OBICEIURI/ TRADIȚII NUNTA LA TURCI

CONSTANTIN ANDREEA MIRELA

ANUL I B

PEȚITUL FETEI
În cazul în care mireasa și părinții acesteia sunt de acord, începe primul pas
în inițierea mariajului și anume vizita la domiciliul fetei. Mama băiatului
împreună cu femei din familie sau apropiate ale acesteia fac o primă vizită la
casa fetei, aici purtându-se discuții cu fata și părinții acesteia, are loc un fel
de cunoaștere între cele două familii. Daca fata este plăcută de
către familia băiatului, urmează prezentarea mirelui. Apoi daca cei doi se
plac, familiabăiatului decide să ceară mâna fetei în mod oficial. Vizita la
domiciliul fetei și cererea mâinii acesteia de la tatăl ei se cheamă dünürlük ,
în cadrul acesteia parintii băiatului fac o vizită la casa fetei pentru a cere
mâna acesteia, dupa poruncile lui Dumnezeu și cuvântul Profetului, la o dată
stabilită de dinainte . În general, zilele considerate potrivite pentru acest gen
de vizite sunt Joia și Duminica. Pe de cealaltă parte, familia acesteia nu își
dă consimțământul la prima vizită, va fi nevoie să aibă loc câteva vizite la
rând până când familia viitoarei mirese își va da consimțământul asupra
căsătoriei, acest refuz constituind un simbol al respectabilității și onoarei
familiei din care provine fata, concepte de o mare importanță în tradiția
și cultura turcă . Aceste vizite constituie totodată un prilej de tatonare și
de cunoașterereciprocă între cele două familii, odată ce se dă
consimțământul din partea familiei fetei se face un angajament verbal
de logodnă. În cazul în care familia fetei nu dorește să o vadă încă mireasă,
sau în cazul în care familia acesteia nu este îndeajuns de mulțumită de
băiatul respectiv sau de familia din care acesta provine, vor fi formulate
scuze din partea familiei fetei care vor pune punct vizitelor familiei băiatului
și ale pețitorilor. În timpul primelor vizite nu se oferă mâncare și nu se
servesc mai ales băuturi reci, aceasta constituind un simbol al unor viitoare
relații reci între familii. Servirea cafelelor este un simbol de respect al familiei
fetei față de cea a băiatului și față de pețitori, de cele mai multe ori când nu
există nicio intenție din partea fetei de a se căsători cu băiatul respectiv,
musafirilor nu le este servit nimic. De asemenea, când familia băiatului
decide începerea pețirii unei fete, mama acestuia cumpără în secret o pungă
cu sare. În cazul în care nu se abate nicio nenorocire asupra familiei până
când sarea este consumată, se socotește ca fata este potrivită pentru băiat
și că o viitoare legătură între cei doi este acceptată de către Divinitate.
Pețitorii care se duc în casa fetei duc cu ei o pietricică și o sfoară pe care le
lasă în casa respectivă fără ca nimeni să observe, sperând ca acestea să
reprezinte un simbol al pecetluirii buzelor oricărui membru al familiei fetei
posibil oponent al acestei uniuni .

LOGODNA
În concordanță cu acordul celor două familii cu această ocazie se pot pune
inelele de logodnă pe degete dar nu cum obișnuiește toată lumea ci astfel:
se leagă inelele între ele apoi se pun pe degetele viitorilor miri , apoi se taie
panglica legată , acea panglica tăiată este dovada logodnei .. Uneori
punerea inelelor de logodnăse face în cadrul unei ceremonii separate.
Odată încheiată înțelegerea verbală asupra logodnei, cele doua familii,
împreună cu invitații beau șerbet în cinstea mirilor și pentru o armonie între
cele două familii, obicei foarte larg întâlnit în Turcia. A bea șerbet înseamnă
că famila fetei este de acord cu căsătoria și este deschisă calea pentru
parcurgerea următoarelor etape. Tot cu această ocazie cele doua familii
discută despre data cununiei și a nunții precum și zestrea miresei. După ce
ambele părți și-au terminat pregătirile, la casa miresei se ține o ceremonie
de logodnă la care participă, în mare parte, mai mult femei. În cadrul acestei
ceremonii familia viitorului mire înmânează bijuteriile și cadourile cumpărate
pentru mireasă, după care familia miresei, la rândul ei, înmânează mirelui
cadourile cumpărate pentru acesta. De asemenea, familia băiatului îi oferă
fetei o rochie pe care aceasta o va purta cu prilejul logodnei. Ceremonia
poate fi urmată de o petrecere daca aceasta a fost prestabilită în acord
comun, de către cele două familii. Logodna are o dublă semnificație și
anume, pe de-o parte înseamnă un pas înainte în pregătirea nunții iar pe de
alta parte aceasta constituie o oportunitate pentru ambele părți, de a se
cunoaște mai bine și de a întreține o relație armonioasă. Dacă după acest
moment între cele două părți intervin disensiuni, logodna poate fi ruptă,
lucru la care se recurge, de cele mai multe ori în ultimă instanță .

NUNTA
Nunta este următoarea etapă după logodnă. Înainte de toate vor fi invitați
toți membrii comunității. Un obicei care a început să devină din ce în ce mai
rar este cel al cadourilor “recitate”, obicei care se păstrează mai mult în
comunitățile de la sate, acest obicei fiind denumit astfel întrucât cu ocazia
preparării sau confecționării cadourilor se recită din Coran . Cadourile sunt
distribuite invitaților, cu ocazia oferirii invitației la nuntă și sunt constituite
din mici obiecte vestimentare, batiste brodate, eșarfe ori dulciuri sau
produse de patiserie. În mod curent nunta la turci durează două zile
ținându-se în special la sfârșitul săptămânii. Ceremonialul nunții este
constituit din două părți: Noaptea de henna si Prezentarea miresei. Noaptea de
henna are loc cu o zi înainte de nuntă în casa miresei și la
acest obicei participă numai femeile. În casa mirelui, dimineața devreme, în
ziua în care se ține noaptea de henna, se arborează un drapel și este ales din
mulțimea adunată la casa mirelui un purtator de steag, în unele zone
oferindu-se chiar o masă în cinstea celor adunați numită “pâinea steagului”.
Arborarea steagului semnifică faptul că nunta a început în mod oficial. În
ziua ce precede noaptea de henna sau cu câteva zile mai înainte zestrea
miresei este adusă de la casa acesteia la casa mirelui și tot în acestă zi se
pregatește camera nupțială. Adeseori zestrea miresei este expusă la casa
fetei timp de câteva zile, înainte de a fi adusă la casa mirelui, spre a fi
admirată de toată lumea. Zestrea continuă să fie expusă în casa mirelui până
după nuntă. Tot în acea zi un grup de femei din familia mirelui
pregatește henna ce va fi aplicată pe mâinile și picioarele miresei, se
pregătesc bucatele ce urmează a fi servite oaspeților la casa miresei,
attmosfera fiind una de veselie și voie bună, până la un moment dat când
femeile, prin cântece triste încearcă să smulgă câteva lacrimi de la
mireasă. Henna frământată cu apă în prealabil este adusă în cameră pe o
tavă, ce este împrejmuită cu candele și așezată în mijlocul camerei. Prima
dată henna se aplică pe mâinile miresei după care se distribuie și celorlalte
femei. În alte părti ale Turciei prima dată henna se distribuie invitaților și
abia după ce ultimul invitat a părăsit camera, henna se aplică pe mâinile și
picioarele miresei. Obiceiul e ca o femeie măritată să aplice henna pe o
mâna și o fată tânără, nemăritată să aplice henna pe cealaltă mână. Mai
mult decât atât, tradiția impune ca înainte de aplicarea hennei să se pună în
mâinile miresei bănuți de aur sau argint.
Ziua de dinaintea nopții de henna reprezintă startul nunții, ambele familii
oferind mâncareoaspeților în sunete de tobe și fluiere. Tot atunci, dimineața
devreme are loc ceremonialul bărbieritului mirelui, un ceremonial larg
răspandit și la noi, mai ales în regiunile din sudul țării. În acea zi, oaspeții
aflați la casa mirelui merg cu mare alai la casa miresei pentru a o aduce în
casa mirelui, unde printr-un ceremonial specific îi este prezentată mireasa. În
momentul în care mireasa părăsește casa părintească fratele acesteia sau un
unchi îi prinde în jurul taliei o panglică sau un brâu roșu numit brâul
perseverenței. După ce mireasa își ia rămas bun de la părinți este scoasă din
casă însoțită de un întreg alai în sunete de fluiere si tobe. În unele zone,
sunt practicate anumite ritualuri menite să aducă fericirea celor doi miri și să
atragă energiile pozitive, aceste ritualuri incluzând purtarea unei oglinzi în
spatele miresei. Acest obicei prevestește un viitor luminos în casnicie. În
momentul în care mireasa pășește pragul casei mirelui, peste prag și tocul
usii se împrăștie miere și unt, ca mireasa să aibă o relație dulce și armonioasă
cu membrii familiei mirelui. Invitații aruncă peste capul miresei, fructe
uscate, nuci si bănuți, urându-le astfel bunăstare și prosperitate proaspeților
însurăței. În noaptea nunții este dată o mică petrecere în cinstea celor câțiva
musafiri rămași la casa familiei mirelui, dudupă care urmează ceremonialul
religios al căsătoriei, condus de un iman. Mai demult cununia oficială putea
fi ținută oricând după cununia religioasă, însă în zilele noastre cununia
religioasă se poate face numai după cununia oficială. Cununia oficială se
face de obicei în ziua în care familia mirelui și familia miresei se adună
pentru a face cumpărăturile pentru nuntă. După cununia religioasă mirele și
mireasa intră în camera nupțială. În timpul petrecut de miri în camera
nupțială, în exterior sunt practicate o serie de ritualuri, în timpul cărora se
urează mirilor bunăstare și armonie în familie. Se obisnuiește cu această
ocazie sa se înfigă un cuțit în ușa camerei nupțiale sau să se pună
un lacătdeschis în fața acesteia. Tot în acest timp, invitaților li se cere să nu
stea cu mâinile încrucișate sau să-și așeze o mână peste alta. Mirii au în
camera mâncare la discreție iar în unele zone ale Turciei se obișnuiește să li
se pună doar un singur rând de veselă, tacâmuri și un singur pahar. Apoi
urmează inspectarea patului nupțial mai precis a cearșafului. Cearșaful pătat
cu sânge este o dovadă a virginității miresei. O mătușă a mirelui sau o
femeie apropiată acestuia, responsabilă cu organizarea nunții constată dacă
mireasa a fost virgină sau nu și transmite vestea celor două familii. Uneori,
dacă mireasa se dovedește a nu fi fost virgină în noaptea nunții, acesta este
trimisă înapoi părinților și nunta se întrerupe .
Ziua de după nuntă este cunoscută sub diferite numiri: ziua vălului,
dezvelirea fetei, punerea năframei sau acoperirea capului. Și la acest
ceremonial participă doar femei și semnifică trecerea miresei în rândul
femeilor căsătorite. Mai demult, de ziua vălului, mireasa era dusă la fântana
satului să scoată apa, apoi era pusă să frământe aluat și să prepare dulciuri,
în general produse de patiserie. Acest obicei de ziua vălului miresei este
foarte rar practicat în zilele de azi, nunta terminându-se odată cu plecarea
invitaților din noaptea nunții.