Titus Lucretius Carus

Poetul și filozoful latin Titus Lucretius Carus s-a născut în anul 94 a.Chr. la Pompeii, Italia,
apoi s-a stins din viață în anul 55 a. Chr., la Roma, Republica Romană, singura sa lucrare cunoscută
fiind poemul filozofic De rerum natura (,,Despre natura lucrurilor”). Nu se știu multe detalii
despre el, în afară de faptul că a fost un client, sau prieten, a lui Gaius Memmius, căreia i-a fost
dedicat poemul.
Viața lui Titus Lucretius Carus este aproape necunoscută, acesta fiind menționat de către
elevul lui Donatus, Ieronim, în a 171-a olimpiadă : ,,Titus Lucretius, poetul, s-a născut”. Lucretius
a fost probabil un membru al familiei Lucretia, iar operele sale prezintă viața de lux a Romei.

Cea mai mare parte a existenţei şi-a desfãşurat-o la Roma, unde însã s-a
ţinut departe de activitãţile politice. Este autorul poemului filozofic, cosmogonic și
sociogonic „De rerum natura” (Deaspre natura lucrurilor) , de inspirație
epicuriană, realizat cu intentia morală de a propune un ideal de fericire, rezultat al
cunoașterii. Lucretius îl cântã pe Epicur, cel care se debarasase de speculaţiile
mistice şi alesese plãcerile lumeşti, dar la modul foarte raţional şi echilibrat. Din
poemul sãu transpare nu dorinţa de a face artã, ci aceea de a îmbiba în poezie
ideile filosofice.Opera este compusă din șase cărți, în hexametru dactilic.Lumea
este, în concepția sa, de natură materială și toate lucrurile au la baza lor un izvor
real, ale cărui însușiri se percep senzorial și rațional, izvor care se numește
materie.Materia care este esența lucrurilor și a ființelor este veșnică și în
permanentă transformare .Lucrețius susține principiul că la baza lucrurilor se află
adevărul că: „ nimic nu se naște din nimic, din vrerea zeilor”.Lumea este creată,
cum susținea și Epicur, din atomi care se grupează dând astfel naștere corpurilor
însuflețite.Și omul este material ca și sufletul său, deci muritor, căci orice
combinare de atomi sfârșește prin a se descompune în elementele ei.Și universul
și orice fenomene se datorează unor cauze naturale.In opera sa, puterea
neînvinsă a a rațiunii devine poezie.
Lucrețiu a continuat și dezvoltat concepția atomistă a lui Epicur, fiind adeptul
și discipolul acestuia. În De Rerum Natura, Lucrețiu tratează lumea microscopică a
atomilor, ființa umană și universul. Lucrețiu expune ideea mortalității sufletului și
a universului, ceea se explică prin asocierea și separarea atomilor.
 Opera lui Lucrețiu se caracterizează prin realismul imaginației, forța vizionară,
bogăția și varietatea descrierilor, intuirea sensibilă și filozofică a naturii, pasiune și
ironie, clasicismul expresiei.
Lucretius este un contemplator, limitându-se doar la condamnarea rãzboaielor
civile şi la încrederea în Caesar. Invocarea zeiţei Venus are însã mai degrabã un
sens metaforic decât unul politic (apropierea de cea din care descinde Caesar) şi
cu atât mai puţin mitologic, din moment ce se declarã ostentativ adeptul ”religiei”
epicureice. Are deci şi Lucretius tot o doctrinã a plãcerii, pe care o încadreazã fizic
şi antropologic. Fizica si morala sunt intim legate. În conformitate cu ideile
atomiste democritiene, primele douã cãrţi ar fi o schiţare a bazelor universului,
atomii indivizibili, eterni şi infiniţi, care cad în vid, se ciocnesc şi declinându-se
puţin dau naştere materiei. Celelalte trei cãrţi trateazã omul şi sufletul muritor al
acestuia, cu scopul eliberãrii de angoasã, precum şi senzaţiile, modul în care
simţurile reflectã realitatea, originea pasiunilor sau formarea şi istoria lumii.
În toate acestea natura ocupã locul de prim rang, cea care cuprinde într-o
armonie toate formele atomice, toate principiile şi elementele folosite pentru
creaţie, creştere şi moarte. Dezvãluirea mecanicii universale nu este menitã sã îl
închidã pe om, ci dimpotrivã, sã-i înlesneascã contactul cu natura şi cu sine prin
eliminarea misticismelor şi prin uzul raţiunii eliberatoare, care produce seninãtate
şi bucurie. Regãsim la Lucretius, sub vãlul peoticii romane, un Epicur care iarãşi
aduce în discuţie echivalenţa dintre plãcere, ataraxie şi lipsa durerii, elogiul vieţii
simple, îndemnul la înţelepciune.Deosebirea faţã de maestrul sãu rezidã în
valenţele poetice, care dau fortã deosebitã mesajului, poezia fiind capabilã sã
confere un fundament estetic teoriei filosofice. În acelaşi timp, dincolo de forma
exprimãrii, Lucretius apare ca mult mai înflãcãrat decât Epicur, mai militant, mai
tensionat pentru cã pare a trãi mai din plin ideile hedoniste. Albert Camus este de
pãrere cã Lucretius întruchipeazã primul om modern revoltat...In plus, la Lucretius
se remarcã şi accentele democritiene, pentru cã ştiinţa este pentru el de primã
importanţã în drumul omului cãtre echilibru.
"Poemul naturii" ,despre care nu avem decât știri cu totul restrânse, se confundă
cu opera lui monumentală.Poemul naturii (De Natura rerum) - alcătuit din 6 cărți -
unic în genul lui în literatura latină și universală, își propune să ne înfățișeze - cu
mijloace poetice desăvârșite, la cel mai înalt grad de tensiune artistică și umană -
doctrina filozofului grec Epicur.