Iubirea de departe

Când ziua-i lunga-n mai, ma-mbata

tril dulce, rasunând departe,
dar cum îl las, ma si sageata
prin piept iubirea de departe:
atunci, calc trist si fruntea-nclin,
iar tril si flori de rosmarin
îmi par mai reci ca o ninsoare.

Prin Domnul sper s-ajung odata

sa-mi vad iubirea de departe;
dar pentru-un bine mi se-arata
tot doua rele, ca-i departe.
Ah! Dac-as fi un pelerin,
ca ei, în strai umil de in
si cu toiag, sa-i pot apare !

Ce fericit i-as cere-ndata

salas, ca oaspete de departe;
si-un timp, din mila ei curata,
as fi cu ea, desi-s departe;
taifasul dragostei divin
l-ar ferici atunci deplin
pe robul ei din departare.

Trist mi-as lasa si, totdata,

senin iubirea de departe;
dar nu stiu de-am s-o vad vreodata,
ca prea ni-s tarile departe;
si-s munti, si drumul nu-i putin,
si multe-apoi în loc ma tin…
Dar faca Domnul cum îi pare !

Ferice n-oi fi niciodata

fara iubirea de departe,
caci nu-i femeie minunata
ca ea, pe-aproape sau departe;
de dragul ei, preamândru crin,
acolo, eu, la Sarazini,
mi-as duce traiul, în prinsoare.

De-a zamislit cerescul Tata

iubirea asta de departe,
putinta deie-mi ca-ntrupata
sa-mi vad iubirea de departe:
sa-mi para, de-al ei farmec plin,
cum ca iatac si crâng devin
niste palate sclipitoare.

Zic drept câti zic ca viata toata

mi-o dau iubirii de departe,
caci alt nimic nu ma desfata,
pe cât iubirea de departe;
dar în zadar de dor suspin:
un duh ursitu-m-a hain,
iubind, sa n-aflu alinare.

În van ma zbucium si suspin;

blestem pe duhul meu hain,
ca nu-mi da nici o alinare !

De aceea, pentru păstrarea purităţii sentimentului, împlinirea fizic ă era îndep ărtat ă prin plasarea a
numeroase obstacole, reale sau imaginare, în calea celor doi îndr ăgosti ţi, sau chiar prin statuarea ideii de
iubire imposibilă. Imposibilitatea poate veni din distanţa fizic ă prin care cei doi sînt separa ţi, cum ar fi
iubirea de departe a lui Jaufre Rudel.
« Zic drept cîţi zic că viaţa toată/ Mi-o dau iubirii de departe,/ căci alt nimic nu m ă desfat ă/ pe cît iubirea
de
departe/dar în zadar de dor suspin:/ un duh ursitu-m-a hain/ iubind, s ă n-aflu alinare ».
Principe de Blaye, Jaufre Rudel s-ar fi îndrăgostit de contesa de Tripoli, din Tara Sfînt ă f ăr ă a o fi v ăzut
vreodată, doar pe temeiul laudelor pe care i le aduceau pelerinii. Ca s ă o vad ă ar fi plecat în cruciad ă, dar
pe
drum s-a îmbolnăvit grav, şi a murit cînd a ajuns la ţărm, în braţele ei.
Dar cel mai adesea, iubirea nu se poate împlini datorit ă distan ţei sociale dintre cei doi, c ăci femeia este
văzută de obicei ca fiind superioară bărbatului, şi în plus căsătorit ă cu altul. Iubirea cîntat ă de trubaduri
este
deci una adulteră,cel puţin în intenţia poetică dacă nu în concretizarea faptelor, ca semn al protestului fa ţă
de
instituţia socială a căsătoriei aşa cum era aceasta impus ă de Biseric ă.

Francois Villon

Cea mai de seama opera a sa, "Testamentul" ("Marele Testament") aduce la cunostinta lumii marea
poeziei a sfarsitului de Ev Mediu, ceea ce nici un poet inaintea sa nu a mai facut. Aceasta scriere prezinta
aspectele vietii sale asa cum a fost, neincercand sa dea vina pe nimeni pentru neajunsurile pe care a fost
nevoit sa le indure. Este primul poet care face din persoana sa subiectul propriei opere. Desi, ambele
testamente par o gluma prelungita, niste variatiuni pe teme deseori amuzante, Villon si-a masurat
fiecare vers, opera sa surprinzand imoralitatea vesnic manifestata. Pentru Villon, viata adevarata este
cea de pe pamant, unde se nasc, traiesc si mor oameni si tot ce se petrece in lume cunoaste un ciclu
ireversibil. Iata de ce, Villon nu vede in moarte altceva decat o necesitate a firii care nu trebuie sa se
revolte. Francois Villon este complex pentru ca vorbeste simplu, aduce in poezie o lume a literaturii
medievale putin cunoascuta pana la el.
Marele testament, desi e construit destul de solid, iar baladele sunt legate destul de organic de
ansamblul cadrului, n-a fost elaborat desigur deodata. Dar trairea condensata aici, experienta vietii
indurate intre timp, aduce o largire de orizonturi, o varietate de teme noi si un registru mai bogat de
atitudini si de expresii poetice.