Transfer interspecific al genelor cu ajutorul

vectorilor (virusuri şi plastide)

Transgeneza indirectă presupune izolarea unui segment de ADN (o

genă), clonarea genei respective şi transferul într-o celulă receptor prin

intermediul unui vector (Butnaru Gallia, 1999). Aceasta parcurge trei etape:

 identificarea, izolarea şi clonarea “genelor de interes”;

 transferul “genelor de interes” la plantele de cultură ;
 selecţia plantelor care exprimă, la un nivel optim, caracterul transferat şi testarea

acestora în câmp pentru evaluarea stabilităţii expresiei transgenei în timp, în condiţii

naturale.

Comparativ cu metodele clasice de ameliorare, transformarea prin ingineria genetică prezintă

două avantaje:

 oferă posibilitatea introducerii unui singur caracter la o varietate, deja evaluaă ca

performanţă;
  gena transferata poate proveni din orice sursă, ceea ce extinde, practic, în mod

nelimitat, posibilitaţile de ameliorare.

IDENTIFICAREA, IZOLAREA ŞI CLONAREA “GENELOR DE INTERES”

Exemple de enzime de restricţie şi secvenţele recunoscute de acestea

Identificarea şi izolarea genelor se face cu

ajutorul enzimelor de restricţie.

1. Vectorul de clonare (de obicei un

plasmid) este secţionat cu ajutorul
enzimelor de restricţie.

2. Fragmentul de ADN de interes este

detaşat de cromozom cu ajutorul aceleiaşi
enzime de restricţie.

3. Fragmentele rezultate sunt ataşate vectorului de clonare cu ajutorul ligazelor rezultând un

vector recombinant.

4. Vectorul recombinant este introdus (de exemplu prin metoda biolistică) în celula gazdă (de
regulă o bacterie).

5. Bacteria împreună cu vectorul recombinant se înmulţeşte (clonează) producând multe copii

de ADN recombinant.
6. ADN recombinant se extrage si se purifică.

Clasa a IX-a I
 Gena ce trebuie transferată a primit denumirea de pasager; de obicei pasagerul, pătruns
într-o celulă receptor este degradat de sistemul enzimatic al acesteia. Pentru a evita această
degradare, gena (pasagerul) se asociază cu un vector, iar împreună constituie o
macromoleculă complexă, de ADN recombinant.

Izolarea ADN de la diferite organisme procariote sau eucariote se realizează prin diferite
metode fizico-chimice (centrifugare, tratare cu diferite enzime.

Integrarea şi exprimarea acestor gene himerice, după transferul lor mediat de vectorii
derivaţi de la plasmidele Ti, au permis selecţia celulelor vegetale transformate pe medii de
cultură ce conţin antibioticul respectiv (de exemplu, kanamicină). Prin inserarea unor
asemenea gene "marker" în vectorii dezarmaţi a fost posibilă transformarea celulelor
vegetale, urmată de regenerarea unor plante în care se exprimă gena respectivă. O altă
strategie în transferul de gene în celula vegetală o constituie utilizarea vectorilor "binari", în
care regiunile vir şi ADN-T (respectiv extremităţile de 25 pb repetate direct) sunt separate
fizic pe plasmide diferite.

Clasa a IX-a I