Universitatea de 

Stat de Medicină şi Farmacie 

“Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova
Facultatea de Medicină
Realizat de studenta anului I, Grupa 1112

PROIECT Dumbrăveanu Mihaela

Profesor: Badan Liliana

CHIŞINĂU 2014
Dacă specia umană va cunoaşte
vreodată nemurirea, aceast lucru va
fi posibil numai pe cale ştiinţifică.
Astfel, premiul Nobel pentru
Medicină şi Fiziologie 2009 a
fost acordat unui grup de cercetători
americani (Elizabeth Blackburn,
Carol Greider si Jack Szostak)
pentru studiul mecanismului de
protecţie al cromozomilor de către o
enzimă numită telomeraza, care
intervine în diviziunea celulară şi
reface secvenţele de ADN telomeric
de la capetele cromozomilor, care
altfel s-ar pierde în timpul replicării.
Deci, telomeraza permite celulelor să
învingă una dintre limitările
fundamentale în ceea ce priveşte
imortalitatea celulară, şi anume
pierderea progresivă de ADN
telomeric.
 Hayflick spunea (1961) că senescenţa corespunde unui stadiu
însoţit de semne de alterare morfologică şi biochimică în care
celulele corpului încetează să mai prolifereze pentru că au
depăşit o limită - cea a vieţii replicative.

James Watson observă ceea ce el numea “problema

replicaţiei terminale”, adică incapacitatea ADN polimerazei
de a copia corect tot ADN-ul linear, rămînînd necopiat un mic
fragment aflat la capătul acestuia.

În aceeaşi perioadă, Alexey Olovnikov găsea legătura între

problema replicaţiei terminale şi senescenţa celulară descrisă
de Hayflick. Pentru Olovnikov "problema replicaţiei terminale"
era cauza scurtării progresive a capetelor cromozomilor
(telomeri) şi functionează ca un “ceas molecular”, care
stabileşte numărul maxim de diviziuni celulare de-a lungul
vieţii controlînd, deci, în mod direct, procesul îmbătrînirii.
Astăzi s-a demonstrat că acest model este corect - se acceptă
faptul că scurtarea telomerilor este cauza principală a
îmbătrînirii celulare.
Telomerii ar fi "călcîiul lui Achile al dublei spirale a ADN"
(Olovnicov, 1993)
Celulele au însă mecanisme de compensare care încearca să menţină
constantă lungimea telomerilor. O enzimă abundentă în celulele care se
divid frecvent (embrionare, imunitare etc) - telomeraza - poate repara
telomerii după fiecare diviziune prin adiţia de novo a secvenţelor
TTAGGG la capătul 3' al unei catene de ADN, stabilizînd telomerii şi
prevenind scurtarea lor:
Telomeraza este sintetizată pe ribozomii liberi și se maturizează în
citoplasmă. ARN-ul ei se supune transcripției de pe Gena telomerazei,
situată pe cromozomul 3, pe brațul lung, în poziția 26. Gena conține un
singur exon, care codifică informația genetică despre ordinea specifică a
nucleotidelor în structura ARN-ului telomerazic:
3-AAUCCCAAUC-5
Telomeraza protejează cromozomii împotriva îmbătrînirii,
însă această enzimă este activă numai în celulele embrionare,
celulele fetale, celulele reproducătoare şi celulele stem. După
formarea completă a corpului, telomeraza este inhibată în
multe celule somatice, aşa că telomerii acestora se vor scurta
cu fiecare diviziune celulară. Totodată, telomeraza este
prezentă în celulele canceroase, contribuind la potenţialul lor
de multiplicare nelimitată şi acest lucru crează premisele ca
inhibiţia telomerazei să prezinte o ţintă terapeutică în
tratamentul anticanceros.
Din punct de vedere structural, telomeraza este o ribonucleoproteină
revers-transcriptoare. Este alcatuită dintr-o componentă ARN – human
TElomerase RNA Component (hTERC), care acţionează drept sediu
pentru adiţionarea de noi unităţi telomerice, şi o componentă catalitică –
human Telomerase Reverse Transcriptase (hTERT).
Regiunea codificatoare TERT are lungimea de 3396 perechi, deci TERT
conţine 1131 aminoacizi. Această proteină coagulează şi captează TERC
(cu lungimea de 451 nucleotide), care nu se translează, rămînînd ARN.
TERT are forma unei „mănuşi”, care îi permite fixarea pe cromozom şi
adăugarea în el a segmentelor telomere monocatenare:
 Mecanismul de acţiune al telomerazei:
 ca şi alte ADN polimeraze extinde capătul 3 al unui
primer;
 pe post de primer foloseşte capul 3-OH al catenei
parentale;
 pe post de catenă matriţă foloseşte ARN-ul propriu;
 astfel extinde capul 3 al catenei ADN parentale;
 telomeraza se desprinde de catena ADN, se deplasează
spre capul 3 şi se reaşează. Acest proces se reia de multe
ori şi capul 3-OH este prelungit cu multe repetiţii
TTAGGG, apoi telomeraza se desprinde complet
 ADN polimeraza „obişnuită” prelungeşte capătul 5.
 În final, la EK cromosomii au capătul 3 extins, prelungit
monocatenar.
Mecanismul de acţiune al telomerazei
 Funcţiile telomerazei

 Menţinerea structurii telomerilor, realizînd replicarea lor;

 Previne scurtarea cromozomilor în timpul replicării ADN-
ului (pînă la limita Hayflick, unde nu mai protejează);
 Previne îmbătrînirea prematură a celulei;
 Participă la dezvoltarea cancerului.
 Consecințele disfuncţiei telomerazei
Cancerul este una dintre cele mai proliferative boli ale secolului
XXI.

Celulele canceroase traiesc mult mai mult decît celulele normale, au un

metabolism mai accentuat și, de asemenea, prezintă un caracter
proliferativ accentuat, ritmul lor de diviziune fiind mult mai accentuat și
mai intens. În medie, o celulă sănătoasă nu se poate divide de mai mult de
70 de ori, însa o celulă malignă forțează limitele de diviziune depășind
barierele proliferative impuse de către organism.

Aceasta se datorează faptului că lungimea telomerilor celulelor maligne

este menținută constantă prin interventia telomerazei la fiecare diviziune
celulară, și, "imortalitatea celulară" specifică multor celule de natură
cancerigenă este vitală în manifestarea caracterului malign al unei celule
și în raspîndirea celulelor la nivelul mai multor organe ale organismului
pe cale sangvină sau limfatică.
 Consecințele disfuncţiei telomerazei
Anemia aplastică - cauzată de deteriorarea celulelor stem
din măduva osoasă, care sunt responsabile de reproducerea
celulelor sanguine. În anemia aplastică pacienții cu telomerii
cei mai scurți (fără mutații) prezintă un risc de 4-5 ori mai
mare ca boala lor să evolueze spre transformare malignă
 Consecințele disfuncţiei telomerazei
Sindromul Werner - este o afecțiune genetică rară, ce
apare la vîrsta copilariei pînă la adolescență și se manifestă
prin încetinirea creșterii, sclerodermie atrofică, tumori
cutanate
 Consecințele disfuncţiei telomerazei
Discheratoza congenitală - o genodermatoză rară.
Persoanele care suferă de această afecţiune sunt purtătoare
ale unor mutaţii ce au loc la nivelul componentelor
complexului telomerazei, mutaţii care se caracterizează
printr-o instabilitate cromozomială, ce apare odată cu
înaintarea în vîrstă şi care este legată de ritmul accelerat al
pierderii telomerilor
 Consecințele disfuncţiei telomerazei
Boli cardiovasculare caracterizate prin dereglarea
funcției sistemului cardiovascular, de regulă, în urma
modificărilor structurale ale inimii și vaselor sanguine;
 Consecințele disfuncţiei telomerazei
Sindromul Alzheimer - boala degenerativă ce afectează
zone ale creierului ce controlează memoria, inteligența,
capacitatea de judecată, limbajul și comportamentul;
 Consecințele disfuncţiei telomerazei
Fibroza pulmonară idiopatică -  leziunea progresivă a
țesutului pulmonar care afectează capacitatea de a respira și
de a absorbi oxigen în sînge. Se caracterizează printr-o
modificare ireversibilă a structurii parenchimului pulmonar,
care se sclerozează din cauza producerii în exces de țesut
conjunctiv
 Consecințele disfuncţiei telomerazei
Insuficienţa medulară -  incapacitatea țesutului
hematopoietic de a produce celule funcționate sanguine
funcționale
 Consecințele disfuncţiei telomerazei
Sindrom mielodisplazic – afecțiuni ale măduvei osoase
sau ale celulelor stem hematopoietice, se caracterizează prin
producerea insufucientă a unuia sau mai multe tipuri de
celule sanguine
 Consecințele disfuncţiei telomerazei
Ciroza hepatică - diminuare progresivă a masei
funcționale a ficatului rezultînd atît din diminunarea
cantității de hepatocite, cît și din distrugerea arhitecturii
specifice a organului. Din punct de vedere anatomic ciroza
hepatică este caracterizată prin necroza progresivă a
țesutului sănătos, acesta fiind înlocuit cu țesut fibros și
cicatrici, care sunt lipsite de activitate funcțională
 Consecințele disfuncţiei telomerazei
Artrita reumatoidă afectează celulele care învelesc și
lubrefiază articulațiile (țesutul sinovial).
 Consecințele disfuncţiei telomerazei
Anemia Fanconi - boală moștenită care afectează în
principal maduva osoasă. Este rezultatul unei producții
scăzute a tuturor tipurilor de celule sangvine. Este cauzată de o
genă care impiedică celulele sa repare ADN-ul deteriorat sau
sa îndepărteze substanțele deteriorate din sînge. Pentru a
moșteni această boală, un copil trebuie să primească o astfel
de genă defectă de la fiecare părinte
 Consecințele disfuncţiei telomerazei

Îmbătrînirea organismului - scurtarea cromozomilor,

care duce la moartea celulelor.
În prezent, oamenii de ştiinţă studiază posibilitatea folosirii
telomerazei în tratamentele împotriva cancerelor şi în
prevenirea apariţiei maladiilor degenerative.
Mai rămîn încă multe aspecte neelucidate legate de
mecanismul prin intermediul căruia mutațiile genetice ale
telomerazei determină apariția unei boli, care sunt motivele
datorită cărora acestea afectează numai anumite organe și care
este modalitatea prin care putem acționa asupra telomerilor
pentru a crea terapii. Atît reglarea genetică a expresiei
telomerazei, cît și efectul mediului organismului asupra
deteriorării telomerilor sunt incomplet înțelese.
Medicamentele sau hormonii care ar putea modula expresia
telomerazei și care mențin sau alungesc telomerii ar putea fi
atractivi în tratamentul telomeropatiilor și în condițiile în care
deteriorarea telomerilor s-a dovedit a avea consecințe
medicale.
 SURSE BIBLIOGRAFICE
1. Replicarea şi repararea ADN.
http://admitere.usmf.md/wp-content/blogs.dir/164/files/sites/164/2014/08/LP7-Replicatia.pdf
2. Tratat de genetică. Capitolul 5.
http://colegiul-medicilor.ro/tratat-genetica-capitolul-5
3. Curs de genetică.
http://www.bio.unibuc.ro/pdf/Masterat_2014/Cursuri_C1-C4.pdf
4. Борис Фукс. Теломераза-теломеры: биологические часы.
http://russianscientist.org/files/archive/Medicina/2012_FOUX-27.pdf
5. М. Э. Зверева, Д. М. Щербакова, О. А. Донцова. Теломераза: структура, функции и
пути регуляции активности. Успехи биологической химии, т. 50, 2010, с. 155–202.
http://www.inbi.ras.ru/ubkh/50/Zvereva.pdf
6. Telomerii şi telomeraza. Rolul lor în organism.
https://www.farmaciata.ro/medicina-de-familie/item/24803-telomerii-si-telomeraza-
%E2%80%93-rolul-lor-in-organism
7. Rolul telomerilor în apariţia unor boli.
http://www.scientia.ro/biologie/71-concepte-fundamentale-din-biologie/3528-rolul-telomerilor-in-
aparitia-unor-boli.html
7. Telomeraza şi potenţialul ei terapeutic în cancer.
http://www.medicalstudent.ro/publicatii/telomeraza-si-potentialul-ei-terapeutic-in-cancer.html
8. Despre telomeri, telomerază, bătrîneţe şi cancer.
http://oenoanda.blogspot.com/2009/10/despre-telomeri-telomeraza-batranete-si.html
Mulțumesc pentru atenție!