PROIECTE NAȚIONALE DE PROMOVARE A SĂNĂTĂȚII

Coordonator: Prof.Dr. Stoia Bianca Autor: Cretu Florina Roxana

BRASOV 2024
Specializarea : Laborator clinic, grupa 1, semestrul II. Anul III

1
 CUPRINS

1. ÎNTRODUCERE ÎN PROMOVAREA
SĂNĂTĂȚII……………………………………………………………………………3
2. MENTALITATEA SANATATII GLOBALE………………………………………...4
3. PROMOVAREA SI PREVENIREA SANATATII MINTALE………….…………..5
4. INVENTII IN SCOALA………………………………………………………………6
5. SERVICII PENTRU CEI FARA ADAPOST………………………………………..7
6. CONCLUZII………………………………………………………………………….9

2
 1. ÎNTRODUCERE

NOȚIUNI DE BAZĂ

În 1946, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a stabilit definiția sănătății ca „bunăstarea

fizică, mentală și socială care nu constă singură în cazul în care nu există boală sau infirmitate”.
„Capacitatea de a duce o viață productivă, din punct de vedere social și economic” a fost
adăugată la această definiție în 1948.
În anul 1920, Charles-Edward A. Winslow, un expert american în sănătate publică și
fondatorul Școlii de Sănătate Publică din Yale, a definit sănătatea publică ca fiind „știința și arta
de a preveni bolile, de a prelungi viața și de a promova sănătatea fizică și a eficienței umane prin
eforturi comunitare organizate pentru igienizarea mediului, lupta împotriva bolilor transmisibile
și control, educație individual, organizarea de resurse medicale și de asistență medicală pentru a
ajuta la diagnosticarea și tratamentul optim al bolilor, precum și dezvoltarea de sisteme sociale
care să asigure că fiecare membru al comunității are condiții de trai adecvate pentru a rămâne în
sănătate.

BIOMEDICINA
Termenul "biomedicină" a fost folosit pentru prima dată în 1923 și se referă la o
secțiune a științelor medicale care utilizează elemente ale științelor naturale, cum ar fi
biologia, biochimia, biologia moleculară și genetica pentru a înțelege, trata și preveni
bolile.
Biomedicina consideră că boala are un motiv fizic în organism. Aceasta poate fi o
infecție bacteriană, dezvoltarea celulelor maligne sau insuficiența organelor ca urmare a
factorilor repetați (cum ar fi consumul de alcool). Biomedicina folosește o serie de criterii
de diagnostic sofisticate și universale pentru a descrie o gamă largă de boli.

Promovarea sănătății:
La conferința OMS de la Ottawa din 1986, obiectivele de sănătate pentru următorii
ani au fost discutate. „Provocarea sănătății” este acum „procesul care conferă populațiilor

3
 mijloacele de a-și asigura un control cât mai mare asupra propriei lor stări de sănătate și
de a o ameliora”.
Alain Douiller oferă o descriere complexă a noțiunii de prevenție[8]. În primul rând,
prognoza a fost legată de o serie de măsuri luate pentru a reduce frecvența 9 și impactul
bolilor și accidentelor. Acest lucru a dus la o divizie centrată pe riscuri, conform
clasificării OMS:
-Prevenția primară ajută la reducerea incidenței bolii. Aceasta influențează consumul
de zaharuri și grăsimi, reducând riscul de obezitate și consumul de tutun, reducând riscul
de cancer pulmonar.
-Prevenția secundară reduce răspândirea bolilor. Prin urmare, aceasta include toate
măsurile de diagnostic precoce, fie că sunt asimptomatice, fie că sunt depistate atunci
când apar primele semne de boală.
-Prevenția terțiară are ca scop scăderea sechelelor post-terapeutice pentru pacienții
bolnavi și a nivelurilor mortalității.
-Prevenția cuaternară este definită ca identificarea pacienților cu risc de
supratratament și protejarea lor împotriva noilor proceduri medicale.

2. MENTALITATEA SANATATII GLOBALE

Un domeniu de studiu, cercetare și practică care acordă o prioritate îmbunătățirii sănătății

și atingerii echității în sănătate pentru toți oamenii din întreaga lume” este cunoscut sub numele
de sănătate mintală globală.

Intervențiile comunitare într-un cadru global, recunoaștend problemele structurale,

sociale și de sănătate mintală comune pentru fiecare națiune. Intervenția lucrătorilor medicali
este implicată în majoritatea studiilor revizuite. În analiza lor din 2018 a intervențiilor LHW,
Barnett și Colab spun că LHW-urile cresc cererea de servicii prin creșterea conștientizării
serviciilor de sănătate mintală și a alfabetizării în domeniul sănătății mintale, precum și prin
reducerea stigmatizării și a obstacolelor care împiedică îngrijirea.

În plus, intervențiile LHW crește oferta de servicii în zonele cu resurse insuficiente prin
extinderea forței de muncă a furnizorilor potriviți.

4
 Studiile recente examinează efectele forțelor structurale largi și conflictelor asupra
sănătății mintale. Cilliers a examinat rezultatele bunăstării mentale și sociale atât individuale, cât
și comunitare în 200 de sate din Sierra Leone, care au fost legate de comisiile pentru adevăr și
reconciliere (CRT). TRC-urile sunt forumuri ale comunității care sunt create pentru a descoperi
faptele rele făcute de guverne sau alte părți în urma unor conflicte majore. Autorii au evaluat
indicatori de „vindecare socială”, cum ar fi iertarea făptuitorilor, încrederea, puterea rețelei
sociale și implicarea comunității, precum și indicatori de „vindecare individuală”, cum ar fi
simptomele de anxietate, depresie și PTSD. Ei au descoperit că, în timp ce TRC-urile au ajutat
societatea să se vindece, ele și-au înrăutățit sănătatea (depresia, anxietatea, depresia și PTSD).
Autorii propun implicații politice precum consilierea integrată în CRT, o reducere a timpului
necesar pentru deținerea CRT după război și o investigație a strategiilor alternative de unificare
post-conflict.

3. PROMOVAREA SI PREVENIREA SANATATII MINTALE

Un sistem de planificare și implementare a prevenirii la nivel comunitar, Communities That

Care (CTC) se concentrează pe prevenirea consumului de substanțe, violenței și delincvenței în
rândul tinerilor (clasele școlare 6-9) și se concentrează secundar pe depresie, sinucidere și alte
probleme de sănătate mintală.

Sistemul CTC are cinci etape. Identificarea părților interesate comunitare, formarea unei
coaliții comunitare, crearea unui plan de acțiune comunitar, dezvoltarea unui profil comunitar
pentru a identifica factorii de risc și de protecție legați de sănătatea și problemele
comportamentale ale tinerilor și implementarea și evaluarea acestuia. Registrul Building Healthy
Youth Development, menținut de Centrul pentru Studiul de Prevenire și Violență al Universității
din Colorado Boulder, oferă baza pentru programele pe care comunitățile le implementează.

Un studiu randomizat de comunitate al CTC care a implicat 24 de comunități din

Colorado, Illinois, Kansas, Maine, Oregon, Utah și Washington, DC, a fost Studiul de dezvoltare
comunitară a tinerilor. CTC a fost, de asemenea, aplicat în zonele rurale din Massachusetts și
Pennsylvania.

5
 În CTC versus comunitățile de control, rezultatele au arătat rezultate individuale
îmbunătățite la clasa a opta: consum redus de substanțe, delincvență și violență; inițierea
ulterioară a consumului de alcool, a tutunului și a delincvenței; și o prevalență mai scăzută a
comportamentelor riscante (delincvența din ultimul an, delincvența din ultimele 2 săptămâni și
consumul de alcool și tutun în ultimele luni). Multe dintre aceste rezultate au persistat până la
clasele 10-12, în ciuda puținelor programe CTC concentrate pe aceste niveluri de clasă. Mai
puține rezultate (abstinență mai mare de la comportamentul antisocial de-a lungul vieții;
abstinență mai mare de la consumul de droguri și violență la participanții bărbați, dar nu femei)
au persistat până la vârsta de 19 ani.

4. INVENTII IN SCOALA

Cercetările arată că tinerii, în special tinerii cu resurse insuficiente, sunt cel mai probabil să
primească îngrijiri de sănătate mintală în școli. Acest lucru se datorează faptului că multe lucruri
împiedică oamenii să obțină servicii comunitare de sănătate mintală . Infrastructura școlară
permite, de asemenea, intervenții de prevenire pe scară largă(1).

Cu toate acestea, experții recomandă să se ia în considerare politicile, cultura și climatul

școlii, precum și structura de conducere atunci când se implementează intervenții școlare, având
în vedere numărul mare de factori care sunt implicați în implementarea acestora. Având în vedere
reglementările specifice ale drepturilor educaționale ale familiei și HIPAA, poate fi o provocare
pentru cercetători să obțină date academice. Întreprinderea de parteneriate academice-comunitate
poate dura ani pentru ca școlile să construiască intervenții durabile care să răspundă cu adevărat
nevoilor elevilor.

Intervențiile preventive au fost utilizate în anii pregrădiniței. Un astfel de studiu a examinat

traiectoriile de dezvoltare ale tinerilor, care au inclus variabile comportamentale, sociale și de
învățare, pe o perioadă de cinci ani după ce un Curriculum Head Start îmbunătățit a fost
implementat . Scopul acestui studiu este de a aborda disparitățile, precum și măsurile folosite
pentru a evalua efectele dezvoltării, care includ comportamente sociale și de învățare, precum și

6
relații interpersonale. În acest RCT, 25 de centre Head Start au fost împărțite în straturi și
distribuite aleatoriu pentru a primi intervenția standard Head Start în comparație cu REDI.

REDI a inclus citire dialogică, jocuri cu sunet, o activitate interactivă cu alfabetul și

implementarea curriculum-ului de strategii alternative de gândire pentru a ajuta preșcolarii să se
concentreze pe abilitățile socio-emoționale.

În plus, a oferit profesorilor dezvoltare profesională suplimentară. Rezultatele pentru 325 de

copii care au fost urmăriți timp de cinci ani după preșcolar au fost obținute. Comportamentul
social, comportamentul agresiv-opozițional, implicarea în învățare, problemele de atenție,
apropierea elev-profesor și respingerea colegilor au fost mai frecvente în grupul de intervenție
Head Start REDI decât în grupul de control.

Acest studiu și alte studii demonstrează cât de importantă este intervenția atât în cadrul școlii,
cât și la nivelul clasei.

5. SERVICII PENTRU CEI FARA ADAPOST

Persoanele care se confruntă cu lipsă de adăpost prezintă un risc mai mare de boli mintale
decât populația generală, traume, sinucidere și alte comorbidități medicale, precum și o speranță
de viață mai mica(2). (2-5)

O adoptare tot mai mare a acestui model este reflectată de accentul recent pus pe Housing
First în studiile privind persoanele fără adăpost(3). O metodă numită Housing First oferă locuințe
permanente care nu necesită sobrietate înainte de plasare sau participare la tratament . Housing
First reține locuințele mai repede și mai bine decât abordările continue de locuințe (locuințe de
tranziție +/- sobrietate sau cerințe de tratament)(4).

În studiul Canadian At Home/Chez Moi, care a examinat modelul Housing First în

comparație cu îngrijirea obișnuită, Aubry și colab. au studiat 950 de adulți cu boli mintale grave
care nu aveau adăpost sau găzduiți precar( 5). Studiul a constatat că participanții la Housing First,
în comparație cu îngrijirea obișnuită, au intrat mai repede în locuință (în termen de 73 față de 220
de zile), au rămas în locuință mai mult timp (în termen de 281 față de 115 zile) și au evaluat mai

7
bine calitatea locuinței lor la urmărire pe 2 ani. În primul an, ei au câștigat, de asemenea,
câștiguri substanțial mai mari în funcționarea comunității și calitatea vieții.

Persoana fără adăpost a fost subiectul mai multor studii de familie. Nath a analizat efectele
serviciilor fără adăpost pentru copii din New Delhi, India( 6). Au descoperit că copiii au consumat
cu 4,6% mai puține substanțe și au avut cu 2,1% mai puține rezultate de sănătate pentru fiecare
lună de participare la un centru. Sănătatea socială și mintală a copiilor din familiile fără adăpost
care au tulburări de sănătate mintală sau consum de substanțe au fost examinate de Shinn și
colab(7).

Ei au făcut o comparație între îngrijirea normală și o intervenție de timp critic adaptată

familiei care a combinat locuințele și gestionarea cazurilor pentru a conecta familiile care
părăsesc adăposturile cu serviciile comunitare.

În timp, tinerii din ambele grupuri au observat o scădere a simptomelor psihosociale și de

sănătate mintală. În comparație cu îngrijirea standard, copiii cu vârste cuprinse între 6-10 și 11-
16 care au primit intervenția au fost mai puțin probabil să auto-raporteze probleme școlare în 24
de luni de urmărire. Acest lucru se datorează faptului că au fost suspendați, trimiși la biroul
directorului și trimiși acasă cu o notă. În ultimul timp, alte studii au început să examineze în mod
analog intervențiile fără adăpost pentru efecte sociale mai largi, cum ar fi funcționarea
comunității, arestarea, utilizarea serviciilor publice și a altor servicii, cum ar fi bănci alimentare,
adăposturi, timp de închisoare, angajare și venituri( 8. Rezultatele sociale care sunt importante
pentru cei care s-au confruntat ar beneficia de studiile viitoare.

8
9
 6. CONCLUZII

Există dovezi că intervențiile comunitare sunt eficiente la toate nivelurile socio-ecologice și

în multe domenii tematice. Intervențiile comunitare eficiente includ intervenții internaționale ale
lucrătorilor din domeniul sănătății, intervenții parentale pentru a reduce abuzul asupra copiilor,
programe de prevenire a terapiei cognitiv-comportamentale în școli, echipe ACT adaptate pentru
psihoza timpurie, populații implicate în justiție și servicii de îngrijire și prevenire colaborative
multisectoriale. Studiile arată că resursele și educația continuă sunt necesare pentru a menține
rezultatele pe termen lung. De asemenea, reformele politicilor sunt necesare pentru a sprijini
parteneriatele dintre comunitate și asistența medicală.

Cercetările viitoare ar trebui să identifice în continuare cele mai bune practici pentru
colaborări și parteneriate multisectoriale, să găsească metode de schimbare durabilă după
finalizarea studiilor și să identifice tipurile de probleme sociale și de sănătate care pot fi
rezolvate cel mai bine prin intervenții comunitare . Viitoarele intervenții comunitare în domeniul
sănătății mintale ar trebui să urmărească îmbunătățirea sănătății mintale și obținerea de rezultate
sociale la scară largă prin programe care abordează sănătatea mintală, inechitățile sociale și
structurale, în parteneriate strânse și echitabile cu comunitățile și liderii politici.

10
 BIBLIOGRAFIE

1. Stein BD, Kataoka S, Jaycox LH, Wong M, Fink A, Escudero P, Zaragoza C. Theoretical
basis and program design of a school-based mental health intervention for traumatized
immigrant children: a collaborative research partnership. J Behav Health Serv Res.
2002;29:318–326. [PubMed] [Google Scholar]
2. Desai RA, Liu-Mares W, Dausey DJ, Rosenheck RA. Suicidal ideation and suicide
attempts in a sample of homeless people with mental illness. J Nerv Ment Dis.
2003;191:365–371. [PubMed] [Google Scholar]
3. Fazel S, Khosla V, Doll H, Geddes J. The prevalence of mental disorders among the
homeless in western countries: systematic review and meta-regression analysis. PLoS
Med. 2008;5:e225. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]
4. Nusselder WJ, Slockers MT, Krol L, Slockers CT, Looman CW, van Beeck EF. Mortality
and life expectancy in homeless men and women in Rotterdam: 2001-2010. PLoS One.
2013;8:e73979. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]
5. Baggett TP, Hwang SW, O’Connell JJ, Porneala BC, Stringfellow EJ, Orav EJ, Singer
DE, Rigotti NA. Mortality among homeless adults in Boston: shifts in causes of death
over a 15-year period. JAMA Intern Med. 2013;173:189–195. [PMC free article]
[PubMed] [Google Scholar]
6. National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine . Permanent
supportive housing: evaluating the evidence for improving health outcomes
among people experiencing chronic homelessness. Washington, D.C.: National
Academies Press; 2018. [PubMed] [Google Scholar]
7. Tsemberis S, Gulcur L, Nakae M. Housing first, consumer choice, and harm
reduction for homeless individuals with a dual diagnosis. Am J Public
Health. 2004;94:651–656. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]
8. Aubry T, Goering P, Veldhuizen S, Adair CE, Bourque J, et al. A multiple-city
RCT of housing first with assertive community treatment for homeless
Canadians with serious mental illness. Psychiatr Serv. 2015;67:275–
281. [PubMed] [Google Scholar]
9. Nath R. The Impact of Drop-In Centres on the Health of Street Children in New
Delhi, India [dissertation]. 2016. [PubMed]
10.Shinn M, Samuels J, Fischer SN, Thompkins A, Fowler PJ. Longitudinal impact
of a family critical time intervention on children in high-risk families
experiencing homelessness: a randomized trial. Am J Community
Psychol. 2015;56:205–216. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]
11.Urbanoski K, Veldhuizen S, Krausz M, Schutz C, Somers JM, Kirst M, Fleury MJ,
Stergiopoulos V, Patterson M, Strehlau V, Goering P. Effects of comorbid
substance use disorders on outcomes in a housing first intervention for
homeless people with mental illness. Addiction. 2018;113:137–
145. [PubMed] [Google Scholar]

11
12.Stergiopoulos V, Gozdzik A, Misir V, Skosireva A, Sarang A, Connelly J, Whisler
A, McKenzie K. The effectiveness of a housing first adaptation for ethnic
minority groups: findings of a pragmatic randomized controlled trial. BMC
Public Health. 2016;16:1110. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]
13.O’Campo P, Stergiopoulos V, Nir P, Levy M, Misir V, et al. How did a housing
first intervention improve health and social outcomes among homeless adults
with mental illness in Toronto? Two-year outcomes from a randomised
trial. BMJ open. 2016;6:e010581. [PMC free article] [PubMed] [Google
Scholar]
14.Kerman N, Sylvestre J, Aubry T, Distasio J. The effects of housing stability on
service use among homeless adults with mental illness in a randomized
controlled trial of housing first. BMC Health Serv Res. 2018;18:190. [PMC free
article] [PubMed] [Google Scholar]
15.Poremski D, Stergiopoulos V, Braithwaite E, Distasio J, Nisenbaum R, Latimer
E. Effects of housing first on employment and income of homeless individuals:
results of a randomized trial. Psychiatr Serv. 2016;67:603–
609. [PubMed] [Google Scholar]

Referinte

12
1
1. Stein BD, Kataoka S, Jaycox LH, Wong M, Fink A, Escudero P, Zaragoza C. Theoretical basis and program design of a
school-based mental health intervention for traumatized immigrant children: a collaborative research partnership. J Behav
Health Serv Res. 2002;29:318–326. [PubMed] [Google Scholar].
2
2. Desai RA, Liu-Mares W, Dausey DJ, Rosenheck RA. Suicidal ideation and suicide attempts in a sample of homeless
people with mental illness. J Nerv Ment Dis. 2003;191:365–371. [PubMed] [Google Scholar]
3. Fazel S, Khosla V, Doll H, Geddes J. The prevalence of mental disorders among the homeless in western countries:
systematic review and meta-regression analysis. PLoS Med. 2008;5:e225. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]
4. Nusselder WJ, Slockers MT, Krol L, Slockers CT, Looman CW, van Beeck EF. Mortality and life expectancy in
homeless men and women in Rotterdam: 2001-2010. PLoS One. 2013;8:e73979. [PMC free article] [PubMed] [Google
Scholar]
5. Baggett TP, Hwang SW, O’Connell JJ, Porneala BC, Stringfellow EJ, Orav EJ, Singer DE, Rigotti NA. Mortality among
homeless adults in Boston: shifts in causes of death over a 15-year period. JAMA Intern Med. 2013;173:189–195. [PMC
free article] [PubMed] [Google Scholar].
3
6. National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine . Permanent supportive housing: evaluating the
evidence for improving health outcomes among people experiencing chronic homelessness. Washington, D.C.: National
Academies Press; 2018. [PubMed] [Google Scholar].
4
7. Tsemberis S, Gulcur L, Nakae M. Housing first, consumer choice, and harm reduction for homeless individuals with
a dual diagnosis. Am J Public Health. 2004;94:651–656. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar].
5
8. Aubry T, Goering P, Veldhuizen S, Adair CE, Bourque J, et al. A multiple-city RCT of housing first with assertive
community treatment for homeless Canadians with serious mental illness. Psychiatr Serv. 2015;67:275–281. [PubMed]
[Google Scholar].
6
9. Nath R. The Impact of Drop-In Centres on the Health of Street Children in New Delhi, India [dissertation]. 2016.
[PubMed].
7
10. Shinn M, Samuels J, Fischer SN, Thompkins A, Fowler PJ. Longitudinal impact of a family critical time intervention
on children in high-risk families experiencing homelessness: a randomized trial. Am J Community Psychol. 2015;56:205–
216. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar].
8
11. Urbanoski K, Veldhuizen S, Krausz M, Schutz C, Somers JM, Kirst M, Fleury MJ, Stergiopoulos V, Patterson M,
Strehlau V, Goering P. Effects of comorbid substance use disorders on outcomes in a housing first intervention for homeless
people with mental illness. Addiction. 2018;113:137–145. [PubMed] [Google Scholar]
12. Stergiopoulos V, Gozdzik A, Misir V, Skosireva A, Sarang A, Connelly J, Whisler A, McKenzie K. The effectiveness of
a housing first adaptation for ethnic minority groups: findings of a pragmatic randomized controlled trial. BMC Public
Health. 2016;16:1110. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]
13. O’Campo P, Stergiopoulos V, Nir P, Levy M, Misir V, et al. How did a housing first intervention improve health and
social outcomes among homeless adults with mental illness in Toronto? Two-year outcomes from a randomised trial. BMJ
open. 2016;6:e010581. [PMC free article] [PubMed] [Google Scholar]
14. Kerman N, Sylvestre J, Aubry T, Distasio J. The effects of housing stability on service use among homeless adults
with mental illness in a randomized controlled trial of housing first. BMC Health Serv Res. 2018;18:190. [PMC free article]
[PubMed] [Google Scholar]
15. Poremski D, Stergiopoulos V, Braithwaite E, Distasio J, Nisenbaum R, Latimer E. Effects of housing first on
employment and income of homeless individuals: results of a randomized trial. Psychiatr Serv. 2016;67:603–609. [PubMed]
[Google Scholar]