Medicamente.

Vitamine  Droguri
În prezent este unanim acceptat cã:
– MEDICAMENT este orice compus sau amestec de compuși
chimici (naturali sau de sintezã) , administrat sub formã de comprimate,
capsule sau soluție cu scopul de a ameliora sau vindeca;
– DROG este asociat substanþelor nocive care creeazã dependențã, boalã și moarte.

Pragul de la care un medicament devine drog este greu de precizat; important este ca
administrarea de medicamente sã fie fãcutã cu avizul medicului sau al farmacistului.

Primele sistematizãri în domeniul medicamentului au fost fãcute de preoții egipteni

(2000 î. Hr.) și s-au bazat pe rezultate experimentale precum:
-folosirea pâinii mucegãite pentru tratarea rãnilor (mucegaiul fiind materia primã din
care Alexander Fleming a obținut în anul 1928 penicilina, primul antibiotic)
-a esenței de mac pentru calmarea durerilor (opiul, unul dintre primele anestezice, se
extrage din sãmânța de mac)
-a uleiului de ricin, astãzi component important în industria famaceuticã.

ASPIRINA

Aspirina este primul medicament de sintezã, este cel mai vândut din toate timpurile și are
acțiune antipireticã, analgezicã (calmeazã durerea) și antiinflamatoare. Compusul natural
existã în coaja de salcie.
În cantitãți mari este nocivã: provoacã ulcere stomacale, boli ale ficatului și reduce
concentrația în vitamina A din organism.

MEDICAMENTE ANTIBACTERIENE

Prin descoperirea microbilor, de cãtre Luis Pasteur și a bacilului care provoacã tuberculoza
(numit bacilul Koch, dupã numele descoperitorului sãu, Robert Koch) s-a deschis o nouã
direcție de cercetare: omorârea microbilor prin orice mijloace.

SULFAMIDE

Primul medicament din aceastã clasã, sulfamida aibã a fost descoperitã de un biolog, care a
studiat efectul coloranților asupra
microorganismelor. Sulfamidele au acțiune bacteriostaticã (împiedicã dezvoltarea bacteriilor).

În practica medicală se foloseşte un număr mare de sulfamide care sunt obţinute prin sinteză
şi sunt derivaţi ai sulfamidei albe. Un astfel de produs este sulfatiazolul, utilizat mai ales în
tratarea unor infecţii ale tubului digestiv.
 ANTIBIOTICE

Penicilina a fost descoperită de A. Fleming În anul 1929 din întâmplare: el a uitat descoperite
în atmosfera de laborator culturi de bacterii pe care s-a dezvoltat mucegai. Examinând
la microscop cultura mucegăită a constatat că în vecinătatea zonelor cu mucegai toate
bacteriile erau moarte. Faptul a sugerat ideea că mucegaiul secretă substanţe cu puterinc efect
antimicrobian.
Acestea au fost denumite anitbiotice (anti – împotriva, bios – viaţă, cu referire la viaţa
bacteriilor).
Penicilina se obţine industrial prin creşterea unor mucegaiuri de tip Penicillium natatum şi
Penicillium chisogenum pe medii nutritive.
Orice infecţie de origine microbiană se tratează astăzi prin .. administrarea de antibiotice. În
functie de natura infecției se administrează un anumit tip de antibiotic: cu o anumită structură,
astfel încât recunoaşterea moleculară să fie eficientă şi boala să fie
tratată. Abuzul de antibiotice are ca efect diminuarea eficacității lor prin creşterea rezistenţei
bacteriilor la acţiunea acestora.

VITAMINE

În anul 1912 Casimir Funk, biochimist american de origine poloneză descoperea compuşii
organici esenţiali pentru viaţă şi sănătate.
Deoarece a crezut iniţial că aceştia fac toţi parte din clasa aminelor i-a numit vital amine,
nume care, în timp, prin transformări
specifice limbii vorbite şi apoi scrise, a devenit vitamine. Timpul i-a dat dreptate lui C. Funk
şi anume că vitaminele sunt vitale (dar l-a infirmat în privinţa faptul că toate sunt amine).
Vitaminele sunt compuşi organici pe care organismul nu-i poate sintetiza pe măsura nevoilor
sale, de aceea asigurarea necesarului de vitamine este posibil numai printr-o alimentaţie
corectă şi variată. O alimentaţie monotonă, bazată pe alimente semipreparate şi lipsa
legumelor şi a fructelor din dieta zilnică fac imposibilă asigurarea minimului de vitamine în
organism.
Scăderea conţinutului de vitamine din organism determină instalarea bolii cunoscute sub
numele de avitaminoză.

Carența în vitamine se regleazã printr-o alimentație echilibratã și printr-o administrare, sub

control medical, a vitaminelor obținute în laborator, prin sintezã ; acestea sunt condiționate ca
și medicamentele și sunt comercializate sub formã de comprimate, comprimate efervescente,
capsule sau fiole.
Luate fără discernământ , unele vitamine nu se elimină din organism şi produc
hipervitaminoze, boli cu efecte grave la nivelul sistemului nervos.
Clasificarea vitaminelor se face după solubilitatea lor, determinată de structura moleculei.
Există vitamine care sunt solubile în apă , numite hidrosolubile şi vitamine care sunt solubile
în grăsimi şi solvenţi organici, numite liposolubile.

Vitaminele hidrosolubile se pot pierde uşor în timpul spălării, păstrării, fierberii etc.
produselor alimentare datorită solubilităţii
lor în apă; se absorb uşor în tubul digestiv mai ales în medii acide; excesul se elimină prin
urină şi nu dau decât rar hipervitaminoze;
organismul nu face rezerve importante pentru aceste vitamine; avitaminozele apar imediat.

Vitaminele liposolubile se pierd prin îndepărtarea lipidelor din alimentaţie , dar nu se pierd la
prelucrarea alimentelor; la depăşirea necesarului zilnic excesul se depozitează în lipidele din
ţesuturi şi mai ales în cele din ficat, ceea ce face ca avitaminozele să apară târziu; pot provoca
hipervitaminoze.

DROGURI

În urmă cu 6000 de ani, sumerienii foloseau pentru calmarea durerii extractul de mac, care
conţinea opiu. Grecii beau lethe, băutură pe bază de mandragora, plantă care conţine
scopolamină, substanţă care induce stări de uitare de sine şi ameţeală. De la greci a rămas
cuvântul narkotikos (care induce ameţeală), folosit atât pentru extractul de mac cât şi pentru
băutura lethe. În limbajul contemporan cuvintele drog şi narcotic sunt sinonime.
Între aliment, medicament şi otravă diferenţa constă doar în concentraţie.
Alcaloizii sunt un exemplu: pot fi esenţe alimentare, medicamente (administrate sub formă de
tincturi, extracte şi substanţe pure) sau pot fi droguri.

Clasificarea drogurilor

Dupa efectul produs asupra sistemului nervos central:

- Produse depresoare (opiul, morfina, heroina, barbituricele, benzodiazepinele,
tranchilizantele, hipnoticele, metaqualona, etc.)
- Produse stimulente (cocaina, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele, etc.)
- Produse perturbatoare sau halucinogene (cannabis-ul, LSD-ul, fencyclidina, mescalina,
psilocybina, etc)
Dupa originea produsului:
- Produse naturale
- Produse de semi-sinteza
- Produse de sinteza
Dupa regimul juridic al substantelor:
- Substante a caror fabricare si administrare sunt supuse controlului (morfina, barbituricele,
etc)
- Substante total interzise (LSD, heroina, crack)
Dupa dependenta generata:
- Droguri care creeaza dependenta fizica
- Droguri care creeaza dependenta psihica
- Droguri care creeaza dependenta mixta

Morfina al cărei nume derivă din numele Morpheus (zeul roman al viselor) este principalul
constituent al extractului de mac, numit opiu (care în limba greacă înseamnă suc de mac); a
fost izolată pentru prima dată în anul 1803 de farmacistul german Friederich SertDrner. Este
calmantul durerii profunde cu cea mai puternică acţiune . În concentraţii mari devine drog:
induce stări de apatie, de euforie, comă şi deces.
Tot în extractul de mac există codeină , folosită pentru calmarea tusei, precum şi papaverină ,
folosită pentru relaxarea musculară , alcalozi care nu sunt droguri.

Canabisul afectează memoria de scurtă durată, logica, abilitatea de mişcare, abilitatea de a

efectua efort fizic complex. Canabisul este şi mai periculos când este combinat cu alcoolul.
Efectele pe termen lung sunt creşterea riscului de apariţie a bronşitei şi a cancerului pulmonar
precum şi apariţia perturbărilor psihice.

Heroina este cel mai periculos drog; starea de euforie indusă de drog durează în mod obişnuit
4-6 ore. Sub influenţa heroinei pupilele sunt contractate, pleoapele sunt căzute, apare
depresie, apatie şi descreşte activitatea fizică. Doze mai mari de heroină pot induce somn,
vomă şi respiraţie superficială. O supradoză poate cauza convulsii, comă şi moarte.

Barbituricele sunt cele mai folosite medicamente prescrise pentru inducerea relaxării şi a
somnului. Administrate fără discernământ şi în concentraţie mare afectează sistemul nervos
central: apar stări de pierdere a echilibrului, vomă, puls accelerat. O supradoză induce coma
profundă şi moarte.

Cocaina este un compus natural care se extrage din frunzele unei plante originare din
America de Sud, numit arborele de coca. Cocaina
este o pulbere albă. Este folosită în medicină ca anestezic puternic. În concentraţii mari devine
drog! O supradoză poate cauza agitaţie extremă, stop respirator, stop cardiac şi moarte.

Ecstazy, numit şi Adam, MDMA sau X-TC este un drog sintetic, psihoactiv şi halucinogen.
Ecstazy este un aşa-numit „designer drug” (drog proiectat). Efectele asociate consumului de
Ecstazy sunt: probleme psihice, tulburări ale somnului, anxietate severă, nevoia irezistibilă de
a consuma drogul şi paranoia. În doze mari este mortal.

LSD (dietilamida acidului lisergic) este unul dintre cele mai puternice și mai bine studiate
halucinogene. Efectele fizice includ: dilatarea pupilelor, scăderea temperaturii corpului,
greaţă, „piele de găină”, creşterea glicemiei şi a ritmului cardiac. În faza halucinatorie,
drogatul are modificări în percepţia spaţiului şi a timpului, însoţite de percepţia distorsionată a
mărimii şi formei obiectelor, a mişcărilor, culorilor, sunetelor, atingerii şi în abilitatea
consumatorului de a percepe obiecte prin intermediul simţurilor.

Drogurile practic sunt simple substanțe care și-au găsit receptori în organismul nostru, care
acționează prin grăbirea, încetinirea sau modificarea proceselor unui anumit organ.
Dependența este o noțiune generalizată, există persoane dependente de internet, de fast food
asta deoarece orice substanță care îți induce o stare mai mult sau mai puțin falsă de bine iți
activează un sistem de recompensare al creierului care eliberează anumite substanțe precum
dopamina sau serotonina, responsabile pentru starea ta de spirit. Acest tip de dependență se
numește dependență psihică, dependența fizică implică sevrajul care intervine odată cu
retragerea substanței, acest tip de dependență îl intalnim în rândul drogurilor tari (heroina,
metamfetamina, alcool, cocaina).

Mod de functionare

Fiecare drog acționează asupra unui neurotransmițător sau receptor la nivelul sinapselor din
neuroni, această acțiune ducând în general la efecte adverse pe termen lung:

Neurotransmițător/receptor Clasificare Exemple

Serotonină Antagoniști ai receptorilor LSD, psilocibină,

pentru serotonină mescalină, DMT

Inhibitori ai recaptării fluoxetine, sertraline

serotoninei (SSRIs)

Substanțe care stimulează

eliberarea de serotonină

GABA Antagoniști ai receptorilor etanol, barbiturice,

pentru GABA diazepam, tujonă

Inhibitori ai recapturării tiagabină

GABA

Antagoniști selectivi ai muscimol, acid

receptorilor pentru GABA ibotenic
Receptori Opioid-ergici Agoniști ai receptorilor pentru morfină, heroină,
μ-opioid oxicodonă

Receptori pentru μ-opioid naloxonă, naltrexonă

(agoniști inverși)

Agoniști ai receptorilor pentru salvinorin A,

κ-opioid butorphanol,
nalbuphine

Dopamină Inhibitori (blockers) ai cocaină, amfetamină,

transportorului de dopamină metilfenidat

Antagoniști ai receptorilor haloperidol,

pentru dopamină droperidol

Monoamin oxidază (MAO) Inhibitori MAO (Monoamin phenelzine,

oxidază) (MAOIs) iproniazid

Molecule ce interacționeaza amfetamină,

cu transportorul de MAO metamfetamină

Receptor NMDA Antagoniști ai receptorilor ketamină, PCP,

NMDA (N-Metil-d-aspartat) DXM

Norepinefrină Inhibitori ai recaptării de amoxapine,

norepinefrină atomoxetine,
mianserin

Cannabinoid receptor Agoniști ai receptorilor THC

cannabinoid-ergici

Acetilcolină Substanțe colinergice nicotină

(agoniști ai acetilcolinei)

Substanțe anticolinergice scopolamină,

(antagoniști ai acetilcolinei) dimenhydrinat,
difenhidramină
Adenozină Metilxantine (Antagoniști ai cafeină, teobromină
receptorilor pentru adenozină
[2]
)

Receptor AMPA Antagoniști ai receptorilor acid kinurenic,

AMPA (acid α-amino-3- NBQX
hidroxi-5-metil-4-isoxazol
propionic)

Melanocortin receptor Antagoniști ai receptorilor bremelanotid

pentru melanocortină

Bibliografie
https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/chimie-generala/droguri-proteine-vitamine-
331607.html
http://referat.clopotel.ro/Drogurile-6379.html
https://www.slideshare.net/teddy0009/drogurilechimie
https://en.wikipedia.org/wiki/Oxycodone
https://en.wikipedia.org/wiki/Drug