Acizii Nucleici ADN și ARN

de Iulia Beke
Ce sunt ADN-ul și ARN-ul?

 Aceste două tipuri de acizi nucleici sunt prezente în toate

organismele vii, având rol important în desfăşurarea proceselor
vitale normale şi patologice.

ADN - ACIDUL DEZOXIRIBONUCLEIC- este materialul genetic al

corpului, fiind principalul constituent chimic al cromozomului. Molecula
de ADN este suportul controlui activităților celulare și al trasmiterii
caracterelor ereditare.

ARN - ACIDUL RIBONUCLEIC- este un acid nucleic care utilizează

informaţia ereditară purtată de către ADN pentru sinteza proteinelor. 
Din ce sunt alcătuiți acizii nucleici?
Structură chimică
Acizii nucleici sunt substanțe chimice
macromoleculare ce reprezintă cei mai
lungi polimeri din lumea vie. Unitățile
structurale ale acestora sunt reprezentate
de către nucleotide, astfel macromolecula
de acid nucleic fiind o polinucleotidă.
Nucleotida este o structură simplă
alcătuită din 3 componente:
• O bază azotată
• Un zahar
• Un rest de acid fosforic
Diferența dintre acizi este dată de tipul de zahar
pe care nucleotidele lor îl conțin( dezoxiriboza-
ADN, iar riboza-ARN). ADN-ul este alcătuit din
doua catene polinucleotidice, iar ARN-ul are doar
o catenă polinucleotidică. Fiecare acid nucleic
conține 4 tipuri de nucleotide, diferența dintre ele
constând în bazele azotate care intră în structura
lor: adenină, citozină și timină( ADN ), iar
adenină, citozină și uracil( ARN ).
Secvenţa liniară de nucleotide, ordinea în care sunt
înşirate acestea, constituie structura primară a ADN-
ului. Dar, ca orice moleculă complexă, ADN are mai
multe niveluri ale structurii. Structura primară nu
descrie complet alcătuirea moleculei, ci trebuie
descifrate şi celelalte niveluri ale structurii, pentru a
o putea caracteriza complet.
În celula vie, ADN există predominant sub
formă bicatenară (două catene, sau lanţuri, de
nucleotide), iar structura secundară este dată de
modul în care cele două catene se conectează între
ele, şi anume prin legături de hidrogen între
perechile de baze azotate de pe o catenă şi de pe
cealaltă. Bazele azotate nu se pot lega oricum, ci
numai în anumite combinaţii: adenina se leagă
întotdeana de timină (A-T), iar citozina de guanină
(C-G). 
În ansamblu, molecula de ADN arată ca o scară
răsucită în spirală, în care părţile laterale sunt
formate din grupări deoxiriboză+fosfat, iar treptele,
din perechi de baze azotate, A-T şi C-G.
Descoperirea ADN-ului
Chiar dacă imaginea dublei elici a ADN-ului este foarte cunoscută in zilele noastre, n-au trecut
mai bine de 70 de ani de la descoperirea sa. Anul 1953 era momentul de glorie, când Francisc
Crick si James Watson şi-au dat seama că modelul imaginat de ei satisface toate exigenţele şi
poate fi socotit drept o imagine corectă, veridică, a structurii acizilor nucleici. În orice caz, pe
lângă cei doi, și alți savanți și-au încercat norocul, însă cei care au contribuit cel mai mult la
reușită au fost Maurice Wilkins si Rosalind Franklin. Aceşti patru savanţi sunt cei cărora li  se
datorează, în cea mai mare parte, meritul de a fi dezlegat această enigmă a biologiei.
Azi, noi știm toate aceste lucruri despre ADN, dar imaginați-vă că toate aceste informații nu au
fost știute acum 70 de ani. Molecula de ADN era o structură de dimensiuni prea mici pentru a fi
văzută la microscop, aşa că totul a trebuit dedus indirect, prin calcule complicate, prin
interpretarea rezultatelor unor analize specifice, prin presupuneri adesea infirmate şi rar
confirmate şi prin transpunerea la o scară uriaşă a imaginii moleculei ADN aşa cum şi-o închipuiau
oamenii de ştiinţă. Astăzi, studiile asupra structurii moleculelor se fac cu ajutorul unor
programelor de computer, foarte complexe, care efectiv desenează tridimensional moleculele,
apoi le sucesc şi le răsucesc în toate poziţiile, ajutând astfel enorm la înţelegerea configuraţiei lor.
În anii ‘50, însă, nu exista nimic de acest gen. Însă chiar și așa cei patru savanți au reușit să rezolve
enigma elicei vieții.
 Francis Crick James Watson

Rosalind Franklin Maurice Wilkins