ADN-ul

ADN-ul sau acidul dezoxiribonucleic este materialul ereditar la om și la majoritatea

organismelor. Aproape fiecare celulă din corpul unei persoane are același ADN. Majoritatea
ADN-ului este localizat în nucleul celular (ADN nuclear), dar o cantitate mică de ADN se poate
găsi și în mitocondrii (ADN mitocondrial sau mtDNA). Mitocondriile sunt structuri din interiorul
celulelor responsabile cu producția de energie necesară funcționării fiecărei celule.

ADN-ul este o moleculă lungă ce conține codul genetic unic al fiecăruia dintre noi. Ca o carte de
rețete, acesta conține instrucțiunile necesare pentru sinteza oricărei proteine din corpul nostru.

Informațiile din ADN sunt stocate ca un cod format din patru baze
chimice: adenină (A), guanină (G), citozină (C) și timină (T). ADN-ul uman este format din
aproximativ 3 miliarde de baze și mai mult de 99% din aceste baze sunt identice la toți oamenii.

Ordinea sau secvența acestor baze determină informațiile disponibile pentru construirea și
întreținerea unui organism, similar modului în care literele alfabetului apar într-o anumită ordine
pentru a forma cuvinte și propoziții.

Funcțiile ADN-ului
 ghidează celula (împreună cu ARN) în crearea de noi proteine care determină toate
trăsăturile noastre biologice
 realizează transmiterea genelor, de la o generație la alta, cu alte cuvinte ADN-ul poate fi
copiat.

Cheia tuturor acestor funcții se găsește în structura moleculară a ADN-ului, așa cum este descris
de Watson și Crick.

Care este structura ADN-ului?

Deși poate părea complicat, ADN-ul dintr-o celulă este într-adevăr doar un model format din
patru segmente diferite numite nucleotide. Imaginați-vă un set de blocuri care are doar patru
forme sau un alfabet care are doar patru litere. ADN-ul este un șir lung din aceste blocuri sau
litere. Fiecare nucleotid constă dintr-un zahăr (dezoxiriboză) legat pe o parte de o grupare fosfat
+ și  pe cealaltă parte de o bază azotată.

Există două clase de baze azotate numite purine și pirimidine. Cele patru baze azotate (litere) din
alfabetul ADN sunt:

 adenină (A) – o purină

 citosina (C) – o pirimidină
 guanină (G) – o purină
  timina (T) – o pirimidină

Bazele azotate de pe cele două catene de perechi de ADN se completează, purină cu pirimidină
(A cu T, G cu C) și sunt menținute împreună de legături slabe de hidrogen.

Watson și Crick au descoperit că ADN-ul are două catene și că acestea sunt răsucite împreună,
ca o spirală, formând – dublu helix. Lanțurile spiralei cuprind porțiunile de zahăr-fosfat de
nucleotide adiacente legate între ele. Fosfatul unui nucleotid este legat covalent (o legătură în
care una sau mai multe perechi de electroni sunt împărțite de doi atomi) la zahărul următoarei
nucleotide. Legăturile de hidrogen dintre fosfați determină torsiunea ADN-ului. Bazele azotate
sunt situate spre interior pe scară și formează perechi cu baze pe cealaltă parte, ca niște trepte.