Subiecte examene Drept Constituțional.

Parte Generală
Drept /DEI anul I/ Semestrul I

1) Notiunea de Drept. Drept obiectiv. Drept subiectiv.

Dreptul fiind caracteristic societății umane, este una din ramurile științei sociale,
având o multitudine de raporturi și cu celelalte științe sociale, precum filozofia, religia,
istoria, sociologia etc. Dreptul este într-o continuă evoluție în raport cu dezvoltarea
societății în care își produce efectele și cu gradul de civilizație al societății. Din punct
de vedere juridic, dreptul reprezintă ansamblul normelor juridice existente în societate
în conformitate cu care se organizează și funcționează o societate. Dreptul reprezintă
totalitatea regulilor ce delimitează sfera de acțiune a fiecărui individ.
Dreptul obiectiv reprezintă totalitatea normelor juridice instituite și sancționate de
către stat, norme ce sunt aduse la îndeplinirea de bună voie de către indivizi sau în caz
de nevoie, făcându-se apel la forța de constrângere a statului.
Dreptul subiectiv este definit ca acea posibilitate recunoscută de lege unei persoane
de a face sau nu ceva, de a pretinde altuia să facă sau nu ceva, iar în caz de nevoie de
a apela la forța de constrângere a statului în vederea relizării acestei posibilități.
Dreptul subiectiv se regăsește în dreptul obiectiv, sursa acestuia fiind chiar dreptul
obiectiv.

2) Drept pozitiv. Drept natural.

Dreptul pozitiv este reprezentat de totalitatea regulilor juridice scrise, existente într-o
societate, dreptul natural derivă din natura lucrurilor și din rațiunea umană. Totalitatea
normelor juridice in vigoare la un moment dat, prin care se reglemteaza o institutie
juridica, sau care alcatuiesc o ramura de drept ori, in fine, care alcatuiesc impreuna
sistemul dreptului.Dreptul pozitiv exprima vointa statala, ridicata la rangul de lege si
concretizeaza, in reguli de conduita obligatorii, cerintele disciplinei sociale, garantate
in respectarea lor prin forta de constrangere a statului.Totodata, dreptul pozitiv
recunoaste membrilor societatii si anumite prerogative, numite drepturi subiective, pe
care le ocroteste, pentru ca prin intermediul lor titularii sa-si poata satisface nevoile si
interesele legitime.
Dreptul natural este un ansamblu de reguli și idei directoare din care legiuitorul se
inspiră în elaborarea dreptului pozitiv. Este o filozofie care afirmă că anumite drepturi
sunt inerente în virtutea naturii umane, înzestrate de natură - în mod tradițional de
Dumnezeu sau de o sursă transcendentă - și că acestea pot fi înțelese universal prin
rațiunea umană. Așa cum este determinat de natură, legea naturii este presupusă a fi
obiectivă și universală;există independent de înțelegerea umană și de legea pozitivă a
unui anumit stat, a ordinii politice, a legislaturii sau a societății în general.

3) Drept public. Drept privat.

Încă din vremea romanilor s-a făcut o distincție clară între dreptul privat și cel public.
Potrivit acestora, dreptul public apără interesele statului în timp ce dreptul privat apără
interesele indivizilor.
Dreptul public este acela care conține totalitatea principiilor și regulilor juridice
aplicabile în raporturile dintre stat și individ, precum și în raporturile dintre state. Din
el fac parte dreptul constituțional, administrativ, penal, financiar etc.
Dreptul privat conține totalitatea principiilor și regulilor juridice aplicabile
raporturilor dintre indivizi, indiferent dacă aceștia sunt din același stat sau din state
diferite. Din el fac parte dreptul civil, dreptul familiei, dreptul internațional privat etc.

1
 Ulpian spunea ,,Publicum ius est quod ad statum rei spectat, privatum quod ad
singulorum utilitatem.”, astfel dreptul public este cel care se referă la organizarea
statului, iar dreptul privat se referă la interesele fiecărui individ.

4) Criterii de delimitare intre dreptul public si dreptul privat.

În doctrină au fost sesizate mai multe criterii de diferențiere a acestor 2 ramuri. Ulpian
spre exemplu, a utilizat criteriul de diferențiere după natura interesului urmărit.
Astfel, dacă normele dreptului urmăresc un interes general, ele fac parte din dreptul
public, iar dacă urmăresc un interes particular fac parte din dreptul privat.
Un alt criteriu de diferențiere este după scopul urmărit. Friedrich Karl von Savigny
și apoi Rudolf von Ihering consideră că în dreptul public, statul este scopul principal,
iar individul are un rol secundar, în timp ce în dreptul privat, statul nu este decât un
mijloc, iar individul este scopul.
Alți autori au utilizat criteriul subiectului raporturilor juridice. Astfel, în dreptul
public unul dintre subiectele raporturilor juridice este totdeauna statul sau o autoritate
a sa, în timp ce în dreptul privat, de regulă, subiectele raporturilor juridice sunt
indivizii.

5) Fundamentele dreptului: morala, religia, politica. Institutiile politice.

Organizatiile politice.
Morala- deși normele juridice reglementeză conduita umană, uneori nu toate normele
sunt reglementate juridic, ci doar acelea care au scop și finalitate precise.
Din acest punct de vedere, dreptul se poate confunda uneori cu morala, pentru că și
normele morale reglementează conduita umană. Norma juridică se diferențiază însă de
norma morală prin faptul că, în timp ce norma juridică este, de regulă, una
negativă, norma morală este una pozitivă.
Norma morală vine din interiorul individului, în timp ce cea juridică vine din
exteriorul său. O morală este respectată de bună voie, în timp ce cea juridică este
respectată prin constrîngere.
Dreptul are la bază morala, acesta nu poate exista fără morală, de regulă normele
juridice ne trimit la morală.
Religia este o formă a conștiinței sociale caracterizată prin credința într-o divinitate,
într-o ființă supranaturală, creatoare și guvernatoare a cosmosului. Prin intermediul
religiei, oamenii au încercat și încearcă în continuare să explice lumea în condițiile
lipsei unei cunoașteri științifice. O modalitate de cunoaștere a religiei este mitologia.
Ca instituție, religia reprezintă un sistem de credințe(dogme) și de practici privind
sentimentul divinității și care îi unește, în aceiași comunitate spirituală și morală, pe
toți cei care aderă la acest sistem. De multe ori, norma juridică este cea care definește
instituțional religia, realizându-se astfel o legătură între cele două.
Politica este știința și practica de guvernare a unui stat și reprezintă sfera de activitate
social- istorică ce însumează relațiile, orientările și manifestările care apar între
partidele politice, între diverse categorii și grupuri sociale sau între națiuni în vederea
emancipării conceptelor proprii, în lupta pentru putere sau supremație ideologică.
Politica reprezintă, de asemenea, orientarea, activitatea, acțiunea propriu- zisă a unui
partid sau a unor grupări exercitată în domeniul guvernării problemelor interne și
externe. Totodată, poate fi definită ca ideologie ce reflectă această orientare sau
acțiune.
Instituțiile politice sunt instituții prin intermediul cărora se exercită puterea. Prima
instituție politică este statul ca instrument social organizat. Partidele politice constituie

2
 instituția care, deținând dreptul de a conduce statul, poate transpune în practică
programul de acțiune propriu.
Organizațiile politice sunt grupurile umane formale și informale care reprezintă și
categorii sociale mai largi, care exercită influiențe, presiuni, propagandă sau lobby în
favoarea sau în defavoarea partidelor cu acces la conducerea statului.

6) Definitia dreptului constitutional. Locul dreptului constitutional in sistemul de

drept.

7) Izvoarele dreptului constitutional. (Izvoare formale si izvoare materiale).

Constitutia, legea, acte normative cu putere de lege, tratatele internationale,
regulamentele de organizare si functionare ale Parlamentului, jurisprudenta,
doctrina.

8) Raporturile juridice de drept constitutional. Notiune, carcacteristici, elemente.

9) Subiectele raporturilor juridice de drept constitutional. Subiecte colective,

subiecte individuale.

10) Continutul raportului juridice de drept constitutional.

11) Obiectul raportului juridic de drept constitutional.
12) Notiunea de Constitutie.
13) Definitia juridica a Constitutiei.
14) Aparitia Constitutiei.
15) Constitutia scrisa.
16) Adoptarea Constitutiei – puterea constituanta
17) Diferetele forme de Constitutie: Charta Concedata. Statutul. Pactul. Conventia.
Constitutia Referendara. Constitutia Parlamentara.
18) Modificarea (Revizuirea) Constitutiei.
19) Abrogarea Constitutiei.
20) Continutul Normativ al Constitutiei.
21) Suprematia Constitutiei – concept, justificare.
22) Ce este justitia constitutionala?
23) Reguli aplicabile justitiei constitutionale.
24) Apartita controlului de constitutionalitate a legilor.
25) Controlul constitutionalitatii legilor in Romania.
26) Obiectul controlului de constitutionalitate a legilor in Romania.
27) Controlul anterior si controlul posterior de constitutionalitate.
28) Modele de jurisdictie constitutionala.
29) Efectele controlului de constitutionalitate.
30) Dezvoltarea constitutionala a Romaniei: a) Perioada Preconstitutionala (1740-1860)
b) Perioada formarii Statutului Roman
modern (1860-1940).
31) Perioada Constitutiilor Socialiste (1948-1989).
32) Perioada Actelor Constitutionale (1989-1991).
33) Constitutia din 1991.
34) Revizuirea Constitutiei din 1991.
35) Cetatenia Romana. Notiuea de Cetatenie.

3
36) Notiunea de Nationalitate.
37) Principiile Cetateniei.
38) Dobandirea Cetateniei Romane.
40) Acordarea Cetateniei Romane la cerere.
41) Redobandirea Cetateniei Romane.
42) Procedura acordarii Cetateniei Romane.
43) Pierderea Cetateniei Romane.
44) Retragerea Cetateniei Romane.
45) Renuntarea la Cetatenia Romana.
46) Dovada Cetateniei Romane.
47) Dubla (Multipla) Cetateniei.
48) Cetatenia Uniunii Europene.
49) Principalele reglementari in domeniul Drepturilor Omului – Declaratia Universala a
Drepturilor Omului.
- Sistemul European de
Protectie a Drepturilor Omului.
50) Protejarea si Promovarea Drepturilor Omului in Romania.
51) Trasaturile Drepturilor Fundamentale.
52) Corelatia dintre reglementarile interne si cele internationale in materia Drepturilor
Omului.
53) Garantii ale Drepturilor Fundamentale. Curtea Constitutionala. Autoriatea
judecatoreasca. Avocatul Poporului.
54) Functionarea Institutiei Avocatului Poporului.
55) Cine se poate adresa Avocatului Poporului?
56) Universalitatea Dreptrilor Fundamentale. (art.15 alin.(1) din Constitutie).
57) Neretroactivitea legii (art. 15 alin. (2) din Constitutie).
58) Exceptii de la regula neretroactivitatii legii.
59) Egalitatea in drepturi (art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie).
60) Expulzarea (art. 19 din Constitutie).
61) Procedura expulzarii.
62) Extradarea.
63) Procedura extradarii.
64) Protectia juridica a cetatenilor romani in strainatate (art. 17 din Constitutie).
65) Protectia juridica a cetatenilor straini si a apatrizilor in Romania.
66) Ocuparea functiilor si a demnitatilor publice (art. 13 alin. (3) si (4) din Constitutie).
67) Egalitatea de sanse intre barbati si femei.
68) Accesul liber la justitie (art. 21 din Constitutie).
69) Proces echitabil si termen rezonabil.
70) Jurisdictii administrative speciale (art. 21 din Constitutie).
71) Caracterul de restrangere al unor drepturi sau libertati (art. 53 din Constitutie).
72) Conditiile restrangerii exercitiului unor drepturi sau libertati.
73) Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica (art. 22 din Constitutie)
74) Interzicerea pedepsei cu moartea.
75) Dreptul la integritate fizica.
76) Dreptul la integritate psihica.
77) Libertatea individuala.
78) Perchezitia, retinerea, arestarea.
79) Legalitatea pedepsei.
80) Prezumtia de nevinovatie.
81) Dreptul la aparare (art. 24 din Constitutie).

4
82) Dreptul la libera circulatie (art. 25 din Constitutie).
83) Dreptul la viata intima, familiala si privata (art. 26 din Constitutie).
84) Dreptul persoanei de a dispune de ea insasi.
85) Inviolabilitatea domiciliului (art. 27 din Consitutie).
86) Exceptii de la regula inviolabilitatii domiciliului.
87) Dreptul la invatatura (art. 32 din Constitutie).
88) Formele de realizare a invatamantului.
89) Accesul la cultura (art. 33 din Constitutie).
90) Dreptul la ocrotiea sanatatii (art. 34 din Constitutie).
91) Dreptul la un mediu sanatos (art. 35 din Constitutie).
92) Dreptul la munca si la protectia sociala a muncii (art. 41 din Constitutie).
93) Interzicerea muncii fortate.
94) Securitatea muncii.
95) Dreptul la greva (art. 43 din Constitutie).
96) Dreptul de proprietate privata (art. 44 din Constitutie).
97) Garantii oferite dreptului de proprietate.
98) Libertatea economica (art. 45 din Constitutie).
99) Dreptul la mostenire (art. 46 din Constitutie).
100) Dreptul la un nivel de trai decent.
101) Dreptul la casatorie si dreptul de a intemeia o familie (art. 48 din Constitutie).
102) Protectia copiilor si a tinerilor (art. 49 din Constitutie).
103) Protectia persoanelor cu handicap (art. 50 din Constitutie).
104) Libertatea constiintei (art. 29 din Constitutie).
105) Secretul corespondentei (art. 28 din Constitutie).
106) Libertatea de exprimare (art. 30 din Constitutie).
107) Libertatea presei. Limitele libertatii de exprimare.
108) Dreptul la informatie (art. 31 din Constitutie).
109) Libertatea intrunirilor (art. 39 din Constitutie).
110) Dreptul de asociere (art. 40 din Constitutie).
111) Asocierea in partide politice.
112) Asocierea in asociatii si fundatii.
113) Dreptul de petitionare (art. 51 din Constitutie).
114) Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica (art. 52 din Constitutie).
115) Dreptul la vot si dreptul de a fi ales.
116) Indatoririle fundamentale ale cetatenilor.
117) Indatorirea de aparare a tarii.
118) Indatorirea de a contribui financiar la cheltuielile publice (art. 56 din Constitutie).
119) Indatorirea de a exercita cu buna credinta drepturile si libertatile (art. 57 din
Constitutie).