Universitatea ,,Ștefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Cutumă turcească- logodna și căsătoria

Profesor coordonator: conf. dr. Ignatescu Camelia Realizat de:

Popovici Mara- Cătălina
Tîrnovianu Ana-Maria
Tîrnovianu Eliza- Magdalena
Ungureanu Lidia- Magdalena
Zavațchi Mihaela
Nunta la oamenii care trăiesc în Turcia ocupă un loc special în viața nu numai a tinerilor miri, ci și în a
întregii comunități din care fac parte. Nunta este un eveniment la care participă aproape întreaga comunitate,
în special în satele mici din această țară. Nunta la turci se desfășoară de-a lungul mai multor etape distincte,
întinse pe parcursul mai multor zile de petreceri.
Prima dintre aceste etape este reprezentată de exprimarea intenției de către băiat de a se căsători. Cea mai
răspândită metodă prin care un tânăr le sugerează părinților săi că vrea să se căsătorească este de a-și
exprima în nenumărate rânduri dorința de a vizita casa familiei în care trăiește cea pe care și-ar dori-o de
soție. Modalitățile prin care această dorință este exprimată diferă de la o zonă la alte. Spre exemplu, în
Çankırı pentru a își exprima intenția de căsătorie, un băiat agață pantofii mamei de poarta casei. O altă
modalitate prin care un tânăr își poate exprima dorința de a se căsători este de a presăra sare în pantofii
tatălui său, transmițându-i acestuia că este sătul de burlăcie. Odată ce dorința fiului de a se căsători este
exprimată, familia începe sa caute o soție potrivită pentru acesta din randul vecinilor sau al prietenilor. După
ce fata care întrunește criteriile dorite de familia băiatului este aleasă, se trece la etapa următoare denumită
Kız isteme- constituită de cererea oficială în căsătorie a fetei; cerere care este făcută de către familia
băiatului.
În cazul în care mireasa și părinții acesteia sunt de acord, începe primul pas în inițierea mariajului și
anume vizita la domiciliul fetei. Mama băiatului împreună cu femei din familie sau apropiate ale acesteia fac
o primă vizită la casa fetei care se cheamă dünürlük , în cadrul acesteia parintii băiatului fac o vizită la casa
fetei pentru a cere mâna acesteia, dupa poruncile lui Dumnezeu și cuvântul Profetului, la o dată stabilită de
dinainte . În general, zilele considerate potrivite pentru acest gen de vizite sunt Joia și Duminica. Pe de
cealaltă parte, familia acesteia nu își dă consimțământul la prima vizită, va fi nevoie să aibă loc câteva vizite
la rând până când familia viitoarei mirese își va da consimțământul asupra căsătoriei, acest refuz constituind
un simbol al respectabilității și onoarei familiei din care provine fata, concepte de o mare importanță în
tradiția și cultura turcă . Aceste vizite constituie totodată un prilej de tatonare și de cunoaștere reciprocă între
cele două familii, odată ce se dă consimțământul din partea familiei fetei se face un angajament verbal de
logodnă. În cazul în care familia fetei nu dorește să o vadă încă mireasă, sau în cazul în care familia acesteia
nu este îndeajuns de mulțumită de băiatul respectiv sau de familia din care acesta provine, vor fi formulate
scuze din partea familiei fetei care vor pune punct vizitelor familiei băiatului și ale pețitorilor.
În concordanță cu acordul celor două familii se pot pune inelele de logodnă pe degete. Uneori punerea
inelelor de logodnă se face în cadrul unei ceremonii separate. Odată încheiată înțelegerea verbală asupra
logodnei, cele doua familii, împreună cu invitații beau șerbet în cinstea mirilor și pentru o armonie între cele
două familii, obicei foarte larg întâlnit în Turcia. A bea șerbet înseamnă că famila fetei este de acord cu
căsătoria și este deschisă calea pentru parcurgerea următoarelor etape. Tot cu această ocazie cele doua
familii discută despre data cununiei și a nunții precum și zestrea miresei. După ce ambele părți și-au
terminat pregătirile, la casa miresei se ține o ceremonie de logodnă la care participă, în mare parte, mai mult
femei. În cadrul acestei ceremonii familia viitorului mire înmânează bijuteriile și cadourile cumpărate pentru
mireasă, după care familia miresei, la rândul ei, înmânează mirelui cadourile cumpărate pentru acesta. De
asemenea, familia băiatului îi oferă fetei o rochie pe care aceasta o va purta cu prilejul logodnei. Ceremonia
poate fi urmată de o petrecere daca aceasta a fost prestabilită în acord comun, de către cele două familii.
Logodna are o dublă semnificație și anume, pe de-o parte înseamnă un pas înainte în pregătirea nunții iar pe
de alta parte aceasta constituie o oportunitate pentru ambele părți, de a se cunoaște mai bine și de a întreține
o relație armonioasă. Dacă după acest moment între cele două părți intervin disensiuni, logodna poate fi
ruptă, lucru la care se recurge, de cele mai multe ori în ultimă instanță.
Nunta este următoarea etapă după logodnă. Înainte de toate vor fi invitați toți membrii comunității. Un
obicei care a început să devină din ce în ce mai rar este cel al cadourilor “recitate”, obicei care se păstrează
mai mult în comunitățile de la sate, acest obicei fiind denumit astfel întrucât cu ocazia preparării sau
confecționării cadourilor se recită din Coran . Cadourile sunt distribuite invitaților, cu ocazia oferirii
invitației la nuntă și sunt constituite din mici obiecte vestimentare, batiste brodate, eșarfe ori dulciuri sau
produse de patiserie. În mod curent nunta la turci durează două zile ținându-se în special la sfârșitul
săptămânii. Ceremonialul nunții este constituit din două părți: Noaptea de henna si Prezentarea miresei.
Noaptea de henna are loc cu o zi înainte de nuntă în casa miresei și la acest obicei participă numai femeile.
În casa mirelui, dimineața devreme, în ziua în care se ține noaptea de henna, se arborează un drapel și este
ales din mulțimea adunată la casa mirelui un purtator de steag, în unele zone oferindu-se chiar o masă în
cinstea celor adunați numită “pâinea steagului”. Arborarea steagului semnifică faptul că nunta a început în
mod oficial. În ziua ce precede noaptea de henna sau cu câteva zile mai înainte zestrea miresei este adusă de
la casa acesteia la casa mirelui și tot în acestă zi se pregatește camera nupțială. Adeseori zestrea miresei este
expusă la casa fetei timp de câteva zile, înainte de a fi adusă la casa mirelui, spre a fi admirată de toată
lumea. Zestrea continuă să fie expusă în casa mirelui până după nuntă. Tot în acea zi un grup de femei din
familia mirelui pregatește henna ce va fi aplicată pe mâinile și picioarele miresei, se pregătesc bucatele ce
urmează a fi servite oaspeților la casa miresei, atmosfera fiind una de veselie și voie bună, până la un
moment dat când femeile, prin cântece triste încearcă să obțină câteva lacrimi de la mireasă. Henna
frământată cu apă în prealabil este adusă în cameră pe o tavă, ce este împrejmuită cu candele și așezată în
mijlocul camerei. Prima dată henna se aplică pe mâinile miresei după care se distribuie și celorlalte femei. În
alte părti ale Turciei prima dată henna se distribuie invitaților și abia după ce ultimul invitat a părăsit
camera, henna se aplică pe mâinile și picioarele miresei. Obiceiul e ca o femeie măritată să aplice henna pe o
mâna și o fată tânără, nemăritată să aplice henna pe cealaltă mână. Mai mult decât atât, tradiția impune ca
înainte de aplicarea hennei să se pună în mâinile miresei bănuți de aur sau argint.

Ziua de dinaintea nopții de henna reprezintă startul nunții, ambele familii oferind mâncare oaspeților în
sunete de tobe și fluiere. Tot atunci, dimineața devreme are loc ceremonialul bărbieritului mirelui, un
ceremonial larg răspandit și la noi, mai ales în regiunile din sudul țării. În acea zi, oaspeții aflați la casa
mirelui merg cu mare alai la casa miresei pentru a o aduce în casa mirelui, unde printr-un ceremonial
specific îi este prezentată mireasa. În momentul în care mireasa părăsește casa părintească fratele acesteia
sau un unchi îi prinde în jurul taliei o panglică sau un brâu roșu numit brâul perseverenței. După ce mireasa
își ia rămas bun de la părinți este scoasă din casă însoțită de un întreg alai în sunete de fluiere si tobe. În
unele zone, sunt practicate anumite ritualuri menite să aducă fericirea celor doi miri și să atragă energiile
pozitive, aceste ritualuri incluzând purtarea unei oglinzi în spatele miresei. Acest obicei prevestește un viitor
luminos în casnicie. În momentul în care mireasa pășește pragul casei mirelui, peste prag și tocul usii se
împrăștie miere și unt, ca mireasa să aibă o relație dulce și armonioasă cu membrii familiei mirelui. Invitații
aruncă peste capul miresei, fructe uscate, nuci si bănuți, urându-le astfel bunăstare și prosperitate
proaspeților însurăței. În noaptea nunții este dată o mică petrecere în cinstea celor câțiva musafiri rămași la
casa familiei mirelui, dudupă care urmează ceremonialul religios al căsătoriei, condus de un iman. Mai
demult cununia oficială putea fi ținută oricând după cununia religioasă, însă în zilele noastre cununia
religioasă se poate face numai după cununia oficială. Cununia oficială se face de obicei în ziua în care
familia mirelui și familia miresei se adună pentru a face cumpărăturile pentru nuntă. După cununia religioasă
mirele și mireasa intră în camera nupțială. În timpul petrecut de miri în camera nupțială, în exterior sunt
practicate o serie de ritualuri, în timpul cărora se urează mirilor bunăstare și armonie în familie. Se
obisnuiește cu această ocazie sa se înfigă un cuțit în ușa camerei nupțiale sau să se pună un lacăt deschis în
fața acesteia. Tot în acest timp, invitaților li se cere să nu stea cu mâinile încrucișate sau să-și așeze o mână
peste alta.
Bibliografie:
http://resurseislamice.wordpress.com/2010/01/08/traditii-si-obiceiuri-de-nunta-la-turci/
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/obiceiuri-traditii-turcesti
http://economicstar.blogspot.ro/2013/11/casatoria-la-turci.html