ADN

ADN-ul este unul din cei doi acizi nucleici, care au rol fundamental în ereditatea
organismelor vii, fiind purtătorii informației genetice.

Mulecula de ADN are o stuctură specifică, o moleculă alcătuită din două catene lungi
de aminoacizi, două fire răsucite în spațiu după modelul unei spirale continui. Structura
acesta bicatenară are stabilitate fizică bine asigurată atât pe verticală cât și pe orizontală.

Istorie
ADN-ul a fost descoperit în 1869, rolul său crucial în transmiterea informațiilor
genetice și în ereditate nu a fost stabilit până la mijlocul secolului XX. La începutul anilor
1950, Watson și Crick erau doar doi dintre numeroșii cercetători care încercau să alfe
structura moleculei de ADN. În dimineața zilei de 28 februarie 1953, au reușit să
demonstreze că molecula de ADN era un polimer cu structura dublu elicoidală, adică o
spirală ca o scară răsucită, alcătuită din două benzi de ADN, conținând fiecare un lanț lung de
nucleotide.Cei doi au descoperit că ADN-ul are capacitate de a se replica. Ca orice mare
descoperire, și acestea și-a luat porția de controverse. Se spunea că cei doi britanici ar fi avut
acces la studiile efectuate de Rosalind Franklink, pe aceleași subiect. Colegul acestea,
Maurice Wlikins le-a fi arătat radiografiile la care lucrau, înainte de a se anunța public
descoperirea structurii ADN-ului. În 1962, când Crick și Watson au câștigat premiul Nobel, l-
au împărțit cu Wilkins. Rosalind Franklin, a murit în 1958, fără să se afle ce rol important au
jucat radiografiile făcute de ea.)

Structura chimică
Acizii nucleici sunt substanțe chimice macromoleculare și reprezintă cei mai lungi
polimeri din lumea vie. Unitățile structurale ale acestora se numesc monomeri și sunt
reprezentați de nucleotide, macromolecula de acid nucleic fiind un polinucleotid. Nucleotidul
este o structură simplă alcătuită din 3 componente:

 O bază azotată
 O pentoză (monozaharid)
  Un rest de acid fosforic (fosfat anorganic)

Pentozele, care intră în structura ADN-ului sunt: D-2-dezoxiriboza. ADN-ul este

alcătuit din două lanțuri (catene) polinucleotidice. Pentozele și radicalul fosforic sunt comune
tuturor macromoleculelor de AND din lumea vie, bazele azotate fiind cele care conferă
specificitate în cadrul fenomenului ereditar. Radicalul fosfat conferă caracter acid și sarcini
negative a moleculelor.

Fiecare acid nucleic conține 4 tipuri de nucleotide, diferența dintre ele constând în
bazele azotate care intră în structural lor: adenina (A), guanina (G), citozina (C) și timina (T)
pentru AND și adenină, guanină, citozină și uracil (U) pentru ARN. Bazele azotate sunt de 2
tipuri:

- Purinice: adenina și guanina

- Pirimidinice: citozina, timina șu uracilul.

Cele purinice au la bază două cicluri condensate ce înseamnă 5 atomi de carbon și 4

atomi de azot, iar cele pirimidinice au un singur ciclu cu 4 atomi de carbon și 2 atomi de azot.
Între nucleotidele macromoleculelor de acizi nucleici se stabilesc 2 tipuri de legături:

- Intracatenare: sunt legături covalente, de înaltă energie, pe care le

realizează radicalul fosfat cu pentozele înre al treilea carbon al unui nucleotid si al
cincilea carbon al pentozei nucleotidului următor. Aceste legături sunt baza structurii
primare (monocatenare) a ADN-ului, această structură fiind scheletul de care se leagă
bazele azotate.
- Intercatenare: sunt legături dintre nucleotide aparținând celor 2 catene
polinucleoridice și se realizează între bazele azotate purinice și celor pirimidinice.
Sunt legături de hidrogen, cu energia joasă, bazele azotate fiind plasate într-un mod
foarte precis în moleculele acizilor nucleici. În ADN întotdeauna adenina este legată
de timină prin legături duble, iar citozina legată de guanină prin legături triple.

Există doar 4 tipuri de nucleotide pentru fiecare acid nucleic, însă posibilitățile de
recombinare, codificare biochimică și implicit de realizare de seturi diferite de informație
ereditară sunt teoretic infinite. În mod normal secvența activă de nucleotide a
macromoleculelor de acizi nucleici conține minim 3 mii de nucleotide, ajungând la limite
superioare de sute de mii de milioane de nucleotide. În plus, unitățile de tip A-T și C-G pot
alterna și se pot repeta de 2-3 ori. Prin urmare acizii nucleici dețin un enorm potențial de
codificare asigurând transmiterea informației genetice de la o generație la alta în cursul
procesului de diviziune celulară.

ADN-ul este o substanță macromoleculară bicatenară formată din două catene

polinucleotidice care se răsucesc helicoidal în jurul unui ax comun.

Structura primară monocatenară

Este rezultatul esterificării și ordonării liniare a nucleotidelor în catena moleculei de
acid nucleic, aceasta fiind modalitatea sub care informația ereditară este codificată biochimic.
Legăturile 3 – 5 și 5 – 3 fosfodiesterice dintre radicalul fosfat al unui nucleotid și hidroxilul
pentozei din poziția 3 sau 5 a nucleotidului formează catene lungi, neramificate rezultând
dispunerea în tandem a macromoleculelor ADN în cromozom conferindu-i acestuia o
structură tridimensională.

Structura secundară bicatenară

Este dată de ansamblarea a celor două catene mononucleotidice sub forma unui dublu
helix cu diametrul de 2 nm și spirala de 3,4 nm, fiecare spiră a dublului helix cuprinzând 10
nucleotide. Lanțurile polinucleotidice sunt antiparalele, legăturile fosfodiesterice fiind
realizate pe primul lanț între carbonul 3 al dezoxiribozei unei nucleotide și carbonul 5 al
nucleotidei următoare, iar la nivelul celuilalt lanț legăturile fosfodiesterice sunt realizate
invers C5-C3.

Principiul complementarității
În cazul structurii secundare, secvența bazelor dintr-o catenă determină secvența
bazelor din catena opusă datorită faptului că acestea au secvențe complementare, adenina
fiind complementară timinei iar guanina complementară citozinei. Există două punți de
hidrogen între adenină și timină și trei între guanină și citozină, punți care se desfac la căldură
și conduc la separarea monocatenelor de ADN, având loc denaturarea ADN-ului. Legăturile
G-C, care conțin 3 legături de H se desfac mai greu decât A-T care au 2 legături. Prin răcirea
lentă a amestecului monocatenelor denaturate, acestea se asociază pe baza complementarității
și refac structura inițială (renaturare). Așa se explică modul în care se produc replicarea
ADN-ului, repararea ADN-ului, sau transcrierea informației.
 Sinteza ADN
Procesul de sinteză al ADN-ului este cel mai important eveniment în cazul diviziunii
celulare care asigură transmiterea integrală a informației genetice stocată în ADN-ul
cromozomial. Faptul că ADN-ul nu se epuizează în cursul diviziunii se datorează precelului
de replicare, proces programat genetic de separare a catenelor și a ansamblarea
complementară de nucleotide pe fiecare catenă matriță creându-se astfel noi molecule de
ADN.

Replicarea este semiconservativă și se face după modelul fermoarului produs de

Watson și Crick, conform căruia dublu helix se desface progresiv similar cu un fermoar și
expune baze libere de pe fiecare catenă. Datorită complementarității, fiecare bază expusă se
va lega de pe baza complementară.

Enzimele implicate în procesul de replicare sunt:

Topoizomeriaza – inițiază desfacerea dublului helix al ADN-ului parental.

Helicaza – implicată în desfacerea legăturilor dintre cele 2 catene parentale alături de

topoizomeriaza.

SSB – proteina care stbilizează catenele separate și oprește recombinarea celor 2

matrițe.

ADN – polimeraza – familie de enzime care asigură creșterea lanțului ADN nou
format prin legarea nucleotidelor complementare la catena matriță. Implicate și în corectarea
erorilor apărute în replicare.

Ligaza – legarea segmentelor scurte de ADN nou-formate la catena matriță.

Principii
1. Fiecare catenă de ADN expusă este matriță pentru sinteza unei catene
noi
2. În molecule de ADN rezultate prin replicare va exista întotdeauna o
cetenă veche (matrița) și una nou sintetizată prin legarea bazelot azotate
complementare.
Bibliografie
1. ADN-ul - https://anatomie.romedic.ro/adn
2. BIOCHIMIA ACIZILOR NUCLEICI -
https://www.bio.unibuc.ro/pdf/licenta_2014/biochimie/Acizi_nucleici.pdf
3. Watson și Crick descoperă stuctura moleculei de ADN -
https://publimix.ro/blog/caleidoscop/1953-structura-ADN