Sunteți pe pagina 1din 5

Cicero – orator

Bogatia culturii lui este impresionantă. A studiat în tinerețe


filosofia greacaă si arta elocintei, cunoaște bine istoria (absolut
necesara unui orator), e un pasionat al lecturii, un mare iubitor
de carti, rafinat degustator si admirator al sculpturii si picturii
grecesti.
In privinta artei oratorice (a scris mai multe opere in acest
domeniu), Cicero considera că discursul este forma supremă de
manifestare a personalitatii umane.
Despre orator (în lucrarea De oratore) el afirma: Unui orator
trebuie să-i pretindem ascuțimea de minte a logicianului,
cugetarea filosofului, exprimarea aproape ca a poetului,
memoria jurisconsultului, vocea tragedianului și, aș zice,
gesturile unui actor celebru. De aceea nu se poate găsi nimic
mai rar pe lume ca un orator desăvârșit.
Discursul oratoric- Este o expunere facuta in fata unui
auditoriu, pe o tema politica, morala, literară etc.
- discursul practicat in antichitatea latină- Vechile canoane
impuneau discursului o structură hexatomică, cele șase
părți ale sale fiind: exordiul (o scurtă introducere),
propoziția (adica diviziunea partilor subiectului tratat),
narațiunea/ probarea (confirmarea, argumentarea celor
sustinute), respingerea sau negarea (menită a
preîntâmpina posibilele obiecții) și peroratia
(reargumentarea adevărurilor enunțate) initial și mai ales
convingerea și captarea bunăvoinței auditorului sau a
cititorului).
- Cele trei scopuri fundamentale ale unui discurs sunt
docere, delectare, premovere -sa invete, sa
delecteze (sa bucure), sa miste (sa emotioneze).
- În De oratore. Cicero consideră arta elocinței ca
arta supremă: Nimic nu mi se pare mai încântator
decât să captivezi prin puterea cuvântului atenția
unei adunări, să încânți mintea ascultătorilor și să le
determini voințele într-un sens sau altul.

 Cicero ține patru discursuri de acuzare "In Catilinam


orationes quator" împotriva lui Catilina, în anul 63 î. Hr :
 primul este rostit în seara de 6 spre 7 noiembrie.
 Al doilea a fost rostit pe data de 9 noiembrie în senat
prin care Cicero aduce la cunostință planurile lui
Catilina.
 Al treilea este rostit în for la data de 3 decembrie,
prilej cu care Cicero anunță poporul despre
conspirație, solicitând intervenția Senatului pentru
pedepsirea lui Catilina.
 Ultimul discurs este ținut la 5 decembrie, discurs la
care iau parte oameni politici importanți ai vremii:
Decimus Silamus ce propune pedeapsa cu moartea,
Caesar ce prevede închiderea conjuraților în diferite
municipii și confiscarea bunurilor, Cato ce votează
executarea conspiratorilor și Cicero care intervine și
susține pedeapsa cu moartea și confiscarea
bunurilor.
In Catilinam, cunoscut si sub numele Catilinara 1:
"Pana cand, in sfarsit, Catilina, vei abuza de rabdarea noastra? Cat
timp nebunia asta a ta isi va mai bate joc de noi? Pana unde se va
dezlantui indrazneala ta neinfranata? Nu te-au miscat oare nici garda
de noapte a Palatinului, nici strajile orasului, nici teama poporului,
nici adunarea grabnica a tuturor oamenilor de bine, nici acest loc
foarte aparat destinat sedintei Senatului, nici chipurile si privirile
senatorilor? Nu intelegi ca planurile tale sunt date pe fata? Nu vezi tu
ca, dupa ce toata lumea a aflat-o, conspiratia ta e pironita in lanturi?
Care dintre noi crezi ca nu stie ce-ai facut azi-noapte, ce-ai facut
noaptea trecuta, unde ai fost, pe cine ai convocat, ce hotarari ai luat?
()
O, timpuri! O, moravuri! Senatul cunoaste aceste lucruri, consulul le
vede; Catilina totusi traieste. Traieste? Ba mai mult, vine chiar in
senat, ia parte la consfatuirea obsteasca, noteaza si indica din ochi,
spre a fi ucis, pe fiecare dintre noi. Noua insa, barbati curajosi, ni se
pare ca facem destul pentru republica daca evitam furia si armele
acestui om. De mult ar fi trebuit, Catilina, sa fii trimis la moarte din
ordinul consulului; asupra ta ar fi trebuit sa cada aceasta nenorocire pe
care o pui de mult la cale impotriva noastra a tuturor. ()
O, zei nemuritori! in ce tara ne aflam? in ce oras traim? Ce fel de
republica avem? Aici, senatori, aici, intre noi, in cea mai sfanta si cea
mai importanta adunare de pe suprafata pamantului, sunt unii oameni
in stare sa se gandeasca la uciderea noastra a tuturor, lapieirea acestui
oras si chiar a lumii intregi. ()
Intr-adevar, Catilina, ce te mai poate incanta in acest oras in care nu
exista nimeni, in afara de aceasta conjuratie de oameni pierduti, care
sa nu se teama de tine, nimeni care sa nu te urasca? Ce stigmat al
infamiei in viata familiara nu este intiparit cu fierul rosu in viata ta?
Ce nelegiuire, in trebile particulare, nu e legata defaima ta? Ce patima
a fost vreodata straina de ochii tai, ce crima de mainile tale, ce
ticalosie de toata fiinta ta? Carui tinerel, pe care l-ai inlantuit prin
farmecele coruptiei, nu i-ai intins fierul pentru crima sau nu i-ai
luminat calea spre desfrau? ()
Daca parintii tai s-ar teme de tine si te-ar uri, si n-ai putea sa-i impaci
in niciun chip, ai pleca, imi inchipui, undeva departe de ochii lor;
acum patria, care e mama noastra a tuturor, te uraste si se teme de
tine, si crede ca de mult timp nu te gandesti la nimic altceva decat la
uciderea ei. Nu-i vei respecta autoritatea, nu te vei supune hotararii ei,
nu te vei teme de puterea ei? ()
Ea sta de vorba cu tine astfel, Catilina, si, desi n-are glas, iti spune
oarecum asa: «Nicio nelegiuire n-a existat de cativa ani decat prin
tine; pentru tine singur au ramas nepedepsite uciderea multor cetateni,
persecutarea si jefuirea aliatilor. Ai fost in stare nu numai sa nu tii
seama de legi si de judecati, dar chiar sa le rastorni si sa le nimicesti.
Am suportat totusi cum am putut faptele anterioare, cu toate ca nu
erau de suportat; acum insa nu mai e de suferit ca eu, in toata fiinta
mea, sa fiu cuprinsa de teama numai din cauza ta; orice zgomot s-ar
produce, sa ma tem de Catilina; sa separa ca niciun plan nu se poate
urzi impotriva mea fara sa fie strain de pornirile tale criminale. De
aceea pleaca si scapa-ma de aceasta frica; daca este indreptatita, sa nu
fiu zdrobita; daca este inchipuita, sa incetez odata de-a ma mai teme»
()
Te vei duce in sfarsit odata acolo unde te tara de mult patima ta
neinfranata si nebuna. Si de fapt acest lucru nu-ti aduce durere, ci un
fel de placere de necrezut. Pentru aceasta nebunie te-a creat natura, te-
a calit vointa, te-a pastrat soarta. N-ai dorit niciodata nu zic pacea, dar
nici macar razboiul, daca nu era unul nelegiuit. Ti-ai gasit o banda de
ticalosi, alcatuita din oameni pierduti, lipsiti nu numai de orice avere,
dar si de orice nadejde. La acestia cat de incantat vei fi, cum vei mai
tresalta de bucurie, de ce placere nebuna te vei imbata, cand, in
multimea atat de mare a tovarasilor tai, nu vei auzi si nu vei vedea
niciun om cumsecade! ()

Cu aceste auspicii, Catilina, pleaca la razboiul nelegiuit si criminal,


pentru suprema salvare a republicii, spre nenorocirea si pieirea ta si
spre nimicirea celor ce s-au unit cu tine prin tot felul de crime si prin
paricid. Iar tu, lupiter, care ai fost statornicit de Romulus sub aceleasi
auspicii ca si acest oras, pe care te numim, pe drept cuvant,
strajuitorul Romei si al imperiului, il vei indeparta pe acest om si pe
complicii lui de templele tale si ale celorlalti zei, de casele si de
zidurile orasului, de viata si de bunurile tuturor cetatenilor, si-i vei
pedepsi cu chinuri vesnice, in viata si dupa moarte, pe dusmanii
oamenilor buni, pe inamicii patriei, pe talharii Italiei, uniti intre ei
printr-un pact criminal si printr-o alianta nelegiuita."

O TEMPORA, O MORES!” („CE TIMPURI, CE MORAVURI!”)


Care dintre noi crezi ca nu stie ce-ai facut azi-noapte, ce-ai facut noaptea
trecuta, unde ai fost, pe cine ai convocat, ce hotarari ai luat ?O, timpuri ! O,
moravuri ! Senatul cunoaste aceste lucruri, consulul le vede; Catilina totusi
traieste. Traieste ? Ba mai mult, vine chiar in senat, ia parte la consfatuirea
obsteasca, noteaza si indica din ochi, spre a fi ucis, pe fiecare dintre noi. Noua
insa, barbati curajosi, ni se pare ca facem destul pentru republica daca evitam
furia si armele acestui om. De mult ar fi trebuit, Catilina, sa fii trimis la moarte
din ordinul consulului.

S-ar putea să vă placă și