Iubirea de departe Jaufre Rudel Cnd ziua-i lunga-n mai, ma-mbata tril dulce, rasunnd departe, dar cum

l las, ma si sageata prin piept iubirea de departe: atunci, calc trist si fruntea-nclin, iar tril si flori de rosmarin mi par mai reci ca o ninsoare. Prin Domnul sper s-ajung odata sa-mi vad iubirea de departe; dar pentru-un bine mi se-arata tot doua rele, ca-i departe. Ah! Dac-as fi un pelerin, ca ei, n strai umil de in si cu toiag, sa-i pot apare ! Ce fericit i-as cere-ndata salas, ca oaspete de departe; si-un timp, din mila ei curata, as fi cu ea, desi-s departe; taifasul dragostei divin l-ar ferici atunci deplin pe robul ei din departare. Trist mi-as lasa si, totdata, senin iubirea de departe; dar nu stiu de-am s-o vad vreodata, ca prea ni-s tarile departe; si-s munti, si drumul nu-i putin, si multe-apoi n loc ma tin Dar faca Domnul cum i pare ! Ferice n-oi fi niciodata fara iubirea de departe, caci nu-i femeie minunata ca ea, pe-aproape sau departe; de dragul ei, preamndru crin, acolo, eu, la Sarazini, mi-as duce traiul, n prinsoare.

De-a zamislit cerescul Tata iubirea asta de departe, putinta deie-mi ca-ntrupata sa-mi vad iubirea de departe: sa-mi para, de-al ei farmec plin, cum ca iatac si crng devin niste palate sclipitoare. Zic drept cti zic ca viata toata mi-o dau iubirii de departe, caci alt nimic nu ma desfata, pe ct iubirea de departe; dar n zadar de dor suspin: un duh ursitu-m-a hain, iubind, sa n-aflu alinare. n van ma zbucium si suspin; blestem pe duhul meu hain, ca nu-mi da nici o alinare !