GENETICA

MEDICALĂ
GENĂ: Segment din molecula de ADN sau ARN (numai la retrovirusuri),
cu lungime variabilă, cu rol în sinteza de produşi specifici.

Locus: poziţia ocupată de genă la nivelul cromozomului.

Alele: genele pereche din locusurile omoloage.
Homozigoţie: starea în care alele identice ocupă locusuri omoloage.
Heterozigoţie: starea în care alelele sunt diferite pe locusuri omoloage.
Dominantă: genă care se exprimă şi în homozigoţie şi în heterozigoţie.
Recesivă: genă care se exprimă numai în stare de homozigoţie (obligatoriu alele
identice).
Alelă: variantă structurală normală sau patologică a unei gene de pe un locus
dat.
Cariotip = este o reprezentare şi o clasificare a cromozomilor umani.
Prin extindere, cariotipul reprezintă examenul sau investigaţia care stabilileste
numărul şi aspectul cromozomilor.
Autozomi: cromozomi care nu participă la determinismul sexual, la specia umană
sunt 22 de perechi.
Gonozomi: cromozomi sexuali.
Cromozom: forma de organizare a materialului genetic în timpul diviziunii
celulare.
Metafază
= imaginea cromozomilor din microscop
Cromozomi omologi (cromozomi pereche): cromozomi identici ca formă,
mărime şi origine diferită (unul matern, celălalt patern).
Haploidie: starea celulei sexuale mature (gameţi), care posedă un singur set
cromozomial (n).

Diploidie: starea celulei somatice, care posedă două seturi cromozomiale (2n).
Mitoza = diviziunea caracteristică celulelor somatice (diploide,
2n , n=23)
Meioza = diviziunea prin care se formează gameții maturi apți
de fecundație (celule haploide, n, n=23)
Euploid: număr normal de cromozomi caracteristic celulei şi speciei.
(46,XX ; 46,XY)
 Aneuploid: aneuploidie – deviaţie numerică a cromozomilor din celulă:
> = hiperploidie (2n+1; n+1)

Trisomie: anomalie cromozomială numerică în care un cromozom este prezent

suplimentar perechii normale.

!!!! Mozaicismul: prezenţa în acelaşi organism a două sau mai multe linii celulare.
Aneuploid: aneuploidie – deviaţie numerică a cromozomilor din celulă:
< = hipoploidie (2n -1; n -1)

Monosomie: anomalie cromozomială numerică în

care un cromozom dintr-o pereche este prezent
într-un singur exemplar.
DETERMINISMUL
PATOLOGIEI
UMANE
Raportat la participarea factorilor genetici patologia
umană poate fi clasificată în:

• 1. genetică
• 2. parţial genetică
• 3. epigenetică
1.Bolile genetice
Bolile cromozomiale = cromozomopatiile
În funcție de tipul:
• modificărilor cromozomiale prezente sunt împărțite în:
- numerice (cantitative)
şi
- structurale (morfologice),
• cromozomului implicat sunt împărțite în:
- autozomale
și
- gonozomale.
•
Astfel, cromozomopatiile pot fi :
• numerice autozomale:
- Sindromul Down - trisomia 21-autozom suplimentar
• numerice gonozomale:
- Sindromul Turner - monosomia X - lipsa unui cromozom X la sexul feminin,
- Sindromul Klinefelter - cromozom X suplimentar la sexul masculin
• structurale autozomale:
- Sindromul Lejeune 5p-, pierderea unui fragment al cromozomului 5 brațul
scurt
• structurale gonozomale:
- izocromozomul de braţ scurt sau lung al cromozomului X.
Anomaliile cromozomiale :

• pot fi prezente:
- în toate celulele organismului (cariotip omogen),
sau
- în stare de mozaicism (cariotip cu două sau mai multe linii
celulare diferite ca şi conţinut de cromozomi);
• studiul cromozomopatiilor face obiectul citogeneticii medicale.
Bolile monogenice
• sunt determinate de alterarea ADN-ului nuclear, adică 98% din ADN din celulă.
• mutaţia:
- unei singure gene, starea heterozigotă
sau
- a ambelor gene, starea homozigotă
• stă la baza bolilor monogenice, numite şi boli mendeliene, considerând că se
transmit după legile lui Mendel.
Bolile monogenice :
• după puterea de exprimare în fenotip, genele au fost împărțite în:
- dominante (D)
şi
- recesive (r),
• plasate pe cromozomi:
- autozomi
şi
- gonozomi.
Astfel, bolile monogenice pot fi cu transmitere:
• dominant autozomală(DA):
- Hipercolesterolemia,
- Neurofibromatoza,
- Acondroplazia,
- Osteogeneza imperfectă.
• recesiv autozomală (ra):
- Mucoviscidoza(Fibroza chistică),
- Fenilcetonuria;
• recesiv-X-linkate (r-X-legate):
- Hemofilia; Distrofiile musculare Duchenne si Becker
• dominant-X-linkate (D-X-legate):
- Rahitism vitamino-D-rezistent.
Bolile mitocondriale
• sunt boli ce se transmit doar pe linie maternă, (deoarece mitocondriile
(ADNmitocondrial ) sunt situate în citoplasma prezentă în special în ovul şi
extrem de puţin în spermatozoid);
• pot fi afectate ambele sexe;
Exemple:
• neuropatia optică ereditară Leber;
• encefalomiopatia mitocondrială;
• o formă de epilepsie mioclonică.
2. Bolile parţial genetice sau comune
• = determinate de acţiunea variabilă dintre ereditate şi mediu.
Bolile poligenice multifactoriale cuprind două mari grupe:
• a.Malformații congenitale izolate
- despicatura labială și/sau palatină,
- malformații cardiace, etc.
• b.Boli comune ale adultului
- DZ,
- HTA, etc.
3.Bolile epigenetice
Influenţele genetice sunt:
• evidente în cazul susceptibilităţii la infecţii:
- marile epidemii au demonstrat că nu toţi expuşii la microorganisme
patogene se îmbolnăvesc, dar severitatea bolii variază interindividual.
• sensibilitatea la infecţii este:
-condiţionată de constituţia genetică a individului,
-în special de structura proprie de antigene HLA.
BAZELE MOLECULARE
ALE EREDITĂȚII
ADN- ACIDUL
DEZOXIRIBONUCLEIC
• 1950- molecula de ADN este
deținătoarea informației ereditare;

• 1953-Watson și Crick descoperă

configurația helicoidală a moleculei de
ADN;

• 1962-premiul Nobel.
 STRUCTURA ȘI ORGANIZAREA ADN-ULUI
ADN-ul:
• = molecula deţinătoare a informaţiei genetice codificate,
• determină sinteza tuturor proteinelor din organism.
Dpdv biochimic:
• = un polimer cu o lungime şi greutate moleculară uriaşă,
• permite stocarea unei cantități imense de informaţie ereditară.
ADN-ul:
In raport cu ciclul celular este vizualizat diferit:
- sub formă de cromatină, în interfază
și
- sub forma cromozomilor, în timpul diviziunii celulare.
Cantitatea:
- diferă de la o specie la alta,
- este constantă în cadrul aceleiaşi specii.
Cercetările actuale au demonstrat că:
• genomul uman poate prezenta:
- o variabilitate de până la 10% de la o persoană la alta,
- astfel explicându-se variaţia diferitelor caractere.
ADN:
- 98%- nucleu;
- 2%- citoplasma (mitocondrii);
- unitatea de bază este NUCLEOTIDUL
• Baza purinică=A (adenina)
și G (guanina)
• Baza pirimidinică= T
(timina) și C (citozina)
• Glucidul= dezoxiriboza
Deoarece lungimea ADN-ului eucariotelor este uriașă, de aproximativ 2 m este necesară
împachetarea acesteia în nucleul de dimensiuni foarte mici (de ordinul micronilor).
Astfel că, molecula de ADN prezintă:
• structură primară,
• structură secundară,
• structură terţiară și
• structură quaternară.
STRUCTURA PRIMARĂ-
SECVENȚIALIZAREA
NUCLEOTIDELOR
ÎNTR-O CATENA DE
ADN
STRUCTURA
SECUNDARĂ-
CONFIGURAȚIA
SPAȚIALĂ
BICATENARĂ.
• Structura terțiară - organizarea tridimensională
realizată de dublul helix în absența legării de proteine.

• Structura quaternară a moleculei de ADN este

reprezentată de plicaturarea helixului legat de
proteine.
• Molecula de ADN =
bicatenară, formată din
2 catene
polinucleotidice
antiparalele legate prin
legături de hidrogen.
POLIMORFISMUL
MOLECULEI DE ADN

• Molecula de ADN=
moleculă dinamică
• Trei forme de ADN
care apar în mod
natural:
 ORGANIZAREA ADN–ULUI NUCLEAR

• ADN genomic

Funcțional :
ADN codant
ADN non-codant

Ca preponderență:
ADN repetitiv
ADN unic
 ADN-
MITOCONDRIAL
Mitocondriile conțin genom autonom
• ADN-mitocondrial- 16569 nucleotide
1 celulă

sute de mitocondrii

o mitocondrie-2-20 molecule
ADN-dublu catenar circular
 REPLICAREA ADN

• Replicarea = autocopierea ADN

• Are loc cand o celula se pregateste de diviziune.
• =multiplicarea unei molecule vechi de ADN în 2 molecule noi.
• Asigură integritatea și fidelitatea informației genetice.
• Helixurile nou formate =copii exacte ale helixului inițial.
• Are la bază complementaritatea bazelor azotate.
• Se desfașoră după model semiconservativ.
• Se realizează în faza S a interfazei.
• Rata (specia umană)= 50 nucleotide/sec.
 ETAPELE REPLICĂRII
• Despiralizarea helixului ----HELICAZA (ENZIMA)
TOPOIZOMERAZA
----în mai multe puncte simultan
REPLICONI
• La nivelul repliconilor se formează furcile de replicare (aspect de Y).
• Prin desfacerea legăturilor de H2 din cele două catene de ADN, va rezulta
ADN-monocatenar.
• Cele două catene de ADN
sunt impiedicate să se
reunească prin intermediul
proteinelor SSB care se leagă
de ADN-ul monocatenar.
• Ambele catene se replică simultan.
• Moleculele rezultate vor servi ca
matrițe pentru sinteza noilor catene.
• Catenele moleculei de ADN sunt antiparalele 5’-3‘si 3‘-5'.
• ADN-polimeraza funcționează numai în direcția 5'-3‘.
• Datorită acestei proprietăți catenele fiice vor fi sintetizate
diferit :
- Sinteza continua – adaugare succesiva de nucleotide in
directia furcii de replicare
- Sinteza discontinua – legarea unor blocuri de nucleotide
• Inițierea catenei complementare are loc cu ajutorul enzimei ARN-PRIMAZA.

• ARN-PRIMAZA așează primul nucleotid în catena nouă.

• ADN-POLIMERAZA va adauga nucleotidele unul câte unul în direcția furcii

de replicare, pastrând orientarea corectă antiparalelă.

• ADN-LIGAZA leaga fragmentele nou sintetizate.