Sunteți pe pagina 1din 18

RECAPITULAREA CUNOȘTINȚELOR DE CLASA A VII – A

Funcția de relație la om este îndeplinită de: Funcția de nutriție la om este


- Sistem nervos; îndeplinită de:
- Organe de simț; - Sistem digestiv;
- Glande endocrine; - Sistem respirator;
- Aparat locomotor. - Sistem circulator;
- Sistem excretor.
SISTEMUL NERVOS
SNS → SNC – Encefal – Trunchi cerebral Funcția de reproducere la om este
– Creier mic îndeplinită de:
– Creier mare - Aparatul reproducător.
– Măduva spinării
→ SNP – Nervi Reproducerea la plante → Floare
– Ganglioni nervoși - Sexuată;
SNV – Simpatic - Asexuată: → Butășire;
– Parasimpatic → Altoire;
→ Marcotaj.
ORGANELE DE SIMȚ
- Ochi;
- Ureche;
- Limbă;
- Nas;
- Piele.

GLANDELE ENDOCRINE
- Tiroida;
- Hipofiza;
- Glandele suprarenale;
- Pancreasul endocrin.

APARATUL LOCOMOTOR
- Sistem osos;
- Sistem muscular.
EREDITATEA ȘI VARIABILITATEA

EREDITATEA

DEF: Ereditatea este proprietatea organismelor de a avea informație genetică și de a se


transmite din generație în generație, de la ascendenți la descendenți (de la părinți la
copii) caractere morfologice, fiziologice, biochimice și comportamentale.

EXEMPLE:
- Dintr-o sămânță de grâu întotdeauna va rezulta o plantă de grâu;
- Pisicile vor da naștere întotdeauna la pisici.

VARIABILITATEA

DEF: Variabilitatea este proprietatea organismelor de a se deosebi unele față de altele,


astfel încât să nu existe copii identice.

EXEMPLU: Plantele sunt diferite între ele.

Variațiile sunt de două tipuri:


- Definite;
- Nedefinite.

VARIAȚIILE DEFINITE
- Prezintă reacții uniforme la condițiile de mediu.

VARIAȚIILE NEDEFINITE
- Prezintă reacții neuniforme la condițiile de mediu.
MATERIALUL GENETIC

DEF: Genetica este ramura biologiei care se ocupă cu studiul materialului genetic.

DEF: Materialul genetic reprezintă informația genetică a individului, localizat de obicei în


nucleul celulelor.

DEF: În nucleul celulelor se găsesc cromozomi (corpusculi colorați) ce diferă ca număr de la


specie la specie.

DEF: În alcătuirea cromozomului se găsesc proteine și ADN (acid dezoxiribonucleic).

DEF: În alcătuirea ADN – ului se găsesc genele.

DEF: Totalitatea genelor formează genotipul.

DEF: Interacțiunea dintre genotip și factorii de mediu formează fenotipul (caracteristicile


individului ce pot fi observate cu ochiul liber).

STRUCTURA CROMOZOMULUI

DEF: Când celulele nu se înmulțesc, cromozomii sunt reprezentați de o singură moleculă de


ADN, cromozomii fiind numiți monocromatidici.

DEF: Când celulele se înmulțesc (se divid), cantitatea de ADN se dublează, cromozomii
având două molecule de ADN, cromozomii fiind numiți bicromatidici.

Centromerul este punctul care unește brațele cromozomului.


ADN – ul este alcătuit din unități foarte mici numite nucleotide.
Acestea sunt:
- A – Adenina;
- T – Timina;
- G – Guanina;
- C – Citozina.

Întotdeauna adenina se va uni cu timina prin două punți de hidrogen (și invers), iar
guanina se unește cu citozina prin 3 legături (și invers).

A=T / T=A C=G / G=C


CARIOTIPUL

DEF: Totalitatea cromozomilor dintr-o celulă somatică formează cariotipul.


DEF: Celula somatică este o celulă a corpului cu excepția celulelor sexuale (ovul și
spermatozoid).

CARACTERISTICI:

- Cromozomii umani sunt în număr de 46 (23 de perechi);


- Cromozomii diferă în funcție de formă și mărime;
- Forma cromozomilor este determinată de poziția centromerului;
- Centromerul poate fi localizat central sau la periferie;
- 22 de perechi de cromozomi sunt identice la femei și bărbați, numindu-se autozomi;
- Perechea de cromozomi diferită de la femei la bărbați se numește heterozom;
- Perechea de cromozomi diferită la femei se notează cu XX, iar la bărbați se notează
cu XY.

ROLUL GAMEȚILOR ȘI AL FECUNDAȚIEI

DEF: Gameții sunt celulele sexuale reprezentate de ovul și spermatozoid.


DEF: Fecundația reprezintă unirea celor doi gameți, formându-se celula ou numită și zigot.

IMPORTANȚĂ

Gameții și fecundația îndeplinesc următoarele roluri:

- Rolul gameților și al fecundației în transmiterea materialului genetic:


• Prin fecundație se transmite materialul genetic (ADN) de la o generație la
alta;
• Înainte de fecundație are loc o diviziune celulară numită mitoză, în care
numărul de cromozomi va fi redus la jumătate (23 de cromozomi);
• În timpul fecundației se unesc și nucleii gameților, zigotul având 46 de
cromozomi.

- Rolul gameților și al fecundației în determinarea genetică a sexelor:


• Sexul copilului este determinat de heterozomul spermatozoidului.
CARACTERE DOMINANTE ȘI RECESIVE

DEF: Prin fecundație se transmite de la părinți la copii ADN, astfel copiii vor avea caractere
similare cu ale mamei, caractere similare cu tatăl sau caractere similare cu bunicii,
care nu le moștenesc părinții.

- Caracterele ereditare sunt codificate de gene;


- Genele conțin două sau mai multe alele;
- Alela este o variantă a genei;
- Caracterele dominante sunt notate cu litere mari, iar cele recesive sunt notate cu
litere mici.

TRANSMITEREA EREDITARĂ A UNOR CARACTERE


NORMALE

Grupele de sânge Formula genetică Caracterele ereditare moștenite de copii


pot fi codificate de:
0 (I) ll - O genă cu două alele
(una dominantă; una recesivă);
A (II) LA LA / LAl - O genă cu o serie de alele;
- Mai multe gene.
B (III) LB LB / LBl

AB (IV) LA LB

În cazul în care caracterele ereditare sunt codificate de o genă cu două alele diferite, atunci
copiii vor putea moșteni fie alela dominantă, fie cea recesivă sau o combinație între cele
două. Exemplu: Forma mandibulei.

În cazul în care caracterele ereditare sunt codificate de o serie de alele, întotdeauna seria
va începe cu o alelă dominantă care se notează cu literă mare și se termină cu o alelă
recesivă care se notează cu literă mică. Exemplu: Culoarea ochilor.

Când caracterele ereditare sunt codificate de mai multe gene, se moștenesc caractere din
punct de vedere cantitativ. Exemple: Culoarea pielii, culoarea părului, înălțimea corpului
etc.
TRANSMITEREA UNOR CARACTERE EREDITARE
PATOLOGICE

Transmiterea necorespunzătoare a caracterelor ereditare determină apariția de boli


genetice influențate de caracterul dominant sau recesiv.

Boli ereditare determinate de caracterul dominant pe autozomi:


- Sindactilia – Unirea degetelor;
- Polidactilia – Mai multe degete.

Boli ereditare determinate de caracterul recesiv pe autozomi:


- Albinism – Lipsa melaninei din corp;
- Cretinism gușogen – Tiroida nu secretă hormoni tiroidieni;
– Înălțime redusă și retard.

Boli ereditare determinate de caracterul dominant pe heterozomi:


- Rahitism – Deformarea oaselor.

Boli ereditare determinate de caracterul recesiv pe heterozomi:


- Daltonism – Nu vede culoarea roșu.

FACTORI MUTAGENI

DEF: Factorii mutageni determină apariția de mutații.


DEF: Mutația este o modificare a materialului genetic.

CLASIFICARE:

În funcție de intervenția omului, mutațiile sunt de două tipuri:


- Naturale;
- Artificiale.

În funcție de natura lor, factorii mutageni sunt de 3 tipuri:


- Fizici: Exemple: șocuri termice, radiații X, radiații gama;
- Chimici: Exemple: antibiotice, coloranți, pesticide, insecticide etc.;
- Biologici: Exemple: virusuri, bacterii etc.
TEORII ALE EVOLUȚIEI

Organismele vii (viețuitoarele) ocupă toate mediile de viață, fiecare având un scop bine
delimitat.
Demult nu se cunoștea diferența dintre viu și neviu, viețuitoarele fiind grupate în 3 regnuri:
- Mineral;
- Vegetal;
- Animal.

Omul de știință suedez, Karl Linne, a propus denumirea organismelor, fiecare primind câte
două cuvinte latinești sau grecești, care reprezentau genul și specia.

Homo sapiens
| |
gen specie

Omul de știință francez, Georges Cuvier, a observat că la anumite intervale de timp au loc
catastrofe naturale (inundații, secete, cutremure, etc.), care determinau dispariția unor
specii.
Acele teritorii au fost populate cu alte viețuitoare venite din alte zone.

Biologul francez, Jean Baptiste Lamarck, a observat la unele viețuitoare că folosirea unui
organ determină dezvoltarea acestuia, transmițându-se ereditar de la părinți la copii.

Charles Darwin a scris despre evoluția speciilor.


El a plecat într-o călătorie, îmbarcându-se la bordul unui vas (numit Beagle) timp de 5 ani,
studiind adaptarea organismelor la condițiile de mediu, selecția naturală și lupta pentru
existență.
DOVEZI INDIRECTE ALE EVOLUȚIEI

La baza evoluției stau atât dovezi directe cât și indirecte.


Dovezile indirecte se bazează pe științe ca:
- Citologia;
- Paleontologia;
- Embriologia;
- Anatomia comparată;
- Sistematica.

CITOLOGIA
- Ramura biologiei care se ocupă cu studiul celulelor (unitatea structurală,
funcțională și genetică a organismelor vii).

PALEONTOLOGIA
- Știința care se ocupă cu studiul fosilelor.

EMBRIOLOGIA
- Știința care se ocupă cu studiul embrionului în toate stadiile de dezvoltare.

ANATOMIA COMPARATĂ
- Este știința care se ocupă cu studiul organismelor și al modificărilor acestora în
funcție de mediu.

SISTEMATICA (vegetală și animală)


- Stabilește înrudirea organismelor.
DOVEZI DIRECTE ALE EVOLUȚIEI

Dovezile directe surprind procesul evolutiv în plină desfășurare, axându-se pe adaptarea


organismelor la condițiile de mediu.

EXEMPLE:

• La sfârșitul secolului al XIX – lea, datorită poluării excesive, culoarea scoarței


copacilor de mesteacăn a suferit modificări, din alb devenind cenușiu.
Fluturele de mesteacăn a suferit și el modificări în ceea ce privește culoarea
corpului;

• S-a studiat timp de 17 ani gradul de adaptare al musculiței de oțet la


temperaturi ridicate.
După cea de-a 60 – a generație, s-a observat că organismele se adaptează la
temperaturi de peste 100°C, dar nu se mai dezvoltă;

• Relația dintre bacterii și antibiotice se realizează cu ajutorul unei


antibiograme, pentru a putea observa gradul de adaptare și de rezistență al
bacteriilor la acestea.
FACTORI AI EVOLUȚIEI

Charles Darwin a propus 5 factori ai evoluției:


- Ereditatea;
- Variabilitatea;
- Suprapopulația;
- Selecția naturală;
- Lupta pentru existență.

EREDITATEA
- Proprietatea organismelor de a avea informația genetică care se transmite de la
părinți la copii caractere morfologice, fiziologice, biochimice și comportamentale.

VARIABILITATEA
- Proprietatea organismelor de a se deosebi unele față de altele, astfel încât să nu
existe copii identice.

SUPRAPOPULAȚIA
- Creșterea numerică a numărului de indivizi ce aparțin unei specii.

SELECȚIA NATURALĂ
- Organismele cele mai apte se adaptează la condițiile de mediu continuu.

LUPTA PENTRU EXISTENȚĂ


- Viețuitoarele se luptă pentru aceeași sursă de hrană, teritoriu și pentru
reproducere.
UNITATEA ȘI DIVERSITATEA LUMII VII

Toate organismele de pe Pământ formează un înveliș viu numit biosferă.


Toate organismele, indiferent de mediul în care trăiesc sau de complexitatea organizării lor,
prezintă trăsături ce definesc unitatea și diversitatea lumii vii.
Acestea sunt:
- Sensibilitatea;
- Metabolismul;
- Reproducerea;
- Diversitatea.

SENSIBILITATEA
- Proprietatea organismelor de a reacționa la stimulii din mediu.

METABOLISMUL
- Proprietatea organismelor de a asimila sau dezasimila substanțele hrănitoare.

REPRODUCEREA
- Proprietatea organismelor de a da naștere la un individ.

DIVERSITATEA
- Constă în proprietatea organismelor de a se deosebi.
EVOLUȚIA OMULUI

Omul este vertebrat (are coloană vertebrală), mamifer, făcând parte din Regnul Animalia,
Ordinul Primate, Familia Hominidae, Genul Homo și Specia Sapiens.

Acum aproximativ 24 milioane de ani, trăia strămoșul comun al oamenilor și al maimuțelor


antropoide (asemănătoare cu omul), gorila, urangutanul, cimpanzeul etc.

În urmă cu 15 milioane de ani, din acest strămoș comun au rezultat mai multe linii
evolutive, printre care omul.

Primele fosile descoperite datează de aproximativ 6 miliarde de ani.


Cea mai cunoscută fosilă s-a descoperit în Etiopia, având o vechime de 4 milioane de ani.
Această fosilă era o femeie de aproximativ 50 kg, 1,20 înălțime, numită Omul Ardi
(pământ).

FACTORI CARE AU INFLUENȚAT EVOLUȚIA OMULUI

BARIERA GEOGRAFICĂ
- Apariția unor bariere a determinat separarea indivizilor ce aparțin aceleiași specii
care nu au mai putut reproduce și socializa;
- Acestea au evoluat diferit și au putut da naștere la noi indivizi.

TRECEREA DE LA UN MEDIU DE VIAȚĂ LA ALTUL


- Omul a trecut de la mediul de viață semiarboricol la cel terestru.

MERSUL BIPED
- A eliberat membrele anterioare de rolul locomotor (de mișcare), acestea fiind
folosite la fabricarea și utilizarea uneltelor.

TIPUL DE ALIMENTAȚIE
- Omul a trecut de la alimentația vegetariană la cea omnivoră;
- Introducerea cărnii în alimentație a reprezentat un avantaj, ducând la dezvoltarea
mușchilor, a oaselor și a creierului.

REDUCEREA PĂRULUI DE PE CORP


- A fost un alt pas în evoluția omului, prin fabricarea de îmbrăcăminte.
CALITATEA AERULUI

Aerul este un amestec de gaze din straturile inferioare ale atmosferei.


El este alcătuit din:
- 78% azot;
- 21% oxigen;
- 0,3% dioxid de carbon;
- 0,7% alte substanțe și vapori de apă.

Poluarea aerului constă în contaminarea cu substanțe chimice provenite de la fabrici, uzine,


mașini etc. reprezentate de:
- Dioxid de sulf;
- Oxizi de azot;
- Ozon;
- Benzol.

Măsuri de prevenire a poluării aerului:


- Extinderea spațiilor verzi;
- Folosirea de mașini electrice;
- Montarea de filtre în uzine, fabrici, pentru a diminua poluarea.
CALITATEA APEI ȘI A SOLULUI

Apa este un lichid incolor, inodor, insipid, esențial vieții ce se găsește atât la suprafața
pământului cât și în corpul viețuitoarelor.
Calitatea apei poate fi deteriorată prin ape menajere și reziduale, gunoaie, substanțe
chimice din agricultură etc.

Măsuri de prevenire a poluării apei:


- Construirea de baraje;
- Folosirea de filtre;
- Epurarea apei etc.

Solul este stratul de la suprafața scoarței terestre alcătuit din strat mineral (rezultat din
sfărmarea rocilor, strat organic, resturi vegetale și animale), apă, aer și viețuitoare.
Calitatea solului poate fi deteriorată prin defrișări, eroziuni ale solului prin erbicide,
pesticide, fungicide etc.

Măsuri de prevenire a poluării solului:


- Mărirea spațiului verde;
- Plantare;
- Combaterea bolilor și a dăunătorilor prin metode biologice etc.
BOLI INFLUENȚATE DE MEDIU

DEF: Boala este o modificare funcțională și/sau anatomică a organismului.

CLASIFICARE:

În funcție de acțiunea lor, bolile pot fi:


- Acute;
- Cronice.

În funcție de organele afectate, bolile pot fi:


- Digestive;
- Respiratorii etc.

În funcție de factorii de mediu, cele mai cunoscute boli sunt:


- Alergiile;
- Astmul.

ALERGIILE
- Modificarea organismului datorită unui alergen;
- Alergenul este o substanță sau o particulă care determină reacții alergice;
- Alergologul este medicul specializat în tratarea alergiilor;
- Principalele simptome ale alergiilor sunt:
• Înroșirea și lăcrimarea ochilor;
• Tuse, strănut și secreții nazale;
• Erupții cutanate.
- Alergenii se clasifică în mai multe categorii:
• Alergeni alimentari: lapte, ouă, brânză;
• Alergeni respiratori: praf, mucegai, polen, păr de animale etc.
• Alergeni la insecte: albină, viespe etc.
• Alergeni la viermi paraziți: tenie, limbrici etc.
• Alergeni chimici: vopsele de păr, creme, șampoane.

ASTMUL
- Boală cronică ce determină tuse și împiedică respirația datorită blocării căilor
respiratorii;
- Pentru situațiile critice este recomandată folosirea unui inhalator.
OBEZITATEA

DEF: Obezitatea este o boală metabolică care se caracterizează prin creșterea greutății
corporale cu peste 20% față de normal.

Obezitatea este de 3 tipuri:


- De gradul I;
- De gradul II;
- Morbidă.

Creșterea greutății corporale de până la 20% se numește supraponderalitate.


Apariția obezității poate fi însoțită de alte afecțiuni ca:
- Diabet;
- Cancer;
- Boli cardio-respiratorii;
- Afecțiuni hepatice, articulare etc.

Apariția obezității este determinată de:


- Alimentație necorespunzătoare, bogată în carbohidrați;
- Lipsa efortului fizic;
- Sedentarism;
- Alte boli, stres etc.

Prevenirea obezității se realizează prin:


- Alimentație corespunzătoare;
- Efort fizic zilnic;
- Control periodic la medic.
CANCERUL

DEF: Cancerul constă în apariția unei tumori maligne la nivelul unui organ.
DEF: Tumoarea constă în creșterea unor celule anormale sub acțiunea unui factor
perturbator (de risc).

Tumorile sunt de două tipuri:


- Maligne;
- Benigne.

TUMOAREA MALIGNĂ
- Se răspândește de la un organ la altul (Exemplu: cancerul pancreatic).

TUMOAREA BENIGNĂ
- Nu se răspândește la alt organ (Exemplu: cancerul de prostată).

Factorii de risc care determină apariția cancerului sunt:


- Alcoolul;
- Tutunul;
- Drogurile;
- Expunerea la radiații;
- Substanțele toxice etc.

Cele mai cunoscute tipuri de cancer sunt:


- De piele;
- De colon;
- Mamar;
- Pulmonar.

Peste 40% din cancer poate fi prevenit prin:


- Alimentație sănătoasă;
- Efort fizic zilnic;
- Evitarea consumului de substanțe toxice etc.

S-ar putea să vă placă și