TRADUCERI TEXTE LATINĂ

PAGINA 30: „QUOSQUE TANDEM ABUTERE, CATILINA, PATIENTIA NOSTRA?”

(„PÂNĂ CÂND ÎN SFÂRȘIT, CATILINA, VEI MAI ABUZA DE RABDAREA NOASTRĂ?”)
Căci cât timp furia asta a ta ne va eluda? Spre ce limită se va arunca indrăzneala ta
neînfrânată? Oare nu te-au impresionat cu nimic nici garda de noapte de pe Colina
Palatin, nici străjile Romei, nici teama poporului, nici adunarea gravnică a oamenilor de
bine, nici acest loc foarte întărit pentru ținerea ședinței senatului, nici chipurile și privirile
acestora? Nu simți că planurile tale sunt dezvăluite? Nu vezi că a ta conspirație legată în
lanțuri este bine cunoscută de către aceștia?

PAGINA 36: „O TEMPORA, O MORES!” („CE TIMPURI, CE MORAVURI!”)

Care dintre noi crezi ca nu stie ce-ai facut azi-noapte, ce-ai facut noaptea trecuta,
unde ai fost, pe cine ai convocat, ce hotarari ai luat ?O, timpuri ! O, moravuri ! Senatul
cunoaste aceste lucruri, consulul le vede; Catilina totusi traieste. Traieste ? Ba mai mult,
vine chiar in senat, ia parte la consfatuirea obsteasca, noteaza si indica din ochi, spre a fi
ucis, pe fiecare dintre noi. Noua insa, barbati curajosi, ni se pare ca facem destul pentru
republica daca evitam furia si armele acestui om. De mult ar fi trebuit, Catilina, sa fii
trimis la moarte din ordinul consulului.

PAGINA 40: „IN QUA URBE VIVIMUS?” („ÎM CE ORAȘ TRĂIM?”)

O, zei nemuritori ! In ce tara ne aflam ? In ce oras traim ? Ce fel de republica avem ?
Aici, senatori, aici, intre noi, in cea mai sfanta si cea mai importanta adunare de pe
suprafata pamantului, sunt unii oameni in stare sa gandeasca la uciderea noastra a tuturor,
la pieirea acestui oras si chiar a lumii intregi. Eu, consulul, ii vad si le cer parerea despre
treburile statului ; oameni care ar fi trebuit sa fie ucisi cu sabia, pe acestia eu nu-i ranesc
macar cu vorba.

PAGINA 44: PARAGRAF FĂRĂ TITLU DE LA EX.5(PAG.43)

Ai fost, asadar, la Laeca in noaptea aceea, Catilina ; ai impartit Italia pe regiuni, ai
hotarat unde trebuia sa plece fiecare ; ai ales pe cine sa lasi la Roma si pe cine sa duci cu
tine ; ai hotarat cartierele orasului in care trebuia sa se puna foc.
 PAGINA 45: „SECEDANT IMPROBI” („SĂ PLECE TICĂLOȘII”)
De aceea, să plece ticăloșii ; să se despartă de cei cinstiți; sa se adune intr-un singur
loc ; și în sfârșit, sa fie despartiti, de noi prin zidul orasului, asa cum am mai spus adesea ;
sa inceteze să spioneze pe consul chair acasa la el, de-a mai impresura tribuna pretorului
urban, de-a mai asedia cu arme cladirea senatului, de-a mai pregati proiectile incendiare
si torte pentru a da foc orasului ; și în sfârșit, să stea gravat pe fruntea fiecăruia ce simte
pentru republică.

PAGINA 48: TEXT FĂRĂ TITLU DE LA EX.6

Iar tu, Jupiter, îl vei îndepărta pe acest om si pe complicii lui de templele tale si ale
celorlalti zei, de casele si de zidurile orasului, de viata si de bunurile tuturor cetatenilor,
si-i vei pedepsi prin chinuri vesnice, pe dusmanii oamenilor buni, pe inamicii patriei, pe
talharii Italiei, uniti intre ei printr-un pact criminal si printr-o alianta nelegiuita, vii și apoi
dincolo, în moarte.

PAGINA 62: „NEC SINE VIRTUTE AMICITIA ESSE POTEST” („FĂRĂ VIRTUTE NU
POATE EXISTA PRIETENIE”)
Într-adevăr, prietenia nu e nimic altceva decât înţelegerea deplină, unită cu
bunăvoinţă şi iubire, în toate lucrurile divine şi omeneşti; poate că, afară de înţelepciune,
zeii nemuritori n-au dat omului nimic mai bun. Unii preferă bogăţia, alţii sănătatea, unii
puterea, alţii onorurile, mulţi chiar plăcerile.
Acestea din urmă se potrivesc de fapt dobitoacelor, iar cele dintâi sunt trecătoare şi
nesigure, depinzând nu atât de planurile noastre cât de întâmplările oarbe ale soartei. Cei
care pun supremul bine în virtute aceia fac într-adevăr foarte bine; dar tocmai această
virtute creează şi menţine prietenia, căci fără virtute nu poate exista nicidecum prietenie.

PAGINA 64: „AB AMICIS HONESTA PETAMUS” („ SĂ CEREM DE LA PRIETENI

ONESTITATEA”)
Așadar, aceasta să se consființească ca prima lege a prieteniei, să cerem de la
prieteni onestitatea, să facem pentru prieteni ceea ce este cinstit, și, să nu așteptăm până
să fim rugați, să fim totdeauna plini de zel, să nu șovăim niciodată, să îndrăznim să-i dăm
un sfat sincer. Cel mai mult să valoreze autoritatea prietenilor care sfătuiesc bine și
aceasta să fie folosită pentru a-l sfătui nu numai pe față, ba chiar energic; dacă îprejurarea
o va cere, și să se supună autoritășii manifestate.