ACIZII NUCLEICI

Acizii nucleici reprezintă baza eredității - sunt biomolecule de importanţă biologică fundamentală, care
deţinun loc aparte în organizarea şi funcţionarea materiei vii.

In toate celulele exista doua tipuri de acizi nucleici:

-acid dezoxiribonucleic (ADN)
-acid ribonucleic (ARN)

La nivelul lor se găsește codificată informația ereditara care dictează caracterele specifice fiecărei
specii.Alături de proteine, aciziinucleici constituie cei mai importanţi biopolimeri care intră în alcătuirea
celulei vii.

Acizii nucleici sunt substanțe macromoleculare (cu moleculă foarte mare) complexe alcătuite prin
policondensarea unor subunități denumite nucleotide.

O nucleotida este alcatuita din trei componente

-o baza azotata
-un zahar
-un radical fosforic

Bazele azotate sunt substante organice in care atomii de carbon si de azot sunt grupati in cicluri; ele sunt
de doua tipuri, purinice si pirimidinice.

Bazele azotate purinice au doua cicluri condensate insumand 5 atomi de carbon si 4 atomi de azot, ele
sunt urmatoarele:
-adenina (A)
-guanina (G)
Ambele baze azotate purinice sunt prezente atat in ADN cat si in ARN.

Bazele azotate pirimidinice au un singur ciclu cu 4 atomi de carbon si 2 atomi de azot, ele sunt
urmatoarele:
-citozina (C); prezenta atat in ADN cat si in ARN
-timina (T); prezenta doar in ADN
-uracilul (U); prezent doar in ARN

Acizii nucleici sunt molecule chimice extrem de dinamice care interacționează activ cu mediul înconjurător
schimbându-și constant compoziția și forma. Acțiunile acizilor nucleici sunt baza chimică a menținerii vieții
pe această planetă.

 ADN - ACIDUL DEZOXIRIBONUCLEIC 

ADN este acidul nucleic care are două funcții extrem de importante:

funcția autocatalitică și funcția heterocatalitică.

Este materialul genetic al corpului fiind principalul constituent chimic al cromozomilor. Fiecare cromozom
conţine câte o moleculă de ADN care este suport al controlului activităţilor celulare şi al transmiterii
caracterelor ereditare.

Molecula de ADN este foarte lungă şi este formată din două fire răsucite unul în jurul celuilalt  formând o
dublă elice. Secvenţialitatea structurilor de pe lanţurile ADN-ului formează un cod special, codul genetic
care stabileşte cum arată, creşte şi funcţionează corpul.

Pe unul dintre fire se află informaţiile coordonează sinteza proteinelor de către enzime. Proteinele sunt
cele care controlează activitatea celulară. În timpul diviziunii celulare, enzimele separă cele două fire şi
sintetizează alte două fire noi în faţa celor vechi. Astfel se formează două noi molecule de ADN, identice cu
cea iniţială. Aceste două noi molecule de ADN sunt destinate fiecare în parte câte unei alte celule-fiice.
Acest fenomen, denumit replicarea ADN-ului, asigură identitatea genetică în timpul multiplicării celulare.
Exista multiple infecţii virale la nivelul ADN-ului ce provoacă diferite boli. De exemplu, infectarea ADN cu
Papilomavirusul uman poate duce la apariţia negilor şi a displaziilor în diferite zone ale corpului, dar mai
ales în zona genitală unde poate provoca cancerul de col.

ADN-ul în principal, dar și ARN-ul la unele virusuri, are rolul de a depozita pe termen lung informația
genetică și de a o furniza oricând este necesar. În plus, acizii nucleici mai au și rolul de a transmite
informația genetică de la o generație la alta.

 ARN - ACIDUL RIBONUCLEIC 

are structură mai maleabilă și îndeplinește numeroase roluri care sprijină cele două procese amintite
anterior.

ARN-ul are rolul de a facilita utilizarea informației înscrise în ADN. Datorită ARN-ului informația de pe ADN
poate fi citită prin transcripție, transportată și descifrată la nivelul ribozomilor, aceasta dictând sinteza
proteinelor.

Este un acid nucleic care utilizează informaţia ereditară purtată de către acidul dezoxiribonucleic (ADN)
pentru sinteza proteinelor. Molecula de ARN are o structură analoagă cu cea a unui fir de ADN. În nucleul
celular, informaţia genetică purtată de către ADN este transmisă în ARN, apoi tradusă într-o proteină a
citoplasmei care este totalitatea elementelor dintr-o moleculă, mai puţin nucleul.

Diferitele roluri ale ARN-ului sunt atribuite diferitelor tipuri astfel:

 ARNm (mesager) are rol în transcrierea informației prin transcripție, transportul informației din
nucleu în citoplasmă la ribozomi și în utilizarea informației pentru a sintetiza proteine în
cadrul translației
 ARNsn (nuclear mic -„small nuclear”) are funcția de a matura ARN-ul mesager precursor
 ARNr (ribozomal) intră în alcătuirea ribozomilor și are rol în translație
 ARNt (de transfer) are scopul de a activa și transporta aminoacizii la locul sintezei proteice