică. Mutaţiile pot avea trei feluri de efecte: negative, pozitive sau neutre (nu
influenţează nici în bine nici în rău).
Aceste mutaţii sunt provocate de nişte factori mutageni (radiaţiile cosmice, substanţe
chimice etc.)