EMBRIOLOGIE SI GENETICA MEDICALA

CURS 1
DR DIANA SZUCS
Notiuni elementare de genetica
• Genetica este o ramura a biologiei care studiaza fenomenele si legile
ereditatii si ale variabilitatii organismelor.
• Gregor Mendel afost primul om de stiinta care a studiat ereditatea
(concept observant de milenii) in mod stiintific urmarind modul de
transmitere a trasaturilor (fenotip) si cum este afectata fenotiparea
progeniturilor .
• Transmiterea ereditara a caracterelor si mecanismul molecular de
transmitere al genelor sunt temele principale ale geneticii;
• Structura ,functia,variabilitatea si distribuia genelor sunt studiate la
nivel celular ,al organismului si populational;
• Studiul organismelor din punct de vedere genetic se aplica la toate
domeniile vietii de la virusuri,arhee,bacterii plante,animale pina la om.
Genetica mendeliana

• Ereditatea caracterelor a fost observata inca din antichitate.

• Demonstrarea stiintifica a acestui fapt ii revine calugarului austriac Gregor
Mendel in secolul al XIX-lea (parintele geneticii) care a stability legile
transmiterii caracterelor ereditarecunoscuta si Legile lui Mendel.
• In 1903 apare teoria conform careia cromozomii sunt purtatorii ereditatii;
• In 1909 ca genele sunt localizate pe cromozomi
• In 1927 apare termenul de mutatie pentru a descrie modificarile
materialului genetic
• In 1953 este descrisa structura elicoida dublu-catenara a ADN-ului
• In 1957 este descries mecanismul de replicare a AND-ului
Notiuni elementare de genetica

• Gena este o unitate moleculara a ereditatii in organismele vii;

• -comunitatea stiintifica a denumit astfel portiuni de AND sau ARN care codifica un
polipeptid specific si care determina expresia fenotipica a unui caracter
• - organismele vii depind de gene deoarece codeaza toate proteinele si lanturile ARN
functionale ;
- genele contin informatia pentru construirea si functionarea celulelor unui organism;
- transmit mai departe caracterele descendentilor;
- gena structurala este formata din exoni ( secvente a caror informatie se regaseste in
proteina codata) si introni ( secvente necodante) .
- genele sunt pozitionate pe cromozomi ,pozitia fiecrei gene se numeste locus(la plural
loci),cei doi loci omologi ,pe perechea de cromozomi omologi ,pot fi ocupati de
versiuni identice sau diferite ale aceleasi gene numite alele.
Legile lui Mendel
• La nivel fundamental trasaturile ereditare se transmit prin gene.
• Acest lucru a fost observant de Mendel care a studiat segregarea
trasaturilor la plante(mazare).In experimentele sale a observant ca la
mazare culoarea florilor ( alb sau mov)era de fiecare data sau alb sau mov
niciodata variante intermediare ale acestora.
• Mazarea este o specie diploida adica are 2 copii ale aceleasi gene(o copie
mostenita de la fiecare parinte).Organismele diploide cu 2 copii ale
aceleasi allele a unei gene sunt homozygote in timp ce organismele cu 2
allele diferite ale unei gene sunt heterozygote.
• Omul are o structura genotipica diploida.
• Setul de alele ale unui organism dat de numeste genotip in timp ce
caracterele observabile transmise se numeste fenotip.
Legile lui Mendel

• Cind organismele au o gena heterozigota ,adesea una din alele este

dominanta ea determinind fenotipul organismului iar cea de-a doua
este recesiva(caracterul transmis de ea nu se observa in
fenotip).Unele alele nu au dominanta completa sunt semi-dominante
si exprima un fenotip intermediar sau au codominanta si exprima
ambele fenotipuri.
• Cind o pereche de organisme se reproduce sexuat progeniture
mosteneste la intamplare una din cele doua allele ale fiecarui
parinte.Aceste observatii ale mostenirii discrete si ale segregarii
alelelor sunt cunoscute ca PRIMA LEGE A LUI MENDEL sau legea
segregatiei
Legile lui Mendel

• Organismele au mii de gene în componență,

• In organismele cu reproducere sexuata aceste gene sunt în general
grupate independent una de cealalta. Asta înseamnă că moștenirea
unei alele pentru bobul de mazăre de culoare galbenă sau verde nu
are legătură cu moștenirea alelelor pentru florile de culoare albă sau
mov.
• Acest fenomen este cunoscut ca A DOUA LEGE A LUI MENDEL sau
„legea separării independente”, asta însemnând că alelele a diferite
gene ale parintilor se amestecă intre ele pentru a genera mai multe
combinații diferite la progenitura.
 Legile lui Mendel

• Multe trăsături nu sunt caractere discrete (de exemplu, florile violet sau albe) însă
sunt caractere continue (de exemplu înălțimea omului și culoarea pielii umane).
Aceste trăsături complexe sunt produsul mai multor gene.[24] Influența acestor
gene este mediată, în măsură variabilă, de mediul înconjurător pe care un
organism l-a experimentat.
• Capacitatea prin care o genă a unui organism contribuie la o trăsătură complexă
se numește eritabilitate.Măsurătorile eritabilității unei trăsături sunt relative -
într-un mediu mult mai variat, mediul are o influență mai mare asupra variației
caracterului. De exemplu, înălțimea umană este un caracater cu cauze complexe.
În Statele Unite ea are o eritabilitate de 89%. În Nigeria, totuși, unde populația
are accesul variabil la o nutriție bună și la controlul sănătății, înălțimea are
eritabilitatea de doar 62%
Bazele moleculare ale ereditatii
• Acizii nucleici sunt macromolecule formate din unități mai mici numite nucleotide.
Nucleotidele sunt formate din trei componente: o bază azotată, dintre care există patru
tipuri: adenina (A), citozina (C),guanina (G) și timina (T). o moleculă glucidică (o pentoză)
și un radical fosforic. ADN-ul este compus dintr-un lanț de nucleotide. . Gruparea
glucidică este desemnată de riboză la ARN sau dezoxiriboză la ADN
• Informația genetică există în secvențele acestor nucleotide, iar genele sunt întinderi vaste
ale acestor secvențe de-a lungul ADN-ului.
• Virușii sunt singurele abateri de la această regulă - câteodată virușii folosesc molecula
de ARN foarte asemănătoare decât pe cea a ADN-ului ca material genetic
• In mod normal, ADN-ul este o moleculă dublu-catenară, răsucită într-o formă dublu-
spiralată.
• Fiecare nucleotid din molecula de ADN se leagă de preferință cu un nucleotid partener
din catena opusă: adenina se leagă cu timina și citozina se leagă cu guanina. Astfel, în
forma sa dublu-catenară, fiecare catenă conține efectiv toată informația necesară,
redundant cu catena partenera.
Bazele moleculare ale ereditatii

• Structura secundară a ADN-ului poate fi de tipul B (structura descrisă de Watson și Crick, cu un pas de
zece nucleotide), de tipul A (cu un pas de unsprezece nucleotide) sau de tipul Z sau ADN senestra, a
cărui elice este înfășurata spre stânga,( cu un pas de douăsprezece nucleotide).
• Molecula de ADN încălzită (peste 94 °C) se denaturează, cele două lanțuri polinucleotidice fiind
separate. Dacă ulterior scăderea temperaturii are loc treptat, dublul helix va fi refăcut, însă, în cazul
unei răciri bruște, lanțurile rămân separate.
• Sinteza ADN-ului se numește replicare. Replicarea are loc în faza S a ciclului celular, înainte de
diviziunea mitotică sau meiotică a celulei.
• Procesul de replicare este semiconservativ, dintr-o moleculă de ADN formându-se două molecule
identice, fiecare conținând o catenă „veche” și o catenă nou sintetizată.
• ARN-ul este format dintr-un singur lanț de nucleotide (monocatenar).
• ARN este materialul genetic ce stochează informația ereditară la unele virusuri (Ribovirusuri, de
exempliu virusurile gripal, al turbării, HIV, Ebola,Corona).
• Trei tipuri principale de ARN au fost identificate: ARN-ul mesager (ARNm) ce copiază informația din
ADN pentru a o face disponibilă sintezei de proteine, ARN-ul de transfer (ARNt) ce transportă
aminoacizii la ribozomi, locul sintezei de proteine, și ARN-ul ribozomal (ARNr) ce este o componentă
structurală a ribozomilor.
Bazele moleculare ale ereditatii

• Această structură a ADN-ului este baza fizică pentru transmiterea caracterelor:

replicarea ADN-ului duplică informația genetică prin despărțirea catenelor și
folosindu-le pe fiecare ca șablon pentru sinteza unei catene noi
• Genele sunt aranjate linear de-a lungul lanțurilor lungi de secvențe de baze-
perechi ale ADN-ului.
• La bacterii, fiecare celulă conține în mod normal un singur genofor circular, în
timp ce organismele eucariote (care includ plantele și animalele) au ADN-ul
aranjat în cromozomi multipli lineari.
• Aceste catene ale ADN-ului sunt adesea foarte lungi; cel mai lung cromozom
uman, de exemplu, are aproximativ 247 de milioane de baze azotate în lungime.
Bazele moleculare ale ereditatii

• ADN-ul cromozomului este asociat cu proteinele structurale care organizează,

compactează și controlează accesul la materialul genetic, formând un
material denumit cromatină;
• La eucariote, cromatina este de obicei compusă din nucleozomi, segmente de
ADN care lezează nucleele proteinelor histone. Setul întreg de material
genetic dintr-un organism (de obicei secvențele de ADN combinate ale tuturor
cromozomilor) este denumit genom.
• În timp ce organismele haploide au doar o copie a fiecărui cromozom,
majoritatea animalelor și a plantelor sunt diploide, conținând doi din fiecare
cromozomi și astfel și două copii a fiecărei gene. Cele două alele pentru o
genă sunt localizate într-un loc identic pe cei doi cromozomi omologi, fiecare
alelă moștenind caracterele de la un părinte diferit.
Bazele moleculare ale ereditatii

• Multe specii au așa-zișii cromozomi sexuali. Scopul lor este de a

determina sexul organismului.
• La om și la multe alte animale, cromozomul Y conține genele care
declanșează dezvoltarea unor caracteristici specific masculine. În
evoluție, acești cromozomi au pierdut mult din conținutul și din
genele lor, în timp ce cromozomii X sunt similari altor cromozomi și
conțin multe gene.
• Cromozomii X și Y formează o pereche foarte eterogenă.
Reproducerea
• Când celulele se divid, genomul lor întreg este copiat și fiecare celulă fiică
moștenește câte o copie. Acest proces, denumit mitoza este cea mai simplă
formă de reproducere și reprezintă baza pentru reproducerea asexuată.
Reproducerea asexuată detmina urmași care moștenesc genomul de la un singur
părinte. Urmașii care sunt identic din punct de vedere genetic cu părinții lor se
numesc clone.
• Organismele eucariote folosesc adesea reproducerea sexuată pentru a da
naștere urmașilor care conțin un amestec de material genetic moștenic de la
ambii părinți diferiți. Procesul de reproducere sexuată alternează între forme care
conțin copii unice ale genomului (haploide) și copii duble (diploide).[19] Celulele
haploid se unesc și își combină materialul genetic pentru a crea o celulă diploidă
cu cromozomii împerechiați. Majoritatea animalelor și a plantelor sunt diploide
pentru toată durata ciclului lor de viață, forma haploidă rezumându-se doar la
celulele cunoscute și ca gameți, cum ar fi spermatozoizii și ovulele.
•
Recombinarea și înlănțuirea
• Natura diploidă a cromozomilor permite genelor de pe cromozomii diferiți să se grupeze
independent în timpul reproducerii sexuate, recombinându-se pentru a forma noi
combinații de gene. Teoretic, genele de pe același cromozom nu s-ar recombina
niciodată, însă se poate în timpul procesului de crossing-over cromozomal. În timpul
încrucișării, cromozomii își schimbă între ei secvențe de ADN, amestecând efectiv alelele
între cromozomi.Acest proces de încrucișare cromozomală are loc în general în timpul
meiozei, o fază din timpul diviziunii în care are loc producerea de celule haploide.
• Probabilitatea încrucișării cromozomale ce are loc între două puncte date de pe
cromozom este strâns legată de distanța dintre aceste două puncte. Pentru o oarecare
distanță, probabilitatea încrucișării este destul de mare astfel încât transmiterea
ereditară a genelor este efectiv necorelată. Pentru genele care sunt apropiate una de
alta, totuși, probabilitatea mai mică a încrucișării cromozomale înseamnă că genele
demonstrează înlănțuirea genică - alelele a două gene tind să fie transmise înlănțuit.
Totalitatea înlănțuirilor genetice dintre o serie de gene poate fi combinată pentru a
forma o hartă genetică liniară care descrie aproximativ plasarea genelor de-a lungul
cromozomilor.
Expresia genica
• Genele in general își exprimă efectul funcțional prin producerea de proteine, care sunt
molecule complexe responsabile pentru majoritatea funcțiilor din celulă. Proteinele sunt
constituite din unul sau mai multe lanțuri de polipeptide, fiecare dintre ele fiind
compuse din secvențe de aminoacizi, iar secvența ADN a unei gene (printr-un ARN
intermediar) este folosită pentru producerea unei secvențe specifice de aminoacizi.
Acest proces începe cu producerea unei molecule de ARN cu o secvență care marchează
secvența ADN a genei, proces cunoscut sub numele de transcriere.
• Această moleculă a ARN-ului mesager este ulterior utilizată pentru producerea unei
secvențe de aminoacizi corespunzătoare printr-un proces denumit translație. Fiecare
grupă de trei nucleotide din secvență, denumite împreună ca codon, corespund fie uneia
dintre cele douăzeci de posibili aminoacizi dintr-o proteină, fie unei instrucțiuni care
comandă sfârșitul secvenței de aminoacizi; această corespondeță se numește
cod genetic.
• Fluxul de informații este unidirecțional; informația este transferată de la secvența de
nucleotide la secvența de aminoacizi din proteine, dar nu se transferă niciodată din
proteine înapoi în secvența de ADN - fenomen descoperit de Francis Crick și denumite
dogma centrală a biologiei moleculare.
Caracteristicile codului genetic

• este universal, adică este valabil de la virusuri și până la om;

• este fără virgule, codonii fiind adiacenți;
• este nesuprapus,codonii adiacenți nu au baze comune;
• este degenerat,căci tripleți (codoni)diferiți pot codifica același
aminoacid.
Concluzii
• Ereditatea este proprietatea ființelor vii de a avea o informație genetică, care se
transmite de-a lungul generațiilor. Variabilitatea este proprietatea ființelor vii de a
se deosebi unele de altele. Gena este un segment din molecula de ADN, care
determină apariția unui caracter. Hibridarea este încrucișarea între indivizi
diferiți. Hibridul este rezultatul hibridării. Genotipul este totalitatea genelor sau a
informațiilor genetice.
• Prima lege a lui Mendel: Gameții sunt puri din punct de vedere genetic - fiecare
pereche conține un singur factor ereditar.
• A doua lege a lui Mendel: Fiecare pereche de factori ereditari segregă
independent de alte perechi (a segrega = a separa).
• Thomas Hunt Morgan a aratat că factorii ereditari sunt de fapt genele. Pentru
fiecare caracter trebuie să existe cel puțin o genă. Genele sunt așezate pe
cromozomi. Fiecare genă ocupă un loc pe cromozom, numit locus. Genele stau
într-o succesiune lineară. Genele de pe un cromozom se transmit în bloc, toate
odată. Cromozomii pereche pot schimba reciproc între ei fragmente de mărime
variabilă prin procesul de recombinare genetică (crossing-over ) produs în meioză.