Curs 1

G- compoziția genetică a unui organism

F- aspectul fizic al unui organism

Codul genetic ( alfabetul vietii ) – sistemul biochimic care stabilește relația dintre acizii
nucleici și proteine
Informația genetică codificată în cele 4 baze azotate ale ADN-ului (adenină- A,
guanină- G, citozină- C și timină- T) trebuie tradusă pentru constituirea celor 20 de
aminoacizi

Structura acizilor nucleici

Acizii nucleici sunt din punct de vedere chimic polimeri rezultați în urma legării prin legături
fosfodiesterice unui număr mare de nucleotide
ADN - stocarea, codificarea
ARN – decodificare

NUCLEOTID

Molecula de acid nucleic este alcătuită din unităţi de bază (monomeri) denumite
nucleotide, unite între ele prin legături fosfodiesterice (legături chimice de tip
covalent). Fiecare nucleotidă este alcătuită din trei tipuri de molecule, respectiv:
bază azotată, pentoză (gucid alcătuit din cinci atomi de carbon), un rest fosforic

1. Bazele azotate
Bazele azotate sunt substanţe organice alcătuite din atomi de carbon şi de azot. Există două
tipuri de baze azotate:
• - purinice alcătuite din două cicluri care prezintă cinci atomi de carbon şi patru atomi de
azot: adenină (A) şi guanină (G) prezente atât în ADN cât şi în ARN
• - primidinice cu un singur ciclu care prezintă patru atomi de carbon şi doi atomi
de azot: citozină (C), timină (T) şi uracilul (U). C şi T sunt prezente în ADN iar C şi U în ARN

Bazele azotate prezintă fenomenul de tautomerie

Tautomeria - proprietatea unor substante organice izomere de a trece cu
ușurință una în alta, prin rearanjarea unor atomi sau grupe de atomi
Forme tautomerice baze azotate:
ceto – enolica ( lactam – lactim)
amino – iminica

2. Monozaharidul ,componentă glucidica, este o pentoză în care atomii de carbon se notează

cu cifre arabe însoţite de indicele prim: dezoxiriboză (2-deoxiriboză) în ADN si riboză la
ARN

Nucleozid

1
Curs 1
Unirea printr-o legatură covalentă N-glucidică dintre baza azotată şi pentoză cu
formarea unei structuri denumită nucleosid. La bazele purinice, legătura N-glucidică se
formează între poziţia N9 a purinei şi poziţia C1 a pentozei, iar la bazele pirimidinice legătura
se realizează între poziţia N1 a bazei şi poziţia C1 a pentozei

O nucleotidă se defineşte astfel ca fiind un ester fosforic al nucleozidului corespunzător.

3. Radicalul fosfat

Se formeaza astfel catene lungi de nucleotide al căror schelet are structura:

PO4-C5'-C4'-C3'-O-P-O-C5'-C4'-C3'-O.............P-O-C5'-C4'-C3’-OH
Radicalul fosfat asigură legatura fosfodiesterică, în direcţia 3'- 5', între două
nucleotide adiacente, stabilită între gruparea hidroxil (OH) a C3 a deoxiribozei/ribozei unui
nucleotid şi radicalul fosfat ataşat la C5 al nucleotidului învecinat

La formarea unui nucleotid sunt necesare două reacţii, fiecare decurgând cu eliminarea unei
molecule de apă

• Grupurile fosfat suplimentare pot fi adaugate nucleozid 5’- monofosfatilor pentru a forma
difosfati si trifosfati
• ATP este sursa de energie majora pentru activitatea celulara

STRUCTURA PRIMARA

Un polimer de acid nucleic prezinta o grupare 5’-fosfat libera la un capat si o

grupare 3’-OH libera la celalalt capat. Secventa este citita de la capatul 5’-
terminal liber folosind literele utilizate in prescurtarea bazelor
Exemplul din imagine se citeste:
5’—A—C—G—T—3’
Nucleotidele se leagă între ele prin legături fosfodiesterice. Asemenea
lanţuri de nucleotide poartă numele de catene polinucleotidice şi reprezintă structura
primară a unui acid nucleic (monocatene de acid nucleic)

STRUCTURA SECUNDARA ADN

Cele două lanţuri polinucleotidice sunt antiparalele, adică la unul dintre ele,
legăturile fosfodiesterice se realizează între C3 al dezoxiribozei unei nucleotide şi C5 al
nucleotidei următoare, pe când la nivelul celuilalt lanţ polinucleotidic,
legăturile fosfodiesterice se realizează invers: C5→C3
.

2
Curs 1
• Împerecherea între bazele azotate are la bază principiul complementarităţii,
cel mai de seamă în organizarea şi funcţionarea materialului genetic ereditar. Astfel adenina
(A) este complementară timinei (T), iar guanina (G) este complementară citozinei (C).

• Împerecherile de baze se realizează prin intermediul unor punţi de hidrogen:

două între adenină şi timină (A = T) şi trei între guanină şi citozină (C ≡ G).

Adenina in forma iminica de cupleaza cu citozina ci nu cu timina

Citozina iminica se imperecheaza cu adenina, nu cu guanina
Enol timina se cupleaza mai bine cu guanina, decât cu adenina
Enol guanina se leagă cu timina mai bine decât cu citozina.

Specia Compoziţia în baze % Raportul dintre baze

Om Adenină Guanină Timină Citozină A/T G/C A+T/G+C

Legile lui Chargaff :

- catenele din molecula dublu catenară sunt complementare între ele: adeninei de pe o
monocatenă îi corespunde timina de pe cealaltă catenă, cele două baze fiind unite prin două
legături de hidrogen (A = T); şi guanina, este complementară cu citozina, de care se leagă prin
trei legături de hidrogen (G ≡ C)
- există o aproximativă egalitate între numărul moleculelor de adenină şi a celor de timină şi
respectiv, între numărul de guanine şi citozine, ceea ce înseamnă că suma bazelor
complementare va fi egală: A + G= T + C
- raportul dintre bazele azotate complementare este egal cu unu, adică: A/T şi G/C =1
- raportul dintre suma bazelor complementare este supraunitar, adică: A+T/G+C este diferit
de 1

Caracteristicile moleculei ADN de tip B sunt:

- diametrul este de aproximativ 20 Angstrom (Å)

- distanţa necesară unei rotaţii complete de 360 (pasul elicei) este de 34 A şi cuprinde o
spiră cu 10 nucleotide

- distanţa dintre doua perechi de baze (pb) consecutive este de 0.34 nm

In configuraţia ei spaţială, molecula de ADN prezintă două şanţuri laterale (incizuri) : unul
mic cu rol în fixarea proteinelor histonice şi altul mare la nivelul căruia se ataşează moleculele
proteice reglatoare:
– șanțul mare – larg de 22 A
- șanțul mic – larg de 12 A

În funcţie de configuraţia spaţială a moleculei de ADN au fost descrise

3
Curs 1
trei tipuri izomorfe:
- tipul B care corespunde stării naturale ADN
- tipul A care în comparaţie cu B prezintă un helix mai larg, cu orientare tot dextrogiră, are
diametrul de cca. 23 A, 11 baze/ spiră, un unghi de +34,7o, pasul
de 34 Å şi prezintă bazele azotate orientate puternic spre interior
- tipul Z (ADN-senestra) prezintă dublul helix cu orientare levogiră, axul fosfo-glucidic are o
formă caracteristică în zig-zag, diametrul moleculei este de 18 Å , prezintă 12 baze
azotate/elice, pasul de 44 Å, şi un unghi de -30o.

Datorită structurii bicatenare, macromolecula de ADN poate suferi fenomene de

denaturare-renaturare

Punțile de H se desfac la căldură și conduc la separarea monocatenelor de ADN,

având loc denaturarea ADN-ului. Legăturile G-C care conțin 3 legături de H se
desfac mai greu decât A-T care au 2 legături. Prin răcirea lentă a amestecului
monocatenelor denaturate, acestea se asociază pe baza complementarității și
refac structura inițială (renaturare).

Organizarea celulara ADN

ADN-ul celular - 25 de molecule diferite de ADN, 24 aflate în cromozomi și o moleculă aflată

în mitocondrii. Fiecare celulă umana conține 25 de molecule de ADN, informația genetică
totală a tuturor celulelor organismului ajungând la 7
picograme de ADN în totalitatea celulelor diploide și 3,5 picograme de ADN în totalitatea
celulelor haploide.
.
Celula umană prezintă două surse de ADN:
- nuclear – molecule dublu catenare, liniare, transmise de la ambii genitori
- mitocondrial – molecule circulare, transmise numai pe linie maternă
După localizarea ADN în genomul uman, acesta se clasifică în ADN:
- genic, aproximativ 25% din genomul uman, este reprezentat în proporţie mică (10%)
de ADN codant (exoni) şi în marea majoritate (90%) de ADN necodant
- extragenic, aproximativ 75% din întregul genom uman

În funcţie de frecvenţa repetiţiei secvenţelor nucleotidice există ADN:

- ADN-ul nerepetitiv (unic), secvenţe corespunzătoare genelor
codificatoare pentru lanţuri polipeptidice
- ADN-ul repetitiv – înalt repetitiv
- moderat repetitiv

• Genetica medicala – se ocupa cu identificarea, diagnosticarea, tratarea si

recuperarea pacientilor cu afectiuni genetice

4
Curs 1
• Citogenetica- studiază componenții celulari ai ereditatii

• Genetică moleculară - studiul structurii și fiziologiei genelor la nivel molecular

Genetica dezvoltării ontogenetice- studiază mecanismele prin care genele

coordonează procesul de diferențiere, dezvoltare și reglare a organismului pe
toate perioadele ontogenetice

Genetica populației (genetica antropologică) - studiază structura genetică a populațiilor ca

rezultat al interferenței dintre genofondul populației
(rezervorul genetic al populației) și factorii ambientali

Genomica - se ocupă cu interpretarea clinică a datelor obţinute prin

secvenţierea întregului genom, oferă un diagnostic precis al bolilor cauzate de
mutaţii genetice şi un tratament personalizat pentru acestea

• Radiogenetica – cercetează efectele radiațiilor ionizante asupra genotipului

• Imunogenetica-cercetează mecanismele reglării genetice a răspunsului imun

Bolile cauzate total sau partial de Rolul geneticii in medicina factorii genetici sunt 3 mari
categorii: Disfunctiile cromozomiale la care defectul e cauzat de o deficienta de intreg
cromozom sau pe segmente cromozomiale.
Global, disfunctiile cr sunt comune, afectand cca 7 din 1000 copii nn vii si provocand aprox
50% din avorturile spontane in primul trimestru de sarcina
Defectele unei singure gene cauzate de mutatii patologice produse in gene individuale, fie in
ambii cromozomi omologi fie doar intr-unul. Incidenta bolilor monogenice grave in populatia
pediatrica a fost estimate la 1 din 300 copii nn vii.
Boli multifactoriale- prezinta 2 componente: genetica si de mediu