Basia mille

Esenta si profunzimea sentimentelor reies din stilul cristalin si exprimarea simpla, din maniera directa, lucida de abordare a iubitei:"tecum ludere sicut ipsa possem/et tristis animi levare curas!..."; tua nunc opera meae puellae/ fledo turgiduli rubent ocelli". Diminutivele la adresa iubitei divulga amoros dintre cei doi intr-o limba pura si curata, un limbaj colocvial ce imprima naturaletea poeziei. Frenezia trairii iubiriieste redata si de multimea saruturilor din poemul 5:"da mi basia mille, deide centum,/ deinde usque altera mille, dein secunda centum,/ deinde usque altera mille, deide centum" . Motivul sarutului devine pentru poet simbol al iubirii impartasite care atrage invidia celor din jur. repetitia adv "dein" si a numeralelor "mille" si "centum" cat si a polyptotonului "basia-basiorum", "mille-millia" asigura simetria si muzicalitatea textului ca si aliteratiile "atque amemus", " senum severiorum" etc... efemeritatea vietii si vesnicia mortii, regasite in antiteza "soles occidere et redire possunt" ca si epitetele antitetice "brevis lux" si "nox perpetua", par sa nu aiba nici valoare in ochii indragostitului artist, sa nu afecteze iubirea celor doi, ci dimpotriva reprezinta un impuls. de altfel toate vb la pers 1 pl cat si imerativul la pers 1 sg confirma caracterul dedicator al poemului, un imn cosacrat persoanei iubite.