Identificati in traditiile si obiceiurile romanesti cunoscute de voi, elemente

asemanatoare legate de familie, casatorie, nastere

Botezul
Sfantul Botez este taina prin care omul dobandeste iertare de pacatul stramosesc, se naste
din nou duhovniceste si se face membru al Bisericii lui Hristos. Botezul se savarseste
numai de preot sau episcop, la cel putin 8 zile dupa nastere si pana la 40 de zile. Pentru
a primi taina Botezului copilul trebuie sa aiba un nas ales de parintii acestuia. In
Oltenia traditia moasei, legata de botezul copilului, este foarte puternica. Ea duce copilul
la biserica si spune duc un pagan si voi aduce un crestin iar la intoarcere spune am dus
un pagan si am adus un crestin. Nasii cand iau copilul de la moasa pun un ban jos pentru
a o rasplati. Tot moasa este cea care ia apa in care a fost scaldat copilul si o pune la
radacina unui mar sau par pentru a creste copilul frumos si sanatos ca pomul respectiv.
Tot in Oltenia se mai practica si obiceiul numit datul de grinda. Dupa ce copilul a fost
botezat trei ani la rand in dimineata Anului Nou mama merge cu plocon si cu copilul la
moasa pentru a fi dat de grinda. Moasa pune bani intr-un colac sau covrig impletit, apoi
prinde copilul de subsuori si cu covrigul pe cap, pe care este pus si un pahar de vin de
care tine mama, il ridica in sus de trei ori zicand de fiecare data sa-mi traiasca nepotul,
sa aiba parte de aur si argint, de tot rodul pamantului, de minte si de noroc. Tot acest
ritual se petrece in vreme ce moasa si copilul sunt cu fata la rasarit. Mai apoi moasa este
pusa la masa si ospatata cu toata cinstea.

Tradiiile naterii la romni[modificare | modificare surs]

Ursitoarele[modificare | modificare surs]

Credina n ursitoare, n puterea lor de a croi soarta fiecrui om, a fost i mai este nc

rspndit i nrdcinat n snul poporului romn, ea fiind motenit de la romani.

Sunt 3 aa numite zne care vin n nopile fr so (3, 5, 7) din prima sptmn de via

a copilului nou-nscut i-i menesc soarta. Se zice c n timpurile strvechi, aceste

ursitoare erau vzute i auzite cum ursesc de ctre moaele, caren aceste zile

privegheau nou-nscuii, pe mamele acestora i chiar de prinii copilului. Din pcate,

pentru c moaele au destinuit acest secret, n zilele noastre ele nu mai au acest dar.

Legat de ursitoare, n Transilvania exist nc tradiia, ca moaa care ajut la naterea

copilului, chiar dac acesta s-a nscut n spital, s-i pun n camera unde el va sta, imediat
dup ce ajunge acas, pe o pnz alb nou, un "blid" cu fin de gru cernut, sare, o

pine, un bnu i un caier de ln. Dup 3 zile i 3 nopi dac ursitoarele au venit, moaa

i prinii copilului vor vedea urma lsat de ursitoare pe fin.

n Banat, Moldova i ara Romneasc, la 3 zile dup naterea copilului, se ntinde o

mas mare cu mncruri alese: pine, o gin, vin i 3 bnui, aa numita "cin a

ursitoarelor", existnd credina c ele trebuie s fie bine osptate i pltite pentru a fi

mulumite i a ursi o soart bun copilului. n Bucovina, moaacum se ngn ziua cu

noapteapune n camera copilului o lumin, pentru a arde toat noaptea, considerndu-

se c ursitoarele sunt mulumite cnd gsesc aceast lumin i i ursesc copilului o soart

mai bun.

Cultul funerar[modificare | modificare surs]

Ceremoniile de nmormntare sunt motenite de la romani. Acetia puneau n faa casei

unde exista un mort un chiparos, copac ce nu mai putea imboboci dup ce a fost tiat.

Colonitii romani din Dacia nu au gsit acest copac i obiceiul a fost uor modificat,

folosindu-se, n regiunile de munte, un brad, iar n cele de cmpie un pom. Pomul de

nmormantare reprezint doar una dintre ipostazele sub care se regsesc anumite prezene

vegetale de mare importan n viaa romnului. Acest lucru este dovedit de apariia

constant a bradului n cadrul tuturor riturilor de trecere.

Exist, de exemplu, obiceiul nchinrii la brad a nou-nscutului de ctre moa, ca i al

sdirii unui brad la naterea pruncului, fapt ce semnific infrirea simbolic a celor doi.

Acesta este i motivul pentru care, la un alt moment important al trecerii prin lumea

luminat a individului, la nunt, bradul apare din nou - bradul de nunt -, mpodobit cum

se cuvine pentru serbarea evenimentului.

La moartea omului, bradul-frate este tiat i pus la cptiul tnrului, la mormnt. Tot

pentru a dovedi importana - cu rdcini adnci, anterioar perioadei romane - a bradului

n imaginarul autohton se poate cita obiceiul spovedaniei la brad. Pentru a se evita tierea

unui pom ntreg obiceiul se reduce la o creang, ce este mpodobit cu zaharicale i turtie

ce se mpart la pomana mortului. Bradul se folosete n cazul n care cel care moare este

nenuntit, necstorit, iar uneori fetele nemritate sunt mbrcate la moarte n rochie de

mireas, nmormntarea fiindu-le n acelai timp i nunt.

Dac cei din familie nu mai au lacrimi, dac acestea le-au secat, angajeaz ca i strmoii

lor romani o bocitoare. n caz c nu doresc aceasta, mortul este bocit de soie, de nepoate

sau de femeile din sat. Dac omul bolnav trage s moar familia cheam preotul care i

face o slujb de maslu, i citete din carte, din Biblie, pentru ca sufletul s ias mai uor

din corp.

Apoi corpul, nc nercit, este mbiat i mbrcat cu hainele cele mai bune i aezat n

sicriu. Obligatorie este lumnarea aprins, lumina care s -l ajute s se orienteze mai bine

n ntunericul lumii de dincolo, pe care unele basme romneti o numesc lumea alb. Cel

care din neglijena familiei, sau din alte cauze, de exemplu moare fulgertor sau undeva
n strini, este considerat mort fr lumnare, iar slujbele de pomenire sunt cu totul i cu

totul speciale. Ziua de 21 noiembrie, numit popular i Ovidenie, este nchinat chiar

celor care au murit fr lumnare, cei care s-au sinucis sau au murit departe de ar,

creznd-se c lumina aprins n aceast zi va veghea ntotdeauna sufletul n lumea de

dincolo.

Auzind c cineva cunoscut a murit. vecinii vin la priveghi, unde stau de vorb cu mortul,

rugndu-l s transmit mesaje celor disprui dintre neamurile lor. Priveghiul dureaz de

obicei trei zile, timp n care preotul vine i i citete stlpii, adic toate cele patru

evanghelii. Mortul era transportat ntr-un sicriu deschis aezat ntr-un car tras de boi prin

ntreg satul, i cortegiul fcea apte opriri, care semnificau cele apte popasuri ale lui

Iisus pe muntele Golgota. n caz c era de traversat o ap, se arunca peste ea o pnz

pentru ca nu cumva chipul mortului s se priveasc n ap i sufletul lui s rmn n

aceast lume i s ia forma unui strigoi.

De asemenea, se acoper oglinzile i vasele cu ap cu o crp neagr n acelai scop. La

cimitir preotul stropete sicriul cu vin i ulei, citete slujba special de nmormntare, cei

prezeni mnnc din coliva mortului, pregtit acas de rudele mai ndeprtate, apoi

toat lumea prezent merge acas unde preotul binecuvinteaz masa pregtita pentru

pomenire.

Cu aceast ocazie se mpart de obicei oamenilor sraci hainele i diferite obiecte(paturi,

perne) considerate utile pe lumea cealalalt. Pomenile se fac la o sptmn, la o lun, la

trei luni, la ase luni i la un an, urmnd ca vreme de apte ani s se fac cel putin o dat
pe an. Cel mai interesant exemplu de coabitare ntre ironie i epitafuri vesele i universul

destul de negru al morii este Cimitirul Vesel din comuna maramureean Spna.

Obiceiuri legate de nunt[modificare | modificare surs]

Este bine cunoscut c omul, n viaa de pe pmnt, trece prin trei momente foarte

importante: botezul, nunta i nmormntarea. Toate trei au o legtur deosebit cu viaa

religioas a omului, iar primele dou sunt considerate Sfinte Taine.

Pruncul, la puin timp dup natere, este botezat pentru a se curi, a se spla de pcatul

strmoesc motenit de la Adamcel din Rai i de la celelalte pcate svrite pn atunci,

intrnd n stare haric. Apoi, ajuns la maturitate, el se va despri de mama i tatl su i

i va lua soie. Acest eveniment este consfinit prin nunt, prin Sfnta Tain a Cununiei.

n sfrit, la btrnee, omul moare i va fi ngropat cretinete, oficiindu-se slujba

religioas i, de obicei, predica, cteva cuvinte despre cel trecut n viaa de veci. Dar

pentru c acest articol se adreseaz n special tinerilor vom arta mai pe larg Sfnta Tain

a nunii care este un subiect foarte important.

Cuvntul nunt vine de la termenul grecesc gamos i de la cel latinesc matrimonium i

nseamn unirea fizic dintre un brbat i o femeie, una din legile eseniale al e naturii,

stabilite de Dumnezeu nc de la nceputul existenei omului. Dovezi gsim n Sfnta

Scriptur, n cartea Facerea la capitolul 2 versetele 18-24, unde ne spune: nu este bine

s fie omul singur pe Pmnt. S-i facem ajutor potrivit pentru el ..iar coasta luat

din Adam, a fcut-o Dumnezeu femeie i a dus-o lui Adam De aceea va lsa omul

pe tatl su i pe mama sa i se va uni cu femeia sa i vor fi amndoi un trup.

Ca o definiie, am putea spune c nunta, cununia sau cstoria este Taina prin care un

brbat i o femeie s-au hotrt reciproc i n mod liber, s triasc mpreun ntreaga lor

via n scopul de a se ajuta reciproc, a nate i a crete copii i a se feri de desfrnare. Ei

primesc prin rugciunile preotului, harul divin care sfinete legtura lor i i ajut la

mplinirea ei. Prin Taina Cununiei, legtura dintre brbat i femeie devine asemntoare

acelei dintre Hristos i Biseric - (Efeseni 5 , 22-23).

Timpul nunii[modificare | modificare surs]

Romnii se cstoresc n general la sate ncepnd cu vrsta de 20 de ani. "Sezonul nunii"

apare atunci cnd vinul este destul de btrn i n cantitate mare. Nici o nunt nu poate

avea loc n posturile mari, in cele 40 de zile dinaintea Crciunului sau Patilor.

Unele comuniti rurale nc mai cheam peitori pentru a uni familiile n devenire. Unde

nu e folosit un peitor, tradiia cere ca prinii soului s cear mna fetei de la prinii

acesteia. Peitorulfolosete o poezie special, cunoscut de folcloriti sub denumirea de

oraie de nunt, o alegorie n care un tnr vntor pleac sa vneze o caprioar.

Familia mirelui trece apoi din cas n cas cu sticle de uic sau vin pentru a invita pe

locuitoriisatului la nunta feciorului lor. Toi iau parte la nchinare, pentru c refuzul este

echivalent cu refuzul invitaiei la nunt.

Naii lor de botez, sau ali apropiai, se altur familiei nupiale la nunta bisericeasc i la

recepia de mai trziu, ce are s dureze o noapte ntreag. Unul din momentele cheie ale
ceremoniei vizeaz despletirea coroniei de mireas, care simbolizeaz schimbarea de

statut, trecerea de la poziia de fat la cea de nevast.

n trecut, petrecerea nunii dura trei zile i trei nopi. Pentru cei care nu i-au gsit nc un

partener de via, o veche tradiie continu i astzi. Brbaii i femeile eligibile se

ntlnesc la "Festivalul Fecioriei pe Muntele Gina" n Transilvania, pentru a se cunoate

i eventual pentru a-i gsi poteniali parteneri.

Decesul si inmormantarea

Ultimul act al vietii se desfasura in cadrul unor rituri ce s-au transmis ,in mare

parte,pana in zilele noastre,la multe popoare europene.Muribundul era asezat pe

pamant ,un membru al familiei il saruta pe gura cand isi dadea ultima suflare,apoi

cei din casa il strigau pe nume.Cadavrul era spalat ,uns cu mirodenii,defunctului i se

punea sub limba o moneda (obicei preluat de la greci pentru a putea trece

Styxul),apoi era imbracat si asezat pe un pat funebru ,in jurul caruia ardeau faclii si

se aprindeau candelabre,dupa ce focul din vatra fusese stins in semn de doliu.Trupul

neinsufletit ,acoperit cu flori si coroane era expus timp de 2-3 zile (imparatii 7

zile ).Oamenii saraci si copiii erau inmormantati chiar in noaptea

urmatoare.Funeraliile celor bogati ,sau a celor ce detinusera functii publice ,se

desfasurau cu o pompa deosebita,asemeni celor de azi,cu cantareti,bocitoare de

profesie si alai .
Primul pas spre intemeierea unei familii este casatoria. De aceea, oricine Optiuni
doreste sa faca acest pas planuieste evenimentul cu ceva timp inainte
,astfel incat totul sa se petreaca in cele mai bune conditii si sub conditii Versiune
prielnice. Legate de aceste conditii exista cateva superstitii mostenite de printabila
la bunici, unele respectate cu strictete altele mai putin. Trimite unui
prieten
Desi traditia spune ca mirele si mireasa nu trebuie sa se vada inaintea Semnaleaza
nuntii, pana in momentul ceremoniei, astazi insa, acest obicei nu prea neregula
mai este luat in seama si nici consecintele nu par a fi grave. Pana acum Publica un
cateva zeci de ani, miresele erau considerate "proprietatea" tatalui. articol
Acesta gasea partide pentru fiica lui si, fara sa ii ceara consimtamantul, o
promitea barbatilor care veneau cu propuneri financiare tentante.

Deseori, daca fata era urta, cei doi nu reuseau sa se vada decat in fata
altarului si nu de putine ori s-a intamplat ca, in clipa in care isi vedea
"frumoasa" consoarta imbracata in alb, petitorul sa isi schimbe parerea si
sa o lase singura in biserica. De aici, s-a ajuns la credinta ca daca mirele
isi vede mireasa inainte de ceremonie, imbracata si gatita de sarbatoare,
aceasta va avea ghinion.

Un alt obicei stravechi este cel al sarutului. Obiceiul sarutului dateaza

din Evul Mediu, insa la acea vreme avea o cu totul alta semnificatie: el
era "pecetea" incheierii unui acord. Chiar si in Roma antica se pare ca se
folosea in acest scop. Mai tarziu, obiciul s-a transmis cu aceeasi
semnificatie si la nunta, cand la sfarsitul ceremoniei cei doi miri,
sarutandu-se, pecetluiau juramintele facute.

O datina straveche este si aruncarea orezului . Orezul simbolizeaza in

multe culturi, fertilitatea. Insa in trecut, nu numai orez se arunca asupra
mirilor in clipa in care paraseau petrecerea: in Franta se folosea graul, in
Africa de Nord smochine si curmale, iar in Italia - o combinatie de
monede, fructe uscate si bomboane. in prezent boabele de orez au fost
inlocuite de iubitele petale de trandafir, confeti si baloane.

Din timpuri stravechi exista obiceiul ca mireasa sa intre pentru prima

oara in casa cea noua pe usa principala. Daca se impiedica sau punea
piciorul stang pe prag se credea ca va fi ghinionista. De aici obiceiul ca
mirele sa o treaca el insusi peste prag, pentru a se asigura ca totul va fi
bine.

Originea obiceiului de a tosta la nunta dateaza din secolul al XVI-lea. La

acea vreme se punea o bucatica de paine intr-un pahar de vin care era dat
din mana in mana oaspetilor pentru a putea fiecare sa ia cate o gura de
vin. Cel care sorbea ultima picatura primea si onoarea de a putea manca
painea si de a rosti cateva cuvinte in cinstea gazdei.
Astazi, traditia s-a pastrat sub forma paharelor de sampanie, primul toast
fiind tinut de cavalerul de onoare. Se obisnuieste ca invitatii sa se ridice
in timp ce mirii, pentur care se tine toastul, stau jos. Ei se ridica la
sfarsitul toastului si raspund prin cateva cuvinte de multumire pentru
familie, prieteni si invitati. Uneori cei doi toasteaza pentru partener si au
ocazia sa bea din pahare de cristal sau de argint.

Un alt obicei care vine de la englezi spune ca mireasa sa poarte la nunta

ceva nou, ceva vechi, ceva imprumutat si un lucru albastru. Un catren
vechi englezesc spune ca mireasa ar trebui sa-si puna in ciorap si o
moneda de 6 "banuti". Ceva vechi - semnifica continuitatea. Poate fi un
lant, o bijuterie sau chiar batistuta bunicii. Ceva nou - inseamna
optimismul si increderea in viitor. Rochia sau chiar verigheta.

Ceva imprumutat - pentru fericirea viitoare. Se poate cere o batista sau

bijuteria unei prietene care este fericita alaturi de sotul ei. Albastrul
semnifica modestie, fidelitate si dragoste si vine din traditia ebraica. In
vremurile biblice, albastrul si nu albul semnifica puritatea: atat mirele
cat si mireasa purtau o banda albastra fie la baza hainei, sau respectiv a
rochiei. De aici traditia de a se purta ceva albastru - in forma unei
jartiere pare a fi cel mai elegant.

Dintotdeauna miresele si-au impodobit parul cu floricele si au purtat

buchete mai simple sau mai sofisticate. Fiecare floare are semnficatia ei,
de aceea uneori nuntasii arunca spre miri flori din cele mai diverse si
odata cu ele, ganduri si urari din cele mai diverse. Totusi, astazi ne
alegem florile mai mult in functie de culoare si de preferintele personale
decat in functie de semnificatia lor. Cat priveste floarea pe care o poarta
mirele la piept, e bine ca aceasta sa fie una din buchetul miresei.
Obiceiul dateaza din Evul Mediu, cand cavalerii purtau in timpul
turneurilor culorile doamnelor lor, carora le si acordau cinstea victoriei.

In parti din Europa, in secolul XIV, se credea ca cine pastreaza o

bucatica din rochia miresii are noroc. Uneori, oaspetii sfasiau rochia
acesteia pentru a intra in posesia unei dantele sau bucati de panza. Pentru
a se apara de astfel de atacuri, miresele au inceput ele insele sa le arunce
cate ceva din vestimentatia proprie, iar jartiera a fost unul dintre primele
lucruri la care s-au gandit. Ulterior au inceput sa arunce si buchetul de
flori pe care incercau sa-l prinda fetele nemaritate. Inelul de nunta-in
Evul Mediu timpuriu, inainte de cresterea importantei monedei, inelele
aveau valoare pecuniara si erau simbolul bogatiei unei persoane. In
antichitate se credea ca inelul de la nunta avea darul de a o proteja pe
mireasa de "spiritele rele".

Pentru o "paza" cat mai strasnica probabil, romanii le confectionau din

fier. Verigheta de aur simboliza dragostea vesnica si respectarea legilor
casniciei - fidelitate si respect. Aceste inele erau create sub forma unor
maini care se impreuneaza sau aveau incrustate o cheie despre care se
credea ca o poate ajuta pe femeie sa deschida inima sotului ei.

Se spune ca la o nunta sunt... "cate capete, atatea idei". Si totusi, fiecare

astfel de idee are o origine de multe ori extrem de interesanta, despre
care merita sa stii chiar daca momentul fericit este departe in trecut, sau
daca va sa vina.

[1] 2 inainte >>