Acizii nucleici

Anton Iulia
Constantin Maria
Clasa a XII-a C2
Prof. Sandu Monica
 Ce sunt acizii nucleici?
Acizii nucleici sunt substanțe chimice macromoleculare, esențiale
pentru toate formele de viață și se găsesc in toate celulele. Aceștia
stochează informații genetice si permit producerea de proteine. Acizii
nucleici se manifestă in două forme naturale numite acid
dezoxiribonucleic (ADN) și acid ribonucleic (ARN). Aceste molecule
sunt compuse din lanțuri de nucleotide. O nucleotidă este o substanță de
tip monomer, compusă din:
-bază azotată
-un zahăr
-un radical fosforic
Acizii nucleici, acidul dezoxiribonucleic (ADN) și acidul ribonucleic
(ARN), conțin informații genetice care sunt citite in celule pentru a
produce ARN-ul și proteinele prin care funcționează lucrurile vii.
Structura binecunoscută a celebrului “dublu helix” ADN permite ca
aceste informații să fie copiate și transmise generației următoare.
 Bazele azotate sunt substanțe organice în care atomii de carbon și de azot sunt grupați
în cicluri; ele sunt de două tipuri, purinice și pirimidinice.
Bazele azotate purinice au două cicluri condensate însumand 5 atomi de carbon și 4
atomi de azot, ele sunt următoarele:
-adenina (A)
-guanina (G)
Ambele baze azotate purinice sunt prezente atât in ADN cât și în ARN. Bazele azotate
pirimidinice au un singur ciclu cu 4 atomi de carbon și 2 atomi de azot, ele sunt
următoarele:
-citozina (C); prezentă atât în ADN cât și in ARN
-timina (T); prezentă doar în ADN
-uracilul (U); prezent doar în ARN
Zahărul este un monozaharid cu 5 atomi de carbon (o pentoză). Este reprezentat de
riboza (R) în ARN și de dezoxiriboza (D) în ADN. Combinarea unei baze azotate
purinice sau pirimidinice cu o pentoză (zahăr) formează o nucleosidă. Dacă se atașeaza o
grupare fosfat la zahărul unei nucleoside rezultă o nucleotidă.
o bază azotată + un zahăr = o nucleosidă
o bază azotată + un zahăr + un radical fosforic = o nucleotidă
 Radicalul fosforic (P) formează legaturi esterice cu pentozele. Legătura se stabilește
între al 5-lea atom de carbon al unei pentoze și al 3-lea atom de carbon al pentozei
următoare, formând astfel lanțuri (catene) polinucleotidice. Legarea nucleotidelor între
ele cu formarea lanțurilor polinucleotidice reprezintă structura primară a acizilor
nucleici.
 ADN-ul

ADN-ul este o substanță macromoleculară bicatenară formată din 2 catene polinucleotidice care se
înfășoară una în jurul celeilalte, în spirală, astfel încât se formează un dublu helix.În macromolecula de
ADN se deosebesc două tipuri de structuri:
a)structura primară monocatenară: reprezentată de succesiunea de nucleotide dintr-o catenă.
b)structura secundară bicatenară: reprezentată de structura bicatenară a ADN-ului.
1.Cele două catene ale ADN-ului sunt antiparalele, ceea ce înseamnă că pe o catenă legăturile dintre
nucleotide sunt de tip 5'-3‘, iar pe cealaltă catenă sunt invers, adică 3'-5'.
2.Cele două catene ale ADN-ului sunt complementare, ceea ce înseamnă că o nucleotidă, de pe o
catenă, ce conține o bază azotată purinică se va lega întotdeauna de o nucleotidă de pe cealaltă catenă
care conține o bază azotată pirimidinică, și invers .
 Prin urmare, in macromolecula de ADN există 4 tipuri de legături:
- A-T
- T-A
- G-C
- C-G.
Adenina si timina sunt baze complementare.Guanina si citozina sunt baze
complementare.Structura bicatenară a ADN-ului se realizează cu ajutorul unor punți de
hidrogen care se stabilesc între bazele complementare si care sunt duble intre timină si
adenină, si triple între guanină și citozină.
Structura bicatenară a ADN-ului prezintă de regulă o mare stabilitate fizică asigurată
astfel:
-pe verticală de legăturile fosfodiesterice intracatenare
-pe orizontală de legăturile de hidrogen intercatenare
 DESCOPERIREA AND-ULUI
Structura ADN-ului a fost decodificată în
1953. Americanul James D. Watson și
britanicul Francis Crick sunt considerați
drept primii care au descifrat structura de
dublă spirală a ADN-ului. Conform
propriilor afirmații, saltul calitativ al
descifrării „secretului vieții” s-ar fi produs
în ziua de 23 februarie 1953. Pe 25 aprilie,
în urmă cu 66 de ani, în revista „Nature” a
fost publicat un articol științific care a
schimbat lumea. James Watson și Francis
Crick au revelat structura chimică a ADN-
ului, aceasta fiind una dintre cele mai mari
descoperiri ale secolului XX și care a creat
premisele pentru multe descoperiri
ulterioare.
 ARN-ul
ACIDUL RIBONUCLEIC este un acid nucleic care
utilizează informaţia ereditară purtată de către acidul
dezoxiribonucleic (ADN) pentru sinteza proteinelor.
Molecula de ARN are o structură analoagă cu cea a unui
fir de ADN. În nucleul celular, informaţia genetică
purtată de către ADN este transmisă în ARN, apoi
tradusă într-o proteină a citoplasmei care este totalitatea
elementelor dintr-o moleculă, mai puţin nucleul.
ARN-ul joacă un rol central în transformarea
informațiilor genetice în proteine ale corpului, această
moleculă conține, de asemenea, instrucțiunile genetice
necesare pentru mulți viruși și, după cum speculează
unii oameni de știință, a reprezentat un pas important în
apariția și evoluția vieții pe Pământ, notează Live
Science.
 Molecula de ARN este monocatenară (este alcătuită dintr-un singur lanț
polinucleotidic). Este un complex macromolecular similar, structural și funcțional, în
multe privințe ADN-ului. ARN-ul rezultă din copolimerizarea ribonucleotidelor, care
determină formarea unor lanțuri lungi, monocatenare.
Un ribonucleotid este format din:
-o bază azotată (adenină A, guanină G, uracil U și citozină C)
-o pentoză (riboză)
-un fosfat.
În molecula de ARN uracilul înlocuiește timina. Polimerizarea ribonucleotidelor
se realizează prin legături fosfodiesterice în pozițiile 3’- 5’. Compoziția nucleotidică
(sau secvența, ordinea nucleotidelor în moleculă) definește structura primară a
moleculei de ARN. Datorită complementarității bazelor în unele regiuni mai mari sau
mai mici ale moleculei de ARN, în soluție și în funcție de temperatură, prin pliere și
aparierea regiunilor complementare, molecula poate capăta, formând o buclă, o
structură parțial bicatenară. Această structură secundară este deosebit de importantă în
funcția unor tipuri de ARN, ca, de exemplu, ARN-ul de transfer. Molecula de ARN
poate adopta o structură tridimensională numită structură terțiară
 BIBLIOGRAFIE

1. https://
www.drmax.ro/articole/ce-sunt-si-care-este-rolul-acizilor-nucleici-despre-adn-si-arn
2. https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/acizii-nucleici-adn-si-arn
3. http://bacbioro.weebly.com/acizii-nucleici.html
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_nucleic