Sfaturi Pe Întuneric de Nicolae Iorga

SFATURI PE INTUNEREC
S'AU TRAS MN ACEASTA. CARTE,

PE HARTIE VIDALON, DOUAZECI I
SASE DE EXEMPLARE NEPUSE iN
COMBAT, NUMEROTATE DELA. 1 LA 26.
, N. IORGA
SFATURI PE INTUNEREC
CONFERINTE LA RADIO
* -k
1936-1938
BUCURE*TI
FUNDATIA PENTRU LITERATURA *I ARTA« REGELE CAROL II
39, Bulevardul Lascar Catargi, 39
1940
I
SOLIDARITATEA NATIONALA
Nimeni nu se gande§te a tagadui dreptul individului

de ali rezerva o parte din munca vielii sale 0 din On-
durile 0 sentimentele de care e condusa. Tot aqa oriCe
grupare umana in mijlocul unei na-ciuni are dreptul
de ali urmari, in rnargenile legilor, scopurile osebite.
Se poate admite, daca nu lupta de clase, pe care mar-
xismul o presupune statornica, ba chiar necesara 0
binefacatoare, macar concep-cia unor clase, dupa na§tere,
dupa indeletniciri, dupa situalia in societate, dupa drep-
turile pe care le au in ea, care cauta sali asigure cat
mai mult satisfacIia, 0 nu rostul cat mai inalt, 0 o
influenIa cat mai puternica. Dar nenorocite sant acele
popoare in care aceste puncte de vedere, osebitoare 0
adesea invralbitoare, birue ! Statele pe care le au sant
ameninIate in fiecare moment, prin lipsa de buna in-
Ielegere a celor cari sant chemaIi a le apara umar la
lunar 0, ca nalie chiar, ele pot ajunge in robia altora,
inferiori lor, cari au avut marea virtute de a putea,
pricand, sa se infal4eze unitari, ascultAnd de aceea9i
6 SFATURI PE iNTUNEREC
comanda, spre a merge catre un scop inleles in acela0

fel.
*
* *
Solidaritatea nalionala, mai presus de orice, e baza

cea mai solida §i garargia cea mai deplina a unei tova-
ra0i omene0i. Cand este, ea trebue supravegbiata de
aproape ; cand lipse0e, membrii societaIii trebue adu0
la aceasta legatura de fiecare moment, de bur& voie
sau, daca sant neinlelegatori sau oameni cu intenIii rele,
0 in sill'.
Sant popoare la care ea a ajuns un singur instinct.
A li predica aceasta datorie ar fi o jignire. Ele insele
nu vorbesc de a§a ceva fiindca nu mai e nevoie. Nu
numai ca simlul de solidaritate e general, dar, la ceasul
de lupta, fiecare 0ie unde trebue sa se duck intre cine
sa se a§eze 9i ce fapta i se cere.
A§a era in ora§ele medievale, create nu printr'un vot
parlamentar sau printr'un decret, ci prin aceasta stre-
curare de Ierani In urmarirea libertaIii 0 autonomiei,
pentru desvoltarea muncii 0 cre§terea bogaliei, pentru
rascumpararea dela stapanul care era seniorul. Cate
lupte nu se dadeau in cuprinsul zidurilor, intre deosebitele
parIi ale cetaIii, cum se amintesc 0 pana astazi in
marea intrecere dela Sienna, intre bogali 9i saraci,
intre aderenIii Papei 0 ai Imparatului, Ghelfi 0 Ghi-
belini, in Italia! Se vársa 0 sange in ciocniri de strada,
oameni de frunte, mari talente menite unei ve§nice glorii
plecau in lume de pe urma decretului de expulsare §i
f suiau 0 coborau scarile straine *, mancand 4 pânea
SOLIDARITATEA NATIONALX 7
altuia )), cum spunea marele exilat Dante. Dar, la ceasul

de mare primejdie, fiecare breast& §tia unde, la ce linie
de ziduri trebue sa alerge cu steagul §i capetenia ei.
A§a e azi in Anglia, careia atata i s'a luat de noile
imprejurgri, in cuprinsul chiar a ceea ce era odinioara
Regatul Unit, dar care e in stare a suplini toate lipsurile
prin aceasta admirabila solidaritate care une§te pe lord
§i pe milionar §i cu cel din urma flämand i incult din
White Chapel al Londrei. Englezul critica aspru anumite
lipsuri ale guvernului, anumite ratticiri ale naliei, dar
el va tresari la un moment ca Ali spue Ca totu§i nu este
pe lume alta nalie ca a lui. In zilele de panica financiara
§i de scadere catastrofala a comerlului care sprijina acest
puternic Stat, cei intrebaIi de un strain asupra situaliei
economice raspundeau ca lucrurile merg bine §i ca ei
sant mulIamili.
Cucerirea Abisiniei de Italieni a fost un lucru greu,
cerand jertfa de sange .i cele mai mari sacrificii financiare.
Se credea ca. Italia nu va putea sa suporte astfel de cerinIi.
Totu§i solidaritatea general& a biruit acele greutaIi ce
pareau strivitoare. Un mic negustor imi spunea, daunazi,
la Venelia : # Ce nu se pretinde dela noi ! Birurile sant
grele, necontenit se adauga cereri de ajutor, pentru moti-
vele cele mai deosebite. Nu §-tie nimeni ce-1 mai poate
a§tepta. Dam jumatate din ce ca§tigam. Dar n'are a face:
primim orice cu placere, fiindca e vorba de Ora noastra *.
N'avem deck sa ne gandim noi in§ine la cat am dat,
am rabdat, am jertfit §i am suferit acuma douazeci de
ani, in vremea aceea de incercare prin care s'au luminat
miniile, s'au innobilat simlirile 9i s'au curalit, pang in
8 SFATURI PE INTUNEREC
adânc, sufletele. Cand toate mergeau bine, cand lintele

cele mai inalte se 'Area cá se pot atinge fara nicio sfor-
tare, caci santem, oricat am valora si oricum ne-am
purta, supt ocrotirea specialá a Provider' lei, # Românul
nu piere ! , nu era asa. Campania din Bulgaria a f5cut-o
cu inima usoarà o societate care uitase de indoelile si
temerile dela 1877. Nu voiu uita niciodata sentimentul
de profund'a icarba pe care ni 1-au produs, la intoarcerea
de pe frontul bulgar, unde holera-si cerea zilnic victimele,
Bucurestii in sarbàtoare, petrecand, cu scutilii s'i invAr-
ti;ii unei Capitale total needucate moral, in sunetul muzi-
cilor prin gradinile de consuma/ie si de spectacole.
Altfel a fost cand moartea pfindea din aer pe cei famasi
acasà, pe cand catastrofa dela Turtucaia facuse ca tot
sfingele sa ni se ridice in fa-VA, intr'o indignare mai mare
decilt toatà durerea pentru miile de nepregatili si desor-
ganizali cari perisera fära nicio vinovalie a lor. Ce atmo-
sferà de solidaritate s'a stabilit in jurul regelui Ferdi-
nand si a reginei Maria la Iasi, and, in ceasurile adânci
de noapte, eei gramäditi in mizerie, ameninIali de bolile
dezastrelor, flgmfinzi si zguduili in suflete, auzeau tunu-
rile care bubuiau la granila Bucovinii ! Athlea au avut
atunci cele mai sfinte ceasuri din toata vieala lor, si,
pe urnfa, caIi dintre aceia cari se aratasera vrednici de
tele mai inalte laude s'au lasat prinsi de ispitele unei
paci care, o bucatà de vreme, s'a crezut pe deplin asi-
guratà prin # societali * si ( pacte >) pentru ca sg li se
putrezeasca sufletul inteinsii !
AstAzi un rece vânt de primejdie a rascolit partea cea
bur& din fiinla moralâ a fiecaruia. Atfilia isi vild gre-
SOLIDARITATEA NATIONALA. 9
9elile, 10 aduna mintile 0 iau hotariri frumoase, care

numai sri dea Dumnezeu sa li §i tie !
De sigur e bine venita aceasta rechemare la aspra
realitate care opre0e pe Mc clan-Virile 0 face sa tack'
muzica adormitoare, silind pe fiecare din petreckori sa
se uite imprejur spre a vedea pe ce se poate sprijini.
Dar solidaritatea supt amenintare nu e cea mai buna
forma a solidaritatii. In afara de aceea cà ea poate sa
dispara la cea dintai iluzie ca s'a intors securitatea, ea
scoate in fata du§manului frumoase porniri de lupta
fara pregatirea care se cere pentru a te putea gandi
la victorie.
Solidaritatea cea mai fericita 0 mai sigura de sine
e de sigur aceea care vine dintr'o religie comuna, ince-
legand prin aceasta 0 religia muncii, religia datoriei,
religia sacrificiului. Ea se poate capata, intr'o masura
mai mica 0 de mai putina valoare, atunci and o im-
punere plink' de autoritate 0 capabila de o disciplinare
generala face ca nimeni sa nu iasa din randurile unei
wiri nationale totdeauna gata sa infrunte un dupnan:
o vedem in Germania, pe &and in Italia e ceva mai
mult deck o porunca ascultata 0 o mistica inscru-
tabila.
Nu cunosc insa un mai perfect mijloc de a solidariza
o societate deck un ideal.
Am avut unul and era vorba de unitatea neamului
ca hotare. Sute de ani, peste instinctul primordial, am
avut con0iinta lui, 9i i-am subordonat totul. Aceasta
tinta odata ajunsa, un nou ideal trebue neaparat sa fie
descoperit 0 avut in vedere,
10 SFATURI PE INTUNEREE
Tara mai mare, suflet mai mare ! Mai mare suflet nu

pentru cativa ganditori, carmuitori 0 oameni de raspun-
dere, ci pentru tori. Omul vechiu de Romanie Mica, de
supunere la straini, trebue inlocuit cu omul nou de Roma-
nia Mare 9i de libertate nalionala. i cel din urma dintre
cei neajutaIi de soarta trebue sa simta in el o noua
tresarire: sa-I ajutam, daca nu-i vine dela sine, prin
zguduirea manii noastre trezitoare !
i, pe urma, dar pentru ce oare naIiile lumii sant,
spre marele folos al civilizaIiei comune, intr'o eterna
intrecere?
20 Noemvrie 1936.
II
REGELE CAROL AL II-LEA CA APARATOR AL

INTERESELOR NATIONALE
Apararea intereselor unei naIimii se face si prin marile

miscari care la unele momente o ridica intreaga in picioare :
asa a fost aparata FranIa dela 1791 printr'o uriasa mobi-
lizare morala a neamului intreg, impotriva strainilor cari
calcasera, oricare ar fi fost presupusa %inn, pamantul
nalional. Intreaga alcatuirea de Stat are menirea de a
pregati si indeplini, in circumstanIele obisnuite, aceeasi
opera defensiva. Statul trebue insa pentru aceasta sa
nu se izoleze prin forme prea dure si irfcapabile de pre-
facere de nalia pentru care, si nu pentru propria sa
fiinTa abstracta, a fost creat. 0 armata gata in mice
moment sa alerge la hotare e cheza0a suprema a ori-
carii existenIe nalionale si sefii ei trebue sa se bucure
de increderea tuturora, ei insisi avand datoria de a lucra
in cea mai desavarsita inIelegere. Si, de straja la acele
interese care sant ale tuturora, trebue sa stea o diplo-
maIie necontenit veghetoare, careia nicio ameninlare sa
nu-i scape si care id se priceapa a castiga si organiza
cat mai multe prietenii in afara.
Adeseori se intampla ca atata sa ajunga. Regimul

republican, cu hotarele trase, in cele mai multe cazuri,
personalitalii §i aciunii presedintelui, cu banuiala care
pandeste orke iniIiativa, nu permite ca sarcina condu-
cerii apararii nai.ionale sa fie in sama omului caruia i s'a
incredinlat pentru un numar de ani onoarea de a fi pri-
mul cetalean al lerii sale. Memoriile lui Poincaré arata
cum un om de insusirile, meritele 9i energia presedinte-
lui Republicii franceze a fost necontenit impiedeoat de a
interveni prin vorba, scrisul si singura sa prezença intr'o
luptà de care parea cã atarna insa§i existenla patriei
sale.
Mare le avantagiu al monarhiei este acela a exista
totdeauna omul la care trebue sà priveasa toi i caruia
i se recunowe dreptul de a spune cuvantul pe care
nimeni nu 1-ar putea rosti cu o astfel de autoritate, ca,
atunci cand parerile sant osebite, aceea pe care el, monar-
hul, o are se impune imediat, inlaturand orice impotri-
vire a intereselor de grup sau de persoana.
Se pot apara loarte bine si < democraIiile * de forma
obisnuita i cu sensul comun de faramipre a puterilor.
Ele pot chiar sa ca9tige o frumoasa biruinIa atunci &Ind
toli se aduna in jurul steagului naiona1, chiar daca nu
este o mar& tare pentru a-1 Iinea. Izbanda franceza in
ultimul razboiu o dovede§te in deajuns. Sant chiar
naliuni care samana a fi facute anume pentru ca both-
ririle s iasa din chibzuielile, incete ori patimase, ale
corpurilor constituite. Alte temperamente nalionale insa
n'o sufar: nu li ajunge steagul, ii trebue i braçul, iar
ilvesta sa asculte cle o voinà luminata i sigura de sine,
REOELE CAROL AL II-LEA la
CAnd, supt Regen1A, la Chi§inhu, treceau frumoasele

noastre regimente la o zi de comemorare, mulIimea
cAuta cu ochii lacomi persoana care sa Intrupeze Statul
0, cum au vAzut oamenii simpli pe o doamnA care venea
sA se adauge la ceilalIi oficiali, ei s'au grabit sa aclame
pe # RegenIa *, care nu putea fi deceit o femeie. i in
acelea0 zile, andva, trecAnd inaintea Palatului Regal,
deodatá mi s'a impus ideea cum toate lucrurile ar fi
ahfel dacri ar rAsAri &Alan PrinIul Carol, In care dot&
gen,eratii i§i puseseth toate sperancele.
De and Carol al 11-lea domne§te, acest element
central pentru tot ce este incredere, pregAtire 0 luptà
existA. Din ce In ce mai mult s'a inIeles ca nu e una
din temerile noastre pe care sA n'o simtA, niciuna din
dorimile noastre pe care sA n'o impärtà§eascA, niciuna
din sforprile noastre pe care sri nu caute a o ajuta, cri
pe drumul firesc al neamului el va fi gash totdeauna.
cfi, pretutindeni, la mice oara, el va aduce, impreunA
cu acele Insu§iri de rassA pe care nimic nu le poate lido-
cui In misterioasa Mr trecere dela o generaIie de domni-
tori la alta, o informaIie de o rarA bogalie 0 siguranIa,
cripAtatA 0 in anii grei, aca de bogaIi in invAlAminte,
o judecatA dreapta, un dar deosebit de a gasi, instanta-
neu, cea mai bunA soluIie.
Dar un Suveran nu e chemat numai a conduce, ci
Inteo mare mAsurà a reprezinta. Aceasta e o cerinIA
neapArata oricArii societAIi. SA nu ne incelam a crede
ea', in aceastA vreme de haine negre §i urite, de atitudini
banale, de cuvinte §terse, de mohoritä §i amaritA unifor-
mitate, oamenii nu mai doresc, precum doreau mo§ii 0
stramo0i lor, de stralucire, de fast, de marenca figu-

retie.
Pentru aceasta Inst condiIii sant de nevoie pe care,
cu toata pregatirea 9i cu toata bunavoinIa, nu to0 capii
de Stat le poseda. Numai un om voinic i frumos,
clack' se adauga o tinerela infloritoare, cu atilt mai bine,
numai un perfect soldat, pricepanduli i iubinduli mese-
ria, pentru ea insa0, ca ci pentru toata asigurarea pe
care o da erii, numai un cef de oaste nascut poate inde-
plini o misiune aca de grea. Si el trebue sa fie 0 un per-
fect gentleman, capabil de a se recunoacte in orice mediu
0 de a-1 ca§tiga, de a-1 domina, daca e nevoie, un om
de lume mladios, in stare a-9i ca9tiga indata toate sim-
patiile, un vorbitor inzestrat, care sa poata gasi tot-
deauna cuvantul ce trebue, un orator On de dvant
in ceasurile mari.
Nu e nimeni care sa poata contesta aceste insuOri
superioare celui de-al treilea rege roman.
Aceasta s'a vazut mai bine deck oricand, umplandu-ni
inimile de bucurie, cu ocazia vizitei dela Praga, menita,
in prima idee, numai scopului de a dovedi aliaOlor noctri
intru apararea granilelor ca santem dintre acele popoare
care nuli parasesc indatoririle contractate, ci, in bine
ci in rat', raman langa aliaIii ci amicii lor, fara sa urma-
reasca ci cele mai indreptalite din interesele divergente.
Carol al 11-lea a aparut, astfel, la Praga, ca garantul cel
mai sigur al onestitalii noastre in legaturile internalio-
nale, al siguranIei cuvantului pe care 1-am dat, al repul-
siunii faIa de orice politica de duplicitate, care, de altfel,
se pedepse§te, la urma, insa0 pe sine.
REGELE CAROL AL 11-LEA 16
Dar calitatile personale erau atat de superioare, 'hick

actul de curtenie, de asigurare, datoria de a reprezinta
0 de a simboliza, cum nu cere mai mult situatia de
Suveran constitutional, s'a prefacut nu ni dam sama
in deajuns, neavand, cei mai multi, informatia necesark
inteo manifestatie populara cum de mult n'ai mai fost
in Europa, intr'un triumf, la care au fost atra0 9i repu-
blicanii cei mai devotati acestei forme de Stat, un
triumf, zic, al regalitatii Inse0.
Parch' ar fi inviat inaintea Cehilor de astazi vechiul lor
domn medieval, impodobitorul terii cu monumente nepe-
ritoare, marele Carol al IV-lea, 9i el un u bun cavaler *.
4 Acesta este un rege >>, to iest Kral, se auzea din gurile
oamenilor simpli, 9i 4 regele frumos >>, ca 0 voinicul,
seriosul Lui copil, era obiectul unei admiratii generale.
Miile de mfi care, dela un capat al Cehoslovaciei la altul,
alergasera ca sa-L vada, il vor 'Astra adanc sapat in
memoria lor, aa cum le-a aparut supt coif ul de argint
in mandra uniforma romaneasca. *i in urechile cui au
putut sa-1 auda, mai ales in memorabilul discurs solemn,
de raspuns prepdintelui Bene9, care n'a uitat pe Mihai
Viteazul, sacrà umbra de paza la hotarele capatate
intai de dansul, vor ramanea cuvintele pline i de ama-
bilitate, dar mai ales de siguranta nezguduita in tam,
ca §i In poporul sat.
S'a creat astfel una din acele stari de spirit in lumea
din afara care e una din marile sigurante ale Statelor
0 natiunilor.
Iar noi, cari 1-am urmarit cu iubire in aceasta intaie
calatorie peste hotare, ni-am intarit siguranta ca Regele
poate nu numai gi reprezinte cu o deosebita stralucire

România 0 poporul românesc, dar 0 sa le ridice sus in
opinia lumii dela care atarnii a§a de mult §i viitorul
celor mai mari 0 celor mai puternici.
15 Noemvrie.
III
UN POET FRANCEZ DESPRE MOLDOVA:

EDOUARD GRENIER
In Fran la multa vreme Romanul n'a fost obiect de

literaturk Daca au razbatut unele nume si unele povesti
care puteau fi trecute in operetk nimic in prelucrasrile
usoare de pe la jumatatea secolului trecut, cu bandili
si potere de carton, nu poate da cea mai mica idee despre
ce este, simte si doreste neamul # leranului dela Dunare *.
Secretarii domnesti si dascalii copiilor de boieri din
secolul al XVIII-lea rift puteau considera, cand stiau
sa Tie un condeiu, aceste # Principate * pe care le con-
siderau ca o provincie turceasck deck din punctul de
vedere al 6 filosofiei # contemporane: daca apes& # tira-
nia * Domnilor asupra unor supusi cari trebuiau con-
sidera-ti ca nenoxociIi. Un Carra, un de Hauterive ne-au
prezintat, in proza lor de istorici sau de simpli calatori,
supt acest singur raport.
In alegerea acestor ajutatori, ai nostri nu se price-
peau deck in ce priveste un bun stil francez. Omul de ta-
lent n'a ajuns la preluire cleat odata cu epoca romantis-
mului. Deci, and au venit la noi, cu insusirile lor deo-
sebite, un Vaillant, un Colson, atunci secretarul, profe-

sorul a ajuns sa fie socotit altfel deck in singura lega-
turg cu un rost profesional, 9i el insu9i s'a interesat de
societatea româneasck de aproape cercetata, pentru ea
Ins60, pentru propria ei valoare 0 pentru originalita-
tea ei.
Astfel nu numai drepturile noastre au fost aparate de
oameni ca ace9tia, dar ei au avut aici, ori au plecat
a9a din aceste locuri , sentimente de stimä pentru
oameni.
Acum in urma, un membru al Scolii Române in Frarga,
d-1 Barbu Slu9anschi, a infillipt, dupa memoriile, ramase
mult timp pecetluite, ale acestui om de mult talent poe-
tic 9i de o frumoasa inteligen-0, dar mai presus de toate
cu o a9a de caldd inima, credincios amintirilor scumpe
ale tinereIii lui 0 insuflelit de recuno9tin-0 pentru Domnul
pe care-1 servise cu devotament, rostul 9ederii in Mol-
dova al lui Edouard Grenier, secretar al lui Grigore
Ghica din epoca Unirii.
Coboritor al unei familii de burghezi din provincia.
franceza, burrà pastrAtoare pada astázi a unor indelun-
gate tradilii coborindu-se p'ana in adâncul evului mediu,
el se nascuse la Batime-les-Dames, in departamentul
Doubs, spre murrpi Jura, la hotarul de &are Elvelia.
Se IntArnpld CO studiile lui, ca 0 ale fratelui mai mare,
0 le-a rdcut in acea frumoasà localitate, plina de far-
mecul gradinilor, care poartà in insu0 numele ei pare-ca
mireasma chiar a trandafirilor cari inflorese bogat acolo,
Fontenay-aux-Roses. Si soarta a filcut ca tot acolo
astdzi, in locul unde a invaIat el, sali desavir9eascil
UN POET FRANCEZ DESPRE MOLDOVA: EDOUARD GRENIER 19
orientarea §tiinIifica tinerii istorici 0 filologi romini

incredinlaIi conducerii mele, in §coala pe care am avut
norocul de a o crea.
Dela posturi in Ministerul de Finan le, el trece in
diplomaIie, fiind intrebuinlat la Berlin intai, apoi la
Dresda 9i la Viena, pentru ca sa fie numit, la 1848, de
un poet ca dânsul, Lamartine, ajuns factorul cel mai
insemnat al noului regim ie§it din revolulie, la Berna.
Dupa o destituire datorità de sigur intrigii, se intoarce
in Germania, la Frankfurt, loc de incredere, cad era
vremea vestitului Parlament romantic al noii Germanii
care cauta sa se intruchipeze.
N'a vrut 86 serveasca pe prinIul president, viitorul
Napoleon al III-lea, pe care, dupa lovitura de Stat,
11 considera ca pe un calcätor de jurAmint 0 un caläu
al libert4ilor politice. Reveni deci la locul na9terii sale,
pe care 1-a iubit totdeauna, ca un bun fiu, 'Ana' ce moartea
il prinse foarte liatrân, la peste optzeci de ani, acum vreo
trei decenii abia, in 1901.
Ajunse secretar al lui Vodd-Ghica pe o vreme and
acesta, reincepfinduli administraIia in timpul razboiului
Crimeii, supt regimul de ocupaIie austriack era nu numai
obosit 0 desgustat, dar intr'o stare de sanAtate care
putea face sa se prevada tragicul lui sfar0t. Veni in
Iara la 1855 dui:4 recomandalia lui Ubicini, cunoscato-
rul adânc al lucrurilor dela noi, caruia-i scrisese Alec-
sandri.
Statu intre Moldoveni timp de doi ani de zile, ame-
stecat intr'o societate pe care a prquit-o mult pentru
finela 0 buratatea ei, nu fard a-i vedea 0 laturile slabe,
20 SFATTJRI PE INTUNEREC
§i el s'a legat, nu o singura data, cu sentimentele unei

respectuoase iubiri de eke una din femeile, §.1 prea
frumoasa filch' a Domnului insu§i , care erau atunci
fala acestei lumi boiere§ti, ale carii insu§iri de inteli-
genta §i de simlire nu erau mai prejos de farmecele fisice,
ce aat de u9or cucereau pe strainii ajun§i pe melee-
gurile noastre. Cu toata deosebirea de rang, acela care
descrie ap de mi§cat, dupa mul%i ani de zile dela ruperea
acestor fragile relaIii, anume mornente din tinerela sa de
poet, a trecut foarte aproape pe lânga ideea unei cash.-
torii care 1-ar fi relinut in Moldova. Una din cele mai
frumoase mici poeme ale lui e inchinata d-rei Pulheria
Roznovanu, <( Lilica * acestei adevarate §i pure iubiri, §i
alta anta pe acea # princesa N. *, care e incântatoarea
§i capricioasa domnila Natalia, pentru care a cazut in
duel cu un oficer austriac nenorocitul ei soI.
Nu pleca din lark inchinând in cale buchli armonioase
prietenilor §i prietenelor rama0 in urma, fara a fi sug-
gerat sau imbracat intr'o forma aleasa ateva din cele
mai insemnate mesagii ale Domnului. Dar el n'a ramas
nesirrgitor nici la farmecele Ierii in care a petrecut ani
de tinereIa ce nu se pot uita niciodata de sufletele
delicate, mice li-ar da pe urrna vie4a.
De aceea, and, dupa catastrofa lui Grigore Ghica, el
indrepta acestei umbre respectate unul din cele mai
profund simlite poeme ale lui, ceea ce ctinta el, impre-
una cu nobleIa acestui suflet ales, inchinat cu totul,
pfina la sacrificiul de sine insu§i, patriei sale, este
Moldova ins4i, cu toate darurile §i ispitele ei. Nimic nu
lipswe in aceasta evocaVe.
UN POET PRANCEZ DESPRE MOLDOVA: EDOUARD GRENIER 21
Domnului azut insfingerat de pe urma calomniato-

rilor ii inchina aceste versuri:
Supt &alma fara nume 'n smeritul cimitir,
0 pulbere inchisa in pulberea taranei,
Culcatu-te-ai in umbra uitarii pentru veci.
Aici inima care , sumbru mister si aspru! ,
$tiuse tot ce este marire pe pamant
Era ursitä s'afle odihna O'mpacare.
0, Dwain al Inieu §i mandru §i bland, prea simtitor,
Nu §tiu daca acuma m'asculti gi ma zare§ti
Din patul plin de sange al adormirii tale,
Dar eu aduc la groapa uitata de ceilalti
Cu lacrime parerea de rau, suspin, durerea
Cui fuse sluga dreapta §i credincios amic.
Amic, da, ca gi fiu-ii. In Curtea ta bogata
Eu fiu Ili eram tie §i tu-mi erai ca tata.
Ca un frate mai mare eram fiilor Mi.
0 cat ma mi§ca astazi aceasta amintire !
Mi-e cald obrazul Inca de sarutarea ce
Mi-ai dat-o cu iubire in ceasul despartirii.
cum iubeai, o Doamne, cantarea-mi de poet.
$1,
Nu poate sa ramaie mut astazi glasul mieu.
C'o vie amintire imbalsama-voiu trupul,
Ca marmora cea alba de geniu lucrata,
Indoliata-mi muza, bocind la capul tau,
Va arata mormantu-ti acelor ce-or veni.
Nu crede ca voiu pune iperbola in versu-mi
Ce trebue Bali fie un nimb nemuritor.
Destul de 'nalta-i fruntea ca sa n'o mai ridic.
$i-apoi mormantul este un templu de mistere
$i adevarul singur, dreptatea austelra
Au dreptul sa luceasca in tl ca lampi tle aur,
SA-ri fie bur& pacea In rarana stráinI,

SI fie mai usoara cleat fiind tu viu,
SI dea oaselor tale tot ce-ai cerut: uitarea,
Uitarea mi9eliei §i-a nerecunostinrii
Ce ri-a adus insulta pan' i 'n singuratatea
In care se-astrucase bietul cap obosit.
far %am Insa§i apare astfel unei amintiri adfinc

induioate:
Nu'i mai vedea tot ceea ce-ri fuse bucurie:
Acel cer plin de stele, de ocgiul se 'nneca,
Si horele voioase a' gloatei adunate,
In care-ai vrut ca nimeni sa nu mai fie rob,
Si oceanul verde al rarnei din Moldova
Ce-si desfIroarä valul de griu i de porumb I
Nu'i mai vedea pIãieu1 ce vine dela munte.

Nici ochii de blander& mande a femeilor,
Tiganii fIrfi vatrI mergand ve§nic pe cale,
Taranul ce se pleaci sub legile §erbiei,
Dar merge in opinca-i cu plete revIrsate
Intocmai ca strarnosii supt Casarii rornani!
Nu, nu, dar bucurie 'n odihna ta a aibi:

Acest popor de blanda putere, cum i-i sterna,
UrmeazI brazda care cu trud'o ai croit,
Si Suveranii lumii 11 judeca. Tori tac...
Iar, dacI poate dreptu-i va cântári purin,
Nu-ri pese: constiinra lumii invinge soarta I
*i astazi, pentru noi, I eontiinla lumii va invinge

soarta , #,
UN POET FRANCEZ DESPRE MOLDOVA: EDOUARD GRENIER 23
Rareori s'a vorbit astfel despre noi, 0 poate ea in

Ia0 un coil de loc ar putea sa capete, in semn de recu-
no§tirrp, numele lui Edouard Grenier.
18 Decemvrie.
IV
ROMANII IN POEZ IA EUROPEANA:

UN IMN ITAL IAN DIN 1885
Pamantul românesc 0 oamenii lui au de sigur tot ce

trebue ca sa intereseze in chip deosebit pe un strain
din Ieri unde natura n'a fost a§a de darnica sau unde
darnicia ei s'a revarsat numai in anume momente, pe
cand, aici, e muntele tot, afara de culmile ve§nic albe
de zapadk de adanciturile prin care se alcatuesc gheIu-
rile, de coborirea mareaca a gheIarilor distrugatori; aici
e incantatoarea regiune a podgoriei muntene, bogata in
livezi; aici e terenul de modalci §i. scufundaturi, bune
pentru razboaele de surprinderi, al Moldovei; aici e
colIul de stepa sarmatick eurasiatick prelungit prin
Bugeac in Covurlui, coborit in marea de ierburi a Bail-
ganului ; aici fala de rodnicie a 9esu1ui muntean se aco-
pere de cele mai frumoase holde sau de giulgiul zape-
zilor ; aici, hranita din rauri bune, amestecandu-0 alba-
strul de supt munte cu huma larinelor, Dunarea trage
o linie de desparIire care nu e pentru amintiri §i datini,
nici pentru atingerile reciproce, ci pentru caracterele
dominante a dot& lumi, de o esenla deosebitk in ciucla
IIN IMN ITALIAN DIN 1885 26
tracismului originar, a largii revarsari romane 0 a atator

factori comuni in vieqa contemporana.
Iar, in ce prive§te pe oameni, laranimea aduce cultura
ei cu milenare radácini, indemanarea artistica a femeilor
a§a de me§tere la Iesut, impodobit §i inflorit, priceperea
innascuta a barbatului la toate me§te§ugurile unei
batrane tehnice simple, darul de a povesti cu §art 0
haz, poezia pe care Para a se gandi nu se poate sa nu o
amestece neamul in orice cugetà, simte 0 face, omenia
aleasa, politela distinsa in legatura cu oricine-i rasare in
cale, alaturi cu vijelioasa pornire contra oricui 10 ingadue
sa-1 incalce acasa la dansul. Deasupra, intelectuali inga-
duitori 0 o fina clasa boiereasca. Intr'o astfel de atmo-
sfera unica, vizitatorul se simte rapede legat, 0 mulci
9i raman, nu numai pentru nesffigitele posibilitali de a
ca§tiga §i de a trai mai larg 0 mai u§or, dar 0 pentruca
e aici un farmec care mome§te 0 reline.
AtaIia calatori ni-au consacrat pagine de simpatie
real& 0 chiar de inIelegere adevarata. In toate literatu-
rile in proza, sant pagine inchinate noua, in care, Pang&
critica, nu totdeauna indreptalita, venita dela oameni
deprin0 a trai in cu totul alte imprejurari, sant 0 cuvinte
de lauda cu simplitate cantarita, care alcatuesc mangaie-
rea noastra pentru multele nedreptaIi ce am suferit,
pentru insultele aruncate asupra masted.
Dar 0 poezia neamurilor s'a oprit din cand in cand
asupra noastra, 0 poate fi placuta ascultatorilor 0
aceastà interpretare poetica a ceea ce e permanent §i
a ceea ce, in desfaprarea vremilor, a fost trecator aice
la noi,
Deocamdata, cAci am de end sà caut asemenea

rAsunete ale firii 0 vietii noastre 0 in alte literaturi,
vreau sa ara cum au cântat despre noi popoarele care
vin din acela0 trunchiu latin 0 care vorbesc limbi ash.-
mánaoare.
Voiu putea astfel sä vA aduc inainte, odatà cu analiza
admirabilului volum pe care ni-I consacra, la 1856,
Englezul Henry Stanley, membru al Parlamentului, in
# Antologia Romfineasca », o serie de reu0te traduceri din
literatura romantic& a noastra, 9i alte asemenea màrtu-
risiri de intelegere 0 iubire. In asta sear& va fi vorba
numai de un ecou italian a ce am fost noi in vremea
de prefacere de pe la jumatatea secolului al XIX-lea,
epocd de maxi sperante 0 de frumoase visuri, a edror
InIelegere a trecut fail greutate i asupra cercetãtorilor
strAini, cu sau MA' o stdruin0 sau o orientare mAcar
din practica noastrA.
Prea departe de noi, cfintAreIii italieni mai vechi
nu ni-au dat nimic pe care sà-1 putem pune alaturi
cu multele 0 plinele de simpatie pagine ale prozei care
in aceea0 tar& ne-au fost inchinate. Nu cunoa§tem can-
tece despre Romania On& dupa 1850, §i e pulin probabil
ca o tautare mai stdruitoare va ajunge vreodatà sà le
descopere. Cu atat mai vrednic de atenIie e poemul
asupra caruia vreau sa. vorbesc.
La 1885 ispravisem cu ultimele urmari diplomatice
in legatura cu rázboiul nostru de neatirnare, biruind
unele piedeci ale neincelegerii, ale rguatii sau numai
ale intereselor opuse. Franla se Iinuse la o parte de truda
unei nalii latine care facuse pAcatul de a chema ca Domn
UN IMN ITALIAN DIN 1885 27
pe un Hohenzollern, fie 9i unul dela Rin, catolic, avilnd

prin tatà ca 9i prin mama s'ange latin 9i adus ca pro-
tejat al insini Impáratului Napoleon al III-lea. Ger-
mania lui Bismarck r5spingea din trufie 9i pentru mes-
chine socoteli de tarabA o -card care totusi era guvernatI
de acel print din dinastia prusiana. Cum se refuzau
drepturi Evreilor, nu ne putea cop1e9i de simpatie Anglia
condusä de Beaconsfield-Disraeli. Rusia, privindu-ne ca
pe ni9te nerecunoscàtori, ne despoia de Basarabia meri-
dionalà. 0 singurà simpatie ramfinea, 9i, cu toate diver-
gentele in chestia evreiasca, ea nu ni-a lipsit: a Italiei,
care-9i amintea de vremea and, supt presidentia lui
Mazzini, Români 9i Italieni lucrau, 9i prin conspiratii,
pentru a-9i clàdi patria viitorului.
In aceastà atmosferà cineva despre care ni s'a spus ca
ar fi traind Inca, foarte bàtr5n, la Roma, d-1 Severino
Attili, se pare un fost elev al lui Canini, statornicul prie-
ten 9i bun cunoscator din Venetia, Indreptà un imn
Romfiniei.
E vorba intaiu de admirabila rezistentä romfineascfi
de-alungul secolelor, mo9tenire de darzenie roman-à,
care a putut sa Infrunte
...insulta grosolana
A celor cari-atatea veacuri ne-au pus supt jug.
Sau, in alte cuvinte:
Puterea, fii mai rara, ce este-a Infrunta

Senini, mucenicia de ani fara de numar,
Poetul se opre§te la # zidurile # vestite:

De la Traian, cladite cu mfida de cohorte.
La vederea ruinelor, trecutul glorios invie, qi iarg0

acvila strabuna zboarä deasupra cfimpiilor acuma liberate:
...Vechiul Dac iar se zbate 'n piept,
Si raze glorioase in ochi s'aprind din 13011.
Aceasta e taina p5strArii române0i:

...Natia cu mândra simtire de Roman,
Deli supusä Inca si'n vreme de robie,
Pasta si'n graiu, In faptä, In datini pe cei vechi.
Dar prezentul insu0 are un neinvins farmec pentru cel

ce pare a ne fi cercetat acasd. Ian mulIimea din # cutare
s'atuc sarac )), adunatà in weptarea 4 smeritului lautar >>:
Si'n sunetul de coarde, In suierul de naiu,
Incep s5. salte 'n ritmul stravechit sprintene fete
Cu soldurile pline si 'n ochi cu foc nestins,
Si strâns le tin de mfinä Meg bruni cu lungi plete.
Ceremoniile poporane ale nunIii nu lipsesc nici ele,

cu pelitorii purtind steagul, cu oraIiile preamgrind fra-
moasa, cerboaica ascunsà:
... Sfioasa ciutà iesitä din pkluri
Cu ochi de soim si proul cel lung furat din soare.
Toate datinele 0 superstiIiile nunIii stint zugrrivite

gle un adevärat 0 bine informat cercetrutor.
UN IMN ITALIAN DIN 1885 29
Istoria noastra e cunoscutd §i ea cui pomene§te in

treacat pe Stefan-cel-Mare i Mihai.
Epoca decadergei e depltinsd: cu o boierime servita
de Tigani, cu Domnul preocupat numai de dajdii i chiar:
...umbra 'nselAtoare a bunului Muscal.
A§a i se pare a fi pAna la rázboiul Crimeii, and:

Trei neamuri mari venirA sa-1 scoatA din durere.
Adresandu-se cAtre acest frate chemat la o vieaVa

nouà, el ctinta:
Si ri-a fost dat atunce i tie, Romanie,
SA vezi cum steaua veche in cer s'a ridicat,
Sortindu-ti invierea...
Dar douà rena§teri stau alaturi in acel fericit moment:

pentru Italia insa§i sânt zilele dela Magenta §i dela
San-Martino:
Asa, Dacie veche i sorA italiana,

Te-ai pus pe drum atuncea alAturea de noi.
Plevna se apaza aldturi de numele noii glorii a popo-

rului Italiei, §i sträinul mândru8 care s'a fäcut astfel
rege f§i capath partea in aceastà entuziasta recunoa§tere:
Al nostru Carol insusi, luptand, ii castiga
Supt gloante dreptul sacru de-a se numi Roman.
30 SPATURI PE INTUNEREC
Bucuria noastra aflä un ecou simpatic la cântárel,u1

italian:
0, Bucuresti, ce mandru rasuna glas de trambiti
Sunand a biruinta, si strigat ascutit
Aclama pe aceia ce via cu steagul sus.
*i era cea noud de muncâ organisatà se va deschide:

Acuma, stand In scaun de libel% putere,
De tara suverana, o, fiat demn' a Romei,
0 opera de fapte frumoase iar te vrea.
Pentru aceasta e nevoie de unire a tuturora, §i el o

cere cu incredere:
Aveti inima blanda ca noi si nu ucideti
Cu dreptul frati ai nostri in inimi si in minti.
Ar fi vrut sa' spue acestea in limba lui Ovidiu exilatul,

in magnifica latinä, dar graiul dulce al lui Dante va ajunge
§i el nu va peri:
Ci, cum In Oceanul ce-1 sfasie furtuni,
i unda mititica Isi afla loc In marea
Invartejire care se pierde 'n infinit,
Asa In nesfariirea iubirii noastre, glasu-mi!
Acest glas de iubire, prietene italian, nu s'a pierdut.

11 opunem acelora cari, in vremuri vitrege, cfind prie-
tenul trece drept du9man §i eke un du§man drept prie-
ten, n'au sentimentele de care pentru noi, cei de departe,
ai fost insufleIit.
4 Decemvrie.
V
IN AMINTIREA ZILEI DE 24 IANUARIE 1859

Optzeci de ani se vor implini in curând dela fericitul
act, plin de minunate urmari, la care nu s'au gandit
Ina deck foarte pu-Pni dintre oamenii dela 1859, al
Unirii Moldovei cu Muntenia.
Asupra lui ne putem opri in fiecare an fiinded necon-
tenit, potrivit cu imprejurarile noi, el ni dà invApturi;
atitea lucruri de azi, care ni par neplàcut sau dureros
de nein0les, capatá 16murirea lor in lumina celor care
s'au facut atunci de o generaVe de oameni, de boieri
9i intelectuali, de boieri cari §tiuserà sa fie primii inte-
lectuali ai na-ciei, cari fará indoiald reprezintau, inaintea
desparlirii in partide, pornite unele impotriva altora,
o mare solidaritate morala, singura putere pe care se
poate intemeia viitorul nalional.
Ce a fost pucin inainte de Unire, nu ca fapte, pe care
§i cel ce n'a ascul-
le §tie, e presupus c'd le 9tie, oricine,
tat leclii de istoria Românilor sa Led bine sg le invele ! ,
ci ca stare de spirit, caci, totdeauna, ceea ce hottir4te
asupra felului cum vor fi faptele, e acela cum se gase§te
sufletul unei societ4i?
Au fost, de sigur, nu in Muntenia, in u Romania )),

cum se zicea atunci, care §tia ca va trage folos material
din actul Unirii, i oameni cari nu voiau confundarea
micii lor leri in -Ora cea mare. 8i aici, tocmai in acea
lumina, de care vorbiam, a vremilor mai noi, sa stain
o clipa pentru a-i judeca din nou, altfel de cum i-a jude-
cat vremea lor §i de cum a ramas pana azi chipul de a-i
judeca.
Nimeni nu s'a gandit a in patria mai mare i§i va
pierde rosturi pe care le avea in cea mica, nimeni, masu-
randu-se cu zari mai largi, nu s'a simit prea mic i a
vrut deci sa traga perdeaua pan& unde mergea puterea
lui. Nu, nu, aceasta n'au facut neunioni§tii moldoveni
dela 1859. Ci-i Indemna pe dan§ii un nobil sentiment,
pe care nu-1 corectasera de ajuns, cu toate ea, de sigur,
erau oameni intcligrn5i §i cul/i caci totul, binele
raul, se margene§te la aceastä clash' de intelectuali In
rangurile de sus, raIiunea.
Se publicasera de curand, de abia caliva ani, croni-
cile Moldovei, de acel mare intre cei maH, cfiruia astazi
ar fi trebuit sa i se pue un manunchiu de flori proaspete
la monumentul sau de aici §i altul la saracul sat' mor-
mant dela Ia§i, Mihail Kogalniceanu. Rasaiise o Intreaga
lume, pe care n'o facusera cunoscuta, dupa ingustele
programe §colare de atunci, nici carIile de §coala, o
intreaga lume de aprigi, harnici §i, de atatea oH, adanc
duio§i Moldoveni. Domni cu steaua biruintii in frunte,
credincio§i boieri In ceasurile maH i grele, mul/imi devo-
tate gata sa alerge cu ce gaseau supt mama' in ajutorul
capeteniilor fire§ti ale lor. Era acolo atata freamat de
TN AMINTIREA ZILEI DE 24 IANUARIE 1859 33
oaste, era atilta senina dreptate in Divanurile Domniei,

era atata truda pentru a 'Astra marunta movie erevtina,
erau atittea calde lacrimi amare, curse de-a lungul veacu-
rilor pe obrazurile mâncate acum de IArna cimitirelor,
a bisericilor i a ampiilor de luptii I Aceasfa Moldova
guvernath de sine , baga/i de sama, nu supus6 cândva
strainului , era una din marile crealiuni ale poporului
rominesc, din glorioasele lui ctitorii, era unul din rezul-
tatele fire9ti ale unei lungi desvoltari organice. Asupra
unor astfel de fiinçi politice, pline de o vieaVa moral
cu lung trecut istoric propriu, se poate plânge, iar nu
asupra unor forme, de oricat de larga dainuire, pe care
le-a fAcut numai strAinul cotropitor peste o vieaca ro-
mâneascfi, oricat de puternica i de interesantà, dar
care n'a putut niciodatä EA' lupte supt steagurile ei
proprii.
CApetenia de impotrivire n'a fost un om politic, care
s5. se simtà in primejdie de a fi desbracat de drepturile
sale din casa de sine satdtoare, ci cfintareIul vremilor
lui tefan-cel-Mare, autorul dramei Mihu, InfaIisatorul
luptelor biruitoare ale unei Moldove neajutate, ba adese
ori, de nevoie, chiar teadate de sora ei de peste Milcov.
Nicolae Istrati, Inainta9u1 entusiastului nwcionalist care
a fost doctorul cu acest nume, era un mare binefaciltor
cultural pentru Moldovenii lui, cgrora pe mo§ia-i de boier
li-a Intemeiat coal i i-a facut sa sima. frumusela
culturii române§ti. lar, and ceea ce credea el ea.' poate
s'apAstreze viu s'a prabuOt prin logica desidpidrii
nalionale, el n'a scos un singur cuvânt de protestare
0, dânduli sama sau ba a a gre9it, s'a Iinut, ca repre-
zintant onest al unei cause invinse, la o parte de mersul

firesc al imprejurkilor in România unita.
Au mai fost ins& 9i alIii, cari, 9i dupà 1859, ba chiar
multà, foarte multa vreme dupg aceasta, nu s'au impacat
cu ideea dispariliei Moldovei lor.
Nici ace9tia n'o faceau pentruca personal s'ar fi sim-
%it pkasili sau pentruca noua %all cerea oameni mai
mari deck ai fiecArui colIi9or din Iara cea mica. Mi9carea
separatista dela 1866, la care au participat 9i mulIi
oameni foarte cum se cade, are o alta origine, 9i deck
aceea a uneltirilor pentru a ridica in Scaunul stApAnirii
pe ciudatul mare boier Nicolae Roznovanu, care nu se
distinsese prin nimic. Mitropolitul Calinic Miclescu nu era
dintre aceia cari sä poatà fi cfi9tigaIi printr'o intriga:
era prea inteligent, prea cult, prea boier pentru aceasta 9i,
in situalia pe care o dobandise 9i care 1-a dus dela sine
la rangul suprem de primat al Flomâniei, el nu mai avea
nimica de rkrnit, cum, de altfel, n'avea de plkit nicio jig-
nire. Nu era nici parerea de räu pentru decaderea, nu a
Moldovei intregi, cad nu era casul, dar a frumoasei
capitale domne9ti a Ia9ului, a cdrui stare tot mai tristä
a fost determinatà, nu de o prigonire bucure9teand, de
un egoism centralist, ci de dond alte motive care se r; o t
corecta 9i astazi: pArasirea de boierimea, skAcità, a Mol-
dovei, a vetrei lui strdmo9e9ti, unde oricum trebuiau
sali pastreze un nobil sA1a9, instrainat astazi, 9i, al
doilea, pierderea, prin imigrki straine, a caracterului
nalional, care trebue afirmat cu orke preI alaturi, intr'un
Ia9i nou, alAturi de imensul ghetto in care s'a prefAcut
cetatea lui Stefan-cel-Mare.
IN AMINTIREA ZILEI DE 24 IANUARIE 1859 35
Dar, dach s'a mers Ong la procesiunea plecata dela

Mitropolie, dupa vechea datink cu Vladica In frunte,
9i la o adevaratà luptà cu armata, cu acel regiment
muntean care a fâcut uz de arme 9i. s'a varsat destul
&Lige, era pentru altceva : pentru detronarea lui Vodà-
Cuza, care era pentru Moldova jertfità o mândrie 9i o
mângaere. Acea zi tristri dela Ia9i reprezintà astfel pe-
deapsa pentru noaptea din Februar a aceluia9i an, 9i
a fost un mare act de curaj ea, peste calcarea de jurà-
mfint a unui ofiler moldovean, un om politic din Mol-
dova, LascAr Catargiu, regent, a indrdznit, cu primejdia
pierderii oricAror simpatii mo1dovene9ti, sä apere 9i cu
pu9ca unitatea nalionala care abia se Infaptuise.
5i, dupà tot ce a putut sá lase in suflete un astfel de
tragic moment, faVa. de Bucure9ti, clack' nu faIa de toatâ
lumea româneascA dela Miazázi, a continuat o atitu-
dine de impotrivire cgreia in tinere-ca mea i-am fost
martur 9i eu. Se evita drumul la Capitala cea nouii 9i,
dacd n'ar fi fost acolo un singur Parlament, cal6toria
ar fi fost 9i mai rarg. Oameni culIi n'o cuno9teau Inca.
Antipatia era insa mai puternicg la femei, 9i la spiritele
cele mai culte 9i cele mai nobile. E adevArat cd 9i mij-
loacele de comunicalie au fost o bucata de vreme foarte
grele.
Dar acestea toate s'au dus incetul cu incetul, cfind
alte generaIii au rasàrit, care nu ,cuno9teau Irecutul.
A influeacat 9i aceea ca Moldova nu 9i-a pastrat o presa
româneasca a ei, care sa-i reprezinte punctul de vedere,
fioicile de azi, redactate de straini, fiind o adeváratà
ru9ine. Administralia a intrebuinlat elemente care n'a-
veau legatura cu locul unde se nascuse fiecare, 9i nu-mi

aduc aminte ca vre odata un Moldovean sa se fi ridicat
impotriva unui functionar pentruca nu era nascut in
Moldova. Profesori munteni n'am avut eu, nici in licee,
nici la Universitate, pAna la un Stelian 9i un Tanovi-
ceanu, prin 1890, amandoi foarte respectati 0 iubiti,
dar eu am invatat la Boto§ani 0 cu doi Ardeleni:
Marcian 0 Grigore Baleanu, acesta trecut 9i prin
Bucovina, un Ardelean, Suciu, fiind profesorul de
drept roman la inalta 9coa1a ie§eana §i literatura
româneasca fiind predata, ca suplinitor, de Ardeleanul
Aron Densusianu, minded figura de tenacitate romanfi,
caruia-i era incredintat cultul latinita-tii prin catedra sa
insa0. Nu mai vorbesc de ofiterii munteni primiti cu
cea mai frateasca simpatie §i ale caror rani capatate in
razboiul de independenta au fost ingrijite cu cea mai
mare dragoste in colturi de provincie româneasca, pre-
cum am vazut-o insumi cu capitanul infirm Dumitrescu,
vecin iubit al casutei noastre din Boto9ani.
A§a a fost atunci, 9i e bine s'o §tie orice urs de bArlog,
care nu se lasa tras afara ori care ar dori ca totul sa fie
tras la birlogul lui. Iar, daca n'a fost entuziasmul dela
alte popoare pentru actul Unirii, daca n'a avut rasu-
netul cunoscut in literatura, e pentruca el nu ie0se
dintr'un mare sacrificiu de sange al neamului.
Cfind, ca pentru marea Unire de eri, acest sange a
curs in Oroae, 0 mai condamnabil e oricine 11 ilia de
a doua zi.
24 Ianuarie 1937.
VI
CARACTERISTICA LUI *TEFAN-CEL-MARE

(DIN ISTORIA ROMANILOR, vol. IV)
Apoi tefan ivi avternu de moarte vi trecu la cele vev-

nice in ziva de 2 Iu lie din acel an 1504, inceput, spune
cronica, prin prevestirea unei grozave ierni, dupa care
venirg # ploi mari vi viirsari de ape vi. potoape *.
Pe lespedea frumoasa dela Putna, vie insuvi de mult
gâtith, urmavii nu gásirã vremea sã, umple locurile goale
pentru anul, luna vi ziva sfttrvitului.
. Fusese inainte de toate un ziditor de -carà. Gasise
anarhie, cu patimi care rgsareau In fiecare moment vi
pe care nicio värsare de sange, fie vi a celui mai scump,
nu le putea potoli, vi lAsa o boierime impacata cu sine
vi ascultatoare de Domn, in care cu bunacuviinth tinerii
veneau sa ieie pe urrnã locul liatrânilor cari se duceau.
Boierimea in care nu mai era vechiul spirit maramurevan
de oameni nestapAniIi, gata de orice incgierare vi uvu-
ratec trecând dela o ascultare la alta, privind, din tatã
in fiu, Tara, nu numai ca o movie, ci vi ca o pradá. Se
crease acum o altà lume, care nu-vi mai amintea nesigu-
ranIele, capriciile, desele rästurnari, f-Arädelegile nepedep-
site §i omorurile in serie dela inceput. Alexandru-cel-Bun

parea inviat, cu aceea§i sigura statornicie §i inlelepciune,
dar cu un bra% mult mai greu, pentru oricine-i sta in cale.
N'a venit anume ca sa faca razboaie. Ele i s'au impus.
Numai gata de lupta putea sa se faca respectat, §i biruinIa
aproape sigura era singura cheza§ie fala de vecinii lacomi,
gata sa se arunce la cel dintai semn de slabiciune. Dela
inceput i-a facut o oaste §i, dupa cele mai grele incercari,
a innoit-o.
A fost bun cre§tin prin fapta in faIa cate unui con-
temporan ca Vlad Calugarul, care era astfel prin credinca
numai. S'a umplut §i impodobit Moldova de bisericile
pomenirilor de inainta§i §i amintirilor de propriile bi-
ruirgi: la manastiri, ca Putna, Voronelul, Neam/ul, in
forma cea noua, cu mult cea mai larga, adaugandu-se
ctitoriile boierilor, §i in ora§e unde din and in and
rasarea Domnul impar%itor de dreptate, de§i hrisoavele
se scriau mai mult, dupa aceea, la Suceava.
Dar nu era de ajuns sa fie cineva un bun cre§tin pen-
tru a fi, cand el jignea %am, la adapostul acestui greu
buzdugan.
SimIul neamului 1-a avut in suflet p mai ales fiinia
lui intreaga a trait in el. Dar faVa de Romanii din jos
el a avut intai numai legatura personala cu Vlad-Voda,
pentru ca indata grija-i de capetenie in aceasta parte,
dupa luarea Chiliei, sa fie a gospodarului care nu sufere
ca in faIa casei sale sa fie cine poate sa-1 intreaca dupa
acelea§i ca§tiguri.
Dar, adesea biruitor asupra unor Domni # basarabe§ti *
sau 1 munteni >>, cari-I primejduiau prin ei in§i9i sau prin
CARACTERISTICA LUI STEFAN-CEL-MARE 39
legkurile cu Turcii, n'a crezut ca-vi mai poate adaugi

Inca o lard. Aceasta pentruca in socotelile pe care i se
sprijinea cugetarea, aceea era alta movie, 0 al%ii aveau
asupra ei dreptul.
Fa la de contemporanii sai din crevtinatate, a fost
nesfkvit superior, devi nu s'a facut infkivat cu laurii
Cesarilor pe frunte ca jumkate-Românul Corvin Matiav.
Avea mult mai multa pricepere deck acesta vi nu se
Vasa ispitit de mkirile care ratacesc, nici imbatat de
laudele care se ingramadesc asupra celor puternici. Casi-
mir al Poloniei trebuia sa-1 desguste pentru greutatea
cu care trecea la faptà, pentru uvurinIa cu care se lasa
inantat de formele goale, iar pe urmavii lui i-a privit
mai mult ca pe nivte copii nebunateci cari nu vtiau prqui
comoara bateane-celor unui astfel de vecin.
De Ivan Muscalul, care eavnea norocul, sprijinit pe
atata inIelepciune, al Moldoveanului, nu s'a putut apro-
pia ; acela era mai aproape de un Han al Crimeii sau al
Volgei clecat de un cuviincios Domn roman.
Turcii i se ivisera in faVa cu gloria cuceririi recente a
cetkii imparatevti de un tanar viteaz ca dânsul, care nu
desprquia pe crevtini i a cautat legaturi cu dânvii.
i-a dat sama ca, Intrand In milenara traditie a BizanIu-
lui, Mohammed al II-lea nu inIelegea a se aveza ca sta..
panitor de-a-dreptul pe malul stang al Dunarii, unde-i
trebuia numai forma, formalitatea inchiflàrii i plata
tributului. Acelavi tribut la nevoie 11 arunca 0 el in gura
lupului.
Dar nu s'ar fi coborit, ca Domnii dela Munteni, pana
la actul calkoriei la Imparatul. cel nou.
Acesta rAmfinea pentru el << pagfinul * ca vi ceilalli

4 Imparaii * ai hordelor tatárevti din BasArit, de ale
diror nOvOliri pradalnice a vtiut s'a se pOzeascfi, altfel
deck Polonia vevnic navalità , arsa vi insfingeratO.
Nu movtenise o luptà pentru cruce vi`niciun sentiment
de sctirbd fa-0 de Necredincio0. ROpede Insà, fOrä A
aibà ca Indemn ura, el a simlit lupta pentru cruce ca o
datorie, vi datoria aceasta, In vremile and statea mai
bine cu ambiliosul Mohammed, cu molAul Baiezid, n'a
paräsit-o niciodatà, ca linie hotaritoare, Indatà ce Iinta
politicA se ridica mai sus de nevoile momentului.
Traia Inteo vreme apriga, In care sfingele omenesc se
värsa larg. Nici el n'a fost zgArcit cu acela al duvmanilor,
ba chiar de vreo douà ori cu al boierilor sOi. Dar increde-
rea lui era sigurà vi, dela o vreme, ajutorul pgrintesc cald.
Daca prin cavalerism se inIelege bravura dela Nicopole
sau sfidarea sorIii dela Varna, el n'a fost, Inteo epocà de
cavalerism, un cavaler, dar, dacà un cavaler a fost loan
Hunyadi, nimeni nu i-a fost mai asemenea dintre urmavi
cleat Domnul Moldovei, prin buna pregOtire, prin cura-
jul de a infrunta riscul, prin despre-cul faIà de moarte,
dar fOrá nimic din periculoasa pasiune a aventurii.
Era mai ales un suflet infralit cu al mullimilor nea-
mului s'au, In care hotarau marile idei cOlguzitoare, care
ni-au fost sprijinul de-a-lungul veacurilor: movie, movte-
nire, dreptate vi drept, pentru care era gata A se ia
oricand.
AceastO Insuvire de dreapta cumpana i-a crulat neno-
rocirile care s'au abOtut asupra atfitor cairaleri cari au
deservit astfej causa areja li consacrasea vieata bor.
CARACTERISTICA LUI STEFAN-CEL-MARE 41
Marea virtute a rassei sale gasise in el cea mai deplinA

intrupare. Aceasta il face mai rege deck regii §i, decal
imparalii vremii sale mai impArat.
Pentru partea cavalereased a fiinIii sale, pentru care
mai ales se preluiau atunci oamenii, a primit laude
mari §i dela Papi §i dela scriitori deprin§i a imita frasele
marilor Romani, cari ins'a aveau §i fapte de aceea§i
valoare, dar pentru partea cealaltä, pentru jertfirea
a ceea ce personal i-ar fi adus §i o mai mare glorie, numai
sA nu i se vat'ame -Ora, pentru aceasta bkrânul raze§
supt Caciulä de osta§ n'a apatat deck recuno§tinca
nemuritoare a neamului au, care, neputfindu-1 sfirqi
in biserick 1-a 11161 Iat cu mult peste fiinca omeneasca
in necontenita, spornica poezie a legendei.
5 Fevruarie.
VII
0 PRIETENA VECHE A NOASTRA:

POETA MARIE NIZET
Intre cei cari ne-au inIeles si ne-au iubit, si ei sant

asa de pulini , trebue id asezam si pe o fata din Belgia
care, acuma saizeci de ani, a aflat de noi, intamplator, la
Paris, a simlit interes pentru un popor care tocmai
cauta, cu armele in mana, sal.' recapete deplina liber-
tate si, ajungand a cunoaste in Iara chiar vieala noastra
sociala, ni-a inchinat un frumos volum de versuri, inti-
tulat chiar Romdnia, cu subtitlul: << Chants de la Rou-
manie *, si un roman cu subiectul din acel moment, in
care sant fete frumoase din ale noastre, Tiganci, Rusi
diabolici, si ce a mai putut ea, saraca, sa adauge la o
intriga grozava si copilareasca.
Sa ne oprim deci nu asupra celei uitate, caci n'a trezit
niciodata o deosebita atenlie recunoscatoare sau macar
amabila, ci asupra total necunoscutei, si in toate timpu-
rile, Marie Nizet, din ale carei versuri am dat candva
doua bucaIi ce ne privesc mai de aproape 1).
1) In Calenclarul o Neamului Românese* pe 1917 (Ia§i),

0 PRIETENA VECHE A NOASTRA: POETA MARIE NIZET 43
Prefala insa9i a volumului de poezie din 1878 intere-

seaza. E scrisa dupa clausa despoietoare pentru noi a
tratatului din Berlin care smulgea Basarabia-de-jos unor
invingatori 9i unor aliaIi. S'i Belgiana scrie: <( drepturi
nelinute in mina, compensaiii de batjocura, iata ce ni
ofera istoria anului de faca, care a ratificat, prin tratatul
dela Berlin, tradarea cea mai strigatoare (insigne), targul
cel mai ru9inos pe care acest secol a avut sà-1 inregistreze
in analele sale: vorbim de retrocedarea Basarabiei *.
Si a semnala aceasta infamie diplomatica, pe care o
va corecta dreptatea imanenta, care nu doarme, i se
pare acestui suflet simIitor cu atat mai necesar, cu cat
4 aceasth nenorocita Romanie are atatea drepturi asu-
pra simpatiilor noastre, ea careia-i lipse9te numai 1ini9tea
9i o administra;le mai cuminte* , aceasta subliniare e
a ei , t pentru ca sali poata Iinea cu vrednicie rangul
alaturi de Elvelia 9i de Belgia 0.
Nu ajunge numai atata: ea face o asamanare intre
carecterul etnic al Romanilor 9i acela al naliei sale Inse9i,
oprindu-se asupra imprejurarilor in care, de-a lungul
veacurilor, au trait Valahi 9i Valoni, ai no9tri 9i ai ei:
# Noi, Belgienii, ni facem o datorie &á susiinem causa
acestor Romani, a caror istorie, prea necunoscuta, infa-
ti9eaza atatea puncte de asamanare cu a noastra, 9i
cari, de pe malurile Dunarii, dau cu. iubire numele de
fraIi Valonilor >>.
In versurile ei, i9i spune tinereIa : # Sant o copila
(une enfant) care vrea, ca singura a ei glorie, O. lege
numele ei de al tau r>, #primind sfidarile josnicilor tai
defaimatori )), intre cari, la locul dintaiu, apaza pe
6 Tarii cari au fost ni§te tradatori )>..0 Pentru orice apfi-

sali*, de altfel, ea spune ea' R are o plangere priete-
neasca E
Cu politica lui Gorceacov, a lui Ignatiev 9i a lui Ale.
xandru al II-lea ea duce, inca inainte de fapta rea a
hrapirii, un rázboiu in numele acelui scump lucru de
care azi multe popoare nu 0iu cum s'ar desparli mai
rapede, atunci and el n'a impiedecat niciodata ordinea,
ci numai a a§ezat-o in sfantul altar al con0iintilor,
care e libertatea.
0 Imparatul a Slavilor * e prezintat, Inca din Martie
1877, ca o intrupare a 0 §acalului muscalesc comparalie
care corespunde cu ce spune istoria. Intr'o aqiune raz-
boinic4 din care noi tim ca n'a lipsit sinceritatea 0
chiar o credinfd mistick respectabila chiar de aceia pe
cari-i ameninià 8i-i fur-a, ea vede numai ipocrizia unui
cre9tinism de suprafaIa. Deci ea preTue9te opunerea la
trecerea farà condicii a Prutului de catre o Romfinie
care nu e slava.
Pentru a sprijini impotrivirea unui drept nalional,
care nu se sufere calcat in picioare, ci cuteaza a sta in
fala puterilor imense ale celei mai intinse Impar4ii,
care n'a 9tiut niciodata ce este crularea celui slab, in
casa lui insu05 ea chiama latinitatea, care avea cu totul
alte lucruri in gaud, afara de Italia care, in criza dela
1877-78, a dat cel mai sincer i cel mai real sprijin Roma-
niei incercate i ameniffcate. Ba chiar <C rassele de Nord,
saxone sau germane *, care au jurat odata sa pastreze
libertatea acestor Latini ai Dunarii, sant chemate, cu
amintirea rázboiului Crimeiil s. impiedece pe TaruI
Alexandru de (4 a urma opera infama a lui Nicolae *.

Polonia distrusa li poate servi ca invalamant 0 ca indemn.
Dar, in aceasta inlelegatoare dovada de simpatie, nu
1ipse9te nici osanda asupra Monarhiei dualiste, carmuita,
adesea, in politica externa, de Unguri:
De teamA ca prin tine BA nu li creasch rAul,
RomAnii nu cuteazA a te chema pe tine,
Alistrie, cAci Unguri, sAlbateci, temniceri,
Ce aunt victimali, ins& qi-apAsAtori de neamuri,
Se lasA greu cu-acele nelegiuite drepturi
Pe-a' kr trei milioane.
E un articol de ziar in versuri, dar cu cata sinceritate

§i cu cat nobil entusiasm 1
povestea patimilor noastre in acei an1 grei e urma-
rita luna de lurid. Iata Romania parasita de tori aceia
cari luasera asupra lor, in numele unei zadarnice Europe,
s'o apere. Ian intrarea Ru§ilor in Moldova, vrajindu-se
groaza, In parte corespunzand cu aelevarul, a vechii
invazii:
Sint zorii zilei sAngerate:
Ei zboarA drept cAtre Bosfôr:
Suflarea lor vA va sfArma,
striga ea Romanilor, citand vechea zicala: ((slut la Prut*.

Iata Ins& lagarul tinerei o§tiri, in care se intalnesc, in
fraIeasca hotarire de lupta, beizadeaua, elegantul din
saloane 9i Ieranul, temeiu-al neamului: e una din cele
mai frumoase bucaIi. Nu uita, cu cine 9tie ce amintir
din Cartierul Latin al Parisului, pe care-I pomene§te, nici

pe studentul u§uratec §i petrecator de acolo, pe care-I
pecetlue§te versul aprig al lui Eminescu. Ar vrea sa invie
§i vechiul du§man al Rusiei navalitoare, Eliad, mare%
glorificat, cu ale carui fiice, Eufrosina §i Virgilia, aceasta
straina, atat de legata de noi, a fost candva prietena.
Si numele lui face sa rasara pentru &Ansa, din carIile
cetite, intreaga poveste a anului 1848, cu figuri eroice,
ca a lui Magheru. Nu lipse9te nici un cantec de lupta
pentru Romanii din Ardeal ridicaIi contra Ungurilor, §i
Iancu insu0 face sa-i fulgere din negurile trecutului
spada, cu acest motto in romane§te: 4 La zece Unguri
un Roman v: un intreg poem, plin de m4care §i de avant,
cu o perfect& cunowere a imprejurarilor, care ar merita
sa ocupe pe unul din me9terii, multi la numar, dar pier-
duIi in zadarnicii §i in Vacate, prea adese ori, ai versului
romanesc, in stare sa imbrace orice gandire §i mice sen-
timent. Se apaza unul in faIa altuia aliaIii prin fatali-
tatea imprejurarilor, in razboiul contra Turciei: Romanul
9i Rusul, unul reprezintant al unei aristocralii decazute,
celalt urma9 de Ierani neliberi, cu o tanguire asupra
morlilor intin0 de-a lungul campurilor de lupta.
Nu lipsesc cantece despre Bucure9ti, 4 princes-a de
teatru v, 4 moderna Sodoma v, cu dorinia de a fi 4 Parisul
Orientului v, cu palate §i colibe, cu praf §i noroiu, cu
imitarea Parisului §i cu Dambovil,a, 4 murder& §i fudula v,
iar, in Iulie : 4 noroiul la picioare §i florile pe cap v, despre
Oltul razboinic, despre Dunarea cru§ita de sange, §i,
prezintate deosebit de pitoresc, legende eroice de osta9i
in anul razboiului de independerrp.
Inca o bucatà de prefacut in române0e, ca 0 vràjirea,

foarte izbutitd, intr'un cadru exotic, a vechiului 4 hos-
podar #, sau chiar tfinguirea, insuflelità de vechea ur'd a
lui Eliad, a Fanariotului, deposedat acuma §i umilit.
Si intAlnirea lui Dimitrie Cantemir cu Tarul Petru in-
spirà un poem. Legenda mamei lui Stefan-cel-Mare o
atrage. Este 0 o fulgeratoare critica a boierilor infeuda0
strainataIii, necunoscatori ai unei literaturi in limba pe
care n'o vorbesc, dar, aläturi, veselii oameni de munck
ignoraIi 0 batjocorici, # ace0i Latini ne§tiuli luali drept
Slavi, ace0i Ierani liberi socotili robi *, §i cu ce ritm e
descried hora !
Nu uita nici tragedia dorobanIului pe care dorul 11
face sd dezerteze.
Am dori sä §tim mai mult despre aceea care, In August
1877, se inf4i§a, cu toatá tinereIa ei, mhrturisità, ca o
strabatatoare, dar tonul e al unui barbat #pourchassé
par l'exil *, a Ierilor celor mai departate, Odd in
Egipt, India 0 Brasilia. DicIionarele scriitorilor nu §tiu
de &Ansa, dar in familia Eliad, aici, 0, in Belgia, la Gole0ii
rama0 acolo, unul un scriitor, cealaltà o muzicanta,
poate a se pfistreazA amintirea aceleia cdtre care a9a
de tarziu se Intoarce un end de recuno0inVd.
19 Fevruarie.
VIII
CUM SE CREEAZA. 0 STARE DE SPIRIT
Orice se Intamplä intr'o societate omeneasca vine din

starea ei de spirit, din felul cum este alcatuirea ei sufle-
teasca in acel moment.
Dar aici trebue filcutd o deosebire. Societatea repre-
zintà un popor sau o tovfird0e de popoare. Astfel ea
are ceva suf1ete0e permanent, care-i &A caracterul,
care-i stabi1e0e valoarea, care-i face mandria sau o
Indreapth cätre peire. Afara de extraordinare sforOri
ori de cele mai mari 0 mai rare masuri, acest fond nu
poate fi biruit. El e zestrea, el e darul, el e nenorocirea
0 el e osfinda. Acoperit un moment, hip lat sau Insprii-
rniintat, el 4i. revine §i dominfi 9i mai departe, fiindcii
el vine din tot ce a suferit 9i a c4tigat, din tot ce pri-
me0e din mediul ei, din tot ce §i-a agonisit socie-
tatea.
Iata, eu cred cu toatà puterea a Insu0rile de temeiu
ale acestui popor totu0 vor ie0 din nou la ivealà, impu-
nfindu-se spre onoarea ki. Atras k altá parte supt
Inrfiuriri de care, supt aspectul kr general, ma voiu
ocupa, el se va Intoarce la aceste a§a de mari calitali,
CUM SE CREEAZA 0 STARE DE SPIRIT 49
care sant: masura, stapanirea de sine insu0, armonia,

respectul de sine 0 de allii, simIirea aleasa 0 cruIarea
simIirii altuia, inIelegerea pentru o idee care nu e a
sa, bunatatea adanca §i duio§ia muiata In lacrimi, con-
§tiinIa de drept pentru sine 0 pentru al-cii, religia legii
0 cultul suprem al datoriei.
Dar peste acest fond se Wern starile de spirit tre-
catoare.
Acestea determina acte pe care oamenii cuminIi,
aceia cari, avand atata experienIa a vielii, sant in stare
sa vada macar tot atata 9i In viitor, le rasping: ei se
Inspaimanta de anume fapte care iese din asemenea crize
In vieata societaIii care, fail sa-i intrebe pe a ce9ti oameni
prelio0, s'a dedat la o anume aqiune, 0 atunci poate
sa se faca o grepala, o mare grerala. Grepala 9i In ce
prive§te neatingerea Iintei urmarite 0 gre§eala 0 in ce
privwe pierderea timpului, capital neprquit pe care
niciun neam nu trebue sa-1 risipeasca, precum, In vieata
sa margenita, nu trebue sa-1 risipeasca nici fiecare om
Indeosebi.
Se raspunde la fapte prin fapte §i, intr'o epoca revo-
lulionara sau macar cu aplecari revolulionare, la lovi-
turi prin lovituri. Indiferent daca e vorba de o lovitura
fara forma legii sau de una care Imbraca formele legale,
dar In fapt e tot un lucru material 0 o pornire violenta,
o agresiune.
Pe and ceea ce se cerea, ceea ce putea izbuti, ceea
ce ar fi adus In adevar folosul era suprimarea starii de
spirit, starpirea izvorului de unde au plecat apele nava-
litoare, In loc ca inaintea navalirii lor sa se lucreze cu
prinderea apei in pumni pentru a o arunca alaturi sau

sa se recurga fie 0 la pompele cele mai perfecIionate.
Ceea ce se cerea era ins& schimbarea paturilor din care
galee apa cea stricgtoare, sau intrebuinIarea avân-
tului lor, captat 9i canalizat, pentru propriul bine. Caci,
mai la urma urrnei, orice energie a unei sociefali e o
manifestare de viea-p, §i e pacat sa ne lipsim de &Ansa,
in credin/a ca societatea cea mai fericita e aceea pe care
am facut-o ca una din acele clase idiotizate ale vechii
pedagogii careia nu i se cerea altceva decat mânile
intinse pe bailed, ochii la profesor §i mintea la dracul
ca sa se poata capata prin atata inlelepciune copila-
reasca nota zece la purtare.
Pentru ca starea de spirit rea, rea prin actele pe
care le provoaca §i rea pentru ca e impotriva fondului
moral permanent al poporului , sa fie distrusa sau in-
dreptata incotro trebue, pentru ca, in loc de ape revdr-
sate 0 distrugatoare in calea lor, sa imbogaceasca acela0
curs larg al naliei, trebue sa se inIeleaga de unde vine
ivoiul nenorocit al crizei nalionale.
El porne§te din multe izvoare torenliale, care sperie
la inceput prin navala lor, dar n'au dainuirea apelor
largi §i sigure care se aduna picatura cu picatura in
afundurile parnântului i ajung dintr'un parau nesigur
la manarea continua a apelor fericite, raspfinditoare de
binefaceri in calea lui.
Popoarele imprumuta. Succesul le ispite§te, dar nuli
dau sama de unde vine taina lui. Cutare nalie s'a refacut
minunat, a savthlit lucruri care uimesc lumea : ranile
i s'au inchis, tulburarea s'a lini§tit, realizari neob4-
CUM SE CREEAZA 0 STARE DE SPIRIT 51
nuite se ivesc in fiecare zi. i atunei o privire rapede

crede ca a 0 descoperit de unde pleaca toate aceste
ispravi: vede o haina, o disciplina osta§easca, o orga-
nizare, un §ef a toate poruncitor, care sfarma orice voinIa
contrara. Hai sa facem §i noi !
Uità-te mai bine 0 iscode9te mai serios ! Vei vedea
atunci ceea ce la inceput nu banuiai. Ca in adancul
sufletului sail acel popor avea mijloace mo§tenite pe
care nu le ai, tradhii care nu se pot trece prin forme
dela un neam la altul, energii lásate -de-a lungul veacu-
rilor de oameni 0 de lupte.
Pentru a birui imitaIia se poate Intrebuinla un singur
luau: trezirea §i intarirea con§tiinIii de osebire, cultul
propriei crealiuni, al istoriei nalionale, al tradiIiei secu-
lare. Observali cat de pulin inseamna astazi la noi
aceste a§a de scumpe elemente ale unei vieli sanatoase
0 asigurate. To0 aceoi maimupritori de lucruri straine,
cari vorbesc de nalie 0 de patrie, nu cunosc naIia lor
0 patria in care s'au nascut 0 pe care au datoria s'o
apere. Literatura, arta vreau sa se rupa din trecut,
istoria e o materie din §coala secundara, ori un numar
de examene de trecut, de studenli bucheri, la un profesor
care el insu0 poate fi numai un bucher.
Cand ni vom da sama cu toIii ca una e omul din
Berlin sau din Boma 9i alta, in tot cursul vremii, omul
din Bucure§ti sau din Ia0, dela Cluj ori dela ChiOnau,
atunci se vor decolora toate cama0le, se vor impra§tia
toate trupple de asalt, se vor desface toate defilarile
0 vor cadea toate galoanele unei operete strophe din
cand in cand 0 cu sange fralesc.
Dar asemenea stari de spirit vin dintr'un desechilibru

moral.
De unde yin ele? Din nepotrivire Intre ce poate cineva
0 ce vrea.
Sant vremi de ambiIii nebune. Se rastoarna scara
normala. In kc sa se Inceapa cu adunarea modesta a
meritelor pentru a ravni pe baza lor conducerea, se
cere conducerea fara sa fie putinIa sau macar hotarirea
de a Indreptiqi aceasta suire, prin merite.
Intr'o lume a9ezata 0 ademenita, opinia publica sana-
toasa intreaba pe oricine vrea sa se suie in fruntea altora:
ce a facut, pe cand, intr'o lume zapacita 0 rasturnata, se
admira, ca la un circ sau la o reprezintalie de sport
cutezator, indrazneala cu care se arunca ambiliosul catre
culmile cele mai Ina lte.
Deci ce trebue e restabilirea preIului drept: se da
fiectiruia, dupa sfanta dreptate, ce a dat el insu0 so-
cietrutii. Dar aceasta cere inlaturarea oricarii nedrep-
-Lao, oricarii favorizari 9i oricarii prigoniri In vieata
publica.
Si, in sfar0t, fara a ne opri la motive de mai mica
Insemnatate, starile de spirit trecatoare yin din magia
periculoasa a cuvintelor care 0-au pierdut InIelesul 0
ajung a fi lozinci nelamurite, In care se poate ascunde 0
cel mai bolnav misticism.
Aceasta vine insa dintr'o rea literatura curenta,
dintr'un scris nedisciplinat, lipsit de ordine 0 de bun
simt.
Restabilirea nu poate veni deck din cultul statornic
al literaturii sanatoase. Ea trebue sa fie un element
CUM SE CREEAZA. 0 STARE DE SPIRIT 53
esenIial al 9co1ii, o hrana de fiecare zi a societdlii §i o

arm'a de Stat.
Astfel, peste insu9irile rele de astazi, efect firesc al
otravurilor nemistuite, ne vom Intoarce la acel echilibru
moral din care yin faptele ce asigurà, intdresc 9i tnalra
o societate.
5 Martie.
IX
FORMULA REVIZIONISMULUI UNGAR
Acum cateva luni, am putut fara greutate sa arat aici

cat de pulin intemeiate sant pretenIiile purtate pe la
toate u0le 0 strigate din toate trambiIile, Imbracate in
toate harIile §i intrupate 0 in statui de pia-ca publica
ale castei nobiliare maghiare din Budapesta, de a reface,
peste dreptul popoarelor care au suferit atatea veacuri
0 au varsat acum in urma atata sange, un Stat apos-
tolic, de simpla propagare a catolicismului contra pa-
ganilor 0 shismaticilor, Stat a carui nqiune nu se mai
potrive§te cu toate ideile, sentimentele 0 interesele de
a stazi.
Acestei lamuriri, care a fost infaIi§ata 0 in cateva
limbi de o larga raspandire, i-au urmat dovezile culese
in harIi, in statistice, in marturii din toate timpurile,
din care cred ca reiese cu toata evidenta ca neamul
nostril e acolo, in Ardeal, in pailile aa-zise ungure§ti §i
Banat din cele mai vechi timpuri, ca a fost totdeauna
mai numeros decat conlocuitorii cari i s'au adaus cu
vremea, prin strecurare, cucerire 0 colonizare, ca el e
a9ezat, ca ba9tina0i, in largi panze neintrerupte, pe &and
FORMULA REVIZIONISMULUI UNGAR 55
ceilal-ci apar numai ca ni0e oaze larg sgmanate, ail-

tfind foarte lesne imprejufarile in care au putut sa" vie 0,
in sfar0t, a el a meritat stirna cuil-a cunoscut in munca,
rabdarea, vitejia 0 iubirea pentru frumos, c5 dreptatea
lui, atita timp calcatd in picioare, s'a impus oricarui
spirit drept, care a putut sd-1 cunoasca acasa la dânsul.
eful guvernului italian, caruia-i era inchinatá cartea,
publicata 0 in limbile francezà, germand §i englezä,
mi-a comunicat cfi a luat cuno0inVà de aceste dovezi
§i, din Italia, ca §i de aiurea, mi-au venit dovezi de
irrcelegere §i prelioase aprobári.
Fire 0e, nu-mi trecea prin minte ca grupul de cerce-
Mori istorici 9i lingvistici, de publici0i ,i de oameni
politici, cari de ani de zile luptá pentru zklarnicia pe
care ei o numesc revizuire fara razboiu a hotarelor atri-
buite Romfiniei la sfar0tu1 Marelui Rdzboiu, se vor rasa
convin0. Sprijinita pe falsificare, aparata prin arti-
ficii, servità de calomnii, cauza revizionista nu poate fi
pAr6sitá de a ceia cari unesc 6 patimA infocatà cu o corn-
pletà lipsà de buna. credin-p. Contra unor astfel de
gAnditori §i de luptatori nu se pot hfani iluzii de a-i
face sa revina chiar inaintea dovezilor celor mai hotà-
ritoare. Nu numai ea se vor gAsi noi argumente de ace-
ea0 valoare, pe care naivii sânt liberi sa le creadd, dar,
a doua zi dupá rAspandirea lor, vechile falsificari §i
vechile sofisme se vor aduce inainte ca §i cum nimic n'ar
fi contribuit la darâmarea lor.
Dar, Ora acum, n'am avut cuno0inrd de nicio impo-
trivire teoretick fie §i venità din partea unor a9a-zi0
oameni de 0iinVa vorbind numai in numele lor propriu.
lath insa ca, dupa o a§a de lunga tacere, ziarul german

din Budapesta care trecea §i trece Inca Arept oficiosul
guvernului maghiar, (( Pester Lloyd )>, da un raspuns,
asupra caruia face sa ne oprim altfel deci cleat intr'o
notità de revista sau intr'un articol de ziar.
E bine sa §tim cu to-0i nu numai ce se opune dreptatii
noastre, ci i ce se propune i astazi, cu toate sfaturile
ce par a fi venit dela Berlin, nu §tiu daca §i de la Roma ,
pentru ca granitile pe care le-am platit a§a de scump
sâ fie mutate spre a satisface prejudecati mucede 9i a
servi interesele apasatoare ale unei oligarhii.
In partea intaia a raspunsului de care vreau sa vor-

besc, se cauta a se slabi argumentele ce am adus in acea
bro§urd de aparare.
In ce prive§te hartile, se pretinde ca ele nu fac cleat
sa pledeze contra afirmarilor noastre.
0 observatie preliminara e aceea ca n'am prezintat
haqi de ale noastre §i de-ale prietenilor no§tri, ci vechea
tiara' germand a lui Andree §i una, mai noua, ger-
mana, din cea mai buna' publicatie periodica pentru
geografie, din Germania, Petermanns Mitteilungen, apa-
ruta in timpul cand noi eram Inca neutri in timpul
razboiului. A le reproduce noi inseamna a lua asupra
noastra toate amanuntele ce se cuprind in ele.
Ce ar dovedi Insa in folosul protivnicilor no§tri aceste
harti? Ele ar dovedi, ceea ce nu putem tagadui, existenta
In Rasaritul Ardealului a marii insule secue§ti, care prin
felul cum se prezinta arath bine ca n'are aceea§i origine
ca petele raslete in care traiesc acei Unguri adevarati
cari au fost adusi de-a lungul veacurilor pe cale oficiala.

Cercetatorii unguri chiar li cauta o aka' obarsie, si nu e
indoiala, pe de o parte, cã avem a face cu niste ramasile
ale altor popoare de rasa turceasca, precum au fost
Pecenegii, cari au primit apoi limba maghiara, si, pe
de alta, cu elemente slave si romanesti care au fost
incetul pe incetul, si Ora in timpurile din urma, desna-
lionalizate fara a se putea distruge nici amintirile, nici
legatura religioasa, nici rosturile de limba, nici dati-
nile, muzica, danIul, nici aspectul fizic, nici acest nume
insusi de Secui, la care ei arata ca %in asa de mult. Nu
pentru Secui se poate cere si capata o rectificare de gra-
nila care, la celalalt capat al Ardealului, e de fapt im-
posibila.
Afara de aceasta, in Apus sant unele colIuri insemnate
cu colorile unguresti. Nu voiu discuta daca ele corespund
adevarului, nici macar daca nu e vorba, cum cred,
si cum o dovedesc cercetarile recente ale parintelui pro-
fesor Stefan Manciulea, de acaeasi opera de desnatio-
nalizare in dauna populatiei romanesti, pe care o gasim
asa de numeroasa, cu formele ei proprii de organizare,
in jurul Orazii Inca din adancul secolului al XIII-lea.
Granica fireasca a fost acolo Tisa, Romanii fiind, cum
o arata si unele elemente de nomenclatura, si pe celalt
-Orm al apei. Ci voiu observa numai ca o grani/a nu poate
fi alcatuita din intrari si iesiri ca ale fiordurilor norve-
giene, ci ea trebue sa ofere o linie capabild de a fi supra-
veghiata si aparata, corespunzand si unor cerinIi militare.
Autorul inspirat al articolului din (( Pester Lloyd )) nu
e mullamit nici cu statisticile. Cere sa fie mai vechi
deck 1881, ceea ce n'ar fi in avantagiul tezei maghiare.

$i, parand a crede ca eu primesc falsificaliile statistice ale
regimului trecut, ma intreaba de ce in ultimul timp se
observa, gandiIi-va la invaziile funclionarilor ! , o
scadere a elementului romanesc, al carui spor statornic
a fost observat insa de oricari cercetatori. I s'ar putea
obiecta foarte u§or ca putem descoperi unele artificii
de statistice 0 inglobarea intre Maghiari a oricui, de
orice rasa, vorbea obi9nuit, sau era presupus a vorbi,
ungure0e. $i apoi pe ce cale ar fi sporit Romanii
dela 1918 inainte, and in Regat numarul lor s'a men-
linut cu aceea0 cre§tere proporlionala ?
Nici marturiile nu-i plac adversarului, 0 Iosif al
II-lea, de sigur nu un arnic al nobilimii ungure0i, iese
foarte rail din aceasta disculie, de §i el, care a fost de
douà ori in Ardeal, este unul din martorii de capetenie.
$i concluzia ? Ea e deosebit de precioasa, fiindca-i
prindem pe revizioni0i cu vadirea limpede, bine deter-
minata, a scopurilor lor, gata sa arunce in foc, de ha-
tarul unor neme0 deposedaIi, lumea intreaga.
Se cer cloud lucruri, neted, farà nicio acoperire:
Schimbarea grani-cei de Vest pentru mullamirea popu-
laIiei # ungure9ti * de alta origine deck aceea a rasei
maghiare in numele careia se vorbe0e ,i a intarziaIilor
unei emigrari a funcIionarilor, care n'a luat propor-
Vile de care vorbe0e aparatorul fo0i1or cuceritori §i
privilegia-ci.
Din frurnoasa populaIie romaneasca, mo9tenire a
juziilor 0 voevozilor adeveriIi prin documentele inse0
ale episcopiei oadane, n'avem nimie de ced.at. Acolo
avem de reclamat pe ai no§tri, ràpi%i, ca §i Rometnii

din Secuime, prin opera de vicleand sau violentà desna-
Iionalizare.
Iar, pentru rest, aci noi trebue sá fim trime§i dincolo
de CarpaIi, se cere un Ardeal autonom.
A§a ca un fel de Elvelie? Dar acolo cantoanele vechi,
de temeiu, vin cu acela§i drept, fará stàpâni §i fgrà
robi, dintr'o lung-à desvoltare organicA, de caracter
istoric. Acolo fiecare grup local e bine determinat §i e
deprins a trai de sine. Acolo n'a fost cucerirea unora de
al%ii, ci lupte comune contra feodalilor austrieci, izgo-
nili. Acolo este aceea§i esema moralk (land acela§i pa-
triotism. Dar i§i inchipuie cineva un Ardeal autonom,
cu urile cumplite din trecut, cu amintirile de liber-
tate ale Românilor in aproape un §fert de secol,
cu intrigile fire§ti ale Ungariei vecine §i cu durerea
României despoiate ?
Am pus intrebarea. Cine-mi va putea da un ráspuns ?
19 Martie.
X
FUNDATIA ROME I
Comemorarea Romei supt toate aspectele, pe care a

intreprins-o Societatea de radio-difusiune, este indepli-
nirea unei datorii elementare fa-VA de locul de unde au
venit In mare parte inainta0i no0ri, pentru a se lega
de vanjoasele rasse localnice, Implan.tate in parnantul
Insu0 al acestei lari, nu de veacuri, ci de mii de ani,
dar in acela0 timp 9i mai ales recunowerea unui spirit
care, peste tot ceea ce a putut sa ni villa dela ace9ti
Inainta0 de o alta alcatuire sufleteasca 0 de alte porniri
In vederea mijloacelor de energie, izvora0e pentru noi
din acea Roma, care ne cre9te din generaIie in generaIie,
disciplinfind gandirea 0 indemnand voinca noastra, prin
limpeziciunea minunata, prin armonia simpla, prin cum-
panirea fiecarui cuvant 0 prin rotunjirea fiecarui sunet,
Insuciri de capetenie ale minunatei limbi latine, chiag
Intre toate popoarele, de origini cat de amestecate, care
0 pada astazi se Imparta§esc de aceleaci admirabile
daruri ale acestei tradiIii de limba.
Ar fi de dorit ca aceea ce se aude aici din mai multe
guri, fiecare vorbind In specialitatea sa2 §a fie adunat
FUNDATIA ROME! Gi
0 pastrat Inteo carte de o larga raspandire, care A

poata exercita In chip statornic o Inraurire binefaca-
toare asupra sufletelor 0 sa arate Inca o data acelor
cari nu ne InIe leg 0 nu ne preluesc, adeca nu ne
prquesc In de ajuns, pentruca n'au ajuns sa ne InIe-
leaga, cat de stransa este legatura, pe care nimic n'o
poate sfarama, Intre noi 0 acea Iara a tuturor daru-
rilor §i a tuturor ispravilor de-a lungul secolelor, care
este Italia.
In acest fel iniliativa de astazi, pe care poate nu se va

gasi nimeni, din cei chemaIi s'o faca, pentru a o semnala
Indata Italienilor, e Inca o dovada de InIelegerea 0 iubi-
rea noastra pentru dan§ii, ea se leaga de ceea ce se face,
In larga Inlelegere cu toate naliunile lumii, la Roma
Insa§i, prin activitatea neobosita a unui om de bine §i a
unui iubitor adanc inteligent al rassei sale, care a creat
o societate de # studii romane v, la care pot vorbi oameni
de pretutindeni 0 careia am avut deosebita placere de
a-i aduce o modesta contribulie acum vreo doi ani de zile,
aratand cat de mult sentimentul roman §i italian in ace-
la§i timp a trait la noi §i cu ce adanca socoteala 0 stra-
lucire literara a fost el intrupat in epoca romantica prin
glorificari ale vechiului leagan latin ca aceea a unui
Gheorghe Asachi.
Mie mi-a cazut ca parte, fiind socotit ca istoric, titlu
pe care nu inIeleg a-1 pastra exclusiv §i pe care ataIia
mi-1 contesta, sa vorbesc despre FundaIia Romei. 4 fi
preferat ca titlul sa fi fost altul, anume : Originile Romei,
punctul de plecare al Intaii alcatuiri, pastoreasca, ameste-
catã cu ingrijirea unui restans ogor. Minded aceastii

origine exista, iar fundalia Romei este un lucru tfirziu
§i de Inchipuire, pe care-1 voiu infäia, dar, mai presus
de toate, voiu auta sà-1 lAmuresc prin atmosfera altei
epoci 9i prin amb4ii care s'au trezit numai mai tilrziu
0 care s'au cerut satisfAcute In domeniul indepartat al
unor pretinse origini, care nu corespund nici cu logica
lucrurilor, nici cu ceea ce au putut pgstra izvoare vred-
nice de crezare.
Aceste origini au fost Inchipuite numai prin came-
nii din vremea lui August, and se crea o altä con§tiin0
romanA deat cea, de caracter patriarhal, sau de forma'
luptAtoare interioark prin conflictul intre patricieni §i
plebei, a generaIiilor precedente, and se forma o limbâ
nu latink ci romank de caracter oficial, care trebuia
aspiinditä pretutindeni, servind ca legdtura intre nea-
murile supuse, §i acea formá clasia pe care o Intalnim,
sigurâ i marea0, in inscripIiile faspfindite pe toata intin-
derea Imperiului. Era o epoa de impacare, de discipli-
nare §i de intemeiere, in care se dadea lui Virgiliu, care
pana atunci antase din fluierul grecesc iubiri ale pasto-
rilor sau prefacuse din grece§te Invalaturi, cu titlul chiar
grecesc, pentru cultivarea ampului In alt fel deat eum
obi9nuisea stamqii de pe vremuri, sarcina de a scotoci
prin superstiIiile poporului, prin amintirile nebdnuite ce
se pAstrau in sufletul lui, prin ce putea sà deie, cu glasu-
rile ei nebánuite, Ingqi geografia istoria a pAinfintului
italian, In pgrIile La-Oului, 9i, amesteandu-le cu o mito-
logie greaa, Inaintea cgreia se inchina cu respect 0
admiralie Roma, sa faa, din materialul atilt de superior
FUNDATIA ROMEI 63
al geniului sau, epopeea fundaliei Inse9i a societaIii

romane. In aceasta vrerne, zic, era lucru firesc sa se caute
prin cele dintai timpuri ale lucrului mare care ajunsese
Roma ceva care sa semene 9i cu fabulele grece9ti, dar
mai ales cu acea sfanta traditie asiatica, adusa din Asia,
care se datore9te Etruscilor.
Da. Etruscii sant cei cari au avut ora9e prin # fundaVe >>.
Strainii veniIi de pe alte plaiuri, pe uscat sau pe apà, caci
in privinla aceasta nu s'au lamurit deplin lucrurile pana
i. . .
acum 9i nu se vor putea lamurr ace9ti oameni
cu o mentalitate a9a de deosebita de mentalitatea latina 9i
de tradi%ia romana, care a ajuns sa se ridice din nou la su-
prafaVa, peste a9a de multele imprumuturi facute acestor
alogeni, ei au fost aceia cari, cu formule arhaice vechi de
multe veacuri, cu deprinderile acelea ieratice, n'au consim-
Iit sa locuiasca altf el de cat In cetaIi care de pe urma
indeplinirii unui rittrebuiau sa capete Intaia lor alcatuire.
In aceasta privinIa se poate pune in paralel ceea ce
a fost adus de Etrusci prin aceasta dating a oraplui
Incurljurat cu 9an/, avand ziduri 9i porli, iar dincolo de
dansele o lume straina, neavand aceea0 religie, neimpar-
ta9indu-se de aceea0 sfirgenie, aceia ce 9i pana astazi
pe parnantul acesta romanesc, unde au fost adu9i de
vremuri, pastreaza, cu o indaratnicie care, ie9ind la
iveala, ne-a jignit nu o singura data : Evreii, cari, candva
la Folticeni, danduli sama de ce inseamna ca numar al
populaIiei 9i ca activitate In comerl, au avut ideea de a
cere unui primar care a admis prea u9or, ridicarea nu
9tiu caror Injghebari de lemn, care trebuiau sa insemne
poarta ora9ului incunjurat dupa datina asiatica,
64 8PATURt PE iNTUNEREC
lath deci cum s'a alcatuit legenda sacra a Romei,

careia i s'a adaus 0 o precizare cronologica, mulla-
mita careia se invaIa in 9co1i 0 'Ana acum, In
9colile noastre, dupa ce s'a invaIat in ceea ce s'ar
putea numi invalamantul roman de odinioara, data
de 753 a. Chr., asamanatoare 0 aceasta, 0 din
cauza aceluia0 imprumut dela Asiatici, cu preci-
zarea, tot a9a de indoielnica, Inca mult mai in-
doielnica, introdusa de Evrei, in ce prive9te data
exacta &and Dumnezeu a facut pamantul, fiind so-
cotit 0 el, Dumnezeu, tot ca un fundator dup.& anu-
mite rituri, catand cu multa chibzuiala sa faca un
lucru durabil, pe care ramane sa-1 stapaneasca de-a
dreptul: 5508 fara gre9, inainte de Na9terea Man-
tuitorului.
Da, acesta este inIelesul cronologiei <cab urbe con-
dita *, dela intemeierea oraplui prin excelenIa, a acestei
forme care, 0 dupa ce Romanii au ajuns sa fie stapani
pe o parte a9a de larga a lumii, ramane ca o conceplie
in stare sa cuprinda oricat pamant, 9i pamantul intreg,
intrat oarecum el insu9i intr'o conceplie, minunata 9i
monstruos intinsa, a urbei.
a9 putea sa adaug, in parenteza, ca insu0 sensul
acestui cuvant urbs trebue cautat dincolo de noliunile
pe care a putut sift le alba simpla societate romana dela
inceputurile ei. i ea ne-ar trimete tot la acele imprumu-
turi dela un popor mult mai inaintat in cultura, care
aducea cu dansul atmosfera altui continent 0 puncte
de plecare cu totul deosebite de acelea ale societaIii
romane insa9i.
FUNDATIA ROMEI 65
Va trece multa vreme, 0 in cdrlile de §coald se vor

pdstra, pentru frumuseIa lor neme§te§ugitd, fabulele cu
privire la Numitor 0 Amuliu, la Alba Longa, la Acca
Laurentia, la cei doi copii pardsili pe cari vine §i-i bra-
ne§te lupoaica, la inceput Lin zeu ocrotitor, iar nu un
animal de pddure, un zeu animal, asdmAndtor cu zeii
boi, §i lei, 0 vulturi ai Egiptului, Haldeii §i Asiriei, pând
la aparilia umanitdlii ariene, a§a cum se infaIi§eaza la
Per0, fie §i cu figura apolonicd a regelui, purtând cele
cloud rânduri de aripi, una care ceruri 0 cealaltd catre
fundul pdmdntului. Se va mai vorbi multa vreme inaintea
copiilor cari, prin poezia din sufletele lor, inIeleg foarte
bine astfel de interpretdri poetice, despre cei doi fraIi:
Romulus §i Remus, ale cdror nume nu sânt altceva
deck ni§te derivdri din numele Romei inse0, cei doi
gemeni fiind gemeni §i in ce prive§te numele pe care
le poartd, iar Romulus neinsemnând altceva deck Roma-
nus, caci cele cloud sufixe sânt corespunzdtoare, precum
aiurea, in Sicilia, locuitorii barbari asupra cdrora s'au
intins in urrnd Fenicienii §i Grecii, a§teptfind dominalia
romand, se nurneau, tot a§a, 0 Siculi §i Sicani.
Se vor infiora de groaza sfingelui rdspandit de un
frate din vinele attui frate ace§ti copii, ascultând pove-
stirea despre Remus, care a sdrit peste zidurile sacre,
pe care le-a spurcat, le-a profanat §i care a ie§it prin
urmare din vraja sfântd a cetdlii, a devenit astfel un
pagan, care sfideazd inIelesul superior §i mistic al fiirrcei
cet5Iii, 0 nu vor bdga de soma' ca in fundul acestei
naraIiuni nu este altceva deck tot o amintire asiaticd,
prin Etrusci, aceea a lui Avel cel bun cdzut jertfa urei
66 SFATURL PE tNTUNEREC
fratelui ski Cain, desi Avel, dupã o conceplie moralà

mai bund, nu este profanatorul pe care si 1-a inchipuit
noua legendà romana in ce priveste pe sacrificatul
Remus.
Dar, pentru oamenii cari cerceteaza izvoarele, pentru
oamenii cari-si dau samh de logica vielii, pentru cei cari
pot sä sa deslupasca intre ce impodobim noi in trecutul
nostru, si peste caracterul neimpodobit, dar care von-
beste asa de inIeles inimilor noastre, si intre ce este
rostul adevkat in desvoltarea societkilor omenesti,
pentru toli acestia dispar in fum, ca niste fantome
usoare, care nu se inalcd càtre ceruri, cdci religiile
asiatice nu tind ckre albastrul lui, ci se infundia in
intunerecul gropilor si subsolurilor pline de morminte,
tni.i acesti reprezintanli inchipuili ai unei Rome fundate
pe datine stráine.
Cum tot asa dispare si din constiirro oamenilor culli

In genere, nu numai a cercetkorilor si invalaiilor, si
toata seria de regi ai Romei, ale cAror nume nu skit
altceva deck intrupäri in silabe ale rosturilor care li se
atribue: Numa Pompilius venind dela nomos grecesc,
trecut prin Etrusci, care inseamnd lege, si, in ce priveste
al doilea nume, dela acea pompä, de aceeasi ori-
gine greceasca, pe care au primit-o insä, au des-
voltat-o si in care s'au inchis Etruscii. Ancus Mar-
tius aminteste cu al doilea nume, cel dintAi insusi fiind
capabil de interpretare, pe zeul Marte, razboinicul,
precum Tullus Hostilius este, prin Hostilius al ski,
pe care noi 1-am pastrat, dela <( hostis *-oaste, inter-
FUNDATIA ROMEI 67
pretarea aceleea§i lupte cu du9manii. Servius Tullius

aminte§te pe acei straini, pe acei neliberi, pe acei
§erbi, servi, din cari s'a facut plebea 0 fa-Vã de cari
acest rege a incercat cel dintai pas prin aceea ca a scos
Roma din vechea alcatuire patriarhala de singe,
pentru a se face o imparIire a locuitorilor ca atari dupa
alte rosturi deck aceasta coborire din stramo0. Iar,
la capat, cei doi Tarquini nu reprezinta altceva, cum
o aratà numele lor, deck acea stapanire prin Etrusci,
care a ocupat atata vreme din trecutul Romei, §i
Roma cea noua n'a vrut s'o recunoasca, ci, dela
Tarquini la Porsenna, a cautat sa in§ele pe urma§i prin
iluzia unei dinastii romane sau unui razboiu purtat,
ca in al doilea caz, pentru ca sa se ispraveasca prin bi-
ruinIa Romei.
Iata ate frumoase inchipuiri sfarimate, &ate lucruri
de taiat pentru copiii cari tree examene inaintea unor
profesori cari nu cetesc in deajuns §i cari nu sant deprin§i
sali paraseasca ideile de tinerela pentru ceea ce iese ap
de limpede din cercetarea izvoarelor §i a condiIiilor inse0
ale vielii omene§ti.
Si, in loc, ce punem?

Ceva foarte simplu, care se poate imbraca in puline
cuvinte, pentruca nu este vorba de fapte istorice, ci de
stari sociale. Numele Romei poate fi explicat in mai
multe feluri, §i din aceasta lamurire se pot scoate multe
invaIaminte. Dar, daca ia cineva in cercetare numele
dealurilor, sa zicem: munIilor, de§i nu sunt a§a de inalte
aceste ridicari ale pamfintului pe care s'a intins Roma
mai tarziu, va vedea Muntele Capului, Capitolinul,

muntele celei dintai rataciri, dupa sensul verbului palare,
Palatinul, muntele vechii rasse, Quirinalul, muntele celor
veniçi pe urma, Aventinul, muntele vrjilor, Vaticanul,
muntele unde se aruncau oalele sparte, Testaceus,
muntele gardurilor de rachità, Viminalul, muntele cu
templul zeului cu dotia fete, Ianiculul, muntele cara-
mizilor, Lateranul, muntele inalt, Celiul, pe Ian& vreo
doua-trei nume care se pot interpreta mai greu.
Geografia spune cuvantul, dar este, jos, §i un alt
cuvant. Cuvantul vie-cii de astazi, vieii de -Oran care
traie9te 0 "Ina in aceasta clipa in splendorile mar*
ale capitalei unei societaIi de o mare 0 nobila ambiiie:
Iaranul cu \rifle, cu campii, cu papinile lui, mai jos §i Vara-
nul cu oile. Tarani de acela0 vechiu 0 bun neam. Urma0
ai mo0lor de odinioara, mopeni pe mo0ile lor, ap cum
au fost stramo0i no9tri. Fara Etrusci niciodath ei n'ar fi
ie0t din Iaranime, la care, peste tot ce au dat Etruscii
incetul cu incetul, in evul mediu prelungit, oarecum, pada
in zilele noastre, ei s'au intors prin voina nebiruita pe
care orice rassa o aduce dela inceputurile sale. Tarani
vacari i osta0, plugari 9i eroi, cu religia campului §i
produselor lui, fiira zei cu chip de om, fara ceremonii,
fara rituri cu preqii arvali ai ogorului, pe langa Salienii
cari danleaza dupa rosturile asiatice intalnite la dervi0i
invartitori din timpurile noastre.
0 Roma cu o literatura de folklor, care s'a 2mpra0iat
inaintea soarelui clar al culturii elenice.
0 Roma ale carii fundalii sunt a fundaIiile noastre.
0 Roma care traiqte astazi in condiVile noastre de
FUNDATIA ROME! 69
viea0 mai mult deck in gloria de mai tkziu a Romei

de acasá.
Iatá plqinul ce-1 pot aduce pentru lknurirea lucru-
rilor care stau sä vil fie infkipte inaintea d-voastra.
Aprilie.
XI
MAREA, CUM AM CUNOSCUT-0
Intr'unul din ciclurile alcgtuite pentru luminarea publi-

cului asupra unor anumite problerne bine definite, mi se
cere sa vorbesc despre Mare, subiect care va fi tratat
§i de alIi vorbitori, fiecare din punctul de vedere al
cunoqtinIilor, al experienIei §i al disposiliilor sale.
Marea in sine o cunosc In multe, in foarte rimlte locuri,
0 din vremuri foarte indepgrtate, din cei dintai ani de
tinere0, and, fall a cunowe Marea care udd coastele
noastre 0 la cuno§tinIa careia am ajuns mai tarziu
numai, a trebuit sa fac alte drumuri, in Apusul departat,
unde, in locul apelor albastre ale Adriaticei 0 Meditera-
nei, pe care am ajuns a le cunoa§te mai tarziu, 0 in locul
Mdrii de old asupra careia se coboarà umbra intune-
catá a vechiului Pont, care udà Dobrogea noastrà, am
putut cunoWe bucata de ocean care, clesparlind Anglia
de Fran Ia, 10 poarta apele nelini0ite intre cele dotal
strAmtori care o inchid. 0 Mare care i-a pierclut caracte-
rul de intindere, cu tot ceea ce poate da acest orizont
celei mai largi inchipuiri omene§ti, 0 a ajuns sa fie un
fel de 9uviVA comercialâ in care calatorii obosiIi de zbu-
MAREA, - CUM AM CUNOSCUT-0 71
ciumul des al valurilor nu fac deck sa caute cu nerab-

dare mijirea coastei innegurate a Angliei.
Dar cea dintai calatorie italiana 0 altele care au urmat
dupa &Ansa m'au facut sa cunosc o alta Mare, aman-
doua Marile a§a de deosebite in ce prive§te caracterul
§i rostul lor, care margenesc tarmurile Italiei.
Am vazut intai Marea venetiana, a9a de deosebita in
fundul ei adanc de 'Agile apropiate din larga Mediterana,
pe care voiu ajunge sa le cunosc mai tarziu. La Lido,
care pe vremea aceea era o insula pustie, cu eke o baraca
de soldati §i cateva umile locuinte de pescari, se putea
vedea in vole, fara margenirea. uritelor co§megi de astazi,
cladite pentru strainii din toate colturile lumii, larga
Adriatica pe care o biciuie adesea un rece \rant iute,
venind din fundurile Istriei sau de pe malul, margenit
§i el cu colturate varfuri, al Dalmatiei. Dincoace de Lido,
in regiunea lagunelor, era cu totul altceva : o mare ca
un lac, pierzandu-se pada in mla§tinoasele intinderi ale
lagunei moarte, dar un lac de un alt earacter deck acela
care rasfrânge intr'un luciu de cele mai multe ori neclintit
frumuseta cerurilor albastre : un lac viu, in necontenita
mi§care, innoindu-se, improspatându-se, curkindu-se,
fiind ca palpairea unei flacari sau ca palpitatiile trupului
omenesc. Pana in portul Venetiei veneau dela Lido
corabii, care fusesera precedate odinioara de cu totul alta
putere maritima, a liberei republici venetiene, stapana
pe continentul din Ltd 0 pe departate insule rásaritene.
Aici, la Venetia, Marea era in aierul insu§i al cetkii:
prin canalele lagunei ea aluneca pe langa palatele acope-
rite cu verdele, a§ zice, cristalin, ca de piatra scumpa,
al mu§chiului lipit de marmora. Marea era 0 in aspectul

cerului, a§a de schimbator dela o zi la alta, dela clari-
tatea de cobalt a orizonturilor rasaritene Oat la tur-
burea mijire a negurilor ce se ridica din mica dumbrava
artificiald a Gradinilor. Marea era in atmosfera grata,
era, cum se simte necontenit la Paris, contribuind la
vioiciunea nervoasa, la indemnul catre crealie, la irnpin-
gerea catre fapta a locuitorilor, in insa0 electricitatea
acestui aier cu totul deosebit, care a facut din Venelieni,
Italieni fara indoiala, dar 0 urma0 ai vechilor Eneli
ilirici, altceva deck tipul fizic chiar, dar mai ales moral,
al Italianului.
Alta Mare, de partea cealalta: larga Mediterana, care
uda in acela0 timp coastele hinecuvantate ale Liguriei
0 ale Franciei occidentale, care face cea mai mare fru-
musela a Cataloniei, care se coboara pe urma pfina la
stancile aspre 0 goale ale pustiului african, care se con-
tinua dincolo de stramtoarea Gibraltarului prin sierrele
de9erte ale Spaniei.
Dela inallimea Genovei, cladita ca o imensa cetate,
ie0ta pare-ca din stanca dela temelie, aceasta Mare se
vede plink de painjeni§ul vaselor venite la harnicul
ora9, care este unul din centrele de munca 0 din marile
depozite de producIie ale Italiei. Tarmul acesta insa 10
schimba in fiecare moment caracterul.
Dupa frumusqa primitoare a Liguriei, se ajunge la
lanceda regiune lene9a, nesanatoasa din fa-ca Toscanei,
pentru ca inteun golf de raiu, acela dela Neapole, natura
sa adune toate farmecele ei, supt un cer deosebit de zam-
hitor7 care revarsa asupra tuturor sufletelor farmecul on
totul particular al unei naturi idilice, in ciuda ingrama-

dirii a9a de dese a unei populaIii de caracter grecesc,
arab 0 oriental, al earii pitoresc este neasamuit.
Mi-a fost dat mult mai tarziu sa ajung a cunoa§te 0
Ormul Dalmaliei. L-am luat de sus, acolo unde porne§te
cu atAta putere vântul de Miazanoapte, zguduind cora-
biile pe luciu 0 dând briinei trecAtorilor, Cali se prind
uneori de copaci 0 de colIuri de stfinck Ie§ind din acel
Quarnero, se strecoarA apoi vasele printre multele insule
de piatik acoperite cu o vegeta-cie meridionalk care for-
mealà vechiul adapost al piraOlor de odinioard, temtuti
de Venelia, la cari s'a adaos, intr'un moment, contribulia
acelor Uscoci, Morlaci, cari fac parte din 1nsa9i rassa
noastrk
In falk splendorile civilizaliei veneliene rasareau in
bisericile, in palatele de odinioark pinA la acel imens
adapost de retragere voitri a lui Dioclelian, care, purtind
numele palatului de odinioark Spalato, Split pentru
Slavi, este un ora§ intreg.
Aici, coasta pastreaza Inca asprimea 0 aminte§te lup-
tele, pradaciunile, du9m6niile de odinioara.
Mai departe, ca 0 pentru coasta tireniana a Italiei,
de odatà capriciul bucuros al naturii deschide pe nea9tep-
tate un coil de frumuse0 senink supt un cer de o strà-
lucire albastrà aproape africanä, Varmul insu0 fiind
acoperit cu ierburi aspre 0 aruncand In sus copaci cu
fructele dulci ale Orilor toride. Ragusa, incunjuratil de
Inaltele ei ziduri sure, cu porIi in al cAror nume sunii.
Inca, pe vechea bald ilirick armonioasele silabe grece§ti,
pare mai mult o insula de sine statatoare deck o pre-
lungire a acelui Iarm balcanic, care se ridica pe urma,

printr'un parete de stalled cenusie, goalk catre cuibul
de razboinici al Muntenegrului, si, in preajma stancilor
albaneze in care se cuprinde aceeasi vieala de panda',
de lupta si de jaf, de-a lungul veacurilor, Cattaro, o gra-
madire de case de piatra, sta in margenea unui golf, care,
in mult mai mic i färä nirnic din ceea ce oamenii au putut
sa adauge, ca frumuseIa de arta, poate sa se asernene cu
mandreIa golfului de Neapole.
Mai tarziu, iata-ma pe valurile, totdeauna ameninIa-
toare, de o severa stralucire metalick de un albastru
care pare neinsufle-cit, al Marilor nordice.
Tree prin insulele arhipelagului danez, ma opresc la
adanciturile sapate in acest %arm ingust, care-si intinde
leapa catre Nord, strabat pana in regiunile bogate in
lacuri, pe care trei sferturi de an le incunjura albul nea-
tins al zapezii, ce cuprinde vedenia de piatra masiva,
severa civilizalie politica luptatoare a capitalei Sue-
diei.
Pe and, cu alt prilej, cu totul alta Mare, Iarmul apu-
sean al aceleiasi peninsule scandinavice, coasta aceea
care este apa si uscat, care este plutire i vieaà Ora-
neasca prin nesfarshele fiorduri ce intra in uscat 9i
oarecum se incorporeaza intrInsul, caci Marea, care 1-a
strabatut, ajunge oarecum sa fie astfel roaba acelora
in casa de piatra a carora a voit s'a' intre. Abia se simte
in departare intinderea nemdrgenità, plina de surprin-
derile furioase, a Oceanului, acoperind cu imensele lui
volumuri de apa ceea ce a fost odinioara un intreg con-
tinent, bogaliile, care vor ramanea totdeauna nestiute,
ale Atlantidei, innecata in adancul veacurilor preisto-

rice.
Oceanul acesta am ajuns a-1 cunoa§te, nu prin con-
tactul direct cu clansul, ci, dupa acea neindestulatoare
iniVere in caracterul lui care este stramtoarea Manecei,
cu totul dominata de cele doua maluri intre care este
inchisa §i zugrumata, printr'o inceata trecere catre Apus,
catre Apusul unei lumi noi, de-alungul coastelor cuno-
scute ale Italiei, cu stralucirea in noapte a farurilor
fasleIe ale insulei Elba, cu amintirea lui Napoleon, cu
vedenia, in lumina zilei urmatoare, a stfincii strabatute
de pe§teri militare §i umplute cu tunuri a Gibraltarului,
cu departata intrezarire a unei Africe gola§e §i triste,
apoi cu aparilia acelor razlele insule ale Azorelor, care
par inteadevar, cum li spune numele in limba stapanilor
portughezi: un stol de pasari, de acvile, care s'ar fi oprit
din zborul lor 9i ar fi incremenit pe suprafao valurilor.
Iar de acolo, zile intregi, cu izbucniri de furtuna, cu
prelingeri de spuma furioasa, cu tremuraturi 0 gemete
necontenite ale imensului vas, care, fara sa-0 piarda linia,
este totu§i la discrelia puterii ve§nic nelin4tite a valu-
rilor, 'Ana la acea coasta de iarna a Americei-de-Nord,
unde, intre vastul ocean O. intre avantul nebun de cute-
zator al caselor, care, cu 9asezeci de caturi, lintesc cdtre
noH, se intinde haosul in continua mi§care al unuia din
porturile cele mai cercetate din lume, toata acea fra-
mântare de corabii care aduc prosperitate Noului-York,
vechii cetaci olandeze, care a ajuns sa fie centru al rassei
anglo-saxone, atragand inlauntrul ei pe veneticii tutu-
ror neamurilor.
Dar, odata ce ai debarcat, Marea nu mai exista, atat

de mult piatra cladita, zvonul uman, svacnirea luminii
§i. puterii electrice domina totu§i.
Si, in sfar§it, o alta veclenie, cu a &aril senina amintire
incheiu, mi-a aparut inainte in acela9i drum american,
pe acea coasta a Pacificului, pe care am urmarit-o, fara
alta margenire omeneasca deck a unor raslele locuinIe
avand in faIa insulele cumparate de bogata§i, cari, van-
zand guma de mestecat, doresc sa apara §i ei ca un fel
de Napoleoni in Elba lor americana. Am ajuns pana la
deschiderea meridionala de orizonturi albastre la San-
Francisco, 'Ana la acea Italie californiana, a§a de deo-
sebità de vieafa aspra pe care o margenqte la Sud, 9i.
care poarta in toate amanuntele cladirilor, in toate
amintirile ei pitore§ti urma acelei domina/ii latine, care
§i astazi, cuprinzand 0 acoperind, ascunzand puternica
bald a rassei ro9ii, stapane9te Mexicul.
Si tocmai tarziu de tot, pe viziunea acelui %arm al
Dobrogii, pe care-1 eunoa§tem a§a de pulin §i care nu se
cuprinde numai in iluzia de argint a Bal'cicului §i in pito-
rescul tataro-turcesc al unei biete rasse pe care astazi
o ia vantul, am ajuns sa preluese, fire9te nu navala de
trivialitate §i de desma% a stqiunilor balneare, urita
icoana a lipsei de pudoare in timpurile noastre, ci, in
singuratatea dela Mangalia, frumuseIa serilor care ispra-
vesc in bruma upara, farmecul luminilor din fund, care
iIi arata o lume in mers, surprinderea luminilor fugare
dela luntrile pesearilor, carili vrajese prin licarirea tor-
Ielor prada din acIancuri §i mai ales acel lucru de neuitat
care este chemarea de dimineala, in faptul chiar al zilei
MAREA, CUM AM CUNOSCUT-0 77
Inca racoroase, a luceafarului, care se ridica de odata In

fundul cerului vioriu, ci este ca o trezire la vieala cea
noted, ce trebue sa Inceapa pentru locuitorii adancului
de apa, ca 0 pentru acei cari, astazi, pe ruinele cetaIilor
elenice, duc numai ramacio trista si vulgara a unei
civilizaTii pe care noi pana astazi n'am 0iut-o Invia.
23 Aprilie.
XII
DESPRE BASARAB IA
Mi se cere sa particip, nu la apararea dreptului nostru

asupra Basarabiei, pe care niciun om cuminte dintre
cei cari fac parte din forma cea noua a Rusiei, pe care
o dorim desfacuta de apasátoarele tradi%ii lariste, nu
irqelege a o socoti capabila de a fi desfacuta din trupul
Statului romanesc, revenit in hotarele sale fire0i, ci la
considerarea rostului Basarabiei in legatura, care trebue
sa fie din ce in ce mai strânsa, MI% osebire de loc 9i de
moment istoric, intre pagile dintre Prut §i Nistru §i
dintre celelalte Orli romane0i.
Daca inIeleg bine ceea ce s'a cerut, este prin urmare o
definilie a Basarabiei: o definiIie supt mai multe rapor-
turi 0, anume, o definilie in ce prive0e originile sale,
adeca felul de vieaca romaneasca eel mai vechiu 9i
formele pe care a trebuit sd le primeasea aceasta bucata
de vieala romaneasca. Apoi condiciile in care s'a facut
desfacerea acestei Vari, care a devenit pentru Rusia
Tarului Alexandru I, intai o (c oblastie * cu un caracter
nalional §i provincial bine delimitat 0 pe urma o simpla
provincie, a carii alipire la monarhia, facuta din multe
bESPRE 13ASAft4BIA 79
petece, a Romanovilor, trebuia sa ajunga cat se poate

mai stransa.
Tara Romaneasca a Moldovei, caci acesta este nu-
mele cel mai vechiu al Domniei care s'a chemat pe urma
mai pe scurt: Moldova, s'a alcatuit departe de malul
Prutului, in collul acela unde Romanimea din mai multe
locuri s'a legat dela sine impreuna, anume pe valea
raului de unde a venit numele Moldova §i in jurul acelui
vechiu centru ora§enesc, venind Inca din vremea Tata-
rilor i locuit la inceput de lucratorii sa0 dela minele
ce nu mai exista astazi, centru care se zice astazi Baia,
din cauza acestor mine, ca 0 Baia Mare, Baia de Criq,
Baia de Amnia, dar care odinioara era numit In lati-
ne§te Cetatea Moldovei, iar pentru unguri Moldva-
Banya, Baia Moldovei, pentru Sa0: Die Stadt Mulde,
Cetatea Moldovei. Prin sarituri rdpezi de osta0 aceasta
Domnie moldoveneasca, strain legata de rau, a ajuns
inaintea largii ape a Siretiului i inaintea Sucevei, care
se varsa in Siretiu, 9i, inainte de a cohort in jos catre
Roman, ea a Iintit drept catre vadurile Nistrului, ajun-
gand prin cel dela Cernauli la vadul cel mare dela Hotin
§i prin vadul dela TuIora pe Jijia, in jos de Ia0, la cela-
lalt vad, dela Tighinea, sau, coborindu-se mai in jos, la
cetalile cele mari intemeiate pe pamant romanesc, dar
fara Stat al Romanilor, pe vremea aceea, la Chilia 9i
Cetatea-Alba.
Este de uimit cu cata putere s'a tins dela inceput la
stapanirea acestor mari ape, a caror nevoie a fost sim-
%it'll dela inceput i carora Ii s'a cautat 'Ana la izvoarele
lor o intregire prin Tara cea noted, caci de aici a pornit
80 SPATURI PE iNTUNEPEC
adaugirea, in parlile dela Cernauti, uncle a fost Tilina,

dela Sipinti, in legatura cu a9a-zisa Serpenifd din judelul
Dorohoi, 0 dela Hmilov, a carui a9ezare n'o putem gasi,
a Moldovei celeilalte, pentru ca de acolo sa se urma-
reasca 0 mai departe stapanirea targurilor celor mari
din coltal ruso-polon al Poculiei. Era o intregire pe care
am putea-o numi in parte basarabeana in aceastd legatura
dintre Domnia cea veche din parlile Bali §i dintre aceste
doua prelungiri, dintre care una lovea drept la Hotin,
iar cealalta cauta, peste vadurile Prutului i Nistrului,
legatura cu izvoarele inse0 ale acestor ape.
Abia cunoa9tem pe cei dintai Domni ai Moldovei, 9i
nu ni putem da sama de insu9irile lor. Ele insa au tre-
buit sa fie mari, caci nu inseamna puçin lucru ca, dela
primii pa0 faculi de un Stat intemeiat militare9te,
el sali vada harta intreaga, pe un timp and ea nu
era insemnata pe hartie, 9i sa interneieze o politica
indreptata pe caile acestea largi ale raului i cupria-
zand un total a9a de deplin 9i de solid inchegat cum era
acela dintre Carpali i Nistru.
Se poate intampla ca, in par-Ole acestea dela Rasarit,
satul romanesc sa fi fost mai rar, cad a fost o padure
basarabeana care s'a mancat incetul pe incetul 0 i pe
care ar trebui, fire9te, s'o punem la loc. Desigur ca, acolo
uncle se intindea stepa, adeca 9esul fara copaci i cu
putine cursuri de apa, afara de lacurile sarate care se
in9irau deasupra gurilor Dunarii, sa se fi strecurat po-
poarele din Rasarit, impotriva carora Domnii Moldovei
au facut imediat un lanl de cetali aparatoare: Hotinul
ridicandu-se Inca de pe vremea inainta9ilor lui Stefan-
DESPRE BASARABIA 81
cel-Mare, panä ce i s'a adaus strAlucita imbrAcAminte

de piatrà i de cararnizi aparente, dkuite desigur de Petru
Rare9, Soroca, initemeiath ca un pullet de strajd inaintea
Tatarilor, bAtuIi 'la Lipnic de Stefan-cel-Mare, Orheiul
§i zidurile puternice, drept pe Nistru, ziduri care
dureaza perfect qi pAna acum, dela Tighinea, fdra a
mai pomeni intdriturile ocrotitoare peste cetalenii,
cari i§i aveau, cum s'a dovedit In urma, monedele lor,
In care numele de Cetatea-Alba, in grece§te # Aspro-
Kastron #, era unit, pe cealalta faIA a banului, cu bourul
moldovenesc de pe vremea lui Alexanciru-cel-Bun 9i a
urmaOlor sili.
Basarabia nu este un adaos dkuit ambiliei unui
Domn tArziu, ci una din pietrele de temelie In clAdirea
solid4 a Domniei moldovene9ti din cele dintAi tim-
puri.
Ne-am deprins mai tArziu a vedea in Prut un hotar,
§i cfintecul popular 1-a blnstamat din cauza impiedeckii
legaturilor de fiecare zi intre oamenii de acela§i fel cari
erau foarte deseori tovar.4i de muncá §i membri ai
aceleia§i familii. Dar, In viewca cea veche a poporului
nostru rural, el nu inseamnd o desOrIire. Nu este rau,
sau, esceptând Tisa singurii, §i anume in partea de
jos, n'a fost râu care sâ insemne o desparIire intre doua
grupe de Romfini.
Privili la Dunke : Romtini sunt de o parte §i de cea-
laltä, având cu desavArOre aceea§i infali§are §i, chiar (lac&
Romilnii se strecoarã adânc In Balcani, intinzAnd lama
fralilor lor, de o friptura intruciltva deosebitä, din par-
tile Macedoniei §i Tesaliei, nimic nu-i deosebe9te.
82 srxrunt PE INTUNEEEC
Tot a§a Românii se intind §i astazi de o parte 0 de

alta a Nistrului, i, precum cei din Balcani s'au coborit
pAna in fundurile acestea macedonene, tot a§a ceilalIi,
dela Rasarit, s'au dus pan& la Nistru, pAnd la Bug, s'au
coborit cu turmele in Crimeia §i au ajuns, prin coloni-
zarile silnice ale Ru0lor, pana la apele departate ale
Rasaritului manciurian, ale celei mai indepartate Asii.
Prin urmare nu se poate crede ea', in cele dintE timpuri,
cum nu era o deosebire intre Siretenii de o parte §i de
cealalta, sa fi fost una intre Prutenii de pe clreapta §i
Prutenii de pe stanga. Tinuturile pe care le-au intemeiat
in jurul cetalilor primii Domni moldoveni se intindeau
pe arnândoua malurile apei.
Tinutul Hotinului trecea pana in Bucovina de astazi,
cu padurea lui.
Tinutul Ia§ului era 0 pe un mal i pe celalalt al Prutului.
Tinutul Falciiului era strâns legat de partea cealalta,
§i intre Hu0 i Lapupa erau legaturile cele mai fire§ti.
Prutul insu0 are o astfel de erpuire, incat deseori
eine calatore§te in aceste parti ajunge de nu-0 mai da
bine sama unde este Moldova ramasa neatarnata §i
unde §i-a infipt ghiara Vulturul bizantin al Tarilor.
Iar padurea Tigheciului Ii avea o parte corespun-
zatoare dincolo de Prut, precum stepa din josul Basa-
rabiei trece Prutul, cuprinde Covurluiul, o parte din
Braila §i coboara in Ialornica, pe care o stiipanqte cu
Baraganul 0 se opre§te numai in margenea Vlasiei, a
padurii romane§ti din Ilfov i Vla§ca.
Neamurile boiere§ti nu s'au deosebit niciodata, dupa
cum unul era de o parte, altul de cealalta parte.
DESPRE BASARABIA 83
Un amestec de sange cu unii Ru§i, pe cari dela inceput

i-am cucerit §i confundat cu noi, se observa Inca din
veacul al XIV-lea, dar ei sunt mai mult In Moldova-de-
sus cleat in parIile Basarabiei-de-mijloc, intru toate
asemenea cu Moldova, §i in parlile de jos, care au avut
deseori o soarta deosebita de a regiunilor celorlalte, dar
i aici fara deosebire dupa cum erau la Rasarit sau la
Apus de acela§i Prut.
Gtitorii bisericilor din Basarabia nu sunt oameni de
acolo, precum ctitori ai laca§urilor din Moldova au
putut fi deseori cei cari infaIi§au vieqa romaneasca
din spre Rasarit. Si primejdiile au fost acelea§i.
Niciodata o navalire nu s'a oprit la §ivoiul ingust al
Pruthlui, ci totdeauna horda tatarasca a patruns 'Ana
la Siretiu §i chiar dincolo de aceasta apa, cand n'a
trecut pe de-asupra trecatorilor spre a se cobori pràpás-
tios in Ardeal, primejduind Maramura§ul §i. parIile vecine.
Nu se poate o legatura mai stransa intre dot& parci
dela inceput nedeslipite §i fara niciun motiv de deslipire
de acelea§i hotare.
Cand a fost nevoe sa se imparta Moldova in doua,
nimeni nu s'a &Ida s'o imparta in lung, ci imparlirea
s'a facut in lat. Tara-de-jos, dela Bar lad incolo, opunfin-
du-se Tarii-de-sus, care se ingramadea, dupa scaderea
vechii capitale a Sucevei; in jurul Ia§ilor. Nimic nu poate
fi mai doveditor a unitalii romane9ti deck acest ca-
racter de imparlire pe latitudine a Moldovei, pentru
nevoile administrative de mai tarziu.
Cand se facura ceva mai tarziu planurile de imparIire
a Moldovei intre Imparatul Sigismund, care era rege al
Ungariei, §i Intre regele polon, care ravnea la drumul

spre Marea Neagra prin parlile basarabene, inlelegerea
aceasta a taiat tot In lat Moldova, plan care, lovindu-se
de dfirza Impotrivire a unui Alexandru-cel-Bun, n'a
putut fi indeplinit niciodata. Iar, &and intre urma9ii lui
Alexandru s'a facut Imparcirea, de venituri mai mult
de cat de Tara, Ilie, fiul lui Alexandru, a fost Domn
In sus, Stefan In jos, 0 Petru Aron s'a refugiat, se pare,
Intr'un anume moment, la Cetatea-Alba.
Ru§ii n'au urmarit niciodata Basarabia privita ca o
entitate deosebità, aceasta nu se baga de sama ; ei
n'au urmarit nici macar Moldova singura, ci stapanirea
asupra amanduror Tarilor Romane§ti pana la Dunare,
ca sa aiba legatura cu elementele slave din Peninsula
Balcanica, in chip firesc legate de dan§ii.
Daca, la 1812, s'au oprit la Basarabia, este pentruca
n'au putut c4tiga mai multi
Planurile facute de dan9ii inaintea incheerii acestei
paci nea§teptate, pe care ei au primit-o numai de frica
lui Napoleon, care se pregatea de navalire, cuprindeau
macar Moldova intreaga, sau macar Moldova pana la
Siretiu. 8i dupa anexarea Basarabiei, Tarul Alexandru
n'a crezut scopul sau In adevar atins, ci el a dorit sa
IntrebuinIeze Basarabia ca o baza pentru luarea in
stapanire a Moldovei, sau, pe viemea lui Chiselev, pre-
zident al amanduror Principatelor, s'a stabilit carantina
la Dunare, care trebuia id' fie hotar faia de Turci.
Dar, indata ce putinla aceasta de a capfita Tarile
Romfine§ti, care s'a ivit ultima oark ca o fantazie bol-
navicioasa, In timpul liazboiului celui Mare, cand un
DESPRE BASARABIA 86
Stfirmer, inteles cu Germanii, se socotea sapan in Mol-

dova, lasand Muntenia In sama Imparatului-Rege dela
Viena si Budapesta, and aceasta imposibilitate s'a
vadit, Basarabia a rdmas far& sens pentru Rusia. Si
Rusia nu putea sa aiba nevoie fle &Ansa, nici in ce pri-
veste coborirea la Marea Neagrà, pe care o are asa de
larg, nici in ce priveste o inaintare asupra gurilor Dun'firii,
spre care merge un interes european, care, oricand, a
stat impotriva pretentiilor rusesti si care, chiar and a
trebuit A cedeze Rusilor gura Chiliei, pe and la
tratatul din Paris era vorba de toate gurile Duniirii in
sama Turciei supt administratia Moldovei, s'a ingrijit,
prin canalul dela Sulina, sa prefaa acest brat al Chiliei
intr'o linie moarta pentru comert.
Daa mai este nevoie, in starea actuald a legaturilor,
sà se aduca inainte argumente istorice si argumente de
bun sims, ele pot fi culese si de ai nostri, pentru a se
folosi de dânsele in diplomatic, si pentru altii, din
aceasta scurtà expunere.
10 Aprilie.
XIII
« FRUMOSUL * IN CONCEPT IA POPORULUI
In timpul din urmd s'a fdcut o disculie pasionata,

ceea ce scade putinIa de a se inIelege cineva, mai
ales &And fiecare lucreaza cu cuvinte, in loc sâ se verifice
asupra rea1itiçilor, cu privire la ceea ce este frumos §i
la ceea ce este moral in materie de literaturà.
Cu ocazia aceasta, s'a diutat in toate CarIile de teorie,
in cereetarile fäcute de ganditorii din strainatate, suin-
du-se cineva pfiná la vremea lui Sadler i, peste Schiller,
0 mai sus, 0116 la Platon, pe care numai cine 11 cete§te
in grece0e 11 poate inlelege in oarecare masurd, §i trebue
s6 fie un Grec de pe vremea lui ca sd-1 poatà inlelegc in
intregime, pentru a se hotari de cei mai mul;i, ceea ce
este, de alminteri, lucrul cel mai natural, cà nu se poate
impune frumuseIii literare, §i, adàugAm, celei artistice,
sil fie moralk precum, iara0, va recunoa0e oricine, nu
se poate impiedeca un suflet armonios §i moral, facut
a§a din na§tere i supus unor porunci de neinvins, de
a face s'd se simtà aceastà armonie §i aceasta frumuseIa
etica in cealaltá frumuseIg, in frumusela pe care o
numim estetick
s FRUMOSULs IN CONCEPTIA POPORULUI 87
Mai sunt Inca de sigur oameni cari isi inchipue ca,

in materie de cugetare mat inalta, se poate ajunge la
un adevar pe care sa nu-1 poata clinti nimeni si cari se
socot legal.' pe vieala, cu toate elementele gandirii lor,
de un crez rostit odata.
Numai cine cunoaste istoria gandirii omenesti pe care
o numim filosofie isi da sama cat de trecatoare sunt
aceste adevaruri capatate de unul si altul, dupa locul
in care se gaseste in societate si gandire, chip& ideile
vremii sale, dupa nevoile acastei vremi, de care nu poate
scapa nimeni si prin urmare cat de interesante sunt
toate adevarurile acestea din partea a celora cari au
ajuns la ele, dar cat de trecatoare in ceea ce priveste
pe alIii, cari, in alte imprejurari, cu un suflet cu totul
deosebit, nu mai pot gandi astfel si nu mai pot jura pe
acelasi adevar.
Am cetit si eu pe Nrremea mea destula filosofie. A fost
o vreme cand, facand o Facultate de Litere completa
si trecand examene de filosofie, ma hotarisem, a doua
zi dupa ce am cetit pana si psihologia fiziologica a unui
Wundt, sa urmez in strainatate, unde capatasem o
bursa, studii de filosofie. Nu se poate socoti ca sunt cu
totul strain de ceea ce se afirma cu incredere ca osebeste
vremea noastra si in domeniul acesta al gandirii abstracte.
Dar de aceea, tocmai de aceea, credinIa mea in nested.-
mutatul adevar giisit odata pentru totdeauna si care
sa nu poata fi verificat de orice om de bun simI asupra
realitalilor, cu mijloacele asa de simple ale cugetarii
silogistice si cu tot ce se poate adaugi pe l'anga aceasta,
este mai mult cleat zguduita.
Totu9i, obi9nuit sa verific eu insumi acele puline

lucruri in care cred, 9i cred cu atat mai tare, cu cat ele
sunt puline, nu m'am putut opri de a &Mita o aka cale
deck cea care vklit nu ducea la capat, pentru a ma
lamuri in ce prive9te aceasta legatura dintre ce se
nume9te de obicei frumuseVa 9i intre ceea ce, fiind moral,
se socoate In a fi In afara de.frumuseIa 9i chiar Impotriva
ei, 9i a ceasta, o spun dela inceput, este pentru mine o
absurditate.
Am vazut ca nu ma pot sfatui filosofii, 9i atunci mi-am
zis, 9i cred a am nemerit, ca ar fi o instanla mai Thalia,
mai sigura, la care s'ar putea indrepta cineva pentru a
Incerca lamurirea, deck in ciocnirile de idei care sunt
mai mult in infali9area deck in adevarul insu9i al lu-
crurilor.
Ian anume despre ce este vorba.
Noi credem prea u9or ca ideile pe care le-am imbracat
intr'o forma pe care lumea n'o inlelege totdeauna, de
9i sunt unii caH se fac a inlelege tocmai lucrurile cele
mai straine de puterea lor de endire, ca acestea ramân
acolo sus, In sfera lor rece 9i ve9nica. De fapt Insa nu
este a9a. Este adevarat ca nu se cetesc dela o bucata
de vreme carIile, 9i cel mai mare filosof este judecat de
trei 9ferturi din cei caH se ocupa de filosofia lui, nu
dupa ce a scris, eaci cartea ramâne nedeschisa In raftu-
rile bibliotecilor, ci dupa ceea ce din gfindirea lui a
patruns in cklile de istorie sau de teorie 9i uneori chiar
In modeste manuale. In afara insa de aceste strecurki
In agile de intrebuinIare curenta, 9i cele mai inalte
9i mai nobile idei, acelea care par mai greu de inIeles
I FRUMOSUL IN CONCEPTIA POPORULUI 89
9i in mai pulina legatura cu vieqa, se coboara in adânc,

intocmai precum picatura norului celui mai de sus va
ajunge totu0 sa strabata Oa in fundul pamantului,
trezind acolo acea viea-ca noua prin ceea ce a revarsat
ploaia. Pe multe scari, care nu se pot urmari, cele mai
sublime adevaruri ajung sa patrunda 'Ana la ceea ce
numim noi prostqte, cu despreI: poporul, mullimea,
masele, vulgul. Acolo Ina se petrece acela0 lucru ca
0 cu picatura de ploaie in tainilile roditoare ale Iarânei.
Aceste adevaruri se amesteca indata cu atkea lucruri
pe care le prefac, prefacându-se ele inse0 9i dand in felul
acesta o forma noua care se va ispravi prin roade trium-
fatoare mult deasupra pamântului. Ideile filosofice, mo-
rale, estetice le prime§te acel popor, le pune impreuna
cu ceea ce simtea §i §tia inainte de aceasta, le supune
fara sa voiasca la transformari care vin din toate aceste
inrsauriri misterioase 0 de aici iese ceva care, in ce pri-
vqte forma, se poate intampla sa nu ail:A curaIia pica-
turii aceleia de apa venite din nori 0 poate sa semene
numai cu o migma de noroi, dar produce lucruri pe care
in puritatea ei picatura de ploaie nu le-ar fi produs
niciodata.
Incepfind dela disculia aceasta cu privire la arta §i
la morala 0 trecand pe urma 0 la alte domenii, o sa
incerc inteun 9ir de conferinIe aici, inaintea tuturor,
sa \rad in ce chip popoarele de pretutindeni, dar in randul
intai poporul acesta al nostru, care intrece cu cumin-
Ienia lui fireasca atatea popoare de mai multa Inva-
Iatura, pentruca au avut mai mult noroc, in/elege ideile
fundamentale la fiecare moment in vieata.
Cum inIeleg ai no§tri, cei multi, cari infaI4eaza nu

numai gandirea lor, dar ceea ce s'a gandit in curs de
mai multe generaPi de inainta9ii lor pana foarte de-
parte, noPunea aceasta a frumosului? Ce li se pare lor
a este frumos ?
De sigur a pentru dan§ii frumosul este acel frumos
estetic pe care ei il prind indatk il imeleg adanc i de
care au o nevoie sufldteasca asemenea cu care s'ar gasi
greu la alte naPuni. Este frumoasa pentru danqii pri-
mavara, este frumos un cer albastru, este frumoasa o
paji9te infloritk este frumoasa o figura omeneasck este
frumos un gest care 9ade bine omului §i pe care el 11
face de multe ori, de cele mai multe ori, fara sa se On-
deasca, pe and, atunci and se gande§te, gestul este
stangaci, fals §i urit.
Poporul nostru va merge §i mai departe. El va gasi
o frumuseIä §i in lucrurile care-i stria, in lucrurile care-1
inspaimanta. Va gasi frumoasa o furtunk va gasi fru-
museIa in linia de lumina arzatoare a trasnetului care
distruge, in revarsarea apelor care cople§esc 9i inneaca.
Nimic din ceea ce poate face parte din harta cat de
larga a frumuselii pe care am putea-o numi, cu un
termen fitosofic, estetica, nu-i scapa.
In aceasta privinIa ne-am putea opri insa asupra
originii chiar a acestui cuvant de drumos*. El este fara
indoiala latin, pe and, la alte popoare romanice, a tre-
buit sa se recurga la tezaurul altei limbi, pentru a in-
semna aceea§i ideie. Francezii zie beau, care vine din
bellus, forma latina medievalk imprumutata dela bar-
bari. i Italienii intrebuinleaza de obicei belle, care
I FRUMOSUL 9 IN CONCEPTIA POPORULUI 91
vine dela aceea9i origine 9i a trebuit sa' se formeze intr'un

anume moment din desvoltarea limbii latine apusene.
Dar nu este, mai pulin adevkat ea' una din bisericile
cele mai impunAtoare dela Veneiia nu se chiama # Santa
Maria Bella *, ci # Santa Maria Formosa *.
Spaniolii 9i in general Ibericii, cu cari avem atkea
legaturi care nu se pot liimuri cu desdvar9ire 9i de sigur
nu prin Traian, sau prin cine 9tie ce Spanioli adu9i cu
dânsul, zic It-rmoso ca noi. Iar formosus latin, dela care
yin toate aceste cuvinte romanic.e, nu reprezintà altceva
deck forma intreagii, forma deplina, forma armonioasà.
Este vorba de un cuvânt integral, iar nu de unul care sa
cuprinda o parte a frumuseIii: este vorba prin urmare
de un complex, de o legkurà, de o potrivire, de o armonie
in care pot 01 intre 9i elemente care ele in sine nu sunt
numai deck frumoase, dar care sunt frumoase impreuna.
In aceastg conceplie, de exemplu, frumuse/a artificia15,
care se cultivA a9a de mult in timpurile noastre, nu intrà
in gAndirea poporului nostru, fiindca in fiecare din
elementele unui corp, unci figuri sau unui suflet
omenesc, sunt anumite legaturi, 9i este cineva brun
sau blond, ruman sau palid, dupa o mulIime de
elemente, care sunt 9i de origine materiald 9i morala,
a9a inck, indatd ce se transformä unul din ele, se
strica aceastd potrivire, se preface in stridenla ceea
ce a fost o armonie.
lath' deci ceva pe care 1-am ca9tigat 9i se poate aplica
9i literaturii 9i artei. Scriitorii ca 9i arti9tii trebue sa
ail:4 in vedere inainte de toate totalul 9i s'a se intrebe
uecontenit daca aceea ce introduce cineva pentru a
trezi 0 a relinea 0 a cre§te atenlia, pentru a uimi prin

noutate, aratând Ca este altfel deck ceilalIi, nu strica
nu numai izvorul oricàrii frumuseli, dar dacà acel ele-
ment adaos nu este In desavar0ta 0 dureroaa nepotri-
vire cu alte lucruri care se gdsesc in poezia, in povestirea
lui, 0 care, acestea, venind din fondul cel adfinc i ade-
vArat, nu pot fi impiedecate de a ie0 la suprafa0.
Inca oda-CA, frumusela nu poate fi niciodata un lucru
de amänunt, ci face parte din concepIia globalg, 0
poporul nostru, ca §i popoarele care au aceea0 inzestrare
sufleteascâ, nu poate ed rosteasca acest cuvânt de fru-
museVa deck in acest chip larg 0 deplin sintetic.
Dar iatà cã ne gásim, tot prin cugetarea poporului,
inaintea unei deslegari a celeilalte intrebari pe care,
chiar in felul in care am vorbit despre dfinsa, incercam
a o rezolva in acela0 fel, cfind spuneam cd moralitatea
nu este cleat o frumuse0 §i frumuseIa nu este de fapt
deck o moralitate, lucruri pe care filosofii le osebesc,
dar, cum vom vedea, poporul le pune impreuna.
In educalia pe care mice marn4 dela lark orice femeie
de om muncitor o face copilului ei, nu oda-a se ame-
steed aceastà expresie de: este frumos sau nu este frumos.
In privino aceasta o femeie simplà pricepe mult mai
mult deck acei autori de car%i pentru §colile primare
in care se cauta a se dovedi ea o fapta morala atrage
dupa &Ansa totdeauna o rasplata, 0 aceasta nu face
altceva cleat sa transforme un frumos: suflet de copil,
vedeli nu ma pot impiedeca de a lega de cuviintul
suflet acest adiectiv de frumos , inteun mic negustor
d e fapte bune, care intinde necontenit mana ca sa pri-
e FRUMOSUL * IN CONCEPTIA POPORULUI 93
m.easca o rasplata, foarte bucuros &and ea intrece ce

a dat, ceea ce este regula oricarui comerc.
Deci frumos §i urit sant elemente de pedagogie popu-
lark 9i copilul se deprinde dela inceput cu aceasta con-
ceMie. In orice lucru care trebue facut, in interesele
cele mai inalte ale lui, ale societaiii, pentru a satisface
instinctele cele mai nobile, este frumusela, §i aceasta
invaVitura o duce el pan& la sfar,it: ea devine Astfel un
frau moral.
Cad in tot ceea ce face omul din popor la noi este
totdeauna grija aceasta de a vedea daca este frumos
ori nu este frumos. Sunt lucruri pe care nu le impiedeca
nicio lege, pe care nu le interzice niciun regulament,
care nu pot atrage nicio pedeapsa, pentru care con§tiiMa
publica n'ar gasi nicio condamnare §i cu toate acestea
lucrurile care sunt astfel ingaduite nu se fac. Nu se fac
pentru ce? Pentruca nu sunt frumoase.
Si voiu incheia relevand faptul ea, in atatea minunate
ispravi de jertfire facute in timpul razboiului §i care
se pot reface oricand in mijlocul iadului deslaMuit de
maOnile uciga§e din timpurile noastre, de sigur pentru
fiecare rank pentru fiecare mort sufletele omenqti erau
stranse de adanca parere de rau, dar totu§i unele arun-
cari inainte, unele infruntari ale du§manului, unele uitari
totale de sine ,i de tot ce este in legatura cu familia au
fost, acolo, pe campul de lupta, pecetluite de parerea
unanima a acelora cari au fost martori §i erau gata sa
faca §i ei acela§i lucru, cu enumarea acestei sentiMe:
este un lucru frurnos.
13 Mai 1937.
XIV
NOTIUNEA DE # BINE » LA POPORUL NOSTRU
Ajungem acum la altà notiune fundarnentald in ce

priveste conceptiile hotdritoare ale poporului nostru.
Am vdzut ce intelege el prin frumos ; sil ne gAndim
acum putintel, cercetând deosebitele intelesuri ale cuvân-
tului de 4 bine », in ce chip pricepe el aceastdlaltà mare si
nobild conceptie a mintii omenesti, produsul unei civili-
zatii de sus, care, incetul, cu incetul, prin infiltrdri din
ce in ce mai adânci, a ajuns pfind in sufletul oricdrui om
inteligent pe care nu 1-a falsificat cultura.
Binele? Cat nu s'a cheltuit de filosofii, moralistii si
educatorii tuturor timpurilor, ca sd se gdseascd adevd-
ratul inteles .al acestei conceptii!
Cdutând sä se osebeascd unii de altii, ei au ajuns ade-
seori, cum se intampla totdeauna cu aceasth trudd ambi-
tioasd a mintii, sd creeze lucruri care, in mdsura in care
sunt originale, sunt si false.
Ca si pentru notiunea frumosului, din toate aceste
doctrine atrdgátoare, din toate aceste idei scânteietoare,
din toate aceste ispititoare licdriri de puncte luminoase,
lumea se alege cu o confuzie, cu 0 oboseald si, la capdot,
NOTIIJNEA DE DINE LA POPORUL NOSTRU 95
cu o indiferenca. i atunci binele se face intfimplator,

instinctiv, a9a cum gAnde9te fiecare, fart ca in socie-
tatea aceasta culta st existe, a9a cum este cazul pentru
mulIimile pe care nu avem dreptul de a le desprqui,
caci de fapt nu santem adesea la nivelul lor, vadit mai
inalt, st existe, zic, o linie 9i ftra st prezinte posibili-
tatea unui progres.
Intre gre9elile pe care le facem noi foarte adeseaori,
este fart indoialt 9i aceea de a osebi necontenit intre
lucrurile materiale 9i cele morale. De sigur ca in Vechea
Grecie s'a ftcut inttia oart aceasta distincIie, dar Grecii
aveau totdeauna mijlocul de a restabili armonia peste
toate osebirile pe care le vtzusert, le stabilisera 9i le
faceau sa intre in teoriile lor generale.
Vedeli, aici este o mare inferioritate a noastra felt de
vieala sufleteasca a Eladei de odinioart.
Grecii trtiau unitar, ei traiau armonios, ei trtiau fru-
mos. Pe lucruri separate ei nu-9i a9ezau vieno, ci se
foloseau de aceasta separalie numai pentru urmarirea
frumoaselor linii de desft9urare ale gAndirii. Pe and
noi, cum am trecut 9i prin disciplina Romei, care a9a de
u9or alunect in formalism, noi, odata ce avem osebirea
pe care n'am creat-o noi, ci am mo9tenit-o, ne Iinem
de &Ansa 9i. osebirile merg paralel, unele ltngt altele.
Dar o convergen0 din cfind in &And 9i a liniilor celor mai
distanIate face cu putinit o viealt omeneasca adevarata.
De aceea, pentru Itranul nostru, 4 bine » 9i # binele *
sunt lucruri din toate domeniile.
In domeniul fizic, de pada, el nu spune et este santtos,
ci ca 4 ii este bine ».
As adaugi, In parenteza, Inca un lucru. Pe cfind, la

alte popoare, când este vorba sa se intereseze cineva
de starea de sanatate a aproapelui, se pun Intrebari
ca aceasta, pentru Francez ca si pentru German, ceea ce
arata un imprumut de noliune: # cum ii merge cuiva 9,
ori pentru Italieni: # cum sta 9, pentru Roman, ea si
pentru Roman, intrebarea celui care se intereseaza de
starea aproapelui, este cu totul alta: # ce mai faci*.
Al nostru prin urmare crede ca este absolut necesara
acliunea. Cum este omul, are sau ba o insemnatate,
dar ceea ce trebue intrebat si ceea ce face placere
celui care raspunde, este ce acliune desfasoara, cu ce
adauge el la vieqa societaIii in, care traieste, si am
zice: la rostul insusi al lumii, care se sprijina pe # a
face.
Cfind, fail ca aceasta sa fie o formula de salutare,
care ajunge uneori banala, omul are sa vorbeasca despre
sanatatea lui, care sa nu uitam este InIeleasa tot-
deauna in amândoua formele, fiindca, atunci and bate
cineva câmpii, se expune sa fie intrebat, tot In lumea
aceea care pastreaza cuvântul drept peste nqiunea nor-
mala, daca # este sanatos 9, ceea ce inseamna, daca are
toate mini.ile, el spune ca. # ii este bine 9.
# A fi bine*, pentru dfinsul nu inseamna Ina niciun
prisos navalitor de sanatate agresiva, nici cine stie
ce pretenlie ca este voinic si roscovan, ci altceva: un
echilibru, o masura, de fapt aceeasi armonie care este
In adâncile nevoi ale acestei minli superioare, care,
prin treceri si amestecuri de atAtea civilizaIii, se
gaseste acum intrupata In fiiina nobila a sateanului
nostru.
NOTIUNEA DE BINE LA POPORUL NOSTRU 97
S'ar putea pune, farti a fi paradoxal, intrebarea dacá

nu cumva, pentru a face <binele », omul nu trebue sa fie
t bine » i clack fäcfind 4 binele », trgind <bine », a§a cum
cer normele neschimbate ale vieii, nu ajutà cineva, fârà
sali dea sama, la starea aceea de sanàtate care se poate
numi prin < bine *.
Este inutil a se spune cat de mult o viewp care igno-
reazà binele, isprdveste prin nenorocirea proprie, de pe
urma unui continuu zbucium egoist, din care nu folosesc
nici al%ii, dar nici acela care se las6 necontenit zguduit
§i desorientat de toate pornirile, de toate rAvnirile §i
poftele sale.
Inca odatrt, pentru a fi stabilit ceva in aceasta discu-
lie pe care, rard sa vä vad i sà va aud, o fac cu gandul
d-voastrà in intunerec, <( bine * nu este la Romani o
nqiune abstractk inchisa in margenile unui catehism
moral, care, catehismul acesta moral, sd treacd din carte
in carte, din leclie in leclie, din forma in forma, din
simplà obisnuinrd in simplii obisnuin0 ori din comandh
asprà in alta comanda asprk ci 4 bine este o no-
-ciune generalk care cuprinde intr'insa tot ce este
norma, tot ce este potrivire, §i, iard§i, tot ce este fru-
museca.
Ca osebirea intre material si moral nu este facuta
de o naliune cáreia ii place asa de mult binele supt
toate raporturile,, aceasta o dovedeste un alt inIeles al
cuvântului la poporul nostru.
Când ai nevoie de ceva 0 o ceri dela altul, sunt deo-
sebite formule de IntrebuinIat, dupa cum este vorba de
un popor sau de altul.
Chinezul care vrea sa imprumute ceva se va duce

la acela pe care-1 §tie ca are banii la indemana 0 va
incepe sa vorbeasca, dar fara sinceritate, de toate lucru-
rile, ori de sunt aproape ori departe, §i astfel Ii va pre-
zinta un raport despre frumuseIa zilei, despre produsele
care s'au facut, despre preIul pe care-1 au la vanzare,
despre tot ce-0 inchipue ca §tie foarte bine 0 celalalt,
dar este recomandabil sa i se aminteasca, §i numai
la urma va aduce vorba de chestiunea care-1 intere-
seaza.
Poporul nostru desprque9te de obiceiu formulele ace-
stea de introducere, care fac sa se piarda vremea 0 din
care omul iese ridicul.
Celor cari se pierd in astfel de formule introductive,
el li obiecteaza proverbul: <( vorba sa fie pentru o lulea
de tutun *. Dar, cand ii trebue lui banii aproapelui, pe
care, cu toate legile noastre de u§urare, in fundul con-
gtiinIii lui, el tie bine ca ar trebui sa-i dea inapoi, 0
cunosc atatea cazuri de sateni cari s'au ingustat, cari
nu i-au luat in strainatate, unde s'au dus sa mun-
ceasca, o haina de iarna, pentru a da inapoi aceluia
care-i imprumutase, suma de care 0 acela poate sa
aiba nevoie pentru rosturile lui , el cere # sa-i faca bine *
cu acei bani de cari are nevoie.
Cred ea in nicio limbd de pe fume nu se gase§te o
expresie corespunzatoare. N'am luat-o din limba latina.
Francezul nu # face bine * altuia, §i nici Italianul nu cere
altui Italian # sa-i faca bine *. Noi stramutam in domeniul
acesta, care poate fi atat de urit, patat de atata egoism
0 stapanit de atata chibzuiala cruda, al trecerii banului
NO1IUNEA DE DINE o LA POPORUL NOSTRU 99
dintep punga in aka punga, noliunea frumoasa, estetica,

a # facerii binelui*.
Nu se poate spune ea suntem singurii dqinatori ai
altei formule, pe care o aude cineva atilt de adeseaori
in conversaIiile dintre oameni. Anume, dupa o disculie,
dupa o inIelegere, dupa o neinIelegere, §i atunci se
schimba numai a ccentul, caci cuvântul se spune pe alt
ton , oamenii se despart, spunând unul sau altul, sau
amândoi deodata: (c bine *.
Acest (< bine )) poate sa fie o amânare, o ameninlare,
o ironic, o pedeapsa moralà, dar este interesant sa se
vada cà omul nostru il inlelege ca starea normala,
totdeauna, pentruca s'a ispravit chestiunea, sau pen-
truca aceasta chestiune este amfinata. Este acela§i
echilibru al cuvântului 4 bine *, caci am ajuns ap
de departe, incat # bine # inseamna echilibru, precum
# frumos )) inseamna potrivire.
Am spus ca sunt §i alte popoare care intrebuinceaza
aceasta formula ; mi se pare insa ea observ o deosebire.
Cand Francezul spune # bon *, aceasta inseamna ca o
afacere este terminata. Este vorba de &Ansa numai: de
aceasta afacere, iar nu de o stare generala in raporturile
dintre cei doi oameni cari au avut o discuiie.
Dar, 0 cu aceasta incheiu, daca poporul nu intrebuin-
Ieaza nqiunea abstracta << binele >>, 9i, daca l-ai intreba
cu privire la &Ansa, ar da din umeri, el cunoa§te ince-
lesul adverbial al cuvântului.
Pentru valoarea morala a cugetdrii lui, este de mare
insemnatate sa se lina sama de frecvenIa cu care cuvfin-
tul acesta de # bine )) se intoarce in vorbirea lui. De fapt
ceasornicul # merge bine*, calul # merge bine *, afacerile

4 merg bine *, -cara (c merge bine *, ace§tia sunt termenii
pe cari-i intrebuinleazà un om care, umblând cu mintea
in cleosebite domenii, se intoarce necontenit, nu numai
la constatarea binelui, dar la afirmarea nezguduità ca
binele este una din regulele nestrâmutate ale vieIii.
28 Mai.
XV
« MINTE » SI « CUMINTE * PENTRU POPORUL

ROMANE SC
Nu odat'a s'a spus ea' poporul românesc este un pop or

« cuminte ».
Pentru a vedea in ce stA o cuminIenia » lui, cred a
lucrul cel mai bun este s'à intreb6m, prin cântarirea inle-
lesului cuvintelor, ce crede el insu§i prin o minte ».
Sa ne oprim intai asupra faptului, care merità Iinut
in samg, ea', dintre toate limbile romanice, singurà limba
româneascA a p6strat o mintea >> din tezaurul latin, na-
Iiunile surori inlocuind-o prin termeni echivalenli, pre-
cum ar fi, de pilda, acela de o raison » la Francezi, care
nu este un adaus ca multe alte cuvinte din epoca Rena§-
terii, fill-Idea' vechiul o ratio » latin a trecut prin toate
formele de derivaIie ale graiului francez.
Mo§tenitor al unuia din cuvintele cele mai frumoase,
mai pline de h4eles §i mai folositoare vie/ii, din acelea
care alcAtuesc bogatul §i alesul vocabular latin, poporul
nostru, a§ezat in imprejurdri a§a de grele, având nevoie
ca in fiecare moment ochii lui sa priveascA de jur Imprejur
9i o mintea » sä cumpaneasca acliunea care este sä se
102 SPATURI PE NTUNEREC
desffipare, s'a sprijinit inainte de toate pe &Ate elemente

se cuprind In Inlelesul, a§a de larg, pe care 1-a cApatat
cuvAntul acesta de 4 minte E
CAci 4 mintea * are la RomAni un rost in toate dome-
niile vielii. Pentru a le cerceta pe rand, sa incepem cu
acela care este In legAtura cu cre§terea insA0 a omului,
cu cele dintAi elemente care i se dau In casa pArinteascA,
In mediul de care este Incunjurat, 0, mai tArziu, cAnd
am avut 0 noi un invKamânt, in coalA.
Ce inseamna la RomAni un copil 4 cuminte »? In alto
/Ari, unde rosturile §colare sunt mai vechi 0 mai stricte
0 unde li se acordd o insemnatate mult mai mare deck
InsemnAtatea mArginità pe care suntem noi dispu0,
atunci cAnd gAndim bine, BA li-o acorddm, copilul 4 cu-
minte*, pe care o anumita pedagogie 1-a introdus 0 la
noi 0 a diformat in felul acesta mai multe generaiii,
tAindu-li indemnul care fapta 0 rupAndu-li dreptul de
a avea fiecare o judecatä asupra lui insu0, singura ade-
vAratA pregatire pentru vieaIA, 4 cuminte * este copilul
care nu face nimic in cursul lecIiei. AdecA acela care stà
la locul lui, care intinde amAndouA lAbulele pe marginea
pupitrului, care se uità IintA la profesor, In acela0 timp
&And 4 mintea * lui gAnde§te la lucrurile cele mai deose-
bite, 0 care, §i &And nu §tie nimic, §i cAnd copiazà, 0
cAnd ii.sufld altul dela spate, nu turbuth intru nimic
1ini9tea clasei.
Austria avea in special talentul acesta de a pregati
buni supu0 ImpAratului 0 buni birnici Tezaurului, prin
impulinarea sufleteascA Inca din cei dintii ani ai copi-
lului.
e MINTE s $1 CUMINTE I PENTRU POPORUL ROMANESC 103
La noi, and mama ii spune copilului sa fie o cuminte *,

aceasta inseamna sa nu faca lucruri fara socoteala 0
a nu faca lucruri care jignesc acea idee a frumosului,
0 nu e frumos !*, zice ea , care, cum am afatat
altadatd, prezideaza la toate rosturile unei gospodarii
românqti. Copilul 4 cuminte * are oarecare libertate de
acliune, o poate avea chiar foarte mare, numai at nu
trebue trecute cu vederea anumite lucruri pe care el,
de altminteri, le are din instinct 0 pe care mama nu i
le aduce in cuno0inla intala oar-a, ci nu face altceva
deat le treze0e din nou in mintea lui. Sunt, de sigur,
acliuni, unele dintre dânsele pline de originalitate, in-
drazneIe, chiar cutezatoare, la care copilul este indri-
tuit, fail ca prin aceasta a iasa din marginile a
ceea ce, printr'o creqie lexica româneasca, se nume9te
o cuminIenie *, cuvânt creat din douà radacini latine,
cu tot adaosul slavon pe care-1 intalnim, de exemplu,
in o smerenie * 0 in alte cuvinte abstracte de acela0
fel.
Copilul o cuminte * nu este destinat s'a ramana tot-
deauna ap. Adea el trebue id-0 potriveasa aceasfa
o cuminIenie * cu chemarea spre vieala, spre o viea0
cat mai intreagd 0 cat mai activa, care-1 a9teapta. Va
veni o vreme and nimeni nu-i va da o invalatura ca
a mamei, and nu va wepta nota, bund sau rea, care
se distribue cu toatà maiestatea dela Allimea catedrei,
de care copilul se teme uneori 9i foarte dese oH Ade pe
infundate. El va ràmânea s'ali caute calea pe care-0
poate atinge atata fericire, cata ni este rasata nou'a pe
lume. Pentru aceasta lui ii trebue lima inainte de toate
sa aiba 4 minte*, i mintea * lui personal-à nu ce i se spune

de alIii 9i ceea ce se cuprinde in carli.
Nu i se va spune de acum inainte daca 4 este cuminte *
sau 4 nu este cuminte *. Capitolul pedagogic s'a inchis.
aici este o osebire intre noi 9i intre alV reprezintanii
ai unei civilizaIii mult mai vechi, cari savar9esc gre9a1a
de a crede ca sistemul care poate fi socotit ca bun in
9coa1a se poate continua 9i in vieala 9i, prin urmare,
inaintea unei catedre unde acum sta un guvern, 9i intr'o
bancà mai mare, care este o situalie sociala sau o funclie,
omul trebue sa faca acela9i lucru, adeca sa caute necon-
tenit cu oehii pe acela ce are de dat ordinul 9i are de
apreciat conduita, inscriind-o in note, 9i sa nu tulbure
prin nimic mersul unei societki, in care fara indoiala
ea nimic nu s'ar schimba daca toata lumea ar sta inIe-
penita 9i n'ar cere din cand in cand un sfat dela altci-
neva deck dela acela pe care irnprejurarile 1-au a9ezat
la postul de comandd.
Este atata deosebire intre firea vie, gata totdeauna
de inoire, dar 9tiind sa recurga intr'un anume moment
la frau, a poporului nostru 9i intre minunata 9i adesea
nenorocita ordine care domne9te de atatea veacuri, am
zice : chiar de mai mult deck doua milenii, la poporul
chinez, care inIelege sa se lina in marginile unei disci-
pline care i-a fost impusa odinioara de Confucius sau
de alli legislatori 9i care nu se fere9te de nimic mai mult
deck de orice manifestare a puterilor launtrice, care ar
putea sa aduca o prefacere. i de aceea poporul chinez
prime9te nu numai poruncile guvernului skk, dar, Indata
ce se arnesteca un strain, are 9i. fa-VA de strainul acesta
aMINTE SI CUMINTE PENTRU POPORUL ROMANESC 106
puternic §i poruncitor .accea§i adana reveren0, aceea§i

sfântà frick pe care a avut-o pan& atunci faI6 de Impgra-
tul au, sau fa-Và de generalul republican care-1 inlocue§te.
Nu, la noi omul trebue sà AA' in fiecare moment
recurs la <minte *, adecda mintea * s'a a§ezat acuma pe
catedrà, dar ea nu are un catalog in care sa scrie note,
ci catalogul este ins5§i viea-ca, §i notele le simte cineva
cu totul altfel deck in media fácutd la sfâr§itul anului,
in premiile acordate, sau in pedepse cu luarea cAciulii*
§i punerea in genunchi, de catre monarhul clasei. Vieqa
cu durerile §i rsp1àtiri1e, cu pedepsele ei grozave
§i cu mulVamirile ei sfinte, Ii stà inainte, §i omul i§i
are o parte intr'o privin0 sau alta, dui-A cum cu atenlia
cuvenita, care nu trebue sd se oboseascd niciodatd, el
§i-a luat invat,Atura
Acela care necontenit este cu gfindul la &Ansa,
<< gandul*, care merge inainte §i cautà drumul, dar
hotdrirea nu este la dânsul, ci la a minte*, acela care
nu se laa condus niciodata de instinct §i care este in
stare sa biruiascd patima, acela care inIelege cà, intre
interesele pe care le prezintà vieqa, ant unele care
trebue urmdrite, iar celelalte inlaturate cu toatà hotd-
Area, acela care prin felul cum, ajungAnd la anumith
varstà, caci acesta nu este un lucru de târair , a
ajuns sà poatil fi in aceasta privin0 un invalator pentru
oricinc, acela se bucurd la poporul nostru de cel mai
frumos titlu care s'a putut da vreodatä unei fiirqe ome-
ne§ti: acela de <( om cuminte *.
Copilul este cuminte pentru dfinsul; omul matur, care
a trecut prin multe incercàri §i le-a §tiut birui §i care
ajunge prin urmare sa fie un model pentru ceilalli, acela

este, nu numai pentru sine, sau chiar nu pentru sine,
ci pentru allii, pentru societatea in mijlocul careia tra-
ie9te 0 care simte nevoia de a se consulta necontenit
cu dansul, care se sfie§te inaintea lui de ce face 0 de ce
spune, acela este, in toata stralucirea lui, omul 4 cu-
minte ».
(( Mintea », nu o cumirgenia * intereseaza de acum
inainte, aceasta din urma fiind ramasa departe in urma,
cu amintirea copilariei. # Mintea », care nu se stange
niciodata 0 careli arunca luminile, peste toata intin-
derea inflorità ca 9i peste toate furtunile grozave, asupra
valurilor intunecate ale vieIii. (( Mintea )> aceasta este un
far pentru alIii, dar acela care sta acolo 9i li trimete
raze, acela trebue sali cerceteze insu9i postul de obser-
valie §i felul cum raza pleaca pentru a lumina cararile
altora.
t A lua aminte », frumoasa expresie latina cu « ad*,
(( a Iinea minte * nu se intalnesc aiurea.
SentinIile pe care le pronunlà 4 mintea » nu sunt cu
des-avar§ire definitive, nesupuse schimbarii, ci, intorcan-
du-se din nou asupra sa 0 cu toate puterile sufletului
salt, omul poate sa le schimbe. 4 Indaratnicia * are la
noi un InIeles mai rau decal la celelalte popoare.
Daca ne uitam de unde vine cuvantul, inIelegem Inca
mai mult cat este de neplacut acest inleles. Este vorba
de cineva care (( se da indarat », nu de cineva care se
opre9te asupra unui lucru. Inseamna o revenire catre
mai rau, catre mai slab, catre mai pulin gandit 0 cu-
getat.
4 MINTE 4 SI 4 CUMINTE PENTRU POPORUL ROMANESC 107
$i, fiindca am intrebuinIat cuvantul 4 cugetat *, care

vine dela « cuget *, iata Inca unul pe care noi 1-am pastrat
din glorioasa mo§tenire latina, plina de atata incelep-
ciune. « Cugetul * n'are a face cu « mintea *: « mintea *
este aceea care-0 urmare§te necontenit drumul 0 care
line cumpana de chibzuiala, dar nu ea are raspunderea,
ci, in fund, foarte departe, se gase0e marea instanIa,
la care recurge cineva pentru a §ti daca a facut bine
sau n'a facut bine, instanIa aceea care poate A deie
cea mai inalta rasplatire, sau in care se cuprind chinuri
pe care nu le poate inlatura nici hotarirea cea mai apriga.
« Cugetul * este la noi con0iinIa, 0 « mustrarea de cuget *
s'a pastrat a§a de bine, incat nu s'a lasat inlocuità, cu
ajutorul unui neologism, prin carturareasca a mustrare de
con0iinVa *, ci ea ramane in rostul ei cel vechiu neclintit,
ca judecata cea mare, care apasa asupra intregii noastre
vieli, cu tot ce patrunde intr'insa.
Eu am auzit in copilarie spus nu odata, ci la orice
imprejurare, impotriva pornirii catre pripa, care se
1ntalne0e uneori la poporul nostru, dar pe care el o
judeca aspru §i cauta s'o impiedece pentru viitor, ex-
presia aceea, careia nimic nu-i corespunde in nicio limba,
la niciun popor : 0 Da-mi, Doamne, mintea Moldoveanului
cea de pe urma *. Am auzit aiurea 0 : « mintea Roma-
nului *, 0, in cazul acesta, expresia s'ar fi intrebuii4at
0 in partea cealalta de pe intinsa harta a poporului
roman, in acea « Muntenie * pentru Moldoveni, care s'a
chemat atata vreme la ai sai « Tara-Romaneasca *.
Nu este vorba de « mintea * oricui, de « mintea * ori-
carui om, ci ai no§tri 10 atribue un privilegiu deosebit:
mintea lor este altfel deck mintea altora, §i ei, carili

rad de u§urino 0 de pripeala, de viclenia copila'reasca
a Tiganului, cari judecg aspru natura pedantà a Neam-
/ului, firea violentà a Grecului, incetineala in a ajunge
la o parere a cutgrora din locuitorii de dincolo de Dun 'are,
el, mfindru de « mintea * lui, care este tot una cu ince-
lepciunea, iar iMelepciunea, cum vom vedea altadatà,
nu inseamna altceva decat « inIelegere*, deck lucru care
a fost bine cântarit i # inleles *, se refera numai la ce-i
spune insu0 instinctul sdu ea popor.
Suntem intre popoarele care prquiesc mai mult, nu
puterea care strivew ,i fine in chingi voinla altor oa-
meni, cercand sa reglementeze pada la desfiinlare, ci
acel delicat, stralucitor fenomen interior care este in'aun-
trul nostru. Putem rauda pe un om in multe feluri. Sunt
pro§ti cari prquesc bogalia §i sunt sclavi cari se pun
in brânci inaintea for/ei, sunt unii carora le impune o
situa/ie 0 respectá pe un om pentru scaunul pe care
stà sau pentru parecii intre cari locuie§te ; sânt 0 lin-
gu0tori obraznici, ceea ce reprezinth ultimul grad al
injosirii omene§ti. Dar, daca un om de oarecare varsfa,
care §tie ce este viea/a, vrea sa deie cuiva certificatul
cel mai inalt, eu cred ca nu se poate spune altceva deck
ca este, pentru binele s'au 0 al altora : o « minte mare *.
11 Iunie.
XVI
# SFANT » 1 # SFINTENIE o LA POPORUL

ROMA' NE SC
Putine lucruri de mare insemnatate, neatnestecate in

luptele §i interesele noastre, sunt socotite de acest popor
chibzuit ca fiind inteadeVar sfinte, §i cercetarea kr
poate sa arate pana la ce grad de inalta moralitate nein-
Valeta, ci venita dela sine, dintr'un instinct care se intinde
armonios asupra tuturor domeniilor, se poate ridica Ro-
manul netrecut prin coli capabile de a-i falsifica, prin
imprumutul nepractic al lucrurilor straine, felul de a
gandi, acel fel care se intinde asupra multor secole §i
se leaga de o tradiiie milenara. i adaug ca deosebirea
pe care o facem noi, dupà carli, intre cre§tini §i pagani,
deosebirea aceasta, care poate fi esergiala in ce pri-
ve§te anumite domenii, nu existà la dânsul, care este
obi§nuit sá treaca dela o stare de spirit la alta, filrä
sguduire, fiindcd aceastA sguduire ar strica seninatatea
unui suflet ce inlelege sali pOstreze, peste toate greu-
talile §i mai presus de toate schimbArile: unitatea, trans-
miland aceasta mo§tenire de perfecta unitate dela o
genera-0e la alta.
Dar, Inainte de a trece la aceasta analiza a deosebi-

telor sensuri pe care le poate avea usfintenias, sa ne oprim
asupra acestui cuvant Insusi, care ar parea imprumutat
dela Slavi, dela #svetis al lor, si, prin urmare, s'ar putea
crede ca o noliune atat de fundamentala, pe care se
sprijina ceea ce este mai Ina lt in aspiraliile ideale si
morale ale acestui neam, ar fi venit dela imprumutul pe
care 1-am facut dela alt popor, venit pe lfinga noi, cu
noi si peste noi, la o anumita vreme, si cdruia i-am dat
noi, fara Indoiald, o mul-pme de elemente, transmise
dela vechile civilizaIii si dela Roma asternuta peste ele,
Inainte ca, prin vecinatatea Slavilor cu BizanIul, dupa
trecerea lor peste Dunare, ei sa se fi gasit In Imprejurari
mult mai prielnice, pentru a primi lumina din acest cen-
tru al civilizatiei rasaritene si a ne-o trece pe urma si
noua, Intru cat mai aveam nevoie de un astfel de adaos,
dupa tot ce avusem si tot ce dadusem altora.
Numele serbatorilor celor mai cunoscute, dela San-
vasiiu, prin Santoader la Sangheorghe, ca sa se ajung6
la Sampietru si de acolo la cele (iota Santamarii si la
Samedru (Sfantul Dumitru) cu care se incepe toamna,
arata ea odinioara noi am zis : sdnt, 9i nu sfdnt. Adoptarea
cuvfintului slay, atat de asamanator, de altminteri, ceea ce
a fost Inca unul din motivele adoptarii lui, se dato-
reste unei regule permanente, In ce priveste alcatuirea,
transformarea, lamurirea si innobilarea lexicului roma-
nese : dorinlii de a nu avea un cuvant cu doua Inlelesuri,
si, deoarece # sant s este si o forma verbala dela 1 a fi s,
era natural sa se prefere cuvantul luat dela vecini, pen-
tru a se Inlatura aceasta omonimie, atilt de neplacuta
I SFANT o SI SFINTENIE LA POPORUL ROMANESC 111
spiritului clar al unui popor de noliuni precise. De

altfel, in timpul din urma, cercetarile facute de filo-
logi au gasit cuvantul acesta in cutare col% din Sud-
Vestul teritoriului locuit de Romani, unde el se pastreaza
Inca, mo0enire din vremurile vechi, aratand ea pe alocuri
0 ceea ce a suferit o transformare nenorocita, de pe urma
atator motive, poate sa rarnana pastrat ici §i colo, pen-
tru a invedera ce a fost inainte de aceasta prefacere.
a Slant s este Dumnezeu. 4Dumnezeu sfantuls reprezinta
pentru poporul romanesc insu0 temeiul lumii, sensul ei
cel mai inalt 9i puterea care nu poate fi tagaduita §i
invinsa de nimeni. Cu a Dumnezeu sfantul )), cu ceea ce
vrea el, nu se poate lua la lupta vlaga slaba a omului
0 nicio idee filosofica nu poate sa inlocuiasca aceasta
noliune religioasa, primara 0 sublima in acela0 timp.
Este de observat ca nici cei mai mari lingu0tori ai mari-
rilor cari s'au strecurat in aceasta %ark nici anumiii
oameni din epoca fanariota, gata sa cada in genunchi
la pragul CurIii, nici cei cari a§teptau dela mila stapani-
torului mijloacele de vieala pe care 0 le puteau ca§tiga
prin munca 0 inallarea pe care trebuiau s'o do-
bancleas ca prin merite, nici ace9tia n'au facut ce s'a
fdcut odinioara, supt influenla vechiului Orient asiatic,
In Roma bizantina, unde se vorbea de sfanta prezen0
a Imparatului, care, in trasura sa sfanta, trasa de cai
sau de catari, deopotriva de sfinIi, era incunjurat de
oameni asupra carora, dupa o ierarhie foarte savanta,
se intindea ceva din aceasta sfinitnie, in gradul cel mai
inalt, a aceluia care purta coroana Faraonilor, a regilor
Asiriei 0 Babiloniei.
SfinIenia la poporul romanesc nu se coboara pe pamant

deck numai in domeniul moral, pe cand, in domeniul
material, suntem cu toIi frali intru Hristos, avand a ceia§i
parinIi, a canon bunatate, mila §i dreptate este socotita
ca se intinde asupra tuturor.
Sfini,i, dupa Dumnezeu §i in jurul lui Dumnezeu, prin
ceea ce au facut ei in§ii dupa dorima §i in serviciul lui
Dumnezeu, sunt socotiIi in calendarul rasaritean, care-§i
are cateva hramuri in fiecare zi, un lung §ir aureolat de
martini, adeca de marturisitori ai credinIii, stropita cu
sangele lor, de conducatori ai celor dintai biserici, cari
purtau o lupta grea pentru a se putea meininea neatinse
i neconrupte.
Poporul romanesc este deprins a-i cinsti, cunoscan-
du-le sau ba vieqa, care in ea insa§i intereseaza mai
pulin, §i minunile, care se pot confunda unele cu altele.
Ei fac parte din aceea0 lumina §i se confunda intiinsa,
in deosebire de alte popoare, §.1 mai ales in deosebire de
catolicism, care, dupa anumite forme de marturisire, de
judecata §i de proclamare, poate sa prelungeasca pana
in zilele noastre, pana in clipa care trece, acest §irag de
sfinci, §i in deosebire i de unii Orientali, cum sunt Grecii,
cari au sfinci a canon viewp poate fi datata din anii
istoriei moderne. Romanii s'au oprit foarte hotarit
la timpurile eroice ale crwinismului in ce prive§te
sfinIenia, §i dincolo de acestea nu inteleg sa primeasca
sfirqi, nici printr'o sentinIa a unui tribunal, nici prin
acceptarea unei tradiIii populare. S'a observat ca noi
n'am dat sfinVI, de§i ataIia dintre ai no§tri au dus o
vieaVa care, prin sacrificiu sau prin exercitarea zilnica
II EFANT *I SFINTENIE o LA POPORUL AOMANESC 113
a virtutilor celor mai inalte, de0 n'au ie0t cu sabia in

mana 0 nici n'au opus pieptul lor sabiei dupnane, au
fost Para indoiala vrednici de a figura 0 in eandul sfin-
tilor celor mai venerati.
S'a vazut in aceasta o slabiciune a sentimentului reli-
gios la noi 0 chiar lipsa acelor merite care pot sa asigure
cuiva sfintenia ; de fapt, este altceva : admirabila noastra
discretie, pretuirea foarte modesta a oamenilor no§tri 0 a
poporului nostru luat in intregime, a carui vrednicie se
cere cautata indelung pentru a fi descoperita in intre-
gimea ei.
Dar, in afara de <4 Dumnezeu stantul * 0 de sfintii
cari-i stau imprejur, poporul nostru leaga de anumite
notiuni acest calificativ de u sfânt )).
Altadata voiu cauta A ark ce este pentru clansul
legea, dar e, o spun Inca de acum, ceva ce intrece textul
unei legi scrise 0 impartirea in paragrafele ei, atunci and
este vorba de o judecata. Dar niciodata, endindu-se la
legile acestea traditionale, care fac parte din obiceiul
parnântului 0 care sunt ap de scumpe sufletului sau, legi
in con9tiinta &kora a trait atka vreme, el n'a oerut peste
d'ansele codurile, a§a de greu de amintit 0 de pedante,
in care este silit astazi sa-0 inchida existenta, Para sa li
poata intelege rostul 0 uneori nici limba. El vede ceva
mai mare deck toate legile care au fost 0 care pot ieci
din mintea omului intr'o mai buna chibzuire a margi-
nirilor, Impartirilor §i pedepselor, caci de rasplatire 'Ana
acum nu se vorbecte in niciun cod, rasplatirea care ar
trebui sa figureze alaturi de pedeapsa, pe and ea ramâne
in sama colic-tilt-10i publice 0 Dumnezeu ctie cat de putin
se ocupd constiinIa publicd de aceasta sarcind asa de

Insemnatá si nobild a ei !
Romfinul care nu zice niciodatd nsffinta lege», recunoaste
o t sfântd dreptate ». 1 Sfanta dreptate » este din toate
domeniile ; ea nu priveste numai procesele. Locul ei este
inaintea unui mare tribunal, insuflelit de sentimentele
cele mai inalte si capabil de chibzuirea cea mai inleleapta.
Când poporul nostru spune cd se cere sau s'a fficut un
lucru <( pe sfânta dreptate », ceea ce nu se va intdlni
nici la un alt nearn, este vorba de un lucru cu desdvdr-
sire incontestabil, pe care nimeni nu se va putea gAndi
a-1 tAgadui, care face sd arnuleascd gura tuturor avoca-
Iilor si sd cadd sentinIile tuturor acelora, numerosi
intre judecatori, cari n'au in deajuns intelegere si inle-
lepciune. Aceasta de si oamenii au tribunale pentru a
rosti in nurnele societd-cii sentinIe asa de grele in mijlo-
cul neinIelegerilor dintre dânsii, care ating interesele, dar
care, In acelasi timp, sunt in legdturd cu o vieald intreagd,
cu sentimentele cele mai adfinci si mai inalte si cu ideile
cele mai esemiale de care este capabild mintea omeneascd.
Ce nu este # pe sfânta dreptate », noi il rdspingem
si cdutdm sd stricana orice resultat iese pe alâturi de
dânsa. Cu o rdbdare admirabild, asteptilm oricdt de mult
pand ce, printr'o sentinld de sus, se face alegerea intre ce
a hotárit omul si intre ce este corespunator cu normele
neclintite, necldtinate de nimic, ale # sfintei dreptdli ».
Când, apoi, Romanul vrea sd dea o asigurare, asigu-
rarea aceasta el n'o cuprinde intr'o serie de demonstra-cii
si nu alearga la toate ideile abstracte ca sd le alinieze,
sd le insire, pentru a convinge pe cineva ed. inteadevar
0 SFANT s SI a SFINTENIE s LA POPORTJL ROMANESC 115
se va linea de cuvantul pe care 1-a dat, cuvânt pe care

de multe ori 11 vezi, la omul obi§nuit, mult mai intemeiat
decat la acela care intrebuirgeaza Termenul de ((onoare*, i
se jura pe dansul, de§i adeseori uita in clipa urmatoare
ce juramant a facut, intrebuinland un cuvant nou
pentru o nqiune pe care noi o cunowem de mult, dar
o numim altfel §i nu intr'un singur chip.
Cand iIi va spune omul nostru ca un lucru este e sfant )>
aceasta inseamna ca nicio putere din lume nu poate
sa-1 aduca a parasi ce a fost pecetluit cu termenul intre-
buincat in ce prive§te divinitatea i fiinlile cere§ti care
o incunjura.
Acestui popor insa ii place §i. o glurna. Gluma atinge
de obiceiu formele straine ale religiei care i-a fost impusa
de regimurile ce au trecut, sau de imprejurari care nu-i
ingaduiau lui insu§i sa-§i creeze formele. De # Tatra
nostru # slavonesc el va rade, prefacandu-1 inteun cara-
ghios : <( hotci na§ca taca gospodi buda§ca #. Un anumit
cler, foarte amestecat cu societatea, prin urmare, expus
la ispitele §i la primejdiile ei, prins in interesele pe care
fiecine le socoate din punctul sau de vedere, a putut sa
fie linta unor atacuri ale folklorului popular, de care acest
produs satesc care era preotul, traind in mijlocul celor-
lal0 larani, nu s'a socotit de-a lungul vremii, doar pana
la ivirea unui anumit clericalism de imprumut, peste
masura de jignit.
Ceea ce este sfant, ceea ce reprezinta sfincenia, ceea ce
este sfincit, scapa insa, de obiceiu, de aceasta ironie
populara. Cu toate acestea, cand, la o naiiune foarte
viteaza, este vorba de sentimente opuse vitejiei, care
la unii oameni dintre ai noqtri sau la unii dintre sträinii

din mijlocul nostru capatà o expresie de groagt deose-
bità, atunci se vorbe§te de # sfânta hick' *. Acel care a
fost prins de o (c sffintà fricfi *, treze§te in mintea noastra
icoana cui nu este urmarit numai de puteri omenqti
ce s'au luat dupa dânsul, ci pare cri ar fi cazut asupra
lui eine §-tie ce ostinda 9i prigonire cereascg. Este acel
4 horror sacer *, acea << groaza sfânta * de care se vor-
be§te In paginile literaturii latine. Astfel ne gAsim intre
hotarele unei vechi tradiIii 0 nu inaintea unor improvi-
za/ii glumele ale unor timpuri apropiate de noi.
De altminteri, pentru poporul românesc, # sfinIenia *
nu ffirnine numai in legâturà cu ceea ce inchipuirea lui
apaid materialist intr'un loc anumit deasupra stralu-
citoarei bolte a cerurilor. Sfinlenia nu face parte din
domeniul mai marginit al frumuselii; ea trfiie§te in mij-
locul nostru aici, pe pAmfint. Nu numai Dumnezeu 9i
sfinIii sfincesc, dar noi in§ine avem in rnijlocul nostru
ceea ce trebue pentru aceasta sfinIenie.
Noi conacram prin felul cum traim, prin ideile pe
care le urrarim, prin toata puterea de credin0 §i de
sacrificiu, prin toatti munca pe care o punem in urma-
rirea acestei Iinte supreme, noi consacram, in alt fel §i
in altà másurg, dar consacram totu§i, anumite lucruri
din cuprinsul vielii 9i al societ4ii In care traim.
Doar de aceea, cfind socotim valoarea situaIiiilor §i
a omului care ajunge a le avea, uneori 9i el prin meri-
tele sale, alâturi de atalia aliii cari le au fail niciun
merit, se roste§te acel cuvfint de admirabila InIelepciune
populara, ca # omul sfinIe§te locul*.
4 SFANT , 1 S SFINTENIE * LA POPORUL ROMANESC 117
Cine s'ar fi gandit vreodata sa spuna contrariul, ea

<docul sfine§te omul?* Prin atatea locuri inalte au tre-
cut oameni cari, inferiori acestor locuri §i inainta§ilor
pe cari i-au avut, n'au §tiut sa se puna de acord cu tra-
dilia intrupatà in acele locuri, §i de aceea este o bucurie
cfind .se IntAmpla cateodata §i acest lucru 'flare, pe care
con§tiinla publiea 11 aclama: un om care 1ntr'adevar
# 0-a sfinIit locul n.
25 Iunie.
XVII
DESPRE u DREPT » SI t DREPTATE »
In irul nqiunilor fundamentale la care ma gandese

de o bucata de vreme pentru a incerca sa mi le lamuresc
mie intaiu §i sa le fac cunoscute, eu ce explicaIii pot
da, poporului nostru, mi se prezinta acum aceea de
(cdrept » 0 4 dreptate ».
A cerceta ce inseamna 4 dreptul » §i # dreptatea », este
In acela§i timp un mijloc de a inlatura o parere foarte larg
raspandita, pe care o intalnese in ulthtul timp §i la
unul din cei mai buni prieteni ai miei din FranIa, la un
cercetator foarte adânc al problemelor privitoare la e-vul
mediu §i care, intr'o lucrare despre navaliri, ajungand
la Romani, nu face deck sa reproduca, repetand argu-
mente de nicio valoare, imprumutate dela Roeslerienii
austrieci §i dela partizanii unguri ai teoriei parasirii
Daciei, nu face, zic, deck sa afirme ca inainta§ii no§tri
au parasit candva aceste locuri, ca s'au pierdut prin
cine §-tie ce Arai balcanice, ca s'au intors de acolo, de §i
nu-i izgonea nimeni din patria veche 9i nu-i chema
nimeni intr'o patrie nouil, ea, strecura0 in vaile acestea
ca o biata populalie manata de \rant, ei u'ar avea niciuu
DESPRE I DREPT $1 I DREPTATE s 119
drept istoric 0 ca. se pot sprijini in partile ardelene,

catre care s'ar fi indreptat, intaiu, emigratii, doar pe
faptul ca niciunui popor nu i se poate cere socoteala
de ce se gase9te pe pamantul unde este §i ca, prin urmare,
fiind acolo, trage tot dreptul de a ramanea din stapa-
nirea de fapt pe care o exercita.
Sant §i foarte multi Romani, in afara de filologi,
cari in mare parte sunt de aceea0 parere ca 0 invatatii
straini, cari, vorbind aqa, inteleg sa ni dea o lovitura,
Romani carili Inchipue vieata noastra timp de o mie de
ani ca intr'adevar, cum o numea Xenopol: #o enigma isto-
rica *, sau, cum o nume0e domnul Lot, in cartea despre
care am vorbit, ca # un adevarat mister *, a carui des-
luOre deplina nu s'ar gasi niciodata. Adeca noi am fi
fost in timpurile acelea de adânc intuneric, in cursul
carora nimeni nu s'a uitat la noi 0 n'a insemnat nimic
despre fiinta 0 rosturile noastre, o adunatura fara nicio
coheziune, fara niciun fel de solidaritate, incapabili de
a ne ridica pe o treapta de prganizare mai inalta, a§a
o gramada de oameni trecand dela o generatie la alta
fara sa fi ca§tigat nimic §i a caror vieata nu poate fi
a§ezata supt niciun fel de carmuire.
Pe langa atatea argumente, ar ajunge ce se poate
spune despre rostul pe care-I are in limba noastra cu-
vantul de # drept * 0 # dreptate *, pentru a rasturna tot
acest edificiut .nidicat cu atata truda de oameni a caror
du§manie nesatioasa se rapede 0 in forma scricrilor
istorice asupra unui popor care, prin toate insuOrile
sale 0 prin tot felul sau de a trai, merita, dela vecini, ca
0 dela cercetatorii §tiintifici, un alt tratament. Caci,
in adevar, nu cunosc niciun alt neam despre care sa se

poata spune mai mult ca are e par de lup *, far% sa fi
aratat in vreo imprejurare e6 este stapanit de instinctele
acelea de cruzime §i prada care fac ea oricine are par
de lup * sa fie evitat de alte neamuri.
Ceea ce corespunde euvantului a drept in frantu-
>>
zescul a droit *, in italienescul <diritto #, este numai o

idee abstracta, de origine fire§te mai tarzie, in legatura
cu o desvoltare. mai inalta a civilizatiei, este un concept
superior al unei vieti juridice ajunsa la o mare inaltime.
Nu s'ar putea spune la celelalte popoare de limba roma-
nica §i de origine latina ea au un drept popular numit cu
insu§i acest cuvant, precum, in ceea ce privqte popo-
porul roman, expresia se infaiiseazd dela sine, <( obiceiul
pArnfintului* nefiind altceva decat tocmai acest drept
popular, care a servit la toate judecajile de-a lungul
veacurilor §i a carui urma se simte i in legile de mai
tarziu, al caror principiu, i uneori forma lor insa§i, .au
fost imprumutate dela popoare la care conceptiile juri-
dice s'au desvoltat in conditii rnult mai prielnice cleat
la noi.
Dar la Romani drept * nu inseamna numai un total
de datine populare care preced §i inlocuiesc codurile
venite mai tarziu. Pentru ai no§tri <dreptul>> este o
idee cu mult mai inalta §i cu mult mai deplina, care-§i
are In ea ceva din acea sfintenie despre care, in timpul
din urma, am vorbit tot aici.
Cand unul dintre ai no§tri spune: <acesta este dreptul
mieu aceasta Inseamna ea' el este gata sa intrebuinteze
toate mijloacele sale pentru a duce la capat §i cea mai
DESPRE 4DREPTb $1 DREPTATE 121
invier§unata lupta nurnai ca acest <drept> sa nu fie

§tirbit.
In <dreptul » sau omul dela noi se inchide ea intr'o ceta-
Iuie. Mi§carile cele mari pe care le-a facut acest popor
au fost toate stfirnite i duse 'Ana la urma cu o hotarire
nebiruità de o atingere adusa acestui <drept ». Pentru
« dreptul » Incalcat de catre Imparatul bizantin, care
avea nevoie de bani la o casatorie, s'au ridicat acei

ciobani din Pind eari au intemeiat o alta ImparaVe
peste ImparaIia calcatorului de 4 drept *. Pentru « drep-
tul » lor s'au luptat Varanii din partea apuseana a Ar-
dealului atunci ca.nd arenda§ii armeni, sau de alte
ai fiscului imparatese, se atingeau de un <<drept>
care nu suferea nicio jignire. Pentru <drept> s'a pornit,
cu <adunarea poporului * a lui, imitând mi§earea sAr-
beasca a lui Caragheorghe din Serbia, §i ea sprijinita
pe anumite conceplii comune tuturor popoarelor din
Sud-Estul Europei, care n'au fost totdeauna slave,
Tudor Vladimirescu, i noua societate româneasca pe
care o avea inaintea sa acest boierina§, care nu era strain
de cultura timpului, trebuia sa fie sprijinita, impotriva
apucaturilor unui fanariotism darâmat, pe « drept ».
Iota, prin urmare, doua inlelesuri ale acestui cuviint:
pe de o parte, noliunea juridica, iar, pe de aka parte, o
conceplie de caracter fundamental, pe care se sprijina
intregul a§ezarnânt social al naIiunii române§ti.
Dreptatea » nu este altceva deck recunoa§terea 9i

proclamarea < dreptului ». « Dreptatea * aceasta este un
lucru sacru, §i de aceea se spune <sfânta dreptate *.
Pentru a infari un lucru, face cineva apel la aceastà

dreptate sfântà, care nu suferä niciun fel de contrazicere.
Privilegiile de care se bucurà o parte din poporul
românesc se chiama impreuna, intr'o limbà uitatà de
noi: 4 drept4ile * acestui popor, o dreptql* cu greu sta-
bilite, si de aceea necontenita i dArza luptd despre care
am vorbit inainte.
A conduce o so cietate, aceasta inseamna a o 4 direge *,
cuvint care vine de-a-dreptul din tezaurul latin si acela
care are conducerea este un odiregAtor*; am spune astazi:
un director. Actele in care se cuprinde o dreptatea *
acordatà in puterea o dreptului *, acestea sunt < drescle *
cuiva, si eine se intaliseaza la judecatà având o dresele *
sale, bune, adevarate i pecetluite, acela nu poate cleat
sa fie sigur, inaintea unor judecAtori o drepii *, de
a dreptatea * sa.
Vin acum la un alt inIeles, care acesta aparcine popo-

rului nostru i numai lui, in mijlocul celorlalte neamuri
legate de noi prin origine si limba.
Daa vrea cineva sà asigure cá spusele sale corespund
cu o adevArul*, pe care noi 1-am pAstrat si dela care
avem e adeveritorh*, cari cercetau o stare de lucruri, si
avem, cu un sufix slay, o adeverirga *, care reprezintà
siguranla scrisa a unei situaii, cu tot ceea ce este, o ade-
v-arat * inteinsa, atunci Francezul, ca i Italianul, Spa-
niolul, Portughezul vor vorbi numai d acest adevar,
de ceea ce este 4 vrai* pentru Francezi, de ceea ce este
e vero * pentru Italieni, i asa mai departe pentru cei-
lal/i fraIi ai nostri,
DE SPRE I DREPT I $1 I DREPTATE I 123
Pe Iânga acest cuvânt de # adevar *, la care recurgem

de atAtea ori 9i la care ne inchinam cu toata puterea
noastra, inIelegand Ca o societate menita a dainui nu
se poate sprijini pe minciuna, ci numai pe # adevar *,
pe # adevarul * care se poate # adeveri *, noi mai avem
inca §i un inceles al cuvântului de # drept *.
Cfind ii iei socoteala cuiva, se poate intfimpla sa-i
cei, Intr'o forma imprumutata, sa arate adevarul, sau,
inteo forma mai -potrivita cu tradiiia binelui: # sa spuie
adevarat *, dar in cea mai veche tradicie a limbii noastre
este expresia de # a spune drept *.
Sunt multe cuvinte ale unei cugetari mai inalte pe
care noi nu le-am imprumutat din alte limbi, precum au
facut deosebite popoare atunci &And au ajuns la o anu-
mita treapta din desvoltarea lor. Ni lipse,te, de exem-
plu, In vechiul vocabular, # curaj *, ni lipse§te # cava-
lerism i, ni lipsc§te c( nobleIa *, dar ni lipse§te §i ceva
pentru (csinceritate *. Si nimic nu Ira poate spune a
intre popoarele care, intr'o masura mai mare sau mai
mica, au plecat dela vechea Roma, sântem cei mai
pulin sinceri.
Dimpotriva, foarte multe din suferinlile noastre de
odinioara au fost datorite inainte de toate neputin%ii
In care ne-am gasit de a strecura prefacatoria sau lin-
gu§irea, tagaduirea brutala, unei sinceritali In marturi-
sirea adevarului. Multe vieli s'au stins din cauza acestei
necesitaci suflete§ti de a nu ie9i din marginile lucrului
pe care-I §-tie cineva ca este adevarat.
Dar, daca se giindwe cineva mai adânc asupra no-
liunilor care ni se par a nu avea in române§te cuvântul
corespunzator, cred c'à va descoperi Para' multà dificul-

tate ca de fapt este vorba de altceva: ca' Românii pot
intrebuinta acela9i cuvfint pentru mai multe inIelesuri
§i cd sânt destul de ageri 0 de dibaci, destul de me§teri
in intrebuinIarea acestei minunate limbi, pe care din
veac in veac au imbogatit-o, pentru ca niciodatà sA nu
se produca o incurcaturà intre aceste inlelesuri deo-
sebite.
i prin urmare iatà omul sincer care este un om
# drept », 4 drept * supt raportul moral, precum, atunci
cand se line mândru, neincovoiat, este cineva 4 drept *
supt raportul fizic. Acest # om drept * se va inchina
totdeauna # dreptului * §i va cere oricand sà i se dea
# dreptatea )> hii intreagâ, chiar 9i. impotriva u dreptà-
lilor * smulse cu me§tepg de alIii dela # dreggtorii #
Orii sale, sau ai Orli eareia ii este supus, fiind cà este
obi§nuit a afirma virtutea fundamentalá a sufletului
sAu printr'aceea, cri, in orice imprejurare, inaintea oricui
0 cu orice risc, el 4 spune drept *.
9 Iulie.
XVIII
NOTIUNEA DE « CARTE * LA ROMANI
Este o problema in ceea ce prive§te legaturile pe care

poporul nostru le-a avut cu invalatura, o problema care
nu e Fara o oarecare rezistenIa actuala la un invalámant
de caracter formal §i artificial, al carui folos nu-I vede
dela Inceput, pentru vieala obipuita dela lara. Cad cei
cari InvaIa sfint socotiIi ca oameni cari prin aceasta
chiar tind a se desface dela mediul kr i a capata o slujba
dela Stat, In imprejurarile de astazi, iar, in imprejurarile
de odinioara, Invalatura fiind un drum deschis pentru
o situalie in der, de unde expresia: t ca doar nil se face
popa o. Ar parea ea aceasta arata ca poporul nostru n'a
manifestat faVa de cultura spirituala, inleleasa a§a cum
o puteau inlelege ali,ii in raport cu &Ansa, aceea0 tragere
de inima pe care o gaseW cineva la alte na%iuni, i in
rfindul intai la Greci, la cari §i cutare eantec popular
arata bucuria omului care se duce la coala ca sa capete
acolo lumina, Grecii pricepAndu-se de altminteri sa intre-
buirgeze aceasta §tiinia de carte pentru afacerile in care
vor ajunge sa fie amestecali. E rezisten0 fa Va de legile
9co1are, revolt& impotriva masurilor de constrfingere care
126 SFATTJRI PE INTUNEREC
se resolva in amenzi, pentru felul cum se intbarce copilul

dela invalatura cu mai pulina aplicare in ce priveste
munca la camp si cu foloase foarte indoelnice in aka
direcIie pe care ar lua-o activitatea lui. Conflictele care
se ivesc si acum si destul de adeseaori intre pariniii
copiilor si intre invalatori, si anume mai ales &and inva-
-catorul este bun si cauta sa aplice tot ce-i este incre-
dinIat prin lege, toate acestea ar contribui deci sa faca
a crede ca, desi Romanul are o mulIime de insusiri cul-
turale asa-zicand din nastere, caci ele fa c parte dintr'un
stravechiu fond de cultura devenit instinctiv, cu toate
acestea el se arata foarte rebarbativ in ce priveste macar
cultura decretata de Ministerul Educaliei.
*i aici cred ca o cereetare mai amanuMita a cuvintelor
pe care le intrebuin-ceaza poporul romanesc poate folosi
la ceva pentru a desavarsi cunostinIa si a acestui capitol
din viea/a sufleteasca a lui.
Am vorbit de «Invalatura», cuvant de care s'a legat mai
tarziu, in organiza-ciile scolare ce au venit pe urma, noIiu-
nea de (( invacamant s, care este exprimata fara indoiala
printr'un cuvant de caracter latin, dar este o fabrica-cie
abstracta ulterioara.
Nimic in celelalte limbi neolatine nu corespunde roma-
nescului 4 inval s, (( a invala s, (c invalator s. Radacina
latina este, evident, (( invitiare *, prin urmare trimete la
un <4 vitium )), care in vechiul tesaur latin n'ar avea tot-
deauna un sens rau, ci inseamna oarecare obisnuiaca,
oarecare deprindere.
Daca se gandeste cineva la cuvantul de (< inval s, se
zice ea: (( orice inval isi are s'i desval s, daca se opreste
NOTIUNEA DE 4 CARTE s LA ROMANI 127
asupra formulei de moralisare cA unuia 0 altuia i-ar

putea folosi in experienla vietii ceva ca CinvkAturä *,
atunci se vede cd sensul propriu-vorbind didactic nu este
singurul pe care-1 au cuvintele din aceastd clasA 0 cate-
gorie.
De fapt u invkAtura * i tot ce este in legAturA cu &Ansa
inseamnA impunerea unor deprinderi, nu omului, ci ani-
malelor. S'a petrecut acela0 lucru cu trecerea unui cuvAnt
din domeniul acesta inferior in domeniul superior al omu-
lui, ca §i cu termini ca <4 a inlArca *, a arui origine tre-
bue cAutatà in <( Iarcul * oilor §i in inchiderea in t Ian *,
sau 1 a in§ela * care nu inseamnd deck intrebuinIarea
anumitor mijloace de dibacie pentru a face ca un cal
sälbatec sA primeasca pe spinare # §eaua *.
Dar dela aceste accepIii ale cuvAntului (c a invka * pAn'a
la cea pe care a cApAtat-o pe urmA in dorinca de luminare
pe cale metodick pAnA la treapta mai inalta a unei no-
liuni, este o cale lunga, §i lAmurirea in ce prive0e deose-
birea acestei lungi cai nu se poate recunowe numai in
cercetarea acestui singur cuvAnt, ci trebue sä recurgem
la altele.
S'a incercat, acuma in urrnk in ce prive0e cuvAntul
# §coalà *, sA i se gAseasca originea de aiurea, cAutAndu-se
pAna 0 in domeniul unguresc. Este adevArat ck in vechea
organizalie rornAnA 0 bizantind, # schola * n'are niciun
inIeles in legatura cu educalia 0 instructia, ci inseamnfi
o anumita categorie din armata, anumite grupuri de
osta0 cu caracter comun. De aici s'a trecut la sensul
de grupare didactick dar aceasta numai la Bizant 0 mai
tfirziu. Insa legAturile pe care le-au avut ai no§tri cu
lumea bizantinA au fost foarte indelungate §i intime, §i

ele s'au putut strecura §i in domeniul noliunilor comune
§i oamenilor mai modqti. De sigur a # ,colar * este un
neologism, odinioa-rá putfindu-se intrebuinla cuvântul de
(r invdOcel * aldturi de acela de # InvaVator *.
In secolul al XVII-lea, pe vremea lui Udri§te Nfisturel,
cumnatul lui Matei Basarab, ca hate al Doarnnei Elina,
§i pe vremea boierului muntean, mai inalt ca inv5-d-
tufa' deck tori contemporanii sai, Constantin Cantacu-
zino Stolnicul, care fusese pe la Constantinopol, Veneiia,
Padova, poate §i. pe la Viëna, eine voia sa. se intituleze
ca om cu invaidturà, care a trecut prin §coalá, ILO zicea :
4 spudeu *, dela cuvfintul grecesc # spudeos *, din 4 spud! *,
care inseamná u studiu*. In secolul al XVIII-lea, cutare
tipa'riturà nume§te pe cei cari umbld la 9coa1à, iar
9coala fiind slavoneascá, # invillatura * era intitulata
# ucenicie *, §colarii: # ucenici *, §i se intrebuinla deci i
cuvfintul de # ucenie * pentru 4 spudeu*, se Intaine§te
termenul nou, care n'a avut, de altminteri, o mare els-
pfindire, ci se pare ca a fost mai curfind o incercare,
de # sholer *.
Dar, Inca odat5, in ce prive§te §coala insà§i, se poate
admite cu siguran-p cá nu gre§im creztind cà este vorba
de un Imprumut recent.
Aceasta §i pentruca altfel n'am putea inIelege in ce fel
au fost numite odinioara tovara§iile de invalgtori §.1 inva-
-Wei prin care se transmit anumite cuno9tinO, care nu
se pot capata deck pe cale metodica, in deprinderea limbii
slavone, a unei caligrafii admirabile, care, in forme ce
nu sunt acelea§i in Moldova 9i Tara-Româneasca, s'au
NOTIUNEA DE 4 CARTE * LA ROMANI 129
transmis de-a lungul secolelor, apoi obi§nuinla unei orto-

grafii ceva mai bune deck aceea pe care aratà a o cu-
nowe anume candidali la bacalaureat, cari vorbesc de
# coniferii>> literaturii române, in loc de q corifei >>. Toate
acestea dovedesc de sigur inilierea prin ceva, care, cu
catedrã sau filth catedrà, inaintea unor banci sau cu
lipsa bdncilor, foarte probabil fárá catalog, nesimiin-
du-se einvalatorii» datori sa dea note, reprezinta in acele
timpuri o adevdratd 9coalg, al c5rii nume nu poate fi
g'asit aiurea deck acest cuvfint insu§i.
Mult mai interesant este rezultatul care se poate

ciipiita din cercetarea cuvântului (( carte )).
8i acest cuvânt trebue pus in legâtura cu ce in-
seamná termenul corespondent la celelalte popoare neo-
latine, sau cu ceea ce, in loc de a deriva din # charta ))
latina, isprave§te la popoarele acestea prin a numi noliu-
nea corespunzatoare. Pentru Francezi, # charte ), este un
document. Constitulia pe care au dat-o Bourbonii restau-
rali in Fran%a la caderea lui Napoleon, netrebuind s'à
se cheme, dupà ideile conservatoare, cu acest cuvfint
chiar de Constitulie, s'a numit # Charte )> 9, adeca bine-
facerea data de Rege, <4 octroyee 1), intocmai cum, la noi,
prin anii 1830, cfind, supt protecIia ruseascä, a fost vorba
sA se dea o forma' constitulionald Igrilor noastre, s'a intre-
buinIat expresia de (c Regulament Organic )), al cárii cu-
prins ca noliune este fire9te exact acela9i ca i acela
al Constituliei, termen care nu putea fi rostit. Pentru
1) Cf., la noi, g lucru cu fart 7).

Italieni, 4 carta * inseamna hârtie, pe când noi am impru-

mutat termenul acesta de 4 'Artie * din grecqte §i, poate,
deoarece a este schimbat in i, imprumutul acesta s'a nu
apaqind unei epoci mai tarzii, in care schimbOri ca ace-
stea nu s'ar fi putut petrece.
Bogalia termenilor izvorili dela 4 hârtie * aratà, de alt-
fel, o veche origine: avem, astfel, 4 halloage *, 4 hârti-
lark *.
Este interesant insá ca, precum 4 charta * a ajuns la
Francezi sâ insemne un act scris, venind dela cfirmuire,
dela cAimuirea cea mai inalta, regalitatea, tot a§a, la noi,
Fara sa fie vorba totdeauna de un beneficiu formal, in
legatura cu eine §tie ce lucru insemnat, se zicea 4 carte
domneascd *.
4 COrturar * chiar poate fi in legatura cu aceasta pre-
gâtire, supraveghere sau pastrare a 4 carlilor domne§ti*.
In domeniul juridic, care este a§a bogat la Romani
0 aratà la darqii 0 vechimea culturald §i transmiterea
unor norme de organizalie destul de inaltá, se spunea
curent, ramânând pe urmO numai ca un proverb fárd
aplicalie practicO imediatà: <c Ai carte, ai parte*, ceea ce
inseamnd tratarea afacerilor prin documente, a§a incat,
daca n'ai aceasta 4 carte *, iscAlità, pecetluità, redactath
in anumite forme, n'ai 4 partea * pe care o ceri dintr'o
mo0enire, sau dintr'o avere, dintr'o afacere.
Cu totul din alt domeniu, care este in legatura cu
elemente de care se folosea cineva pentru a scrie, ceilalIi
neolatini, cari au parasit tablele cerate de odinioarà,
facute lemn, au pastrat acest fel de a face totu0
insemnari 0 de a le cuprinde in oarecare legatura mate-
NOTIUNEA DE i CARTE s LA ROMANI 131
rialà, pe « liber *. De aici vine francezul « livre *, italia-

nul 4 libro *.
La noi, tocmai fiindca se intrebuinIa cuvfintul de
« carte * numai pentru documentele oficiale, in secolul al
XVIII-lea s'a incercat pentru cartea cum o inlelegem
noi o expresie care se pgstreaza §i pAnA astAzi in Mol-
dova, dar numai in ce prive§te elementele legAturii,
« trataj *, de unde s'a fdcut « tartajele *, care, pe vremea
noastra, la elevii de 9coald insemna copertele legAturii ;
cuvfintul vine fire§te dela « trait* tratat, manual.
Dar ceea ce ne face sd credem cà poporul din vechile
vremuri a dat cuvfintului de « carte *, daca nu in-celesul
unui numar oarecare de foi, de file, de « filade *, cusute
sau legate impreung, cel pulin un sens (c carturAresc r>,
este expresia curentä de 0 a invala carte *.
Deci una este « a invala » in general, care se aplicg in ce
privqte omul la me§te§ug, §i altceva este « a invala
carte *, ceea ce inseamna o precizare ca e inválAtura *
aceasta trece in domeniul lucrului scris §i tipdrit.
Din aceastà cercetare de-a lungul cuvintelor, care
pdstreaei fiecare din ele un intreg suflet 0 o intreaga
istorie, reese c'd §i. in acest domeniu poporul nostru n'a
fost printre cele din urmà, ci cd, intr'un complex mai
larg, cuprinzAnd idei din regiuni deosebite §i cuvinte
care §i-au schimbat adeseaori sensul, el a avut o inIe-
legere pentru ceea ce formeazd astazi « cArturarul D nostru.
23 Iulie.
XIX
4 INTELEGERE », « PRICEPERE » 1
4 INTELEPC IUNE »
Poporului nostru ii place sa aibEt a face totdeauna, nu

numai cu oameni cari inIeleg lucrurile la care s'au gfindit,
pe care le prevedeau ca le vor fi infaIi§ate, dar cari sd
aibà o dispoziTie permanentA de a InIelege, dispozilie
care se invedereazd §i in formula, atAt de frumoasfi, a
« omului de laceles ».
Cu « omul de InIeles * nu se strich vorba, cu 4 omul
de Imeles * nu ajunge cineva la rezultate nea§teptate,
cu « omul de inIeles * nu se intimplA ca, pornind cu cele
mai bune intentii §i vorbindu-i, sd te treze§ti, tocmai
pentru a acela cdruia te adresezi nu «Inlelege»,la rezultate
de säli pui mfina in cap. Una ai spus, altceva a InIeles,
§i s'a suparat, IIi rfispunde cu cuvinte pe care dumneata,
« om de InIeles 0, le InIelegi bine, dar nu poli raspunde
a§a de u§or, 9i de acolo o afacere stricatà, sau o prietenie
Impulinata.
4 Oamenii de Imeles » nici n'au nevoe totdeauna s'a vor-
beascA. Poate chiar cA, atunci and cineva se arunat
asupra lor cu un potop de vorbe, aceasta ii pune pe
INTELEGERE 6, PRICEPERE 5! INTELEPCIUNE a 133
ganduri, nu cumva se urmareste o inselare. Este un

popor care in privinla aceasta ne intrece pe noi cei cari
vorbim cand trebue, cum trebue si cat trebue ; este
vorba de poporul englez: nu odata anumite discuIii
cu Englezii n'au ajuns la rezultatul dorit, fiindca diplo-
ma/ia care s'a insarcinat cu o misiune, deprinsa cu altfel
de lume, a crezut ca trebue sa inceapà cu tot felul de
considerqii generale, cu tot felul de manevre de incun-
jurare, cu tot felul de gesturi de politela si nu baga
de seama ea, in masura In care inainta cu mijloacele
acestea de circumvenire, in aceeasi rnAsurd se indeparta
ateacia si interesul aceluia la care venise. Cateva cuvinte
asupra celor cunoscute si cateva indicalii in domeniul
necunoscutului, atat cat trebue pentru a se ajunge la
solulia dorita, ar fi facut o mult mai buna isprava cleat
toata aceasta vorbarie inutila, menita sa indispuna pe
interlocutor.
Daca se coboara cineva in acele admirabile marturii
ale trecutului nostru, in care nu sunt numai vorbe, dar
si atatea dovezi de inalta incelepciune, s'i vom vorbi
indata despre deosebirea care este intre u in-celegere* si
ainielepciune» si despre marea insusire pe care o dovedeste,
in acest domeniu al distincliilor, poporul nostru, in
cronicile si iri memoriile noastre, care reproduc dese
ori atatea conversaIii, se poate vedea ce 4 oameni de
inIeles >> erau inaintasii nostri, din ate greutaIi au iesit
prin aceasta mare insusire, ate tragedii au putut inla-
tura, ce impresie bun& au produs asupra acelora cari au
avut afaceri cu dansii, prin aceasta scurtime a graiului
lor, prin aceasta putinla de a prinde indaa lucrul care
intereseaza, fait% sa fi dat atatea explicalii preliminare.

Ian', gi in marturia unui strain, a vizitatorului apostolic
cu un rost de episcop latin, venit la noi pe vremea lui
Vasile Lupu, ni se prezinta atatea convorbiri cu Domnii
nogtri : cu Matei Basarab, cu Vasile Lupu, in care se
hotarasc foarte repedQ chestiunile cele mai complicate.
Matei vorbea 0 mai pulin, cu firea lui de batran 'hog-
nean, pazit in toate ale sale, cleat marelul Domn cu
fire imparateasca, dar cu sange strain, care a avut atata
vreme in stapanire Moldova. Cand Bandini s'a prezintat
la Matei gi a Iinut un discurs intr'o limb& pe care mog-
neagul n'o inIelegea, acesta a zambit, a dat din cap,
ca semn ca numai vorbe bune au putut sa se kdrepte
catre dansul gi, pe urma, intorcandu-se catre unul din
boieri, i-a spus numai cuvintele acestea, pe care card-
torul le reproduce in romanegte: 4 ce zice? )). i de sigur,
dupa ce a aflat 4 ce zice #, el, omul << de inceles #. # a in-
Ides * gi a dat un raspuns care Idea indoiala era plin de
t klelepciune D.
Iar, cfind clericii catolicii dela Iagi, cari nu erau tot-
deauna o oameni de InIeles*, gi Bandini era intr'o lupta
cumplita cu cutare gef ungur al comunitalii iegene,
Carol Beke, se luptau intre dangii la audienIele domne-
gti, care sa vorbeasca Intai, iar kvinsul pleca dela Curte
cu sentimente de invidie gi urfi impotriva aceluia care
i-a mers inainte, Voda facea sa se observe a nu
este bine sa se certe intre ei tocmai cei chemaIi
prin misiunea kr sa creasca pacea gi buna intele-
gere ktre oameni. *1, altadata, and, dupa o biruinta
cfigtigata in marginea Vasluiului Impotriva puternicii
t INTELEGERE I, 4 PRICEPERE SI I INTELEPCIUNE 6 136
ostiri turcesti, prinsii se indreptau catre tefan-cel-Mare,

aratând ca sunt oameni bogaii, gata sa phi-teased preI de
rgscurnparare dacg li se crula vieqa si le se redd liber-
tatea, marele si cumintele Voevod a pus aceasta intre-
bare, care iardsi este din domeniul inTelepciunii, pentru
un # om de inceles* catre alIi oameni cari puteau <( inle-
lege * aceasta inainte de a face o astfel de faptà, adecA
navAlirea pustietoare intr'o -card pe care voiau s'o d'a-
'line : # dacA aveli atblia bani, ce ali cautat in sara
mea saracà? *.
Ne-am lAmurit in ce priveste sensul acestui cuvint,
pe care poporul nostru il intrebuinleazà numai faVa
de oamenii cari merità inteadevAr a fi trataii astfel:
# orn de inleles *.
# A inIelege *, aceasta presupune insa receptivitate
pentru o idee, un interes sau o situaIie, putinIa de a
patrunde ce s'a sPus, ce se cuprinde in aceste cuvinte,
ce se trezeste la auzul lor in mintea interlocutorului.
<c InIelepciunea * este Cu totul altceva deck CinIele-
gerea *. Pe cand ataIia oameni u inIeleg*, unii mai bine,
alIii mai rgu, # InIelepciunea * este un mare dar dumne-
zeesc, de care se impartasesc pulini.
Ea inseamna alegerea intre mai multe lucruri infali-
sate, care se gasesc in realitatea lucrurilor sau care
sunt comunicate prin alIii. i nu irrcelegem : intr'un anume
moment, pentru un lucru sau pentru anumite legAturi
de lucruri, ci, oricând, omul de§tept, acela a carui minte,
deci, nu doarme, acela care este vesnic treaz si cu ochii
deschi9i, care nu se impiedecg, astfel, de lucruri pe care
nu le-a 41.4 la vreme, acela este cu mintea lui cumpa-
nitfi, cu atemia lui, care nu se lash* niciodata distrata,

si, intre aceste realitati care i se ofera, el rosteste cuvantul
pe care indata, mice om cuminte 11 recunoaste a fi
expresia insasi a 4 incelepciunii #.
Noi am pierdut pe (( sapiens *, cintelept* in latineste,
din care Francezii au fficut (( sage * si Italienii <( savio *,
Intrebuintandu-se la Venetia acest cuvant si pentru
anumiti magistrati, cari sunt sffituitorii cei mai inalti,
stand totdeauna gata sa ajute in hotarire pe doge : in
latineste ei se chiama # sapientes consilii* si, in italie-
neste, 4 savii del consiglio *.
Nimic din aceste frumoase cuvinte n'a ramas la noi,
dar tot intelesul lui <c sapiens *, care, de altminteri, la
inceput a avut si o altà nuanta, care este In legaturfi cu
gustul, de unde este (c sapor*, (( savoarea *, a trecut
asupra cuvantului (( intelept *.
s Intelept * este regele proverbelor sau <c parimiilor ))
din Biblie, regele pe care, dupa dublul inteles al cuvari-
tului grecesc de (( basileus *, noi 11 numim (c Imparatul *
Solomon.
Pe bisericile noastre sunt Infatisati <4 inteleptii* lumii,
Bion si ceilalti, cari sunt socotiti, cu toata gramada de
filosofi veniti dupa dansii, intelegfindu-se mai mult sau
mai putin unii cu altii, drept oameni cari au avut mai
multa minte si stiinta la un loc, dintre toti aceia cari
s'au perindat de-a-lungul vremurilor.
Se poate vorbi de c intelepciunea * lui Stefan-cel-Mare si
de aceea a atator bfitrani conducatori in ordinea mireana,
ca Matei-Voda, ori in cea bisericeasca, in care ei sunt
asa de multi,
41 iNTELEGERE ,I, t PRICEPERE $1 INTELEPCIUNE 1) 137
De sigur, cu toata viea-ca lui zbuciumata, nenorocirile

care au cazut asupra lui, imprejurarile in care, fara nicio
dreptate din partea soartei, i s'a ispravit vieala, 9i Emi-
nescu a fost un 4 imelept* al neamului nostru, 9i aceasta
se vade9te a9a de frumos, pe lfinga minunata Ili opera
poetica, prin paginile de proza, legate de toate proble-
mele mari ale naliunii, pe care ni le-a lasat.
Cine « incelege *, fire9te se 9i « pricepe *, insa « price-
perea *, care vine .din latinescul « percipere *, ceea ce
inseamna apercep/ie, patrunderea prin simIuri a lucru-
rilor in forma lor adevarata, exacta, are o nuanIa sufle-
teased deosebita de aceea a e inIelegerii* 9i a acestei
intelepciuni, care vine din multele « inIelegeri* gra-
madite, deosebite, apoi 9i in sfar9it armonizate intre
dânsele.
4 Priceperea * inseamna in cele mai multe cazuri expe-
rienla, de9i ea se intrebuinleaza 9i pentru o alegere 9i
o hotárire intr'un domeniu glumeI. Cine nu-9i aduce
aminte de cimilitura: o La trup pepene, la cap piep-
tene : coco9, boule, pricepe-te, magarule *?
Evident, aici nu este vorba de « inlelegerea* obi9nuita,
ci, fiindca este ceva ascuns, acest lucru ascuns trebue
descoperit prin « pricepere *, care este 9i actul principal
al inteligeircei.
Dar nimic nu arata mai bine deosebirea intre « price-
pere *, desfacuta dela inIelesul primitiv latin 9i adusa
in acela al gandirii 9i, adaug, mai ales al experienlei,
deck o altà formula de intrebuintare curenta: aceea
care exprima acea experienIa pe care Italienii 9tiu s'o
imbrace 9i in forma bazlie a « cotoiului oparit, care se
teme 0 de apa rece 0, expresia : « tot palitul este pri-

ceput )).
Un om « priceput * prin multele greutaIi pe care le-a
invins, prin multele suferinIe pe care le-a inghicit, prin
multele restri9ti pe care le-a biruit, un « om de inleles *,
cu care poll vorbi 0 de lucruri pe care nu le §tie 91 de
lucruri pe care le vezi intr'un fel 0 el 'Ana' atunci le-a
vAzut altfel 0 cu toate acestea el este simlitor la argu-
mentele ce aduci, un « om inTelept >>, la capgtul expe-
riencei vieIii sale 0 0iind sâ comunice prin vorbe « inte-
epte # tezaurul de inIelepciune pe care 1-a adunat, iatAl
icoana, 0 in acest domeniu, a Românului de veche obfir0e
0 de fericità permanenVa echilibratd.
31 Julie.
XX
« DOMNI* SI a IMPARATb
In urmarirea elementelor din care se cuprinde sufletul

poporului romanesc, acela dela care in fond vine toata
istoria noastra si care este in stare oricand sa modifice,
printr'o decizie tacuta, dar statornica, orice idei si hold-
riri ale noastre, am ajuns la cloud idei politice care se cer
si ele lamurite.
Amandoua privesc autoritatea suprema in Stat, auto-
ritate pe care o consider din cloud puncte de vedere deo-
sebite si pe care le poate in-celege cineva numai dupa o
mirth calatorie istorica de-a lungul secolelor, mergand
chiar foarte departe, fiindca numai acolo In fund se
gaseste lamurirea de care avem nevoie.
Acum vreo cincizeci, saizeci de ani, a fost o mare
mandrie la noi, &and Carol I, care se intitulase la inceput
# Domn al Romanilor *, ceea ce a fost considerat la Viena
si Budapesta ca un fel de proclamaIie iredentista, inlele-
gandu-se prin aceasta # Domn al tuturor Romanilor *: al
celor liberi si al celor cari trebuiau sa devina liberi, daca
nu prin el, cel pulin, cum a dat soarta binevoitoare,
supt urmasul lui, si care pe urma a trebuit a se numeasck
supt aceasta banuitoare presiune din strainatate, # Domn

al Romaniei* singure, §i-a luat, cu invoirea Corpurilor
Legiuitoare, §i ele foarte bucurbase ea indeplinesc o caldu,
masa' §i veehe dorinta a Suveranului, titlul nou de (( Rege *.
(( Rege * este un neologism, pe care 1-am Imprumutat
din limba latina, prin canalul italian, Intr'un moment
oarecare din secolul al XIX-Iea.
Stramo§ii nowi mai Indepartati aveau insa pentru
Rege, cuvant de origine slava, pe care insa noi
1-am fi putut 'Astra, cu gandul §i la altii deck cei cari
ni 1-au transmis, fiindca el nu face altceva deck amin-
te§te pe unul din cei mai stralucitori intre stapanitorii
Apusului, un cuceritor §i dominator de neamuri, care,
de-a lungul Dunarii, prin biruinti asupra tuturor paga-
nilor, §i Saxoni §i Avari §i Slavi, ajunsese cu stapanirea
pana la portile Ardealului, nu fara a influenta §i asupra
regiunilor mai indepartate, fiindca el era §i §eful cato-
licismului luptator Impotriva Intregii págiinAtali, Carol
cel Mare , titlul de (( Craiu *.
Au rnai Incercat unii, supt influenta greceasca, sa
Inlocuiasca acest nume de # Craiu * prin acela de (< Riga *,
cum este 0 numele personal al poetului libertatii elenice,
martir al acestei cause, Rigas din Vele§tin, de fapt Roman
de obar§ie.
Cand deputatii Camerei §i Senatului, intre cari era §i
vechiul republican Rosetti, s'au prezintat inaintea celui
care fusese pang atunci numai (( Alteta Sa Serenisima,
Domnul Romaniei *, in traducere franceza 4 Prince
régnant *, pentru a-i anunta aceasta schimbare, menita
sa-linalle, cum se credea ap de mull1 deci cand s'a coman.
I bonn4I 9 $1 9 iMPARATI 9 141
dat coroana de olel din tunurile dela Plevna, pentru birui-

torul dela Grivila, 0 coroneta de aur, pentru atAt de
inzestrata sufletwe Regina Elisabeta, and au defilat,
in acea neuitata zi de 10 Mai, carele alegorice, repre-
zentând toate breslele 0 toate indeletnicirile inaintea
parechii acum regale, s'a crezut ca poporul românesc
a facut cine §tie ce pas inainte, sau cd a câpatat in dome-
niul recunowerii celorlalte State o situaIie ou totul
superioara. Si cu cfità nerabdare nu se wepta recunoa-
terea regalitaiii de dare cei cari uneori au cam intAr-
ziat-o, legAnd acest act diplomatic de satisfacerea unor
anumite interese !
Dar <( Domn * insemna pentru Românii din timpurile
rnai vechi, daca nu pentru cei carili uitasera concepIiile
fundamentale, pe la jumatatea secolului al XIX-lea,
autoritatea suprema.
Si aceasta autoritate supreind, de o independen0
absoluta, putfind sa se intinda asupra tuturor membrilor
ace1uia0 popor, daca imprejurarile o ingaduiau, era de
caracter imperial.
Imparalia 0 Imparatul n'au fost uitate niciodata de
poporul românesc.
Vechii regi nu erau, de altfel, ca toata regalitatea
din Sud-Estul Europei, altceva deck reprezentanIii in
aceste locuri pe jumatate barbare ai acelei mari regali-
tali orientale, care, 0 in Babilonia, 0 in Asiria, si in Egipt,
si in Asia Mica, 9i la Sciiii cari au imprumutat-o 0 trans-
mis-o Tracilor 9i Ilirilor, nu este altceva deck demnitatea
imperiala, infali§find o religie menita sa se intinda asupra
tuturor pariilor lumii.
142 SFATURI lbE INTUNEREC
Roma ne-a adus o alta formä a acestei Imparalii,

care vine din transrnisia mai departe, prin Alexandru-
cel-Mare, a acestei concepIii sacre, de caracter mondial,
a Imperiului.
Niciodatà regii cari apar mai tarziu, in evul rnediu,
n'au crezut ea aceasta poate fi o situalie perrnanentà, ci,
traind in autonomie populara, ei au visat totdeauna
ceva mult superior acestei forme modeste, cu credinIa
ca totu9i ceasul impArAtesc va sosi.
Impara-cii BizanIului au fost pentru ai no9tri numai
continuarea celorlalli Irnparacci, ai Romei apusene, indi-
ferent de faptul ca acest Imperiu, care a atins de atAtea
ori Dundrea 9i. care a pAtruns 9i pina la Carpa-ci, n'a
insemnat de fapt o stOpânire permanentd. Cand Turcii
s'au a9ezat la Constantinopol, ei erau Jrnpgra 1i, pentruca
se gaseau in cetatea impardteased 9i pentruca misterul
trecuse asupra lor.
Cand vulturul cu douO capete a fost In sterna Austriei
sau in cea, ortodoxd 9i asiaticd, a Moscovei, atunci Irnpà-
ratul de acolo a rno9tenit, In con9tiinIa poporului roman,
ceva din drepturile pe care ImparaIii Romei vechi sau
noi le avuser6 fire9te faIà de aceste locuri 9i fard de
acest neam.
De aici, 9i. nu dintr'o inchinare fa0 de strainatate,
a rezultat credirga, dovedita In at:A-tea imprejurOri, mai
ales in ce prive9te pe Imp AraIii dela Viena, a atfitor
milioane din poporul nostru, pAnd 9i la incercarea su-
prernO In Mare le Rfizboiu, In care Rorninii nu erau alt-
ceva deck victirne designate ale urii oligarhiei ungu-
re9ti.
4 DOMNI $1 s IMPARATI I 143
In Roma veche cuvantul de « imperator * se Intre-

buinta rar, numai in anumite ocazii solemne, sau pe
inscriptii 0 monede.
In limbagiul obi9nuit, pentru a nu i se zice efului Sta-
tului o rege *, ceea ce amintea vremea dinaintea repu-
blicei, care era, de fapt, stapanirea regilor etrusci, cuvan-
tul care se intalnwe necontenit este, pe langa mai vechiul
o princeps *, acela de o dominus *.
Din o dominus * a venit 4 Domn * al nostru. In vieata
poporului romanesc nu s'a intamplat nimic care sa
ingadue a fixa o deosebire intre vremea o imparateasca * 0
vremea 4 domneasca » ; nu putem gasi ceva care, in afara
de aceasta tràditie, ce s'a intins peste aproape cloud mii de
ani, sa fi adus scoaterea la lumina a cuvantului de
o Domn*.
Poate fi cineva rege, poate fi ceea ce se nume,te, in
Apus, print sau duce, mare duce, cneaz, pentru unii
dintre stapfinitorii balcanici, actiunea lui de stapanire
este a Domniei. El o domne§te *. Cuvantul bastard de
0 domnitor *, care s'a intrebuintat, cu pretentie, in cursul
secolului al XIX-lea, mai ales dela Cuza-Voda Inainte,
cautand a fixa o deosebire intre vremurile vechi, care
in ultima lor faza erau fanariote, sau legate de Regu-
lamentul Organic, uitandu-se ca 4 Domni * au fost 0
Stefan-cel-Mare 0 Mihai Vittazul, era iscodit pentru a da
o forma corespunzatoare acelui 4 prince regnant *, titlu
pe care 1-a afectionat 0 Alexandru Ioan I 0 Carol I.
Nu s'a zis de obiceiu ca un stapanitor cu titlul imperial
o imparate§te *, dar in limbagiul obipuit se vorbe§te de
mere o domne§ti *, ceea ce inseamna cea mai buna cate-
gorie de mere, 0 u9i1e prin care din biserica se trece in

altar, sunt u0le a impkate0i ».
Se vede foarte bine cum, 0 de o parte §i de partea
cealalta, gradul suprem poate fi exprimat qi printr'un
cuvânt §i prin cuvfintul celalt.
Este un proces care se observa, de altminteri, la un
popor supt multe raporturi inrudit cu noi, cum este cel
albanez, unde, fkä ca actualul Suveran sa poatâ avea
pretemia, pe un teritoriu restrfins 0 cu o populwcie nu
prea numeroasà, de a aspira la Impkkie, numele pe
care 0 I-a luat este acela de a mbret *, care nu este alt-
ceva deck, tard vocalele deschise ce se intAlnesc de
dourt oH in cuvântul de Impkat, derivarea din acela0
termen de imperator.
Aici, pentru curiozitate, o observaIie in ceea ce prive0e

un cuvfint, care nu s'ar putea cuprinde in aceasta privire.
Noi zicem 4 imparku* pentru a ornupr », ceea ce pen-
tru Francezi este a la luette* ; de fapt nu este vorba
deck de vAlul palatului, 0 a imparku§* este pentru
a pkku§*, prin urmare iat'a un cuvânt, care trebue
exclus din grupul care mai cuprinde: a imparâteasä *,
corespunzkor a Doamnei *, a imparkird D, corespunzator
domniIei, a impkkie *, corespunzkor Domniei.
Astfel, cu &ma cuvinte, noViunea suprema in Stat,
pastratà din veac in veac, nu avea nevoie de nicio schim-
bare pentru a insemna o fazgi nougt, cu aspiralii mai inalte,
in vieqa poporului românesc.
i, astilzi, and Begele a domne0e * pe tot cuprinsul
provinciilor care au cunoscut all,i Imparqi, acolo rega-
g DmiNI $1 4 1MPARATI g 145
litatea lui intrri dela sine, in cuprinsul acelui cuvfint de

imparat, pe care poporul 11 p6streaza Inca, iar in fundul
gandului celor dela noi, §i in momentele cele mai impu-
nátoare 9i mai pline de strdlucire, Regele este totu0 un
Domn, ceea ce i-ar da dreptul poate din când in and
§i la ceva mai mult ci la ceva mai pircin deck ce prevede
Constitulia, pe care, acum cAtava vreme, noi am modi-
ficat-o pe linii apusene, care nu sunt intru toate acelea
ale tradiIiei noastre politice.
13 August.
XXI
«RAZBOIUL* SI u PACEA* IN SUFLETUL

POPORULUI ROMAN
Intr'o vreme &and din nou, ca in vremea sfa§ierilor

intre triburi §i. a unor navaliri barbare, care, ori§icum,
ucideau mai puIini oameni, cu mijloace de lupta mai
pulin expeditive, fiecarui membru al unei nqiuni i se &à
invaratura sa se pregateasca pentru exterminarea, clack'
se poate totalà, a alteia sau a cat mai multe, cand edu-
calia (c energetica D incepe din copilarie, &And viitorului
luptator toate mijloacele trebuitoare ca sa ajunga la o
victorie a violenlei, care ar fi singurul scop al vieIii, e
bine sa se caute in adancurile psihologiilor nalionale
ceea ce poate sa arate gandul care, pe vremuri, inaintea
teribilei noastre civilizalii tehnice, era in sufletele ace-
lora dela cari venim noi cu Incredinlarea neroada ca
in toate privinIile suntem mai sus, daca nu §i mai
buni, decat dan§ii.
In ce prive§te razboiul, fiecare nalie are concepIii ce yin
§i din trecutul ei cel mai indepartat, care lasa acele sedi-
mente peste care cladesc apoi veacurile urmatoare.
RAZDOIUL ) §I PACEA* IN SUFLETUL POPORULUI ROMAN 147
Cine a Inceput prin razboiu, eine pe razboiu a bite-

meiat societatea 0 a cladit Statul nu se va putea desparci
niciodata, orice religie ar primi, orice civilizalie ar adopta
0 desvolta chiar, de aceasta amintire, prefacuta in in-
stincte.
Doua mari lumi nalionale de astazi o invedereaza: cea

germana 0 cea engleza.
Germanii au aparut luptand. Acum cateva zile, s'a
sarbatorit In Germania nu §tiu ce aniversare a primei
afirmari de civilizaIie, de civilizaIie originala. Aceasta
socoteala nu s'ar potrivi cu aceea, mult mai modesta,
pe care o facea, acuma cateva decenii, un ap de mare
istoric ca Lamprecht, care era totu0 un calduros na-cio-
nahst german. Dar comemorarea primei lupte germane
pe care o cunowe istoria ar trimete de sigur la o data
foarte adanca. Din acest 9ir de lupte, In care biruinIa
e amestecath cu infrangerea, a ramas la poporul acesta
convingerea, mai mult: simIul, ca e fficut ca sa domine
lumea. Imi amintesc cazul, de acuma vreo treizeci de
ani, al Germanului din Macedonia care facuse o calcare
de lege 0 care, mult inainte de cartea d-lui Hitler, fugea
pe acoperipri, declarand ca in ruptul capului nu se poate
lasa prins, el ffind un German.
i, pe de alta parte, cum, peste vechiul fond celtic,
Englezul reprezinta cucerirea anglo-saxona 0 epopeea
maritima a Normanzilor, de sigur ca de acolo vine avail-
tul care a dus aceasta extraordinara rassa de neinfranta
voini,a peste toate marile, pe Iermurile tuturor conti-
nentelor, unde vechii nascirci ai pamantului au un fel
148 5FATURI PE INTUNEREC
de sfanta datotie de a se supune navalitorului, de a-1

asculta i servi, de a munci pentru dansul.
A§a fiind, nu numai ca astfel de oameni au un cuvant
al lor pentru razboiu, dar acest cuvant ie0t dintre buzele
a menintatoare a fost prima de al%ii, de rassele mai slabe,
care au fost atacate i puse in genunchi de bandele lup-
tatoare pe uscat 0 de temuIii pira/i ai marilor. Astfel,
la rassa din care 0 noi facem parte vechiul cuvant latin,
roman, de bellum a disparut cu desavar0re, dupa ce
rasunase invingator, i vom reveni asupra acestui
frumos cuvant stramo§esc pe campiile de lupta ale
trei continente. In Mc s'a impus, cu groaza ciocnirilor
barbare, daca nu krieg, pe care 1-au preferat noii Ger-
mani, vechiul war, pastrat in limba engleza, din care, cu
fonetica gala, s'au facut guerre §i guerra, la F'rancezi §i
la Italieni, la Iberici de asemenea.
Una din dovezile ca la noi nu se poate atribui un mare
rol stapanirii germane, care a fost numai de lagar, 0 nu
de Stat earmuitor, e ca in latinitatea noastra rasari-
teana, pe unde au trecut atatea semiricii de acestea,
n'avem pentru razboiu ceva care sa vie din limba lor.
Altfel a fost cu Slavii, dela cari am luat acest cuvant
de rdzboiu, pe care, in vremea and cautam, copilare0e,
a ne latiniza cat mai mult ca forma, am voit sa-1 inlocuim
cu caraghioasa crealiune pe care limba a raspins-o indata,
cu toata favorizarea oficiala, de resbel, in care ni placea
sa recunoa§tem pe romanul bellum.
Am zis, deci, dupa Slavi razboiu 0, de0 Neculce are
cuviintul de nepace o pentru starea de lucruri in vreme
de razboiu. Alci continuatori in Sud-Estul Europei ai
i RAZBOIUL * 51 i PACEA I IN SUPLETUL POPORULUI ROMAN 149
vechilor civilizqii clasice, Grecii, n'au facut aceasta.

De0 au parasit din vocabularul clasic cuvintele pentru
apa, pane, vin, cal 0 a§a mai departe, ei nu s'au desparIit
de cuvantul elenic pentru rasboiu: polemos.
Aceasta ne indeamna la unele refleciii, in care se poate
amesteca 9i acea parte din cuvintele care sant in legatura
cu o agemenea acliune.
La Greci, de sigur in mare parte urma0 ai Elinilor de
odinioara, n'a fost o cucerire slava. Triburi de aceasta
rassa s'au strecurat pe incetul ori au fost colonizate de
Imperiul de Rasárit, care continua pe cel roman. A lip-
sit ciocnirea cu un grup de oameni stand o bucata de
vreme in faIa celuilalt, strainul aducand cu el iniiiativa,
lucrul nou, care se cere numai cu numele pe care-I aduce
acela. De aici conservarea lui # polemos *. .
Ca §i la Romanicii din Apus, noi am avut a face cu

elemente straine, du0nane, vrajma9e, alcatuite in banda,
care ne-au impus pentru aceasta framântare sfingeroasa
cuvantul lor.
Dufman e un termin de origine turanica, vrdjmaf (in
legatura cu vrajba), un nume care vine dela Slavi. Noi
n'avem cu ce numi o sama de oameni venili contra noa-
stra. Acest contra e un neologism; impotrivd 0 protivnic
sant iara0 numiri slave. E foarte interesant pentru blan-
dela sufleteasca a poporului nostru ca din contra latin,
pe care noi nu 1-am pierdut, s'a facut acel care, care
inseamna, nu pornire inimicd asupra cuiva, ci indrep-
tare prieteneasca spre dansul.
N'am avut un Stat, dupa ce ne-a parasit §i Roma
Apusului 0 Roma Rasaritului, in mijlocul roirii tuturor
popoarelor 0 uneori, nu supt apasarea lor, fiindcd nici

ele n'aveau Stat, dar cu datoria de a ne rascumpOra
dela dfinsele, hrOnindu-le 0 facându-le daruri. Neavând
Statul, cu politica lui de ambilie 0 de cucerire, 6 cuce-
rire 0, dela conquérir, e un cuvânt nou, facut supt in-
fluenla lui cucernic, care inseamnO cu totul altceva ,
noi n'am avut tendinla rOzboiului, prin urmare nici
nevoia a-1 numi.
Dar aceasta nu inseamnO a n'am voit, 9tiut 9i putut
rezista. De fapt, toatà istoria noastrk admirabild pentru
cine o incelege, nu e altceva deck epopeea, nu plan-
gerea liricä, de doind, hora 0 alte danIuri dovedind pute-
rea temperamentului luptatorilor , epopeea unei rezis-
tenIe mai mult deck milenare.
In acest timp, contra oricui, eaci nu ne-am inspdi-
mdntat, cuvânt latin, dela expavimentare , de numOrul
§i de puterea nimOnui §i am Tinut drept steagul contra
oricarui ndvdlitor , <( navalirea)>, netvala sunt cuvinte
slave , noi am dat lupta, am luptat. Din ace1a0 fond
comun Francezii au lutte qi Italienii lotta, dar mi se pare
ca este o deosebire, sensul cuvântului românesc fiind
mai pirvin individual 9i insemnfind o aqiune cu mult
mai serioask Lupand ca luptdtor, cuvânt derivat care
e la ceilalli Latini cu acela0 inIeles, noi am putut bate
pe adversari, in bdtaile ce le-am avut cu d'an0i. Daca
bate-ilia e nou, din secolul al XVIII-lea, a bate are la noi
o intindere foarte largá: ca 0 la ceilalIi, se bat snopi,
dar 0 cânii bat :
I-auzi, mama, cânii bat,
Pelitorii intra 'n sat,
RAZBOIUL s $1 PACEA s IN SUFLETUL POPORULUI ROMAN 1E4
pentrucá latratul lor, numai noi am pastrat pe la tinul

latrare, 0 din cauza insemnatalii vielii pastore§ti la
Români, e ceva agresiv, pornit spre atac contra celui
ce amenin0 sau pAtrunde.
Am putut 0 irwinge, fiind irwingatori. Cuvântul e latin,
iar cel slavon, strecurat alaturi, 9i nu numai prin litera-
tura, a birui, reproduce firea exploatatoare a barbarului,
fiinda inseamnfi a lua birul dela cel care nu s'a putut
impotrivi in lupta. Am putut infrange, alt cuvânt latin,
aruia nu-i corespunde nimic in celelalte limbi romanice,
care nu vine dela /rein, «frau»,
en/reindre francez,
neavand de loc sensul de triumf asupra dupnanului.
Irwingator, 4 infrângator >>, iar .supus, dela subponere,
(( a pune dedesupt *, e activ, pe and Latinii apuseni
au sujet, assujettir, soggetto, dela subiacere, (( a zacea de-
desupt *, pasiv. i peste mai mult deck un neam, care
a isprdvit pierzandu-se apoi in mijlocul nostru, am
domnit, ca domni.
Am fost 0 inyinfi. Prin infrângerea suferitg, noi
am fost suparqi 0 asuprig. Amândouâ cuvintele, venite
dela Romani, au schimbAri de inIeles foarte carac-
teristice, care se intAmpina numai la noi. Nici intr'o
altà limba romanica tristela, jalea nu se roste§te
printr'un termin care sa insemne o luptà pierdutd, o
sforIare zdrobità, cum e acest suparat, din superatus.
ii, iargqi, asuprirea, de aceea0 origine, din acela§i
cuvânt in legaturà cu razboiul nenorocit, ni se inta-
li§eazA ca rezultatul acestui singur nenoroc in lupta
cu duvnanul.
Dar am fost 9i doritori de pace.

Era ao de mare lucru 4 pacea romang 0, dfind tuturor
neamurilor putin-ca de a lucra, de a folosi 0 de a se ferici,
hick cuvântul a trecut In toate limbile ce yin din graiul
latin. Niciuna n'a luat ceva dela Frieden al Germanilor,
iar, in partea noastra, dela mir al Slavilor, a lovi la
mir poate fi In leg6turA mai curfind cu InIelesul biseri-
cesc, iar rarul, provincialul mir,,Fag, pentru pace, e un
dublu bastard, slay 0 unguresc , ci prin Normanzii
francezi, pax a trecut in peace al Englezilor. i totu0
la acqti aprigi ràzboinici pacea era destul de preluith
pentru a fi introdusa in numele glorioase ale efilor 9i
regilor, dela Friedreich-Frederic §i dela Frieda la Mi-
roslav, # gloria pkii #, la Miroliub, <( iubitor de pace 0,
0 la Dragomir, cu acela0 inIeles.
Sfinlità 0 de spiritul de caritate al cre§tinismului,
pacea a intrat in comoara morala de cApetenie a tuturor
naliunilor. Ea se intinde la noi in toate domeniile. Dela
&Ansa pleaca a sum6 de cuvinte, necontenit intrebuin-
%ate. S'a adaus 0 un sufix slay in papic. Impacdm, cuvfint
popular, pe cand la Francezi # pacificarea 0 e exprimata
printr'un neologism. Impdciuim, ceea ce Inseamnà numai
pregAtirea impdcdrii. Cunoa§tem cuvinte 0 atitudini de
impdciuitori.
Inainte de a càpgta, prin imitarea instituliilor revolu-
lionare din Apus, judecatori de pace, sarcina de a linea
pacea satelor, in care se marginea cea mai veche vieard
a noastrá, era incredinIatà acelor (c oameni buni 0 ba-
trfini 0, senatorii a§ezdrilor romane, in care era ceva din
maiestatea bArboOlor pArimi ai strabunei Rome, când
I RAZBOIUL $1 PACEA* IN SUFLETUL POPORULUI ROMAN 153
Galii n'avalitori s'au gasit, impresiona-ci, inaintea simplei

§i solemnei lor adunari. Cu ace§ti facatori de pace n'am
avut nevoie, veacuri intregi, f impacându-se * oamenii
intre din9ii, # plAtinduli* sau # iertânduli * pacatele §i
gre§elile, de prescripIiile pedepsitoare, de cele mai multe
ori adaugind nedreptatea legii la nedreptatea faptului,
din codurile de imprumut.
27 August.
XXII
u DATORIA » IN CONCEPTIA POPORULUI NOSTRU
Acuma poate doua sute de ani, aparea in tipografia

Mitropoliei din Bucure§ti cea de-a doua carte de filo-
sofie care s'a invrednicit de cinstea tiparului, cea din-
tfiiu fiind u Divanul », Sfatul dintre Intelept 0 Lume al
lui Dimitrie Cantemir. Cel dintai dintre Domnii pe cari-i
numim u Fanarioti », rupandu-i far% drept, 0 far& folos
pentru noi, din legatura cu vechii noWi stapanitori,
Nicolae Mnvrocordat, om de inalta gandire 0 Insufletit
de dorinta indreptarilor, a reformelor, scotea la iveala
ce putuse aduna in tont& tinereta sa din cartile anti-
chitatii elenice 0, imitand pe Cicerone el insu0, &kin
astfel indreptari de purtare in vienca, intituland aceasta
prelucrare, pe care tot el a invrednicit-o 0 de a doua
ediIie, cu traducere latina de invatatul Sas bra§ovean
tefan Bergler, 4 despre datorii ».
Ap talmacim noi acest titlu, caci o forma romaneasca
nu s'a dat niciodata. Cautand cuvantul care sa-i imbrace
ideea, Nicolae-Voda gasise in tezaurul clasicitaiii grece9ti
numai pe acela elin de u peri kathikonton », adeca, de fapt,
numai u despre cele ce se cuvin ». Era deci la Grecii de
I DATORIA IN CONCEPTIA POPORULUI NOSTRU 165
odinioara lipsa unui termen care sa insemne datoria

morala. Felul de a gandi al acestor oameni cari sant de
fapt creatorii moralei sau, cum ziceau ei, ai a eticei *
corespunde astfel cu al poporului nostru, la care, de
altminterea, ca 0 la ace§ti Elini, datoria aceasta morala
se confunda cu inalta o cuviinIa *, cu potrivirea, con-
venienIa intre ce facem i ce intra in nobila noliune a
frumuselii. Cicerone, din partea sa, avand a vorbi
despre cea mai bur& acomodare a faptelor noastre cu
interesele §i cerirrçile altora §i cu necesitaIile societaiii
in care traia, intrebuincase expresia de <officia *, care,
in cel mai vechiu inIeles al ei, nu poate sa insemne deck
# ceea ce facem fala de altii*.
Deci, la cei vechi, intemeietorii civiliza.ciei care este
cea de astazi in partea ei cea mai solida i cea mai
umana, cuvantul de # datorie * nu exista. N'am putut
sa-1 mo§tenim deci dela stramo§ii romani, de 0 ori-
ginea cuvantului nostru, dela o a da *, vine dela dan§ii,
§i chiar noliunea unei datorii sociale e de acolo.
E de observat i aceea ea la popoarele care pleaca
dela aceia§i inainta0 ti mo§tenesc acela§i fel de a gandi
§i de a simli nu se. intalne§te un termin asemenea cu al
nostru. Francezii zic, dar numai in domeniul afacerilor,
e dette *, din o debita *, i Italienii 4 debito *; noi avem
# dator *, pe langa o datorie *, pe cand la dan§ii au tre-
buit a se caute mai tarziu expresii noi, savante.
Ca0 la ceilaiçi Romanici, 0 la Romani punctul de ple-
care n'a fost sufletesc i inalt, ci material 0 practic.
E vorba de transacIiile dintre oameni, de afacerile in-
cheiate intre dan§ii. <<Dai * cuiva o suma sau un lucru,
el are * datoria )) de a le inapoia, cu sau fara ce numim

noi * dobfinda )), cuvant in care un imprumut slavon
se a§terne probabil peste un latinesc * debenda », cum
astfel de amestecuri se intalnesc, de altfel, §i pentru
cfitiva alIi termini. * Datornic )) e o formalie mai tarzie,
supt aceea9i inraurire slava, sufixul fiind strain ; ter-
.
rnenul a trebuit sa se alcatuiasca intr'o vreme mai inain-
tata a judecatilor. Francezii au *créance* .,i 4 creancier »
pentru ce numim noi azi, dupa franIuze§te, *credit* 0
(( creditor », dar se va fi spus pe vremuri, cu acest inIeles:
* credinta * ca in * a da in credinta » §i * a incredinia ».
Adaug ca banul imprumutat se chiama numai la Romani
cu un cuvfint, * capete », care a stat inaintea acelui mo-
dern, de (( capital )), pastrat la morul francez, in forma
cea veche, numai in ce prive§te inzestrarea de vite a
unei mo§ii: *cheptel )).
Aceasta relativa boga/ie de termini privitori la ase-
menea legaturi are o mare insemnatate pentru incepu-
turile poporului nostru pe care atalia straini le imba-
leaza cu o nesaturata ura §i unii dintre ai no§tri, ca sa
se arate * obiectivi )), cred ca trebue, ca *sant datori »,
sa li bata in strung. Din trunchiul roman, a§a de
puternic, noi n'am rasárit ca o ramura sociala singu-
rateca, ci toate clasele societatii romane au fost dela
inceput reprezintate, din bielpg reprezintate, la noi.
Este deci la poporul pe care anume consideratii super-
ficiale sau interesate 11 infatii§eaza ca neapt pentru co-
mertul, care a fost la noi, inaintea cuvantului acestuia
imprumutat, *negoI », al *negustorilor », cari fac * ne-
gustorie )), un capitalism.
DATORIAi tN CONCEPTIA POPORULUI NOSTRU 157
Orice lucru din ordinua nutcri15 are insa, devreme

ori ba, urmari morale, precum orice lucru sufletesc
ajunge dela sine sa creeze §i in domeniul material. Cel
ce cheltuie§te *, cuvantul e insa strain, 0 se zicea
odinioara i <cheitat *, <cheiciug *, pe &and < dépense
gi spesa » la Francezi i Italieni sant din fondul latin,
cel ce <cheltuiete *, deci, din al sau se deprinde cu
o build -economie, dar pentru banul strain ce a (( impru-
mutat *, cuvant latin, da o socoteala mai de aproape,
mai cu C scumpatate» , scump
e * i ((ieften)> sant cu-
vinte straine, venite dela nego-cul pe linia Dunarii, cu
Greco-Slavii de pe malul celalt, pe and <( cher * francez
e 4 carus* i ieftinatatea, (( a bon marché*, dela (( mer-
catum*, pe care 1-am inlocuit cu < targul* slavon. Ceea
ce numim astazi a imprumut *, e luerul care se cere
inapoiat.
Instinctiv, omul simte Ca prime§te dela societate a§a
de mult, dela ingrijirile mamei pana la vorbele bune
ale atatora, pana la # inclatoririle * de tot felul, care nu
sant numai de bani, Incat 0 el, pentru aceste a capete *
de bunatate, e a dator* cu ceva. 4 Dobanda * pe care o
adauga e mai mare 0 mai mica dui:4 imbie19ugarea
sufletului fiecaruia.
La poporul românesc inçelesul acesta e foarte vechiu.
Cele dintai acte privitoare la afaceri arata respectul
pentru dreptul altuia, recunoscut chiar daca (( plata *,
in ve0nant slavon, in locul latinului 4 paga *, nu
se poate face, 9i datornicul se cere iertat *, in total sau
In parte, ori numai amanat *.
In desvoltarea sensului moral al datoriei poate fi si

o amintire remand, coborita in instinctul popular si
care facea ca, inainte de recenta demagogie a .3 conver-
siunilor *, cel mai bun # platnic* era laranul, cu toata
aparenta lui indiferen0, in materie de bani, din loculia:
4 atata paguba si dobanda *.
Dar, e fara indoialä, si o inraurire cresting, din (4 da-
toria * faIa de Dumnezeu si faIa de fraIii oameni. Asa de
frumos 10 arata marea sa datorie insa0 fa-VA de toli
credinciosii stralucitul Mitropolit Antim, In aceeasi vreme
cu Nicolae Mavrocordat, dar hranit nu de Platon, ci de
Hristos: <( Dar ce treaba are Vladica cu noi, de nu-si
cauta Vladicia lui, ci se amesteca Inteale noastre? De
n'ali stiut par& acum si de n'au fost nimeni sa va In-
vele *, spune el, in invaIaturile sale, data ca acum veli
sti ea' am treaba cu toIi oamenii cali sant In:Fara-Roma-
neasca, dela mic pana la mare, 0 pada la un copil de
00, afara din pagani si din ceea ce nu sant de o
lege cu noi. Caci in seama mea v'au dat stapanul Hristos,
sa VA' pasc sufleteste ca pre niste oi cuvantatoare, si de gatul
mieu spanzura sufletele voastre, si dela mine va sa ceara
pre toct, iar nu dela allii, pana and va voiu fi pastor *.
Nu numai un Mitropolit, dar si fiecare din noi <4 are

treaba cu toli oamenii din Tara-Romfineasca *, si 'Ana
la cel din urma, In masura marimii lui trupesti 0 sufle-
testi, si (( de gatul fiecaruia spanzura *, mai mult sau
mai pulin, sufletele tuturora.
Aceasta este insa cea mai Inalta noliune a datoriei.
28 August.
XXIII
INTELESUL CUVANTULUI DE «TiRA*
Intre cuvintele de care se leaga mai multa gandire

0 simlire romaneasca, in jurul carora se gramade0e
mai mult instinct 0 mai multa iubire fireasca astazi 0
mai multe amintiri de trecut, e # -carat
De origine latina, terminul se deosebe0e la noi, ca
In Ieles, de acela pe care 1-a avut in limba stramo01or
0 1-a pastrat in acelea ale popoarelor care pleaca dela
dan0i. # Terra * era pentru Romani numai ceea ce nu-
mim « parnantul*, dupa latinul <4 pavimentum* ceea ce
inseamna #pavat *, adeca drum de piatra, 4 psea *, ceea
ce dovede0e cat de mult sant legate inceputurile noastre
nu numai de o vieala mult mai ridicata deck a unor
simpli larani sau a unei adunaturi oearecare, culasa
intamplator, ci de a osta01or Imperiului, acei # veterani*
parte din inainta0i no0ri, al caror nume a ajuns A fie
la noi al oricaror 4 batrâni *. Era Tara-mama, 4 Terra
mater*, a carii cprana *, u Ierna * am pastrat-o in
comoara celor mai scumpe ciivinte ale noastre.
Romanii nu aveau inlelegerea unei lumi imparIite pe
neamuri. Ei purtau un nume care nu venea dela ceea ce
cuprindem, cum se va vedea, in numele de lari, ci dela

o singura cetate. Ei erau deci 6 Ro mani *, cum altii
erau Neapolitani sau Siracusani. Italia, odinioara Vi-
talia, n'a fost un termin intrebuintk, la inceput, ca sa
numeasca peninsula intreaga, careia nici nu-i trebuia o
nomenclatura, ingradirile acestea geografice precise ne-
fiind in cugetul acelor vremuri o necesitate : s'a crezut, si se
crede si. acum, fara temeiu, ea numele, din Vitelia (v. si al
Imparatului roman Vitellius), ar Insemng (( tam viteilor »,
dupa animalul-zeu, (( totemul *, la care se inchinau vechii
indigeni. Dincolo de aceasta Italie, al carii nume, ple-
&and dela o anume regiune din Sud, a trecut dela Greci
la Romanii ei 11100, nu erau deck cetki si teritorii
(al caror nume vine tot dela (( terra ))), in care Romanilor
nu li 'Asa peste masura ce natii se afla. Pe Eleni ii nu-
miau Greci dupa o populatie din Epir, cea dintai pe care
au gasit-o in calea lor, luptand cu Statul macedonean,
numit si el dupa un neam, ca si Tracii, impartiti in se-
min-Vile lor, ca si alte popoare de mai departe, dar ei
toti, afara de Greci, erau a barbari * si nicio tar& nu se
socotea legata de o natie, ca o creatiune si proprietate, un
drept al acelei natii. Fata de niciuna ei n'aveau in consti-
inta Mr sentimentul pe care-I are, ori de-1 marturiseste ori
ba, cine se atinge astazi de ce numim: Drept national,
unul din marile articole de crez ale vremii noastre. Ei
creiau, unde invingeau, o 4 provincie *, ceea ce inseamna
invingerea insasi, dar alt drept deck al sabiei.
Urmasii Romanilor, afara de Romani si de Romansii
din Alpi, au numit -Wile lor, nu dupa mostenirea romana,
ci dupa barbarii cari le-au cucerit si au izbutit sa-si
1NTELESUL CUVANTULUI DE . TARA. I 161
pAstreze 0 desvolte stapinirea. o Franla * e un nume

luat dela ntivalitorii, 0, o bucatfi de vreme, apilattorii
franci, de nalie germank adeca, dupfi Insemnarea dintii
a numelui: I Germanii liberi *, nesupu0 Romei. Tara s'a
chemat a§a, dar homrele ei sunt ale provinciei romane
de pfinã atunci, ale provinciei biserice§ti care a inlocuit-o
0 reprodus-o, 0 majoritatea locuitorilor nu sant
Germani, ci sau Celli 0 Liguri romanizali sau Ro-
mani go:14i dincolo de hotarele Italiei. Spania 10 atrage
numele dela vechii Hispani, dar IntrebuinIarea numelui
pentru intregul teritoriu e mai nouà, Spania de panA
atunci numindu-se dupti linuturi, Castilia, Aragonul,
Andalusia, dela Vandali, ca Fraina dela Franci. Numele
Portugaliei e dupà un simplu ora9, nume care s'a intins
asupra unui mic comitat creat de un cruciat francez, 0
numai pe urma el a ajuns al unei Vali. Italienii s'au
sinnit, veacuri Intregi, oameni ai districtului de origine.
Piemontezul dela c picior de munte *, fiind ca Podgo-
reanul nostru, care zice acela0 lucru In douâ cuvinte
slavone, i numai pe alocurea amintinduli, prin memoria
tenace a mulIimilor care se urmeaza pe acela0 loc,
vechii stapânitori, cari formau o 'la-Pune deosebita:
VeneTii, Tuscii sau Etruscii din Toscana.
Altfel e la noi. Dela inceput %am e un lucru mare 0
sfânt, legat de un grup de oameni carili tree mo9te-
nirea aceasta, menita sa fie iubita din toatà inima,
amestecata In toate gandurile, aparath cu toate puterile
0 stropith cu sudorile tuturor muncilor 9i cu sfingele
tuturor jertfelor. Can deosebire !Titre greoaiele cuvinte
materialiste de cterre, terra, tierra *, ale fraIilor no9tri,
0 aceasta spiritualisata, idealizata, Incalzita gar-à* a

noastra! # Zemlia * a Slavilor nu se ridica mult mai
sus, cum nici # chora * a Grecilor, de unde vine numele
Iaranului, # choriatis *. Iar ce semnifica <( Land * al Ger-
manilor din a lor Deutschland, sau din Welschland, care
e -Ora CelIilor vecini, apoi vine a Romanilor 0 Roma-
nicilor, se vedf din sensul cu care a trecut la Francezi
In dande *, unul din felurile cum se presinta, ca scoarIa
a globului, pamântul.
Lnmea e, la noi, impagita In (< Vali*, inlelesul primar
al cuviintului disparand, cum am spus, cu totul 0 fiind
Inlocuit prin 4 pamant *. Aceste rani nu se numesc dupa
Infali9area lor sau dupa amintirile istorice, ci dupa
neamul care se afla pe ele. Une ori, ca la allii, e vorba
de neamul care a cucerit 0 are stapfinirea, de unde
numirea de 4 Tara Ungureasca * la cei de dincoace de
munIi, 0 pentru Ardeal (tot a9a: Ungureni, din Mânecii
Ungureni, langa Manecii Pamanteni, unde u pamânt 0
s'a ridicat 0 el la inalIimea de (( sara *). Cu sufixul # esc *
se zice: Tara Ruseasca, Tara Le9easca, Tara Sarbeasca
(0 pentru Bulgaria), Tara Turceasca, Tara Franceasca,
Tara NemIeasca. Dar se observa ca, pe lânga numele
strainului, e 0 acela al ba9tina9ului. Se intrebuinIeaza
Insa, !Ara <( -WA*, sufixul <cime*, care o cuprinde, ca in
Secuime (nu Tara Secuiasca), precum mahalalelor din
Moldova colonizate cu Munteni li se zicea (c Muntenime *.
Tara Romanilor e Tara Romfineasca. Oriunde nu e
atinsa de barbarii cuceritori, ea pastreaza acest nume.
In zadar s'a obiectat ca titlul de <( Domni a toata Tara-
Romaneasca *, purtat de primii 9efi de Stat ai no9tri,
INTELESTJL CUVANTULIJI DE I TARA I 163
cei din Argeg, nu face deck sa reproduca alte titluri

pentru alte State, din Balcani. E o asemanare, un semn
al timpului, nu e insa un imprumut. Aceasta o dovedegte
inIelesul cuvantului de Tara fara alta definiiie.
Pentru Romanul de peste munte, care-gi zice
Roman , pe cand Galo-Romanul gi-a zis Franc gi
Italianul de Nord « Lombard *, dupa stapani, gi aceasta
inseamna ea n'a iegit din dreptul salt mogtenit ca sa
intre in dreptul invingatorului , a veni dincolo de
munIi, e a merge in « Tara *. Aceasta nu din cauza titlu-
lui oficial, pe care nu-I cetegte gi nu 1-a invaIat in gcoala,
ci pentru cd a§a e scris in sufletul ski insugi. Odata era
« WA », imparIita doar dupa ape (Tara Oltului, cu Olteni,
Tara Barsei, cu Barsani) tot ce nu se supusese Inca, la
Nord de CarpaIi, subt sabia regelui de navalire al Ungu-
rilor. Mid navalirea acestora a atins gi braul munlilor,
oprindu-se prin puterea naturii ocrotitoare acolo, « Iara *
a fost dela aceasta linie in jos. Tot cora * e Tinutul
pana in Dunare pentru ciobanul mocan.
Astfel « Ora * Inseamna, fara niciun alt adaus, pamant
romanesc liber, in toata intinderea lui gi cu tot sacrul
drept care se cuprinde in el. 0 « Iara * ingustata prin
violenla strainului, care, astazi, dela sine s'a refacut in
vechile hotare prin acea elasticitate de spirit care e
unul din marile elemente ale vitalitaIii unui popor.
Si de aceea a 4 muri pentru lara * a fost cea mai inalta
datorie pentru generaliile care, aparand-o, au inchis
ochii inainte de vreme.
24 Septemvrie.
XXIV
t MANI* IN VECHIUL INTELES AL NATIEI

Taranii acestui neam, de cari ajung a vorbi dupA ce
s'a arätat ce a fost i este in gAndirea noastrA < Irara*, de
unde li vine numele, n'au putut fi, la inceput, o clasA
socialà, i voiu cauta sA ark cum a ajuns cuvAntul sA
aibA acest inceles 0 ce a putut sa se lege cu vremea de
inIelesul care, deci, s'a adaus mai tArziu numai.
Ca 0 grecescul 4 choriates *, dela 4 chora *, lard, ca 0
4 horanii * slavi, de cari e vorba in inscriplia de mormAnt
a viteazului Domn luptkor din Tara-RomAneasca, Radu-
VodA dela Afumali, # Idranii * nu pot sd fie deck locui-
torii rdpii, to# locuitorii Ikii. CuvAntul are deci ace1a0
inleles ca acela de RomAn, rostit la Munteni §i Ardeleni
4 RumAn *, pe and Moldovenii spun 4 RomAn * 0 # romA-
ne§te * 0 cuvAntul e scris a§a in Cartea de invkatura a
mitropolitului Moldovei Varlaam. Dar 0 4 Romfin* ca 0
4 'Oran o a ajuns sä insemne in principatul de Sud numai
Iâranul neliber, fArd pAmAnt, supus boierilor, pe and,
In Moldova, care a lost la inceput ( Tara RomAneasa
a Moldovei *, cum s'ar zice: Tara RomAneasca a Oltului
sau Tara RomAneasa a BArsei, c( Romfin *, e numai
MANI s IN VECHIUL INTELES AL NATIEI 166
omul neamului, 9i numai rareori s'a spus # a vorbi moldo-

vene§te *, in locul expresiei obi§nuite 4 a vorbi roma-
ne§te*.
# Taran * a putut sa inceapa a avea alt inIeles numai
&and s'a introdus pentru # mai marii *Orli, pentru ofru4-
ta0i * §i # dregatorii* ei, tot cuvinte de origine latina,
cuvântul bulgaresc de 4 boieri *, din # boliar *, # bolgar *,
ceea ce e ca §i # Bulgar *, §i # boierul*, de aceasta origine
bulgareasca, a inlocuit # jupanul*, mai vechiu, slay, dela
(< jupa *,cuvant pe care 1-au pastrat 0 Ungurii in ispdn
(de unde romanwe # fi§pan*, dela fo-isp an, # intaiul-
§pan*; cuvantul a ajuns a fi la Romani de intrebuirrpre
curenta 0 nume de familie).
Prin aceasta prezenra a boieriei la noi, unii, de peste
Dunare, dar 0 dela noi, dintre aceia cari, in loc de tova-
ra0a noastra cu Slavii, vorbesc de cucerirea §i stapanirea
noastra de catre ace§tia, ar fi dispu0 a crede ch. Bulgarii,
ca Stat, s'ar fi intins pfina in fundul Ardealului pe acest
mal stang al Dunarii 0 ca boierii no§tri ar veni, macar
ca nume, dela stapânirea boierilor din Tara Bulgareasca,
pe care noi am numit-o candva o cheie, a cheilor, §i,
pe urma, o Tara Sarbeasca, a Sarbilor.
Pentru a se inlatura aceasta parere, e de ajuns sa ne
gandim ca 0 Ru0i au boieri, far& a se putea spune ca
ei au trait supt stapanirea bulgareasca. Ba, din potriva,
Ru0i lui Sviatoslav, pe la anul 1000, s'au coborit in
Balcani, fiind chemali de Imperialii romani ai Bizan-
lului, s'au a9ezat la Silistra, ceea ce inseamna ca aveau
0 toata Dobrogea de astazi, prin care faceau legatura
Cu Chievul lor, 0 au ravnit chiar sa inlocuiasca pe Bul-
gari in ceea ce fusese Ora, acum invinsa si cucerita,

a acestora. In schimb, Sarbii, dintre cari o asa de mare
parte au stat, multa vreme, supt stapanire bulgäreasca,
din care s'au desfacut prin asezarea lor in legatura cu
Apusul, au alte capetenii cleat boierii. Deci a impru-
muta cuvantul de # boier o inseamna a fi fost in raport
cu Bulgarii boieri, iar nu a fi trait supt jugul kr.
Intre boier si acela care, nefiind boier, ramane sa fie
numai Iaran, cum era numai Roman, de unde acel sens
de -Oran neliber (a se compara cu inIelesul cuvantului
om, in deosebire de om ales, de om mai de sus, in expre-
siire : 4 a venit un om o, sau cand femeia zice: # a venit
omul mieu o ; tot asa la Rusi cu terminul de a crestin 0,
care inseamna cineva care nu e cleat crestin), legaturile
au fost multa vreme foarte bune, de solidaritate roma-
neasca desavarsita, ceea ce ne-a ajutat sä putem trdi
si rezista atatea veacuri Para sa fi avut stransa organi-
salie intaritoare a Statului. Cu boieri si cu Iarani
impreuna s'a intemeiat Domnia Tarii-Romanesti si apoi
si aceea a Moldovei, cu acei Maramuraseni la cari, cum
boieria care patrunsese 'Ana acolo, pe cale populara deci,
nu politica, saracise si scazuse ca insemnatate, orice Iaran
e in graiul de azi un # cinstit boier * si copiii lor sunt
# coconi o si # cocoane o, ca si ai boierimii de dincoace de
munIi sau ca si ai boierimii de Fagaras, cari yin din luarea
in stapanire si colonizarea Tarii Oltului, pana atunci
numai cu Iaranii ei, de Domnii munteni si de nobili-
mea lor.
Altfel a fost numai cand nevoia pentru mice locuitor
de a-si da banul, banul si nu o parte din averea
'MANI s iN VECHIUL INTELES AL NATIEI 167
sa in pamant §i vite pentru tributul, haraciul cuvenit

Sultanului, caruia i se inchinase Tara, a adus pe mulIi,
tot mai mulci, dintre locuitori sa-§i vanda pamantul, §i,
cum panAantul fara cel ce-1 munce§te n'are niciun pret
omul s'a vandut pe sine, §i, inTara-Romaneasca, 4Ruman*
a ajuns sa fie numai aceasta §i numai atata, pe &and in
Moldova laranul fara pantant se numea 4 vecin *, dupa
vecinul, omul venit de aiurea, care, a§ezandu-se pe un
pamant care nu era al lui, ajungea supus stapanului, in
condiIii pe care acesta avea interes, i izbutea, sa le faca
tot mai grele. Dela o vreme se vede la scriitorii munteni
incercal ea de a face ca 4 Roman* sali capete vechiul sens
onorabil, §i. astfel, dupa un cuvant adus din Polonia,
cronicarul Radu Popescu va spune Ca boierii Cantacu-
zini faceau pe sateni 4 podani* pe moOile lor.
Cand Moldovenii avura legaturi cu Muscalii, §i numai
atunci, cuvantul rusesc mujic, care de fapt inseamna
4 om *, s'a introdus, acela de Oran fiind, cand e vorba
de a se deosebi clasele, mai rar intrebuinIat deck acest
neologism.
Dela Nicolae Mavrocordat inainte, Domnii, deprin§i cu
vieala din Imperiul Otoman, in care, afara de Sultan,
puternicul e numai o apariIie trecatoare lard drept de
mo§tenire, §i grija stapanirii e la 4 saraci *, de unde,
la noi, expresia de 4 skaca raia *, data cu multa grija
in sama Domnilor, eautau sa Lea dreptate acestei 'call-
nimi fara avere, harnica §i asculfatoare, lama de intre-
buinIat contra ambiliei boierilor. De aici acel antago-
nism intre boieri §i 4 mujici* §i acea scadere de hileles
pentru insu§i cuvantul de 4 Oran*, care se intalne§te la
un Neculce, la un Mustea, nu si la un Nicolae Costin si,

iarasi, nu asa de pronunIat la Muscali.
La 1746, in curand vor fi clout(' sute de ani de atunci,
din indemnul unui Domn cu suflet nobil, Constantin
Mavrocordat, boierii lui munteni hoOrir5. (( ca a fi fraiii
nostri cei intru Hristos supt jugul robiei noastre nu iaste
alt phcat mai greu si mai mare *. InOrindu-se aceasth
iertare de (( rumânie * de cfitre Domnul reformator, peste
trei ani sà facea acelasi lucru, tot supt el, in Moldova,
in folosul acelor cfirora li se zice in actul < desrobirii *
numai (( oamenii sateni * faO de (( sthpanii satelor *. De
aici inainte apare in documente pentru a numi cantita-
tea de muncrt datoria de eine nu stà pe parnântul ski
numirea de 4 clacá * si pentru cei ce o datoresc, cuvântul
de (( clacasi *, # Oran* pastrfindu-se doar pe alAturea,
dar recomandindu-se acela de (( lAcuitor *, care cores-
punde vechiului inleles al terminului de (( Oran*.
A fi cOrani *, ai cOrii * cu tolii 'o cred ceva mai
bine deck a osebi pe 4 Orani*, f5gAduind, in numele lor,
altora o alth robie.
8 Octomvrie.
XXV
« DOMNIE » 1 « STAT »
Däruim a§a de mult astazi noliunii Statului, incat ne

inchipuim cd niciodata omenirea n'a putut sa aiba o
viea0 orânduità farà ca Statul de astàzi, cu ideea sa
abstractä §i cu funclionarii de cari se serve,te, sa nu fi
fost acolo pentru ca prin legile §i regulamentele sale s'à
puna la cale tot ce trebue unei societaji.
Cu toate acestea cuvfintul de Stat, pe care il intre-
buinOm atunci &And vorbim de evul mediu sau de anu-
mite momente chiar din istoria moderna, este cu totul
nepotrivit pentru felul de viea0, care se sprijirrà, nu pe
o ideologie, cum este cazul astazi, ci pe ni9te foarte vechi
tradiIii §i, inainte de toate, pe o viea-p locald foarte des-
voltatd. In evul mediu cuvfintul chiar de Stat nu exist5,
§i a§a a fost o bucatà de vreme 9i dupà ispravirea acestei
epoci, a§a de interesante in istoria omenirii, ci, cfind
zicern: Stat, a ceasta insemna pentru acea vreme cu
totul altceva. Erau « Statele », adecá deosebitele clase cu
drepturi politice, din care se compunea populaIia unei
%Mi.
State le acestea se adunau pentru a lua anumite masuri

in folosul societatii politice, 0 in afara de aceste <( State )),
cu hotarirea lor, putea sa existe o lume intreaga care,
din causa Imprejurarilor istorice, nu putea sa se ridice
la situalia aceasta de # State #.
Astfel, in ce prive9te pe Romanii din Ardeal, ei s'au
luptat o mullime de vreme ca sa fie recunosculi ca <( na-
liune », ceea ce pe vremea aceea insemna iar o situa-tie
legala de care ei nu se impartapau 0 prin urmare de a
figura 0 ei In randul acestor 4 State *.
# Stat *, in Mc de Regat, in franItize9te, # regne *, a
inceput sa se IntrebuinIeze abia supt influenta unor
anumite idei # filosofice )> dela sfar9itu1 secolului al
XVIII-lea, pe care lumea le-a Inteles cu greu, 9i numai
In cugetarea mai inalta s'a produs evolulia lor, pana
Inteatata, Incat au ajuns sa domine astazi Intreaga
vieaVa a societalilor politice. Se inIelege deci ca noi
n'am lost deck intre .cei din urma cari au primit ase-
menea conceplii venind din Apus, unde a fost vatra
acestor idei, 0 ca avem a face, in ce prive9te taria Sta-
tului roman de astazi, numai cu ceva care ne-a venit
prin Imprumut 0 In care noi n'am putu lace sa patrunda
nimic din desvoltarea noastra istorica proprie, ba n'am
putut a facem a9a hick sa se stabileasca o legatura,
folositoare vie-cii noastre, intre ce am mo9tenit in afara
de Stat 0 intre ce ne-a venit prin Stat.
In aceasta seara, dupa o introducere pe care am cre-

zut-o folositoare, ramane BA se arate cum am trait Inainte
de introducerea nqiunii de Stat 0 cum Statul acesta
*DOMNIE i $1 I STAT s 171
a patruns, nu in legislaiia noastra, in care nu este nicio

deosebire faIa de legislaIiile care au inspirat pe legiuitorii
no§tri, ci in insa9i corWiinIa poporului românesc.
Deosebirea aceasta este necesara, pentru a se vedea
care sant anume neajunsurile de care sufere Statul nostru
astazi 9i valoarea unor lucruri pe care le-am parasit prea
u§or, atunci &And aveam Inca atAt de mult nevoie de
dânsele.
Din vechiul Stat roman, din vechea 4 res publica *,
trecuta pe urma la forma imperiala, noi am pastrat ceva
care s'a coborit adânc in con§tiinla populara 9i a rasarit
mai tarziu in forma legala fara amestecul niciunei idei
abstracte din acelea care stapaneau Occidentul.
(c Statul* forma o unitate, care se sprijinea pe originea
comuna a locuitorilor de acolo. Pentru nevoile de apa-
rare, mai multe sate se puteau lega impreunä, supt o
autoritate mai mare deck a # oamenilor buni §i batrâni *,
aceea a # ducelui *, care, pe urma, s'a numit, cu un cuvânt
slay, voepod.
In fundul gfindului nostru a fost totdeauna ideea
suprema ca un numar oarecare de oameni a§ezaii pe un
pamânt determinat trebue sa fie # dominaIi*, sa aiba in
fruntea lor un # Domn*, prin care se inIelegea, cum am
aratat si altadata, Imparatul roman din Constantino-
pol, care era de fapt Imparat a toata lumea.
Putea sa se intinda peste noi prin cucerire puterea
unui rege al altui neam: alaturi de dânsul s'a pastrat
insa ceea ce forma cheagul permanent al vieIii noastre.
De aici vine forma # Domniei *. (< Domnul* nu este
legat de nicio prescriplie scrisa. El nu se gase§te in frun-
tea unei ierarhii de funclionari, ci el insu§i poate sa inde-

plineascä, deed vrea, ceea ce este In caderea oricáruia
dintre dreggtorii sai. Nu este prin Irrmare acea ierarhie
de funcliuni, .ci este o putere atot pâtrunzdtoare, care
nu are nevoie deck de organul de indeplinire al unei
voinçe neingràdite de nimic. Aceastd voinVä a toate
st'apânitoare se putea argta deopotriva prin scris sau,
In timpurile cele mai vechi, numai prin cuvânt. Voda
intreba §i pe omul care parea mai apasat de nedreptate
§i de nenorocire. Pentru cercetarea oricarui caz, el putea
sA delege pe cine vrea, precurn §i pentru indeplinirea
oricdreia dintre operele care in timpurile noastre se
indeplinesc prin funclionari.
In eadar s'au tradus cAteva legi din codurile bizantine ;
ele au rdmas, In cea mai mare parte, pe hârtie. Numai
a§a-numiIilor a Fanariqi le-a trecut prin minte ca ei
ar putea sa' strgmute la noi BizanIul prefacut acum in
formä turceasa, otomand.
Ei au rdspfindit un numdr foarte mare de r6gu1amente,
care n'au fost legate niciodatá intr'un sistem §i n'au for-
mat ceea ce numim astäzi o Constitulie.
Pe vremea lor insa indreptarea oriefirui membru al
societrqii c6tre acel care stâtea in fruntea ei a ajuns sa
fie mai grea din cauza complicaçiei formelor. A fost cea
dintaiu atingere adus6 vie-cii de odinioarg, inainte de
Statul adus pe urrná.
Dar, supt influen/a Apusului, de pe la 1.790 inainte,
mai ales catre 1820, oameni cari cetiserfi cruli straine,
sau i§i fAcuserà studiile in straintitate, ori cAlgtoriseril
pe apolo, s'au Intors ou ideea a ceea ce numim astazi
. DOMNIE I $I Sl'AT . 173
# Statul Suveran *. L-au cerut a§a cum il vedem inaintea

noastra: cu un Suveran legat §i el de anumite indatoriri,
cu mini§tri cari guverneaza in numele lui, §i foarte adesea
ori fara sa-1 intrebe, cu un numar de funclionari a§ezaIi
pe mai multe trepte, cu legi, regulamente §i hotariri care
tree la # Monitorul Oficial*.
Poporul nostru, gasindu-se in fata acestui Stat, nu
§i 1-a putut inchipui ca o unitate abstracta, ci a crezut
ca in locul Domnului, care este un om puternic, a venit
un altul, §i mai puternic deck Domnul, care, acesta,
ramane alaturi, §i care se chiama # Statul *.
De aici credinIa gre§ita Ca acest a§a de puternic are
0 mijloace bane§ti nesfar0te, ca poli sa nu-i plate§ti
contribulia, sa te sustragi dela &Ansa, sau sa te inIelegi
cu agentul fiscal, dar el, Statul, este totdeauna in masura
sagi asigure o funcIie §i eke o bursa la fiecare dintre
copiii dumitale, in afara de ce mai poate pica din and
in and din bunatatea lui, pentruca el este pe atat de
milos, pe cat este de bogat 0 de puternic.
Razimandu-se numai pe Stat, poporul a pierdut obi-
ceiul de a cauta In el insu§i mijlocul de a se indestula.
Comuna a§ezandu-se deasupra satului, satul a incetat
de a fi ceea ce era odinioara. Oamenii mi§cându-se din
loc dupa nevoile viepi moderne, n'a mai fost nicio lega-
tura intre cei din acela0 ora§ sau ace1a0 -Omit. N'a mai
ramas deck un praf de oameni izolali inaintea unui
Stat abstract, care, el insu§i, servit de funclionari, a
ajuns sa fie prizonierul acestora, 'pana ce partidele poli-
tice s'au ridicat 0 peste aceasta ordine de funclionari,
pentru a-i numi, a-i sco ate, a-i inainta, Impaqind im-
preuna cu dArqii o putere care de fapt nu mai este astAzi

a nimanui.
Dacà a mai rAmas ceva din conceplia vielii politice
In instinctul trainic al poporului nostru, faril Indoialà crt
In trezirea acestui instinct al liberei vie-ci locale sunt
cele mai bune posibilitali de viitor.
22 Octomvrie.
XXVI
STRAINUL * IN CONCEPTIA POPORULUI ROMAN
t Strain a e unul din vechile cuvinte latine ale limbii

noastre, de§i filologia poate face obiecIie in ce privqte
derivarea de-a-dreptul din forma clasica a lui ((extra-
neus *. Toate limbile care au plecat din acela§i tesaur
11 pastreaza, dar aplicarea cuvântului derivat nu e pre-
tutindeni aceea§i, fiindca altele au fost condiIiile de
vieqa la popoarele care au rasarit din aceea§i radacina.
Pentru a inIelege cum a primit acest neam al nostru
pe aceia cari s'au amestecat, chemaIi sau, de cele mai
multe ori, nechemali in vieqa lui, trebue sa ne gfindim
la cel mai vechiu fel de organizare al lui.
Dupa ce au disparut vechile civitates, a cetatea
ffind de acum pentru noi, nici macar ora§ul Incunjurat
cu ziduri, ci Intaritura insa§i, ca i pentru tetaluie, iar
castelul *, care vine dela castru *, deci castrul cel
<
mic *, e la noi un neologism recent, Ardelenii avtind,

dupa ungurescul 4 kastély #, forma .3 co9teiu * §i, dela
4 bastilia apuseana, tot prin Unguri, t ba9ca *, de unde,
dincoace: 4 a baga la ba§ca *, pentru ca sa se primeasca
In viitor, pentru .a9ezarile urbane, t targul* slay, care e un
*marches, un *Markt s, dela 4 mercatum * latin, si ungu-

rescul * oras *, dela 4 viros s, din 4 var * cetate, noi am
trait numai In sate.
Aceste sate cuprind pe rudele Intemeietorului, ale
mo§ului. Sunt tori numai oameni din sfingele lui ; unii
ii poarta §i numele.
E Intre dan§ii o legatura sacra, asemenea cu aceea
care strangea la Romani pe membrii unei familii in
jurul altarului pentru cultul stramo,ilor §i in jurul urnei
cu cenu§a bor. Oricine e de aiurea, adeca §i din cea mai
apropiata vecinatate, de supt clopotnila satului vecin ,
§i preolii in§ii se faceau din oamenii satului, nu putea
sa fie deck un strain, cineva # de aiurea *. Ca sali piarda
acest caracter, ca sa st incetaIeneasca, nu ajungea sa
se a§eze pe pamantul satului, care, cum vom vedea, se
ferea de dansul, nu-1 primea, ca vechiul # ager publicus #,
ogorul poporului roman, pe plebeul venit de cine §tie
unde , ci trebuia casatoria. Si, prin casatorie, flacaul
sau fata treceau, ca sa zic a§a, la 1 alta >> religie sateasca,
se imparta§ea de alt cult, in aka biserica, se confunda
In alta viea-ca morala. Mama, tan, fraIi, surori ii erau
aceia ai familiei in care intrase.
Am spus cá pamfintul insup, socotit ca avfind §i. el
un suflet, acela§i suflet cu oamenii ce se urmau de-a-
asupra lui §i i se coborau pe rand in adancimi, ca sa
faca dintein§ii iarba §i florile primaverilor pe care ei
nu le vor mai vedea, nu se da strainului, care totu0
poate fi a§a de aproape. Vechiul drept, pastrat §i astazi
in instinctul popular, in ciuda legilor, care nu au voit
sa-1 recunoasca, prevede ca nicio bucalica de brazda nu
STRAINUL iN CONCEPTIA POPORULUI ROMAN 177
se poate vinde fara a se intreba vecinul. Nu pentruca

e, supt raportul material, vecin, ci pentruca e ruda, e
frate de sange, pentruca si el are un drept superior, asupra
Intregii mosii, odata nedesparlita. Doar clued' acest drept
nu se intinde asupra oricarui om din acelasi sat, unit
printr'o asa de veche, de stransa si de indestructibila
legatura. Mai mult deck atka, daca vecinul n'a fost
Intrebat, din rea voinIa sau pentruca nu era de faIä, §i
chiar daca el a fost impiedecat sgt cumpere prin faptul
ca in acel moment ii lipseau banii, el se poate infalisa
oi dupa ckiva ani i, daca pune pe masa suma ce a dat-o
strainul, el 2i recapata calitatea de a cumpara : cand se
vede cà a fost o intenlionata trecere cu vederea, cumpa -
ratorul neindrituit Ii pierde dobanda banilor.
Asa de sfanta era pe vremuri osebirea de singe intre
oameni.
Amestecul intre Romani chiar, era foarte greu. Mocanul
nu-si dadea fata dupa cojanul dela ses, plugarul aplecat
asupra brazdei, adesea supusul boerului, pe &and pas-
torul era rege in mijlocul turmei sale. Cojanul radea de
<francedul* ce se cobora din munte (de unde satul Rancezii).
Antagonismul intre oamenii unei cpri * romanesti si ai
celorlalte se oglindeste in sangeroasa tragedie a a Mioriei *,
cu netedele osebiri dintre ciobanii ce-si pasc oile prin ace-
leasi viii, spre aceleasi sesuri. Cand din Ardeal s'au coborlt
noi locuitori la Miazazi, ei s'au asezat de o parte, si numele
satelor despart intre a pamanteni i intre 4 Ungureni *.
Aceasta fara sa fie o oranduire oficiala, ci prin insasi
voinla, manata de un atotputernic instinct, a oarne-
nilor. Cand undeva gasim <Suseni * i < Joseni *, putem
banui Ca au fost la inceput doua sate. In targurile ce

s'au format din legaturi intre mai multe sate, fiecare
merge la biserica lui, §i nu pentru ca s'au stabilit mai
tarziu, de Stat, care e lucru a§a de nou, in sensul ce au
azi parohiile.
# Neagra strainatate » nu atrage, precum strainul nu e
invitat sa se a§eze. Satele din Balcani §i din multe alte
regiuni sunt de intemeiere relativ noua. Oamenii, aiurea,
se muta bucuros, cu amintiri dela barbarii invaziilor,
de unde li vine adesea originea. La noi lumea sateasca
e infipta. Sufere pe locul ei, dar nu se lasa manata de
ispite, ,i dupa cele mai crude incercari revine la vatra ei.
Trecerile in aka Ian nu s'au facut individual, ci in
grupe, ca dincolo de Dunare ori ca de pe o coast& a mun-
telui la alta. Ei i§i iau cu dan§ii penalii. In numele
noului sat, cu sufixul de dislocare # ani #, # eni*, ei duc
amintirea iubita a locului de origine. Bercenii din Prahova
pomenesc Berca Buzaului, de unde yin. E ca la vechii
Elini, careli stearnuta din Asia in Europa, dela Rasarit
la Apus, dela Sud la Nord, zeii 9i se simt legaIi de me-
tropola # batranilor # lor.
Cand Domnii colonizeaza, ei nu aduc oameni, ci aduc
grupuri, 9i nu-i ingaduie sa se irnpea§tie, ci-i apaza
inteun anume loc, cu scutirile lor, in # slobozli #, carora
li se da numele neamului sau a regiunii lor. Sant astfel
Munteni in Moldova, pe locul care se va chema Mun-
tenime. Sunt Rufeni, adeca Ruteni, in marginea Iau-
lui. Sunt Ungureni §i Ru0 §i Sarbi, adeca Bulgari,
ca langa Targov4te, in vechea Tara-Romaneasca.
A9a se face §i la ora§e, unde Gabrovenii, din Gabrova
ETRAINUL * IN CONC EPTIA POPORULUI ROmAN 1'79
Bulgariei, sau Chiprovicenii, dela Chiprovat in aceeasi

Bulgarie, isi au cartierul lor.
E la mijloc, de sigur, si imprumutarea procediirii
obisnuite de Orientali, Sirieni, Tatari, si trecutà la Bi-
zantini, dar este si continuarea felului de a gfindi al
nostru.
Cu tare prefa0 de carte bisericeasca din secolul al
XV I II-lea, vorbind de straini, spune cá ei se fac una
cu noi, cfi, adecd, ii primim definitiv asa numai, iar,
daca vor sa ramfiie ce-au fost, ei stau alaturi pe un alt
pamânt, nu cedat, ci concesionat, la voia Domniei.
Cdci ei toli, straInii colonizali, nu sunt ai -carii, ci ai
Domnului. Supt Vodd-Carageh s'a incercat teoria, in legea
Ins60, cd Tiganii sunt ai lui Vodà. Acesti stráini nici
nu-i plätesc Varii, de care nu se lin, in Vistieria ei, ci numai
acelui care i-a primit, care ii line, in Camara lui.
Dar dreptul vesnic al Domnului asupra strdinilor
colonizaii in grup, ca si dreptul societacii de a asimila
pe cei strecuraIi individual, rilmâne.
El a trecut asupra Statului, care, chiar dupd ce a dat
o incetalenire, o poate retrage indatà ce se constatfi c'd
scopurile lui nu sunt servite de noii veniIi.
E incheierea logica a acestor observaIii.
'5 Noemvrie.
XXVII
FAMILIA IN CONCEPTIA POPORULUI ROMAN
Familia n'are alt nume in romane§te deck acela de

q frtmeaie *, care de acolo vine, dar cu vremea a ajuns sa
aiba alt iaceles, inlocuind cuvantul de <( muiere *, care une-
ori are un inleles de so-0e, alteori acela, pejorativ, de
femeie rea. Dar realitatea familiei, care la ora§e a ajuns
a se pierde a9a de mult in folosul unui individualism
fara cuprins moral §i fara sprijin in vieala, se pastreaza
§i acuma, dupa cele mai vechi datini, in vieala dela -WA.
Nu pretutindeni insa cu aceea0 putere. i locul unde
ea are un mai larg InTeles e la Romanii din Peninsula
Balcanica, din parlile Pindului, traind, dupa mo§te-
nirea ilirica, de trib, in dalcare*. Acolo -familia e ca o mica
nalie, cu o avere de turme, care e comuna, cu o casa,
care e pe rand leaganul generaIiilor, la vecinii Slavi
din Macedonia familia Intreaga, cu nume fire§te deose-
bite, are insa acela§i hram: ((slava*, 9i se inchinri, in randul
intaiu, ace1uia0 sfant. .1, cand indeletnicirea cu pasto-
ritul nu s'a mai pastrat, la cei a9ezaIi in ora9e, ca 0,
de altfel, la alIi conlocuitori din acelea0 Orli , lega-
turile intre cei de acela0 sange sant deosebit de stranse
FAMILIA iN CONCEPTIA POPORULUI ROMAN 181
0 de sfinte. Ele nu se rup nici atunci &and unii membri

se due prin alte OH, pana in a§a de indepartata America.
Sentimentul care-i aduce acasa in unele momente ale
vieIii nu e atata al locului, unde nu era stgpanirea nea-
mului, cat acela al cuibului familiar, cu cei ramaqi
intr'insul.
Acolo se pastreazá el, cu moravuri curate intre soI §i
so-0e, cu ajutorul intre fraci 0 respectul cel mai adanc,
veneralia cea mai inalta, pentru parinV, pentru batranii
casei. Cutare mama sau bunk& aminte9te prin puterea
ce o are asupra celor ie§iIi din trupul sàu arhaicele vre-
muri ale matriarcatului.
Adese ori Balcanicii, chiar cei din .Constantinopol,
vorbind de condiIiile de vienca §i moravurile din aceste
parli dunarene, au avut cuvinte deosebit de aspre pentru
familiile degenerate §i anarhice, in care tinerii nu res-
pect& pe inainta§ii lor, in care legkurile sqului cu soIia
nu sant trainice, in care, prin urmare, crqterea se face
in mijlocul certelor 0 du9manii1or, in care luxul in afara
impiedeca adevarata intemeiere a gospodariei inlauntru.
La Vargnimea din Iarile libere 0 la aceea din provinciile
odata rapite, cum Statul nu guverna in sensul de astazi,
mulOmindu-se a da ocrotire tuturor vetrelor 9i cerand
pentru aceasta mijloacele necesare prin biruri §i prin
osta0, cum satul era deci celula vie §i generatorul tuturor
forielor naiionale, iar acest sat nu era deck grupul
coboritorilor din acela§i mo, ctitor 0 inetemeietor,
acest InIeles insu§i al satului trebuia sa intareasa 0 in
grupurile familiare acea esenla morala care le Iinea
impreunfi.
182 SFATURI P E NTUNEREC
Odata, ogorul satului nu era impartit prin §airturi,

copaci 0 garduri, ca aiurea, ci fiecare primea, dui:a
gradul coboririi din ace1a0 mo§, partea trebuitoare pentru
ca0igarea hranei. Prin urmare era o inlesnire ca in fie-
care grup sa fie cat mai multe brate, care munceau
solidar.
Nu s'a ajuns, ca la Slavi, la acele mari gospodarii
familiare, in care un batran patriarh stapanea lumea
plecata dela el sau In care §eful reprezinta pe cel mai in
varsta dintre tovar5.0, cu dreptul de a-i judeca §i pe-
depsi. Acolo «zadruga* nu mai e familia, ci o grupare care,
nu numai ca o intrece, dar ii 0 schimba caracterul.
Dar nu odata, la noi, deslipirea din casa parinteasca a
noilor casatorili nu se face, cum o spuneam 0 altadata,
cleat cu oarecare pietate.
Statul el insu0 recuno0ea, in organizatia sa fiscala
§i in reformele sale, acest caracter de familie larga. Da-
rile lui se adresau, cu sistemul de impartire a contri-
buabililor pe « liude*, unitati fiscale abstracte, familiei ca
atare, satul avand sarcina de a « cislui* intre deosebitele
familii suma ce se cuvenea Domnului. Deci el, Statul,
nu savarva gre§eala celui de azi, pentru care abia de
curand, in plata functionarilor, existenta familiei incepe
sd aiba un sens, pe and In Italia §i chiar in Franta sea.-
derea impozitului in familiile mari, potrivit cu numarul
copiilor, face parte din reformele cele mai drepte 0 mai
bine venite.
In acest regim financiar al trecutului nu se cerea
nimic dela 4 holtei », caH, formau o categorie deosebita.
Ei lucrau pe mo0e straina alaturi de parinti, fiind, astfel,
FAMILIA ikT CONCEPTIA POPORULUI ROMAN 183
acolo, de-avalma cu ceilal/i, dar, in ce prive§te sarcina

faIa de Domnie, ea li cadea pe umeri numai atunci cand
ei treceau in randul « insurkeilor *.
A nu fi insurat era pentru un tank de oarecare vrasta
o scadere sociala. Numai prin cununie, prin curajul de
a indeplini legea firii, intemeind o familie §i dovedin-
du-se in stare a o Iinea §i a o apara, era socotit cineva
ca este cu adevarat 4 in randul oamenilor ».
Nu din obiceiurile noastre cele vechi vine blastamatul
obiceiu al casatoriilor de incercare §i al legaturilor intre
nevrastnici, care, prin vecinatatea cu alte neamuri, s'a
introdus la Românii din Banat, devenind o adevarata
plaga i o ruine, una din cauzele de cape tenie pentru
care se impulineaza poporul romanesc de acolo §i decade.
« Casatoria », ccea ce insearnna numai la Romani legatura
matrimoniala, de §i la Italieni §i la Francezi se intalne§te
verbul casar §i se caser, inseamna intemeiarea acelui
sala sfinIit care e casa, casa care nu poate fi fara fii
§i fiice, fárá eprunci §i coconi*, e copil* fiind un cuvant
venit mai tarziu dela Greci, direct sau indirect, §i in-
semnand la inceput cel nascut in afar& din casatorie,
« din flori *.
0 casa intemeiata i statornica. <Desparçenia> nu se
putea face deck cu greutate mare, inaintea Bisericii.
In istoria neamului nostru printre cei dintai ai lui,
Domni i boieri, ea nu se intalne,te in vremurile vechi.
Numai noua legislaIie din secolul al XIX-lea a inga-
duit-o, i de aici marele numar de « divorluri* din epoca
indata urmatoare dupa aceasta legiferare. Pentru a doua
casatorie a lui Voda-Bibescu, dupa nebunia fara leac a
184 SFATIJRI PE INTUNEREC
Doamnei Zoe, a trebuit, falä de refuzul mitropolitului

Tarii-Romane§ti, supt cuviint c'd nunul e Domnul Mol-
dovei sg se recurga la slujba fAcutà de §eful Bisericii
moldovene§ti. Inainta§ al lui Bibescu, Grigore Ghica
nu traia cu Doamna Maria Hangerliu, fàrà ca s'à fi inter-
venit pând la capAt o desfacere a cAsniciei.
MulIi bastarzi au domnit, dar aceasta nu insemna o
slabire a supremului sprijin al moralitaIii publice, care
era casatoria. Necesitatea dinastiei era a§a de mare,
caracterul ei sacru a§a de inalt, luck ori pe ce cale tre-
buia sà se ail:A pentru conducerea -Orli sfingele domnesc.
Dar, pentru ca un astfel de 6 copil* de Vodà sa poata
stripâni, i se cereau semnele: trebuia deci s'a se artite
acelea care se insemnau pe trupul noului nascut Inaintea
unor marturi de cinste, cari puteau fi descoperili §i adu§i
inainte. Avem, pe Mil& multe amintiri ale acestei pro-
cedAri, insemnarea, pastratd, a na§terii lui tefan-Vod'a,
fiul lui Petru chiopul §i al roabei liberate, doica Irina.
Dar nu s'a observat in de ajuns un lucru. Poate §i
pentru ca dela o vreme tronul putea fi ocupat §i de
eine nu era chiar fiu sau frate sau §i nepot de Domn,
lumea fiind acum mulldinitä printr'o nelamurita cobo-
rire care intrebuirga Fara' precizie terminul de nepot,
ce putea sa Insemne, nu numai nepotul de fiu, ci §i
stranepotul §i chiar numai urma§ul, a§a a fost cu un
Radu erban, cu un Matei, cu un Brfincoveanu, toli
Basarabi fArà scara coboririi lor , copiii din flori nu mai
apar. Biserica a biruit obiceiul vremii mai vechi, and
ea era mult mai mult supt autoritatea domneascá. Dela
1600 inainte nimeni nu a mai adus 1nainte 4 semne 0
FAMILIA IN CONCEPTIA POPORULUI ROMAN 185
§i marturii pentru a cere &A i se deie Scaunul domnesc.

Dela Mihai Viteazul el insu§i, nimeni n'a aratat sa se
coboare tainic dinteun Domn.
Fiul in afarà de cdsgtorie n'are, in sate, dreptul la
mo§tenirea tathlui, chiar &And acesta 1-ar recunoa§te
dupà legile cele noi, la care, de altfel, Oranii n'au avut
recurs, ei pAstrAndu-se cu vechile concepIii familiale.
Astfel de odrasle cad in sama mamei lor ; fal4, ei poartA,
fiindcA a§a li impune voia satului, numele acesteia. De
aici multele nume, care se pastreazá 9i pAnd acum,
de c a Babei*, 4 a Preotesei *, <( a Gavriloaii*, pe care cei cari
le-au mo§tenit dela un inainta§, vAdit bastard, le scriu
din gre9ea1à, confundAnd articolul cu acel nume al
inainta§ei §i inscriindu-se cu tolii in catalog la litera A.
Fondul religios-moral al claselor de temeiu a trecut
peste cel de mo§tenire pAgAnA, cAci la vecinii catolici,
ca 0 la cei ortodoc9i de peste DunAre, nu se intAlne9te
de obiceiu sistemul iiilor de Domni necununaii cu to-
var4ele lor prin iubire , al claselor de sus §i, timp de
dot& secole intregi, el a impus un principiu dela care
atAtea generacii n'au cAutat a se indeparta.
Familia nu se sprijina neapArat pe zestre, cu privire
la care vechiul fond popular nu cunoa§te nimic, averea
familiei neputAnd sA aibä un caracter indoit, 9i de multe
ori in conflict, intre ce aduce solia §i ce gasqte in casa
sqului, dar poate fi §i. cazul cAnd solul e adaus, venind
de aiurea la casa soliei. InsA principiul de mo9tenire e
sfAnt, 4 agonisita *, cuvAntul e insA de origine mai
nouà, mai curAnd fanarion, trecAnd dela o genera/ie
la al ta.
In fond, nu e atfita vorba de o mo9tenire a averii

mi9catoare sau a casei dela ora, ci de mownirea ogo-
rului, de pastrarea in imo§ie o, de nedesfacerea din legAtura
de sAnge 9i de proprietate, de religia rurald, a creatorului
indepartat al familiei inse§i: e un cult al memoriei lui
in tot ce se face cu ce vine dela dânsul.
AstAzi, mo§tenirea, trecind §i la bani, la hârtii, la
mice fel _de avere, trebue sa. capete insä §i un alt sens,
unul inalt, care poate adaugi la temeiurile, ajunse a§a
de §ubrede, ale societaIii.
Se mo§tene§te un nume, cuprinsul moral al acestui
nume, §i aceasta implicit' o datorie indoith.
Cfind tii cd numele-Ii va trece la al-Pi, nu-Ii e iertat
sa li-1 transmiIi cu path' §i scadere. El trebue sá fie intreg
§icinstit, adevárata avere lAsatà acelor cari nu vor
mo§teni adesea cleat aceasta.
Iar, dacà mwenirea unui nume nu poate cuprinde
totdeauna talentele aceluia care 1-a purtat, ea implicg res-
ponsabilitatea intreaga moralà faId de acela a carui
memorie nu trebue intunecatà prin scapatarile urmaOlor.
27 Noemvrie.
XXVIII
LIMBA CA ELEMENT AL SUFLETULUI ROMANESC
Intre elementele care forrneaza comoara sufleteasca a

poporului romanesc, niciunul nu cuprinde mai mult §i
nu oglinde§te mai adevarat deck insa9i limba lui.
Cu privire la acest graiu romanesc, care s'a dovedit
in stare, cu adaugirile cele firc§ti, sa imbrace orice idei,
cat de inalte, §i orice sentimente, cat de fine, fiind, supt
foarte multe raporturi, §i mai ales supt acela al varie-
Valli §i al unei armonii de o esen0 cu desavar§ire subtila,
mai presus de limbile, asupra carora s'a exercitat inrau-
rirea atator oameni de geniu, ale popoarelor celor mari
din centrul §i din Apusul Europei, s'au ivit in cursul
timpului idei §i s'au prezintat propuneri care §i parka in
ziva de astazi impart spiritele §i. care cer o judeeata mai
asamanatoare cu a oamenilor de bun slant deck cu cea
a teoreticienilor §i a po1em4ti1or.
Odinioara limba aceasta era deschisa pentru orice
navala de cuvinte straine.
UOle navalirii se deschideau insa numai asupra cama-
ruIei in care se gaseau scriitorii §i vorbitorii solemni
188 SFATURI PE INTUNRREC
din BisericA 0 dela Curte. Cum ceilal/i n'au scris, dar

au pAstrat, si pe calea aceasta a unei pAstrAri neclintite
se poate vedea cum au judecat genera/Me care s'au
urmat marile prefaceri, amestecurile cu gramada, cople-
virile nesAbuite 0 prin aceasta chiar trecAtoare 9i numai
pe deasupra, far& sA aibä o adevAratä inrAurire asupra
felului de a vorbi al mul/irnilor.
ReducAndu-le la adevArata lor valoare, aceste invrAs-
Vari 0 intortocheri au trecut prin douA faze. Cea din-
tAiu, mai veche, este aceea in care nu se pleacA dela
o o idee », ci dela o o neputinld * 0 dela o nepricepere. Scrii-
torii nu sunt introduatorii cu yoie a atAtor cuvinte
slavone care ne par astAzi la cetire a§a de greoaie 0 de
urite §i pe care le-a semnalat cu despre/ §coala ardelcanA
dela inceputul secolului al XIX-lea 0 le-a luat in batjo-
cued, cu destul humor popular, dupd 1820, poetul mun-
tean Paris Mumuleanu. Avem a face numai cu tradu-
cAtori cari nu inielegeau bine cuvintele din originalele
slavone, precum au venit mai tArziu al/ii, cari au inceles
tot aa de pu/in cuvintele din noile originale la care
s'a recurs: cele grece§ti. Ei reproduc adeseaori cuvintele
in intregime, ba mi s'a intArnplat odata &A gäsesc inSu0
articolul grecesc amestecat cu cuvAntul 0 facAnd In
felul acesta o ciudatà alcAtuire noud. Cum aceste impru-
muturi din nevolnicie s'au pAstrat in cArci, ni inchipuim
prea adeseaori cA in adevdr, la o anumità data, poporul
romAnesc a intrebuimat aceste cuvinte 0 cAutAnd pito-
rescul, cuvintele neobipuite le intrebuinOm 0 astrizi,
atunci cAnd ele n'au facut parte niciodatA din IesAtura
organicA a graiului romAnesc.
LIMEA CA ELEMENT AL SUVLETULUI ROMANESC IA
Ade* sa ne inlelegem, niciodata un Oran, un negu-

stor, un boier, un Domn n'a vorbit catre cei de sem&
sa cu acest vocabular strain, ci s'a pastrat din veac In
veac lesatura trainica §i stransa a unei comori de cuvinte
care sunt in stare sa cuprinda tot ceea ce &á gandul
§i ce inspira inima oamenilor.
Teoreticienii au venit insa odata cu veacul trecut, tru-
dindu-se, supt cuvant ca e nevoie sa se imbrace idei care
pang atunci n'ar fi patruns la noi, a gasi o alta rostire
pentru dansele. Si au produs gre§eli care dau unei parIi
din literature noastra o infali9are caricaturala, aa Incat,
ca sa se poata gusta anumite traduceri sau chiar opere
originale ale lui Eliad, este de nevoie sa facem o adeva-
rata prelucrare de traducere, precum am facut eu, pe
vremuri, cu noua ediIie a calatoriilor, a-at de interesante,
ale Ardeleanului de pe la 1840 Ioan Codru Dragu§anu.
Se prevedea schimbarea, §i el incerca sa o inlature ,
de catre Mumuleanu, in e Caracterele # sale dela 1825, &and
el scria cu atata inIelepciune urmatoarele randuri: e Sa
luam numai acelea (cuvinte) care ni vor fi de lipsa dela
Greci §i Latini, iar cele slavone9ti vorbe §i ziceri &ate
sant dulci la auzul nostru §i -ate sant prea de ob§te in
norod sa le IntrebuinIam, iar ate sant numai in gurile
celor invalaIi 9i Cate sant aspre de farima limba §i din-cii
no§tri, sa le lasam *.
Nu se poate in adevar o mai buna pova/a .pentru
ceea ce trebuia sa se faca atunci, §i. nu s'a facut de
toli cu aceea9i bun& socoteala, ci ce s'ar putea face
astazi, &and, cu cele mai bune intenlii, s'a aruncat
formula curalirii limbii de cuvintele straine moderne
fara folos, care acopar pe ale noastre §i, pe de alta

parte, autoritalile filologice au dat raspunsuri care,
trebue s'o marturisim, sunt supt nivelul la care dela sine
se poate ridica in judecarea acestei chestiuni bunul
shut.
Eliad, care pornise a§a de româneOe, in legatura
cu vieqa aproape Varaneasca din mahalaua ThrgoviOii
unde se nascuse, 0 care apoi traise intr'o lume care nu se
deosebea In ce prive§te nivelul social de cea a lui Anton
Pawl, care, de0 strain in ce prive§te produccia lui poe-
ticag nu s'a lasat cucerit niciodata de dorinIa de a scrie
o romfineasca q mai inalta *, a ajuns dela o bucata de
vreme sa creada ca intr'o Intoarcere la un presupus tre-
cut, asemenea cu limba italiana, a graiului nostru s'ar
putea gasi tot. ceea ce trebue, nu numai pentru a o face
In stare sa inve0nfinteze orice produs al mmcii, dar sa
o i ridice pe un plan superior. Am spus la ce rezultat,
In ce priveoe produclia lui poetica, a ajuns el prin aceasta
italianizare silnica §i imposibila a unei limbi care de
veacuri Intregi Ii avea rosturile, dela care nimeni n'ar
fi trebuit sa Incerce a o indeparta.
Italianizantul care era acest scriitor muntean, intors,
de altminteri, catre sfar0tul vielii sale la intrebuin-
/area limbii cunoscute de toata lumea, avea in faIa por-
nirea, tot mai puternica, la Ardeleni, cari In felul acesta
cautau sa arate coborirea din Romani 0 numai din Ro-
mani 0 credirga pe care au pastrat-o faIa de originile
noastre, o aka prefacere, tot ap de daunatoare pentru
moment 0 tot a§a de putin trainied pentru viitor, a
acestei limbi smulse din datinile ei cele vechi.
LIMBA CA ELEKENT AL SUFLETULUI ROMANESC 191
Cuvintele latine, neprefacute, prin urmare nepotrivite

chiar cu felul nostru de a rosti sunetele, au patruns
in limba noastra, inlaturând tot ce avea infaIi9area
unui imprumut din slavona care era pe dreptate crop-
sita, in ce prive§te insa incalcarile carturarilor, iar nu
ceea ce, din aceasta limba, ca §i din atatea altele,
ne insuOsem de-a-lungul veacurilor, prefacandu-I, de
multe ori, adânc, cateodata aproape desavar9it, dupa
nevoile de armonie §i de masura ale limbii noastre si
facand astfel dintr'insul, prin aceasta potrivire, o crea-
tiune, o faptura organica a noastra.
De pe la 1870, printr'un 9ir de scriitori cari nu erau
legaçi prin nicio marturisire de credinIi teoretice, ci i9i
trageau invalamântul dela instinctul lor de adevarqi
poqi, s'a ajuns la parasirea acestor rataciri.
Precum am spus, poporul care nu cetea, sau cetea carIi
facute pentru dfinsul §i in care se Iinea sama de graiul
pe care-I pastreaza el, nu fusese supus la niciuna din
aceste schimbari, §i el n'a slavizat, n'a grecizat, n'a lati-
nizat §i n'a italianizat.
Cu atAt mai pulin s'a supus el, supt influenca unor
saloane in care nu-i calca piciorul, la acele francizari care,
inteun anume moment, pe la 18.70, au omorit cu desa-
var9ire orice manifestare poetica a literaturii din Bucure§ti.
El, poporul, temelia, §i nu mulIimea, na%iunii, ramânea
§i mai departe indreptarul catre care la mice indoiala
trebuia sa se indrepte oricine.
Ceea ce a pus din nou intrebarea in ce privwe
limba buna i curata, i adaug numai in ceea ce pri-
ve9te vocabularul, caci nu s'a bagat de mina in deajuns
192 SPATEMI PE INTUNEREC
cat de mult am pierdut mijloacele sintactice nesfalite

pe care le are limba noastrk pentru a primi gramatica,
potrivita dupa vechea norma latink a Francezilor din
secolul al XVII-lea, a fost Inlocuirea, In cea mai mare
parte, a cartii prin ziare.
Ziarul a ajuns sa fie cetit, daca nu de toatà lumea,
cel putin §i de multe elemente din clasele adanci. A vorbi
ca la gazeta a devenit pentru foarte multi o regula In
ce prive§te alegerea cuvintelor, ca 9i, de altfel, orandui-
rea kr. Babilonia contra careia s'a ridicat, cu un spirit
a§a de fin §i cu atata solid bun sim-t, d-1 Pisani, expunan-
du-se la acele critici zeflemiste care stint din nenorocire
otrava vie-0i noastre intelectuale, se datore§te inainte de
toate Inrauririi acestui scris la rapezeala din partea unor
oameni cari, la randul lor, cetesc gazete straine, 9i anume
numa1 gazete franceze.
Nu s'ar putea Inlocui, o spunem, ca §i Paris Mumu-
leanu odinioarA ,acele cuvinte care au ajuns # de ob9te *
§i care # sunt dulci In auzul nostru s, precum 9i &ate ne
Ingadue a exprimam nuantele pe care nu le putem
exclude din mintea noastrA. Dar lupta care s'a dus gi
continua a se duce astAzi ne IndeamnA pe toti la un
lucru: la o chibzuire, de &ate ori este vorba de a cum-
Valli cuvintele vechi cu cele noi, cele dintai avand
dreptul sii treacA inainte.
CAci, altfel, sau rupem legAturile noastre cu un popor
care nu ne Intelege, sau 11 facem pe dansul 1nsu§i sa fie
necredincios traditiilor sale §i sA rupa el cu ceea ce In
curs de atatea secole au izbutit sA indeplineascrt Inainta§ii.
10 Decemvrie 1937,
XXIX
ELEMENTE NECRETINE IN VIEATA POPORU-

LUI ROMANESC
In ce prive9te naiunile necre9tine cu care impreju-

rarile ne-au adus in legatura, a9ezandu-se, trecator sau
vremelnic, pe parniintul Iarii noastre, cei dintâi, ca fiind
cei mai vechi, vin la cercetare Turcii.
Cred ca este folositor ca ci cu acest prilej sa arat ace-
lora pe cari imprejurarile i-au facut sa nu poata cunoa9te
istoria ãrii, fiindca au trait supt alt regim, unde vieqa
poporului rominesc nu era infaIi9ata In 9coli i, In schimb,
li se strecurau o mulIime de pareri gre9ite in ce prive9te
rostul Romanilor liberi, ca noi n'am stat niciodata supt
stapAnirea turceasca.
Supt o astfel de stapânire Ungurii au trebuit sali
piece capul, Insa9i Buda, vechea cetate a lui Mateia9
Corvinul, fiind re9edinIa unui pa9a timp de un veac 9i
juniatate 9i stapanirea aceasta de-a-dreptul a cucerito-
rilor IntinzAndu-se, de altminteri, pe toata Ungaria cen-
trala, cuprinsa Intre stapanirea de fapt austriaca, sus,
ci o alta stapânire, tot austriaca, in parIile de catre Sava
9i Drava. De aca ceva am fost scutili noi, i acelaci lucru
s'a intamplat 9i cu neamurile din Ardeal, care erau pAzite

de cotropire prin aceea cd noi stateam ca un zid in fala kr.
In Tara-Romaneasca 0 in Moldova, Turcii apareau
numai in anumite insuOri, afara de momentul and era
vorba de un rázboiu, in cursul cgruia puteau trece 0 pe la
noi, sau de innalmOrea unei ráscoale a odor doug Dom-
nii. Afar-a de aceasta, ei veneau numai ca negustori de
miere, balgii, in Moldova, sau ca imprumutátori, cu
dobAndä mare, ai celor de -cara, indemnându-i, 0 uneori
chiar silindu-i, s'a primeascd un ban de care aveau mai
mulfa sau mai pulina nevoie ai no0ri. Se produceau
nu odatd 0 gAlcevi intre imprumutgtori 9i imprumutaIi,
intre negustori 0 clien/ii kr, dar judecata se fAcea inain-
tea tribunalului -Orli, §i fire§te Turcul, indreptalindu-se
inteo limba care nu era a sa, pierdea de cele mai multe
ori procesul, de unde a ramas expresia de: # Turcul
plite0e )).
Deci osta0 in trecere 0 adaog: alIi osta0, a§ezaIi pe
bucata de cátre Duna're din teritoriul muntean, mai
tfirziu 0 intr'un colii§or din Moldova, alipit la vechea
raià din vremea lui Stefan-cel-Mare, deci in afarà de
marginile, care se pAstrasera, ale teritoriului românesc,
0 ceilalIi, negustori cari, de altfel, nu faceau rau Idrii,
ci puteau A ajute, fiind capita1i0i, cum, in general, nu
erau ai no§tri, la rosturile economice ale prii.
In vremuri foarte apropiate de noi, cfind cu Rdzboiul
de neatarnare, au trebuit sa se Lea sforpri de propa-
ganda' pentru a trezi fa-Va de Turci un oarecare sentiment
de du§manie, care exista a§a de pulin in ce prive0e popu-
laIia dela -card, incat se citeazd cazul, pe linia Dunfirii,
ELEMENTE NECRESTINE IN VIEATA POPORULUI ROMANESC 195
al Turd lor atat de imprieteniIi cu locuitorii, de le bote-

zau copiii, i erau preqi cari primeau acest amestec al
« paganului*. Dar o a9ezare statornica de oaste tur-
ceasca In ora§ele noastre nu s'a Vfizut niciodata. Niciun
dregator turc n'a Impagit dreptate i n'a carmuit la
nol, iar Incercarile care s'au facut de doua ori de a des-
fiina Domnia 0 de a a§eza in loc, ca dincolo de Dunare,
o stapanire turceasca directa, acestea, prin impotrivirea
noastra, dar i prin firea insa0 a lucrurilor, n'au izbutit.
Nu s'a ridicat nicio moscheie pe pamantul romanesc,
pada pe vremea &and, pentru pitorescul Parcului Carol,
s'a cladit acolo una, care in zilele noastre vad ca serve0e
0 pentru indeplinirea de fapt a ceremoniilor religiei
mahomedane.
Aceasta in ce prive0e pe Turci.
Fire0e ca, in socoteala pe care o facem, nu pot sa
Intre confesiunile cre0ine, care se bucurau de toate
drepturile unei largi toleranIe, catolicii in unele crap,
0 mai ales in parlile de catre munte ale Moldovei, avand
vechile Mr a9ezari, cu episcopii Mr in frunte, < biscupii *,
fara ca nimeni sa se gandeasca a-i converti, afara de o
Incercare, pe vremea lui erban Cantacuzino, la Campu-
lung, unde era o colonie veche ungaro-saseasca, a card
trecere completa la ortodoxie s'a petrecut, catolicii rama0
ei In00 avand i pada astazi pe clopotn4a bisericii lor
din centrul ora§ului un Sfantul Nicolae cu tiara latina,
dar cu inscriplia in litere cirilice. Mulci din ace0i cato-
lici, de altfel, treceau Para niciun fel de indemn la legea
task, 0 astfel se explica numele de Botezatu, pe care-1
purta unul din inainta0i lui Alecsandri, ceea ce a facut
sa se acrediteze, de spiritele satirice 0 cârtitoare, legenda

ca marele poet al Moldovei ar fi de origine evreiasca.
In ce prive§te pe Armeni, foarte vechi locuitori ai
Moldovei, unii 0 inainte de intemeierea Domniei, iar
in Muntenia fiind veniIi, mai tarziu numai, din pArlile
turce9ti, ei au fost liberi sd continue toate practicile lor
religioase. Si, daca s'au intamplat douà prigoniri, una in
secolul al XVI-lea, pe vremea lui Stefan Rare§, din cauza
unui capriciu al Domnului, iar celalt caz de pe vremea
ocupaiiei polone in Moldova, and Armenii au fugit in
Ardeal, intemeind acolo, la Gherla 9i Iba9fa1àu, o colonie
din cele mai infloritoare 0 pAnA astdzi, 'a ceasta se dato-
re9te unor imprejurgri exceplionale, care n'au nimic
nepotrivit cu aplecarea fireasca spre fraIia umanri a popo-
rului nostru, pe care nimic n'o va putea scddea, cu a-tat
mai pulin desfiinia.
Venim ins6 la populalia, din ce In ce mai numeroask
care-0 are o altà religie, 0 nu numai atat, 10 sprijinh
insd0 existenla ei nalionald pe aceastd religie, in care
traia, cum trdiqte Inca in mare parte, ca inteun ade-
vfirat Stat, care nu are nevoie nici de Constitulie, nici de
steag, nici de carmuire deosebità, dar. care, prin legàturi
foarte strfinse 0 uneori de un caracter misterios, lucreaza
totdeauna solidar, 0-0 datore9te lor toate succesele sale
uimitoare, trebue sd o spun: in dauna stàpfinirii noastre
in toate domeniile, deci 0 in cel economic, 0 pan& In
clipa de facá. Este vorba de populaIia evreiasca.
In discuIiile care au avut loc in ultimele decenii, deci
0 simIitor inainte de Rdzboiu 0 de Unirea romilneascA,
prin care s'au introdus pe alocuri 0 elemente evree§ti
ELEMENTE NECRESTINE iN VIEATA POPORULUI ROMANESC 197
care erau deprinse, ca in Basarabia, cu o stapanire eco-

nomica exclusiva, ca in Bucovina, cu dominalia in toate
ramurile de vieata, ca in Ardeal, cu o paritate fara de
elementul unguresc creator de Stat, care se prefacea de
fapt intr'o covarsire baneasca ;i chiar intelectuala a ace-
stui element, s'au aruncat teorii care se inlatura foarte
usor, cu toata indaratnicia acelora cari le suqin Inca,
in ce priveste originea si caracterul la noi al acestui
puternic element de infiltraVe.
In ce priveste precizarile romanesti, care au fost con-
siderate ca niste atacuri, desi nu era vorba de altceva
deck de manifestarea unor drepturi naturale ale inte-
meetorilor si aparatorilor in primul rand ai Iarii, nu tre-
bue sa se creada ca o pornire sentimentala este aceea
care a determinat aceasta stabilire de adevaruri. Din
partea celorlalIi, mulIamita temperamentului pasional al
Evreilor, lupta a fost dusa cu o anumita inviersunare
care nu foloseste niciodata pentru cunoasterea si rostirea
adevarului. In ce priveste pe acela care vorbeste in
aceasta seara, nimic din ceea ce s'ar petrece nu-1 va
putea indeparta dela acele principii de care a fost calau-
zit toata vieala si care ar fi bine sa fie Impartasite de
toata lumea in insusi interesul poporului nostru, si anume:
inIelegerea cea mai deplina a umanitkii, care este unita,
peste toate interesele si deosebirile firesti, prin legaturile
cele mai stranse, care daca sunt cu totul rupte, fiecare
din elementele razleIe trebue sa sufere.
Pe lfinga aceasta, ca istoric, sunt dator a face consta-
tari chiar atunci and aceste constatari lovesc un sen-
timent de care nu se poate departa niciun om, fara a
pierde ins4i calitatea sa eserrciala de membru al popo-

rului silt'.
Deci ceea ce se spune in aceastä seal% reprezintà cura-
tul adevAr, pe care oricine trebue s'a-1 primeasca 0 sà-1
inleleagà, in ce prive0e situalia pe care o are in România,
dupa aceste lämuriri.
Intre elementele, foarte amestecate, care au venit din
Dacia la cucerirea lui Traian, au fost 0 Asiatici, dar ei
apaqineau rassei arabe, deci Semi 1i adevarali, pe cfind
o mare parte dintre Evrei n'au nimic a face cu rassa lui
Sem, ci nu sunt deck vechi Cazari din stepa ruseasck
cari, trebuind s'd aleagd intre cre0inism 0 iudaism, au
crezut c'd iudaismul, in ce are el mai material, se potri-
ve9te mai mult cu firea lor de barbari edzboinici.
Trebue sa zimbim de eke ori ni se vorbe§te de o a9e-
zare evreiasca datând de pe vremea marelui Imp-drat
ctitor pe malurile Dun-drii.
In miile 0 miile de documente care ni s'au pastrat 0
in care se stravede 0 cel mai mic amanunt din trecutul
nostru, n'am Intfilnit deck cazuri cu totul sporadice de
Evrei veniIi la noi, ca medici, o ramued in care ei i0
cd§tigaserà un rol important prin Rfisarit, §i un medic
evreu a ingrijit astfel 0 de rana dela picior a lui Stefan-
cel-Mare , ori ca negustori. Faptul cd. ici 0 colo s'a
gdsit vreo inscrimie, de altminteri mai tarzie, purtând
o insemnare evreiascd, nu inseamna ca era vorba tot-
deauna de un Evreu a§ezat, ci de unul pe care moartea
11 prinsese pe pamtintul nostru.
In veacul al XVII-lea numai, ei apareau ici 0 colo
ca <t orfindari*, adeca arenda0, ai cine 9tie carii cfirciumi
de pe mo§ia boiereasca, de unde vine, dupa termenul

polon, confuzia moldoveneasca intre # oranda * §i intre
carciuma. Rana in.secolul al XVIII-lea nu poate fi vorba
deci deck de mici grupe evreqti, care erau a§a de res-
transe, incat au trebuit sa villa Fanario-iii, pentru ca, supt
ace§tia, dupa modelul turcesc, in care se osebeau supu§ii
Sultanului, nu dupa naliune, ci dupa religie, sa se ajunga
la o InIelegere, potrivit cu care Evreii in bloc, supt §efii
lor, intr'o administraIie fiscala anumita, raspundeau o
anumita suing, nu Vistieriei inse§i, ci paiiii din organi-
zaIia fiscala, care, supt titlul de Camara, era rezervata
Domnului. Domnul avea tot interesul sa fie cat mai
bogate colonii de acest fel, care cre§teau veniturile lui.
Afara de aceasta erau anumite ramuri, cum este argin-
taria, de exemplu, in care Evreii erau and §i cand repre-
zintaIi. Avem in Condica lui Constantin-Voda Mavro-
cordat §i in alte mArturii de trecut tot ce trebue
pentru a fixa pana in cele mai mici amanunte care era
situalia Evreilor in a ceasta vreme la noi §i mai ales in
Moldova, in Muntenia fiind vorba mai mult de unele
elemente spaniole, care, din cauza locului de unde ple-
cau §i din cauza limbii pe care o vorbeau, puteau sa aiba
fa-p de poporul romanesc o alta atitudine §i, in schimb,
§i poporul românesc putea sa aiba o aka atitudine
faIa de dan§ii deck fa-ca de strecurarile galiIiene mai
tarzii.
Arzarea stapânirii austriace in Bucovina a schimbat
lucrurile. De sigur ca §i peste Nistru, in Polonia, Evreul,
mai ales horilcarul, vanzatorul de rachiu, joaca un rol
important, dar Austriecii, doritori de cat mai mulii con-
tribuabili, au facut din GaliIia un mare deposit de jido-

vime. Când au venit reformele Statului austriac, in care
este adevgrat c'd nu se cuprindea 0 recrutarea elemen-
tului evreesc, dar se impuneau anumite forme de vieaVa
mai regulate 0 mai stricte, p'entru Evreii de acolo era
mai bine sa" treac'd in larga Iara a Moldovei, unde o anu-
mita conrumie administrativA era foarte favorabila pen-,
tru primirea 0 ocrotirea oricáror strAini. S'a adaos 0
intemeierea consulatelor straine, care erau in cautare de
supu0, prin care le cre0eau mijloacele de intrelinere,
unele, cum era consulatul francez, fiind 0 foarte sarace.
Dar numArul cel mai mare de sudig, cum se zicea
intAi, cu un termin de origine italian6, a fost la consu-
latul austriac : de acolo numele de # tartan * aplicat
Evreilor dup.& cuvântul german u Unterthan #, <4 supus *.
In sfAr9it s'a vorbit 0 de un fel de necesitate a primirii
elementului evreesc indata ce s'a schimbat moda 0
Evreii de peste granka erau in stare sd fabrice la rape-
zealä tot ceea ce trebuia pentru noul cgstum apusean.
Este vremea &And vin croitorii evrei, pentru femei intâi,
pe urma 9i pentru barbaii.
RezistenIa elementului românesc a fost slaba 0 din
cauza cd eram prin0 in bresle, pe care Statul le crease
odinioara, dar nu se &Idea sd le susIing.TraInd individual
9i avand la spate consulatele, continuAnd cu obiceiurile
de conruplie pe care le adusesera de peste granild 0 care
gaseau un teren mai bogat la noi, Evreii au ucis foarte
räpede breslele, pe care, de altminteri, generaIia noug, de
principii revolulionare, nu le simpatizau de loc. Am tiparit
plângerea dureroasa, dela jumatatea veacului al XIX-lea,
a blanarilor din Botopni, cari odinioara erau a§a de

puternici, incat faceau §i sustineau o biserica.
Reformele din secolul trecut n'au cuprins §i. acordarea de
drepturi in mama Evreilor, de§i era de a9teptat ca, dela o
bucata de vreme, ei vor ravni 9i la dansele, pentruca orice
putere economica este indreptata §i catre un adaus politic.
Nu trebue uitat insa ea' , la 1848, in Moldova, revolutionarii,
cari nu aveau la indemana o burghesie romaneasca, s'au
adresat la Evrei 9i ca, in Muntenia, Eliad, conducatorul
sufletesc al generatiei sale, fiind francmason, a cerut acela9i
sprijin, acordand emanciparea in sensul cel mai larg:
se cerea aici §i concursul Evreilor in Garda Nationala.
Ce a urmat, in epoca Statului nou, fata de Evrei, a fost
lupta intre principiile liberale, care cuprindeau §i intrarea
in Stat a Evreilor, §i. intre rezistenta instinctiva a popu-
latiei de ba9tina, care intelegea tali pastreze drepturile.
Acest din urma element a biruit atata vreme cat n'a ince-
put marele capitalism, avand legaturi in tot restul lumii.
Cand ne-am imprumutat la Berlin Vi daca aveam
nevoie §i daca nevoia aceasta nu exista, &and am recurs
la Bleichröder, intelege cineva ce consecinte trebuia sa
aiba aceasta pentru impingerea catre drepturi politice
a elementului evreesc.
Dupa razboiu, am primit Evrei de aiurea, cani veneau
supt garantia tratatelor 9i cu obiceiul lor de a juca roluri
mari in Statele care se desmembrau in vecinatatea
noastra. Ins& noua populatie evreiasca intrata in tara ca
inteun kc de refugiu momentan, dar care s'a a9ezat
definitiv, nu s'a multamit sa ramana in locurile unde
statuse pang atunci ci a fost atrasa Otre acele mari
centre, cum e Bucure§tii, in care zeci de biserici au

ramas fdra parohieni.
Cfind capitala Romaniei a devenit mare centru de
afaceri, afacerile acestea au adus Evrei din toata lumea,
reprezintami de mari industrii, manuitori de imense
capitaluri. Aceasta este situalia de astazi. Orice element
strain, neasimilabil, care intra insa intr'o vieard nalio-
nala, fie §i de caracter patriarhal, se love§te, la un mo-
ment dat, de o impotrivire. Aceastä impotrivire s'a inta-
nit prin faptul ca profesiunile libere, ziaristica §i. litera-
tura au ajuns sa fie In manile elementului evreesc, exer-
citand influen0 asupra unui suflet care trebue pastrat
intreg, caci altfel Statul insu§i se narue.
Incheierea? Fiecare o poate inIelege cum vrea. Eu o
inIeleg aa: Noi avem legi §i legile acestea dau asigurari,
care pot sa fie neplacute pentru noi, 0, in acest caz,
trebue schimbate legile. Dar, in afara de tot ceea *ce
cuprinde legea, este o datorie sacra faIa de noi: sa ne
organizam pentru rec4tigarea situa-ciilor pierdute, sa ne
organizam cu sprijinul Statului, care el are aceasta datorie,
pentruca este Statul romanesc, dar sa ne organizArn,
inainte de toate, pentruca Statul este schimbator dela
un guvern la altul, prin insa0 munca noastra solidara
0 prin vederea neteda a scopului ce urmarim.
0 mi§care in acest sens a inceput in toata Iara. Supt
orice guvern ea s'ar fi manifestat, pe aceasta linie, In
care au intrat ca indreptatoare §i formaIii numai de
intelectualitate, trebue urmata 0 mai departe organi-
zarea noua a vitalitaIii acestui popor.
7 Ianuarie 1938.
XXX
PREVEDERI ADEVARATE SI FALSE
Marea durere a omenirii in momentul de faVa, durere

pe care incearca sA §i-o acopere prin demonstraIii vio-
lente de # dinamism )), de a§a-numitul # dinamism* care
merge §i panâ la manifestaIii de Saturnale aproape
isterice, este in condiIiile actuale de viea0, §i a trai,
ca in Germania, de pilda, in condiIii de alimentaIie
mãsuratá nu poate sd fie, fárà indoialä, unul din lucru-
rile cele mai placute, in prevederea unui viitor care
poate sa dea o catastrofh capabilà de a &drama tot
ceea ce de-a-lungul secolelor a cládit civilizalia umana,
sau se poate prelungi in nelini§tea, mai chinuitoare cleat
insà§i catastrofa, care cel pulin indeamna o societate
la rezisten0 §i la faspingere.
Se intreaba oamenii cari sunt in stare sà-§i analizeze
sentimentele §i. prevad ceva dincolo de pldcerile sau
durerile de faId: incotro mergem?
, in raspunsul care se &á la aceasta intrebare, in
presimlirea lucrurilor care, cu voia sau far% voia noastrA,
se vor petrece neaparat, se inceara a se da societalii
Intregi o direcTie mai sigura catre aceasta linta, care

nu mai poate fi Inlaturata.
Niciodata n'au fost mai mulli profeli, §i, alaturi de
clan0i, mai mulIi realizatori de lucruri mistice, nemai-
pomenite pan& acum, pe care le garanteaza, mai mult
cleat mintea, pe care In zadar se trude9te cineva sa li-o
gaseasca, atitudinea lor, cuvintele oractilare, gesturile
schilate inaintea unei mulIimi uimite de cutezania 0
uneori de brutalitatea lor.
Mergem, se Intreaba deci miile 0 miile de oameni,
catre formula dictatutii, sau toate silinIile trebue chel-
tuite pentru a se grabi ceasul &and se va Intoarce inapoi
ziva democraliei, care, azi, alearga adeseaori dela o
tabfira la alta, cu pete de sange, mai noi 0 mai vechi,
pe albul ve§mantului ei?
Oameni de dreapta 0 oameni de stanga, cari nu se
pot IL4e1ege pentru foarte multe motive, dar, inainte
de toate, fiindca au inceput prin a spune ea, fiind oa-
meni de dreapta 0 oameni de stanga, nu se pot Inlie lege
intre clan0i. De aici certele din fiecare moment, de aici
lungile articole, mai mult sau mai puTin cetite, de prin
reviste, de aici carlile care cad greu .pe oboseala sufle-
teased a unei vremi gramadite de griji, de aici intrecerile
electorale, de aici tulburarile de strada, de aici luptele
civile, de aici sfaramarea iremediabila a mo§tenirii unor
timpuri mai bune, §i In momentele care de-a lungul vre-
murilor au rezistat parka acum 0 la cele mai salbatece
manifdstari de ura 0 nebunie a oamenilor.
Sa incep cu ceea ce este 0 cu ceea ce poate fagadui
forma politica pe care noi o numirn it dictatura*? 0 o punerq
PREVEDERI ADEVARATE $1 FALSE 205
la dreapta, de 9i ea poate sa fie tot a§a de bine 0 la

stânga cea mai depArtatd, caci nu este vorba de o In-
dreptare filosoficä, ci numai de actiunea pe care o exer-
cità asupra societaIii oameni .cari, ridicfind un steag
sau alt steag 0 Imbràcând in discursurile lor cutare sau
cutare idei politice 0 sociale, au inainte de toate acela0
temperament.
Cdci dictatura nu inseamna altceva decât supunerea
unei societati intregi nu ideilor cuiva, ci temperamen-
tului pe care natura i 1-a daruit 0 care fire§te nu este
transmisibil, ca dreptul dinastic, dela o generaTie la
altá generaIie 9i chiar poate s'à nu dureze 'Yana la capat
la acela0 individ.
Suntem noi deci condamnaIi A pierdem tof ceea ce
am càpätat dela Inainta0 0 ce am adaus prin munca
noasträ, daca nu vom cauta un om, flack' nu-I vom des-
coperi, dacA nu-I vom inventa, daca nu ne vom In§ela
asupra lui, imbracându-1 cu hainele, de miraculoasâ
influentg, ale unei atotputernicii pentru exerciIiul cgreia
s'ar fi na'scut?
Sa-mi fie ineaduit a spune foarte hotarit, pe baza
unei cuno§tinIe a sufletului omenesc pe care mi-a dat-o
cercetarea indelungatâ a istoriei: nu.
Ap-numitul regim de dictatura se indrituie0e prin

dona lucruri: prin acea darfimare, pe care ar Impiedica-o,
0 prin realizarile pe care le Indepline§te.
De sigur ca darttmarea trebue impiedecatà. Ce facem
noi acum din beton armat sau din mucava sunt lucruri
cari se pot Inlocui oricfind, cfici in ele nu se cuprinde
nicio manifestalie a geniului uman, dar ceea ce au dat

veacurile trecute, cazand supt ghiulele sau crapand in
imbraIisarea focului, nu poate fi refacut niciodata.
Aceasta pentru monumentele de piatra, si putem
adaugi si pentru ce este, am zice, ((monumental * in
sufletul nostru insusi si care se poate face bucali pentru
totdeauna fat% atingerea cu ghiulelele si fara mistuirea
in flacari.
Dar cel mai bun frau contra pornirii catre ruina se
gaseste in sufletul fiecaruia.
A pregati acest suflet cere inteadevar timp, dar, &and
s'a ajuns aeolo, omul poate rezista la orice ispita dia-
bolica de nimicire.
Sunt sociefali in Europa si afara din Europa care
prin aceasta se %in drept in fa-ca tuturor vrajilor revo-
luIionare din timpurile noastre.
Ce lucru minunat nu s'a facut in Italia si Germania
in timpurile noastre si cine s'ar gfindi sa nu laude pe
acei cari, &and -Orli lor linistea sociala, au invalat din
nou pe oameni sa iubeasca munca, sau s'o primeasca
macar disciplinat, si au inzestrat Iara kr cu creacii
tehnice la care privesc cu gelozie tori .cei cari nu ne-am
impfirtasit de o as del de providenIiala conducere mi-
nisteriala I
Dar in atatea locuri se vad astazi, cum s'ar putea
vedea in propriul nostru trecut, atunci &and nu
exista macar Statul, ci traiam sat de sat si vale de vale,
lucruri de toata frumuseIa care s'au realizat, si uneori
cu o rapeziciune uimitoare, prin altceva cleat supu-
nerea la porunea, asa ca a robilor cari au ridicat pira-
PREVEDERI ADEVARATE SI FALSE 207
midele: prin libera voin0 a oamenilor reuniIi de ace-

Iasi sentiment exprimat in toatà sfinlenia liberthlii.
Catedrala dela Reims nu este de sigur inferioarg, cu
toatà deosebirea de proporlii, piramidelor pe care le-au
ridicat Faraonii egipteni, pentrd ca trupul lor uscat sä
fie pus la addpostul unor primejdii ce §i-au gdsit insk
drum 0 aa OM la oasele lor inegrite.
Deci, ar spune cineva, sa ajutam democraVa a recapdta

ce a pierdut, caci democralia inseamna 0 libertate.
SA-mi fie ingaduit a 'crede altfel. Cineva 10 poate
pierde libertatea sub porunca directà a unui om, sau 0-o
poate pierde, tot a§a de mult, ba mai mult chiar, pen-
tru a pe un dictator 11 poli rásturna sau se poate
0 tempera dela sine, prin strkbaterea inceatá a unei
poruneitoare formule.
Pe dictator 11 vezi, il prquesti, il cânt'are§ti, in unele
imprejurfiri il puti imblânzi, in altele poli iard0 chiar
sk-1 impiedeci macar in parte, punfind in fala 0 impotriva
lui pe un altul din mulpmea de aspirargi la aceea0 stapft-
fire asupra aceleia0 societali. Dar cum lupii cu formula ?
Aceea nu este un lucru concret, care sal.' arkte imediat
defectele, ci acliunea ei se exercità a§a de ascuns, inckt,
flirà a banui ck ea a pâtruns, te treze§ti in fala rezul-
tatelor ei. Formula democratick poate fi o otrava lentä,
care nu numai at impiedeca faptul de spontaneitate,
in tot ceea ce poate ie0 ca forme materiale dintr'insul,
dar sldbeste insu0 resortul cAtre crealia individuald.
E§ti invaluit 9i inveninat de &Ansa, o suggestie a tot
puternick iIi impiedeca nu numai mfina de a lucre, dar
0 creierul de a urmari necontenit anumite probleme,

care nu §i-au dat §i nu-§i vor da niciodata toate ras-
punsurile. Vrajit, te gase§ti intre alli vrajiii, Vorba
facatoare de minuni Ira stanjene§te deopotriva.
Dar ceea ce face frumuseIa, nobleIa, libertatea unei
societaIi, este ca ea elaboreaza necontenit formulele ei,
fail sa se lase stapanita desavar§it de niciuna §i ca
oricine are dreptul in aceasta discuTie sa prezinte meim-
piedecat ceea ce crede el ca a descoperit.
Pentru moment, sub dictatura, ca §i sub formula
democratica, societaIile omenqti nu s'au aratat capa-
bile, inteun §fert de secol, sa dea niciun lucru nou In
domeniul cugetarii.
Sa credem ea' obiceiul de a gandi liber, care a creat
de-a lungul vremurior atatea filosofii §i atatea politici,
a disparut?
Iara§i, cu toata hotarirea, raspund: Nu. Nu se nimi-
cqte a§a de u§or ceea ce iese din marele adânc al silin-
%nor umane. $i va veni vremea, fara sa pot adauga:
§i: u aproape este D, and lumea, satula §i. de plecarea
capului inaintea unui om §i. de abdicarea gandului
Inaintea unei simple formule, se va strange in jurul
aceluia a carui minte va putea sa proclame noile ade-
varuri care dela sine se prefac in erect-0.i noi.
21 Ianuarie 1938.
XXXI
PERICOLUL CONSPIRATIILOR
De o bucata de vreme situalia, ca§tigata adesea ori

prin mi§carile silnice din deosebitele Iari, care odini-
oara formau civilizalia omeneasca 0 astazi stau risipite
0 izolate, gata sd se incaiere peste toate legaturile intam-
platoare pe care le incheie de azi pana mane, este zgu-
duita de mi§cari care ameninla sa duca la forme, ne.
banuite de alIii cleat de cei cari se intovara§esc pentru
a le aduce la indeplinire. Onestitatea de pe vremuri,
care ingaduia altfel de alianIe §i permitea omenirii sa
priveasca increzatoare in viitor, pare A fi disparut
pentru totdeauna.
In sufletele omene9ti, a§a cum se infaI4eaza ast4zi
pretutindeni 0 prin urmare 0 la noi, pana intr'acolo
incat, mai ieri, nu 9tiu ce tanar spunea ca tot ce apar-
line secolului al XIX-lea este ceva blastarnat, fard de
care nu se incape niciun fel de mila, trebuind sa se puna
in loc lucruri dumnezeie§ti, care se pot intruchipa numai
in mintea sa superioara, este o necontenita instabili-
tate, care poate pregati toate surprinderile 0 este in
stare sa atraga toate primejdiile.
Se Intreaba cineva cu ingrijorare ce poate sa iasa

din aceasta bolnavicioasa tremurare dupa ceea ce n'a
fost niciodata, 0 adanca mea credinIa, potrivit cu
tot ceea ce am vazut in istoria omenirii, e ca nici nu va
putea A fie adus la indeplinire, chiar daca producatorii
acestor prapastioase schimbari ar avea intr'in0i mai
multe insu0ri de geniu deck, raspandite dela unul la
altul, in vremurile trecute, s'au intalnit numai la exem-
plarele cele mai alese ale speIei omene§ti.
Odinioara, pentru a ajunge la o schimbare, se Intre-
buino aka cale. 0 minte mai puternica deck a altora,
sau macar de o originalitate deosebita, enunia o idee.
Ideea singura nu ajunge pentru ca sa indemne pe oameni
a porni pe calea prefacerilor. Trebue ca aceasta idee sa
fie puternic sprijinita pe argumente 0 imbracata intr'o
forma care se poate face Inleleasa de cat mai mulIi
oameni. Ace,tia, unul eke unul, sau in tovara0ile kr,
se opreau asupra ideii care a fasArit depdata, o priveau
prin toate laturile, o cantareau, o criticau, se intorceau
de mai multe ori asupra ei, 0 venea in sfar0t o vreme
and ea era sau raspinsa, fiindca se dovedise fara temeiu,
sinIplu capriciu al unei minIi ambitioase, sau era pri-
mita, .ajungea un crez 0, odata crezul acesta prefacut
intr'o formula practica, se pornea intru indeplinirea lui.
Acum ideea ajunge, sau, Inca mai pulin deck ideea, o
potrivire de cuvinte care sa-i lina locul, o formula care
nu este totdeauna stralucitoare, ci ajunge sa poata
exercita o inraurire asupra minlilor mai slabe. Si, in
loc ca o societate Intreaga, inraurita de acela care cauta
drumul cel nou, sa se puna la lucru pentru a ajunge la
PERICOLUL CONSPIRATIILOR 211
%inn cu pasul sigur al oamenilor cari umbla normal,

se alchtue§te un grup c4tigat cu vicle§ug, sau numai
cu o stdruinId, s5-i zicem: de fier, care ia asupra sa
s'Avar0rea transformarii miraculoase.
Se Injghiaba deci ceea ce se chema odinioark in ye-
chea noastrá româneascgt: o 4 uneltire * 0, cu un cuvânt
Imprumutat, pe care 11 intrebuinOm curent astàzi, se,
zice: o # conspiraIie *, ori, cu un alt cuvint de imprumut
un N complot *.
Pe intunerec, pe chi ne§tiute, se a§teapta clipa and
lucrul vaie 0 la ivealá, 0, chiar atunci, nu se marturi-
se§te scopul cel adevarat, ci o parte se pdstreaza pentru
ziva biruinIii, iar alta se spune deocamdatà pentru a
momi pe prieteni 91 pentru a acoperi privirea du§manilor.
.4a lucreaz5 cei legqi prin fagAduieli solemne, prin
juraminte, in mijlocul societaIii asupra cgreia stau a
pun5 mfina In momentul ce 0 1-au preg5tit de multh
vreme 04 lin ascuns de tori cei cari nu trebue sa OA
putinla de a se apara.
Inaiftte de a ardta daca acest fel de a lucra este in-
teadevAr folositor pentru scopul cauzei care se spune
eft trebue urmarità 0 de a verifica In trecutul nostru
ce s'a intAmplat cu uneltitorii de pe vremuri, a ne
gândim ce efect poate sa aibh asupra caracterelor ace-
lora cari, zi de zi, lund de luna, an de an, comploteaza
In felul acesta §i in ce stare sufleteasca ii aduce pentru
ceasul in care intr'adev5r ar fi sa.' ajungd la izbfinda pe
care au avut-o In vedere.
Un fel de a fi deschis, clar, generos, plin de prietenie
cu toatd lumea, zimbitor fafd de oricine, infäli§eazii 0
adevarata higiena a sufletului omenesc. Sufletul acesta

se preface necontenit catre mai bine 0 mai inalt.
Umbrele se 9terg incetul cu Incetul la acea lumina
limpede a gAndului marturisit 0 a Iintei recunoscute
inaintea tuturof.
Ace la care umbra pe intunerec, care se ferqte de allii
deck cei cu cari este legat, acela deprinde ura fala de
oamenii pe cari vrea sa-i rastoarne altfel deck intr'o
lupta dreapta 0, In manifestarile pe care nu le poate
evita, el deprinde o urAta ipocrizie.
Afara de aceasta, de oarece conspiraIia nu se poate
face deck prin ascultarea oarba de porunci care vin de
undeva din umbra, orice activitate proprie a sufletului
omenesc inceteaza: se parase9te 0 obiceiul de a gAndi
0 comoara de cultura ca9tigata, ca 0 deprinderea de a
ridica Indoieli 0 de a provoca disculii.
Intr'o egalitate trista cu cei din urma dintre oameni,
in ce prive§te mintea 0 con§tiinlile, caH ace9tia ajung
a alcatui dela o bucata de vreme miezul o§tirii adunate,
spiritul celui cu gAndul mai inalt 9i mai cultivat £;e fara-
miIeaza cu totul. Cei caH au fost 6dinioara oameni devin
adevarate marionete, care a§teapta un cuvAnt, un semn,
care sa li arate ce trebue sa faca neaparat, fiindca altfel
nu li famine aka perspectiva cleat aceea a morcii prin
sine sau a morcii prin al-cii.
Aceasta ne-o spune, de altfel, istoria universala In
toate timpurile.
Daca ea infalipaza adesea oH triumful frumoaselor
lupte, luminate de inteligenIa, hranite de cultura 0
purtate prin conducer Indreptalite de insuOri superioare,
la lumina insg§i a zilei, §i aceasta este adevArata revo-

luIie, in schimb, de atAtea ori se vAd momentane
instApfiniri, menite unei rApezi §i adesea ori catastrofale
Infrangeri, ale acelora cari, legaIi de lanIurile pe care
§i le-au fAurit singuri, au orbecait o bucatà de vreme in
intunerecul cu care s'au deprins, pentru ca, pe urmA,
insà§i strAlucirea zilei, cAzutA pe ochii lor obosiIi, sà-i
tranteascA la pArnânt, orbiIi.
SA ne Ondim la vechile regalitAli stropite cu sAnge
ale monarhiilor asiatice, care au ie§it adesea din astfel
de conspirqii. SA ne amintim pe uciga§ii politici ai
vechii Grecii, cdrora amatorii unei anumite liberfki au
putut sA le ridice statui §i sA le inchine imnuri, fiindcA
au injunghiat pe fiul lui Pisistrat. SA nu uitAm pe acel
Roman cu ambilie mult mai mare deck mijloacele sale,
care adunase o bucatA de vreme pe toIi oamenii Fara
rost §i se credea mai chemat la putere deck cei pe cari-i
du§mAnea pentru meritele lor §i care, Catilina, a cAzut,
spre upirarea sociefkii romane, in clipa chiar cand
putea sh scoatà o oaste impotriva Statului. SA nu ne
ascundem tot rául care a ie§it pentru Roma, chiar cu
oameni de valoarea lui Mariu, a lui Sulla, a lui Cesar §i
Pompeiu, din aceastà misterioasA urmArire a binelui
suprem, care a dus la proscrimia miilor de cetaleni intre
cei mai buni §i la cal:at a mAnat Roma libel% cAtre
tirania imperiului.
Epoca modernA infaIi§eazA atkia eroi de aceea§i cali-
tate, cari, sau isprAvirà prin propria lor ruing, sau im-
piedecarà, pe multd vreme, mersul firesc al treburilor
publice,
Daca Revoluçia franceza ar fi fost facuta pe alte cal,

si nu de tot felul de avocaIi de provincie, de doctori
Ma clientela, de scriitori fara talent, de elemente popu-
lare fara pregatire, de sigur ca nu s'ar resimIi Fran la
pada acum de sangele nevinovat care a curs supt ascu-
14111 greoiului culit al ghilotinei.
Sa nu ne insele astazi izbanda dela Roma si cea dela
Berlin. Acolo sunt imprejurari cu totul deosebite, si la
conducatori, pe langa un mare noroc si call-tali de rasa
care nu se pot tagadui. Dar nu avem deck sa privim in
laturi la allii, la hecatomba dela Moscova, in care revo-
Julia biruitoare isi ucide zilnic faptasii, la scenele de 'az-
boiu civil pe care le-a vazut Parisul, la zadarnicia in
care au sfarsit si agitaiiile regaliste din aceeasi Franra,
dela grupele de scriitori cari au ajuns sa fie raspinse
si de regele asteptat si de Biserica pe care tindeau a o
servi. Sa ne stea inainte ca exemplu ce s'a ales din acele
mari planuri ale unui viteaz militar, de la Rocque, despre
care mi se spunea odinioara ca in orice cash a Franciei
are un agent si ca ei vor iesi cu milioanele in ceasul
&and se va cere, pentru a ispravi intr'o atmosfera in
care complotul se unea cu desvoltaréa unui jalnic proces,
zvarlind In vant speranlele atator oameni de dreapta,
cari credeau ca a venit ceasul ordinei noi.
Cred ea ajunge.
In trecutul nostru, toate faptele de sam'a au fost
facute supt conducerea unor oameni inteligenli, pe
calea legii si supt razele limpezi ale publicitaIii.
Asa a ras6rit, din risipite vieli de sate, Domnia ; asa
s'a transmis ea astfel ea Statul insusi n'a fost zguduit;
asa s'a injghebat, nu Statul constituliona1 dela 1866,

ci ceva mult mai puternic deck dânsul: instinctul de
Stat, prin care, cu toate greselile guvernelor trecatoare,
ne-am pastrat.
Cu acest adânc si sanAtos instinct, supt care nu sim-
seam Inca frematând patimi obscure, am putut sa re-
zistam dusmaniei stràine din toate pailile, condamna-
rilor la moarte in atatea ràzboaie, parasirii si saraciei,
strecurarilor primejdioase in vieala noastrá culturald si
economica, lipsei de noroc in rAzboiul pe care 1-am
purtat pentru drepturile noastre. Nimic subpàmântean
n'a venit sa intrerupà aceastd sànatoasa desvoltare a
unei -cdri, care avea pamântul ei supt &Lisa pentru a se
sprijini pe el, iar nu pentru ca din adâncurile lui s'd rasara
in fiecare clipâ primejdiile infernale ale conspiratorilor.
4 Februarie.
XXXII
DEFECTE DE CREgERE
Nu este nimeni care s'a nu-si dea saiiià di ne gasim,

in toate prile, inaintea unei noi generaPi care, cu in-
su9iri mari de voinp 0 chiar de disciplina, Inteun anume
sens, care nu este totdeauna cel mai bun, unqte 0 defecte
dintre acelea care pot s& primejduiasca desvoltarea nor-
mal& 0 pe alocuri chiar 9i existanIa societaPlor civilizate.
Noua generaPe, pentru care avem fire§te toate simpa-
tiile, cum, de alminterea, nici nu se poate altfel, deoarece
suntem pgrinpi 9.1 invalatorii Mr, dar nici intr'un caz
neputând fi 1ingu0torii 0 supu0i acelora cari pleaca dela
noi 0 trebue sali dea smug de mo§tenirea pe care li-o
la'sgm, sä nu-si inchipue Insa un lucru: 0, in planurile
de viitor pe care le formeazà, potrivit cu teorii pe care
suntem liberi s'd le discutam, sa le aproham 0 s'd le As-
pingem, au dreptul sa dispue de soarta intreagri a unei
naliuni, supunând-o la experimente care pot sd-i primej-
duiascra Intreg viitorul.
Aici se deschide o Intrebare, care nu odatâ mi s'a pus
Inainte, ca unuia din cercetatorii multor perioade ale
DEFECTE DE CREWERE 217
istoriei. Anume intrebarea : intrucat fiecare genera.cie

are dreptul sa-§i puna pecetea asupra vieii nalionale ?
Nicio generaIie nu trebue sa creada ca-i revine che-
marea de a dispune de naliune, cum socoate ea.
Asupra nafiunii fiecare nu poate sa ailia deck rostul
pe care ea 11 creeaza : nu ce vrea sa faca el cu &Ansa, ci
ce a izbutit sa dea naIiunea insa§i.
Aceasta insa rape§te dela inceput tineretului, oricat
de bine inzestrat, prerogativa de a preface din temelii
ceea ce-i vine dela inainta§i.
Intai probe de vrednicie, servicii aduse patriei 9i,
dupa ce aceasta datorie a oricarii genera-tie este indepli-
nita, pe urma, aceasta generaiie, suita pe Inâlimea
ins4i a meritelor sale, poate, nu Fara consultarea acelora
cari au avut pana atunci %am in 'liana, sa propuna schim-
barile care ar rezulta din insa0 experienla prin care a
trecut.
Sa inchidem aceasta parenteza i sa ne marginim, in
aceasta comunicare, la douà lucruri: neajunsurile pe care
le InVedereaza acei in manile carora vom rasa Romania
§i, al doilea, ce s'ar putea face pentru ca aceste neajun-
suri sa fie cat mai rapede §i cat mai deplin inlaturate.
Nu exista nimic mai atragator §i, in acela9i timp, mai

periculos deck teoria, deck <to singura * teorie, in care
crede cineva i careia este in stare sa-i jertfeasca totul.
Avram din Biblie a vrut sa-i sacrifice lui Iehova pe
unicul sau fiu Isaac, dar Dumnezeu n'a %sat ca varsarea
de sange sa se indeplineasca, ci a rasarit berbecul cu
coarnele in maraeini, care acesta putea fi taiat Fara.
nicio suferinIa moral-à din partea inchinkorului Divi-

nitaIii.
Dar numai salbatecii sunt cei cari cred ca au dreptul
de a jertfi eine stie caror idoli, tot asa de cruzi ca si
dansii, pe insisi pkinlii din cari s'au nascut si dela cari,
impreuna cu cresterea, au capatat In acelasi timp si
toate mijloacele pentru a se impune si a stapani in vieaVa.
Omul care cunoaste o singura teorie, care nu priveste
In dreapta si in stanga, care nu admite niciun fel de cri-
tica asupra ei, care inlelege sa i se dea intreg si sa puna
supt picioarele acestei salbatece Dumnezeiri tot ceea ce
este ca lucruri si ca oameni, e prin aceasta chiar gresit.
Nu dela teorie au plecat lucrurile, ci teoria nu este
altceva deck ceea ce se desface, In mintea omeneasca
a unui singur ganditor, din realitatea asa cum a vazut-o
el si a putut-o intelege. Nu este un lucru vesnic si un
lucru neaparat: in capul chiar al aceluia care a iscodit
aceasta teorie, ea este supusa, supt inraurirea lucrurilor
din afara, la o necontenita prefacere. i se intampla
foarte deseori, eu insumi am facut aceasta incercare,
in ce priveste ideile pe care le-am manifestat, in atat
de lunga mea vieaVa , ca acela care .se poate privi ca
un creator de teorii sa invele in cursul timpului lucruri
pe care el nu le-a avut in minte cand si-a fixat formulele
si, trecand dincolo de dansele, aducandu-le schimbari
eseaciale, sa vada cu durere cum alIii se opresc la cea
dintai forma, care este mai simpla si mai atragatoare,
In loc sa mearga impreuna cu dansul mai departe, pana
la o manifestare mai deplina 0 mai sigura a ace1eia0
credime,
DEFECTE DE CRE5TERE 219
Teoreticienii Bunt uneori chiar in afara de vieard. Ei

pornesc dela anumite consideraIii abstracte 0 se mulfa-
mese cu dalisele. De jur imprejur vieala se mi§ca, fierbe,
spumcga ; ei ramiln inc1e0ali de ceva care nu este macar
o stânea ie§ità deasupra valurilor, ci numai o scandura
desfacuta dintr'o cugetare mai intinsa 0 de care ei se
prind cu indaratnicia cui nu este in stare, prin mi§carea
viteaza a braIelor sale, sa urmareasca un alt punct de
sprijin.
Simpla, simplista, marginith, cruda, teoria poate neno-
roci o societate intreaggi, devenind astfel primejdia cea
mare pentru sincerii i devotaIii ei credincio0.
Poate niciodata in istoria omenirii n'au fost ataIia
fanatici ai unei singure teorii ca astazi. i se pune o
intrebare, u§or de deslegat: de unde vine aceasta, am
putea zice, habotnicie a oamenilor tineri faVa de singura
Indreptare a lor ?
Vine dintr'o cetire prea margenita, din ignorarea unei
literaturi mai vechi, uneori foarte vechi, in care se cuprind
adevarurile eterne care au infruntat toate criticile 0 au
izbutit sa se impuna, ramanând pentru invalatura vre-
murilor. Vine dintr'un invaIamalit care, din nenorocire,
este alcatuit numai din teorie, din teoria pe care n'a
verificat-o nici profesorul i pe care, a§a neverificata,
invalat'a pe de rost, prinsa numai pe din afara, o trans-
mite ucenicilor sâi, ca un talisman pentru oricare Impre-
jurari ale vie-0i. Vine din lipsa unui adevarat contact
intre parinçi, cari, oricum a fie, reprezinta o realitate
traitä, In care la inceput au fost deprin0 i copiii 9i in
care ar fi bine, fie i pe o treaptà mai sus, ca ace0i copii
220 SFATURI PE 1NTUNEREC
A mearga mai departe. Vine din aceasta detronare a

parinIilor despre;u4i, inldturali §i prin aceasta semna-
lali 0 lipsei de atentie 9i de iubire a copiilor, deveniIi
acum pe mulIi ani de zile elevi 0 studenIi. Vine, in acela0
timp, din incuiarea u0lor §colii 9i din impiedecarea trans-
pareMei ferwilor ei faId de o lume din afard, care poate
0 trebue sa fie, in aceea0 mäsurà cu cre0erea parinIilor
0 cu invAlatura, unita §i cu educalie, a §colii, un mijloc
de formaIie a genera%iilor viitoare. Vine, in srar0t, din
falsa conceplie a Universitalii, care pentru unii este
numai mijlocul de a fabrica deosebili profesioni§ti sau
de a pregáti Statului servitori in toate domeniile acti-
vita-0i lui: din pdcatul Universitalii, care trebue s'a fie
inainte de toate un loc de discu/ie, in loc de a prezinta,
de data aceasta nici macar, ca in invalàmântul secun-
dar, pareri vechi care 0-au fäcut incercarea, ci opinia
personala a profesorului, pe care acesta are neroada §i
vanitoasa pretenVe de a o vedea reprodusa intocmai,
clack' se poate chiar cu cuvintele sale, la acele examene
universitare, care sunt 0 mai lipsite de sens deck impo-
vgratoarele, obositoarele examene de sfA.r0t de an in
§colile de al doilea grad.
Deci din aceasta critic& ins60 se desfac liniile dupà
care trebue sa se orienteze, intr'o bunk' 0 curagioasa
chibzuire a lucrurilor, noua educalie a tinerimii, educalie
capabila de a o impiedeca sa se arunce in tot felul de
aventuri §i sa pregateasca transformari catastrofale pen-
tru o societate nu pe deplin inleleasä de &Ansa.
Colaborarea intre cei de acash i cei din §coala nu se
poate margeni la un control al notelor 0 la o plata de
DEFECTE DE CRE*TERE 221
taxe. Pentru adevdratul profesor de §coalà secundara,

pkintele trebue sa fie tot a§a de interesant ca 9i elevul.
Elevul nu poate fi les fdrá aceastä cuno§tin0 a Orin-
telui. In lipsa ei, nu se 9tie nici ce copilul aduce, nici ce
inrkirire poate s primeasca in fiecare moment, nici ce se
poate cere dela acela care se intoarce in fiecare zi in casa
parinIilor §i nu gase§te totdeauna ceea ce 1§i inchipue
profesorul.
Este foarte adevkat a in felul acesta sarcina profe-
sorului este cu mult mai grea. El ar putea fi a§a cum
erau odinioara cfilugkii din evul mediu, sau cum sunt
§i acuma misionarii cari merg in locurile ealbatece ale
lumii §i se expun primejdiei leprei i altor boli molip-
sitoare, cercetfind gospodkiile nenorocite, una duph
alta.
Un astfel de binefdator, nu numai al copiilor, dar gi
al acelora din a ckor casa pleaca ace§ti copii, trebue
s'à fie profesorul. Mu ha lume, daca 9i-ar da samfi de
aceastä datorie, s'ar apuca de altCeva deck de o pro-
fesie pe care o Infolog numai ca transmiterea unor cuno-
§tinle, de cele mai multe ori nefolositoare, prezintate
an de an in aceea0 formä.
0 mare asocialie uman'a trebue sa fie baza §colii, §i a
§colii primare, la fiecare schimbare de loc invälatOrul,
profesorul, trebuind sà Led o noud experien0 omeneascA,
pe care sd se sprijine toatà activitatea sa. Pastriind facia"-
cinile sale, implântate intr'o anumita categorie a socie-
talii, copilul va ajunge astfel sá fie, nu un element ab-
stract, proiectat catre o carierd, ci o vie realitate care
poate, in domeniul sau natural, indicat de condiOile
insesi ale existenlei parinlilor, duce mai departe opera

Inceputa de acestia.
coala de toate gradele trebue schimbata, inlatu-
riindu-se formatii anormale, asupra carora societatea
n'are o inraurire 0 din care se deprind oameni cari ei
11100 nu pot incerca a exercita o InrAurire asupra ei.
Dar lucrul cel mare care este de facut pentru Indrep-

tarea tineretului e in Universitate.
Ce este intr'adevar aceasta adunare de oameni, pe
cari niciun decan si niciun rector nu-i poate domina,
nerecunoscandu-li-se macar acest drept, care, odata recu-
noscut, ar cere dela acesti InalIi dregatori universitari
o aka valoare morala 0 o direcIie de un caracter cu mult
mai sigur? Ce este aceasta gramadire de idei care nu se
leaga Intre dânsele 0 supra carora studentul nu poate
sa exercite nicio critica? Ce este aceasta acere care se
impune ascultatorului, care are doar dreptul, in semi-
nariu, sa vie cu o lucrare pregatita dupa aceeasi metoda
abstracta, transmisa dela o generaIie la alta ? Ce eite
acea lipsa desavArsita de legatura sentimentala intre
dascal 0 ucenic? Ce este aceasta interzicere aproape
totala a oricarii iesiri din Wile de cursuri 0 de seminarii
pentru a verifica vieala?
Vedeli numai ce pastreaza din sanatosul mediu
Universialile engleze. GandiIi-va la profesorii cari 10
aleg un numar de studenIi, legaIi de acum inainte in
chipul cel mai strfins de dansii, a caror raspundere o
poartà ca ctutori* ai acestor tineri. DaIi-va sama de ce
Inseamna aceasta mare familie intelectuala. Tragqi cu
DEFECTE DE CRE$TERE 223
urechea la discuiiile, nu despre materia prezintata la

curs, ci despre problemele inse§i ale vieIii nalionale,
care se desfd§oara in societdOle studenle§ti.
i atunci veIi inIelege de ce iese de acolo, nu oameni
cari vor lovi in realitaIile vii, salbatec, cu ciocanul teo-
riei lor, ci oameni cu simIul relativitälilor, cu me§te§ugul
formulelor unduioase, cu datoria de a gAsi formele lite-
rare potrivite, cu insu§irile mari de caracter prin care
inteadevär o generaIie se poate prezinta pe frontul lup-
telor nalionale, unind energia necesará cu acea senina-
tate care singurà apropie fiinla omeneascä de lumea
zeilor, nevazuli, dar stapânitori.
18 Februarie.
XXXIII
E CU PUTINTA. 0 NOUA. EUROPA?
In acest moment, lucruri mari stau a se as/1'0 in

convorbirile pornite din dorinIa pacii, a§a de nesigurà
Ora acum, O din grija pentru civilizalia care vine din
silinIa tuturora O ne e rasa-Ca la tori mooenire scumprt O
grea, intre Anglia O Italia, aoeptându-se intr'un viitor
apropiat O acelea intre Anglia O Germania. Un ministru
de mare autoritate a pgrasit Cabinetul englez, O o poli-
tied Indreptatà altfel e aceea pe care o reprezintO astOzi,
sprijinit de o mare parte din atfit de hotOritoarea opinie
publica englezà, d-1 Neville Chamberlain §i, clack de
partea cealaltà, zäbovesc glasurile de aprobare O for-
mulele impOciuirii, totuO doritg O acolo, din multe
motive care nu se pin spune public, putem nadfijdui cä
0 din acea parte se vor auzi alte cuvinte deck acelea
care anunIau 'Ana acumo putere gata sä Intre in luptà
cu oricine O sigurà de biruinta ei.
Se vorbeOe de revenirea, cu Inláturarea unei Rusii
de altO orientare, la ideea celor Patru mari O tari cari
vor hotari de soarta lumii, O la noi s'au ivit temeri ch,
E CU PUTINTA 0 NOVA EUROPA? 225
ace9ti Patru, cu grija numai a intereselor lor, ar putea

sa decreteze masuri prin care s'ar atinge interesele
noastre. i unele manifestari # balcanice * in timpul din
urma samana a masuri de prevenire a unor primejdii
care ar putea sa vie.
Cei Patru inseamna ceva mai pulin deck Europa lui
Napoleon al III-lea. Imparatul Francezilor, care a ca§ti-
gat doua razboaie, cu urmari pentru afirmarea princi-
piului nalional, in care, cu toate multele sale §ovaieli,
a crezut totu0, era cuprins, ca un vechiu visator cu mila
de oameni, de ideea ca s'ar putea inlatura grozavia raz-
boiului, §i pentru aceasta el se gandea la aducerea ori-
carui proces politic inaintea unor aduilari internalio-
nale, care s'ar Iinea, la fiecare caz nou, in Capitala sa,
ajungandu-se la formule de relativa dreptate 9i, oricum,
la o impacare a punctelor de vedere opuse.
Era vorba de o iluzie generoasa. Ce insemnau aceste
adunari, s'a putut vedea In cazul Varii noastre, cu prilejul
caderii lui Cuza-Voda. 0 conferinIa s'a aclunat la Paris,
0 ea 0-a taraganit lucrarile cu necontenita cearta intre
cei cari voiau Unirea 0 prinIul strain, intre cei cari nu
voiau 0 intre cei cari nu §tiau ce sa voiasca. Insu0
Napoleon, creatorul sistemului, fara a mai vorbi de
Wilhelm al Prusiei, care se &Idea la prestigiul %aril 0
dinastiei sale, indemna pe principele Carol sa treaca
peste existenla chiar a conferincii 0 sa mearga acolo
unde-1 chema voinIa unui popor intreg. i, a doua zi
dupa ce majoritatea membrilor conferiacei se declarase
Contra programului românesc, Indraznetul -rank a 0
facut-o.
Totu0 aceasta Europa, de a &aril origine, de al carii

inIeles 0 de a carii indreptalire si. valoare s'a vorbit,
acuma caliva ani, intr'o conferinIa de oameni politici
0 de cugetatori la Roma, este o necesitate. Ea nu se
sprijina pe socotelile de astazi §i pe cele de mani, care
pot fi cu totul deosebite. Ea nu line sama de ce crede
o diplomalie, adesea rasarita din nimic 0 careia-i lip-
se§te §i informalie 9i conceptie, inlocuindu-se prea mult
prin graba ca 9i prin brutalitate. Ea nu este numai o
amintire a vremii &and lumea europeana avea o lega-
tura in stare sa reziste la sforIarile intereselor divergente:
aceea a legii crwine, a Imperiului sprijinit pe &Ansa,
mai tarziu a civilizaIiei unitare a Rena§terii, ajunsa la
limpeziciunea, a§a de u§or de inIeles, a formulei franceze.
Europa, pe care cu atata inconstienIa au sfasiat-o pati-
mile de dupa razboiu 0 inIelegerea gre9ita a na-tionalis-
mului, ca si un salbatec avant al imperialismului ingamfat,
e o necesitate i o datorie.
0 necesitate pe care o invedereaza ce isprava s'a facut
dupa nelinerea In sama a ei. Cine e oare pe deplin mul-
-Omit astazi in lume, supt raportul material sau supt
cel moral? Cat prive§te prima parte, sunt Iari care nu-0
pot desface materia prima, sunt altele care se innabu§a
de un capital pe care nu 0.iu, in lipsa de siguranIa 0 de
garanIii, unde sa-I fructifice 0, mai ales, pana se va ajunge
la stabilitatea monetard, atat de dorita, sunt greutalile
care stau in calea schimburilor 0 pe care Incearca In
zadar sa le Inlature meschina 0 ve§nic schimbatoarea
sp4erie birocratica a contingentarilor, izvor de parte-
nire, de conruMie 0 de zapaceala.
E CU PUTINTA. 0 NOUA. EUROPA? 227
E o necesitate aceasta Europa 0 din punct de vedere

moral. Caci ce bine era pe vremea and, fru% aqiunea
Invrajbitoare a unui suprana/ionalism care ingusteaza
orizontul 0 falsifica viziunea, un om de cultura putea
sa intalneascä oriunde in cuprinsul acestui continent, care
era mintea lumii intregi, un alt om asemenea cu dansul,
&and erau adevaruri admise, contra carora nimeni nu
Indraznea sa se ridice, cand se elaborase, prin multa oste-
neala, un crez asupra bAruia jurau cu tolii 1 Pe and astazi
ceea ce este adevar intr'un loc, e erezie In altul, 0 toate
silin/ile se cheltuesc pentru ca fiecare na/iune sa se
Inchida Inteo conceplie despre ea insa0, despre incepu-
turile, meritele 0 drepturile ei, pe care ceilalli n'o primesc
0 pe care am zice ca ea insa0 n'ar fi mullamita clack
primind-o 0 01E, i s'ar rapi monopolul care o izoleazfi.
In aceasta mai veche Europa, In care genera/ia mea
§i-a trait cei mai buni ani din viea/a, §e ajunsese insa
la o toleran/a 0 la o colaborare care nu admitea nici o
hegemonie strivitoare a unuia singur, nici asocia/ii de
trecatoare exclusivitate, ca pactul celor Patru de, eH sau
de mane.
A ceia caH cu despre/ sunt numili astazi: cei mici 0
slabi I9i aveau partea lor, 0 influen/e puteau srt plece
dela darqii care sa dea noi indreptari, in anume domenii,
tuturora.
Cand, pe vremea tocmai a razboiului care a nimicit
aceasta Irgelegere fericita, dintr'un anume loc,-- din-
tr'unul singur, pe &and acuma osebirea Intre cei tari 0
cei slabi pare a fi recunoscuta deopotriva 0 la Londra
0 la Paris 0 la Berlin 0 la Roma , s'a vorbit de lipsa
de egala indreptatire a celor mici, n'au lipsit protestarile.

Am ridicat 0 eu una, in numele natiei noastre, la Aca-
demia Romfina.
Cautam sa ark acolo care e <( dreptul la vienta al Sta-
telor mici *. Era vorba deci de State, pe o vreme &and
nu se impusese dogma ca. Stat 0 natie e tot una, 0 erau
tari puternice, ca Austro-Ungaria, ca Rusia tarista, care
cuprindeau oameni de toate rassele, supuci, fara vreo
indreptatire de ideologie, aceleiaci Monarhii de caracter
dinastic. Dar, astazi, cand identitatea Stat-nntiune a
reecit, in forma cea mai stricta, din cumplitul razboiu,
chestia se pune cu totul altfel: Fara a se tinea sama macar
de gradul de cultura al fiecarui grup omenesc de acelaci
caracter, se arunca intrebarea : daca natiile care nu nu-
mara prea multe milioane, 0 sant atatea cu foarte
putini membri, care au reucit sali Lea Statul, sau
acelea care nu ci-au putut intari forma politica in masura
valorii lor umane ca numar,daca acestea incurca lumea,
9i altii, mai numeroci 0 coborind in Statul insuci toata
puterea numarului lor, au dreptul de a-i conduce, de a-i
ingusta §i umili 0 chiar, la nevoie, de a-i suprima.
Natiile au lima, din chiar alcatuirea lor misterioasa, din
darul naturii 0 din adausurile istorice, un potential
sufletesc dupa care ele trebue sa fie socotite 0 apre-
ciate. Ce n'a dat atat de mica Oland& , in afara de
coloniile ce ci-a ctiut ca§tiga , in toate domeniile vietii
morale, ba chiar 0 in activitatea comerciala dintre deo-
sebitele State ? Cu cat nu se impun 0 astazi formatiuni
de o pondere statistica mai modesta, ca Statele scandi-
nave, ca Elvetia, in acelea0 ramuri ale vietii omenecti?
E CU PUTINTA 0 NOUA EUROPA? 229
Si, afarA de ce pot astfel de popoare in totalitatea lor,

e de ajuns Ca, prin virtwcile rassei, sa se iveascd in mij-
locul lor unul dintre acei oameni exceplionali al caror
spirit nu poate fi oprit de a domina oricke milioane,
pentru ca impreung cu valoarea lui SA' se impue §i a
poporului din care el vine.
Iar, in ce privqte acum proporcia puterilor brutale,
exista oare astAzi un Stat, oricat de puternic, in stare
ca prin energia lui sä suprlme ceea ce, §i dup.& cucerire
§i dupd incgtuprea de catre cuceritori, ramâne ca putere
misterioask ca fluid etern in sufletele celor caH de multe
oH raspund apgedrii tocmai printr'o cre9tere a vitali-
tgiii lor spirituale ? Si, chiar punându-se in patru, cei
puternici pot adaugi puterii lor acea vrajà prin care
singurg s'ar birui, poate, avântul razbunator al sufletelor ?
4 Martie.
XXXIV
DISTRUGATORII CIVILIZATIEI
Caracteristic pentru timpurile noastre este, nu numai

desprelul pentru principii, pentru dreptul, de orice fel
gi de orice calitate, considerate ca o mogtenire netrebnicii
a trecutului, nu numai indiferenla pentru acel reziduu
al marilor civilizaIii care este omenia, contrarä bru-
talei francheIe cu care se afirma la orice prilej u dreptu-
rile Y1 noi pe care le are acuma puterea, dar gi altceva,
care este mai antipatic gi mai periculos deck orice abuz
al energiei omenegti organizate, inaintea careia nimic
nu trebue sa mai reziste, capetele plecate ale celor slabi
intinzAndu-se, pentru a fi calcate pe cregtet de forte
care, prin fatalitatea lucrurilor, le-au intrecut: volup-
tatea de a distruge, furia de a nimici.
Este chiar lucrul cel mai Ingrijorator, cad, cfind
se va reveni, ceea ce natural se va petrece, la alt fel de
a privi toate gi de a avea oamenii legaturi Intre dângii,
nu va putea sa se dreagg Intru nimic tot ce strica por-
nirile diabolice ale timpurilor noastre , aceastà lipsA
de respect nu numai faIà de conceptul superior la care
se inchinau odinioarà barbarii din evul mediu, chiar
DISTRTJGATORII CIVILIZATIEI 231
daca vedeau in crevtinism numai o vraja 0 in ideea

roman& numai o neinlaturata porunca, dar 0 faIa de
opera Insa0 pe care au indeplinit-o civilizqiile trecute.
E o ,patima de a distruge tot ce poate sa mai steie in
faIa realizarilor pripite, 0. in cea mai mare parte urite,
netrainice sau 0 de o deplorabila trainicie, aa cum sunt
cladirile in beton.
Distrugerea aceasta este o adevarata dogma, 0 toate

mijloacele care se incearca pentru a-i pune o stavila, se
dovedesc insuficiente. Odinioara, and se distrugea ceva,
ramaneau macar ruine. E plina lumea de resturile,
pietre ingramadite, acoperite de pamanturile epocilor
de barbarie, ale marii civilizaIii elenice, in jurul carora '
cu un respect religios se aduna misiunile archeologice,
0 rama0lile Romei sunt samanate pe toata intinderea
lumii vechi, pana in pustiurile Arabiei, unde arheo-
logii, privind din inallimea avionului, au gash in fundul
deprtului urmele apzarilor romane din vremea lui Traian.
Cand reforma religioasa a pornit in Germania, hra-
nindu-se din atatea pasiuni 0 raspandind atatea uri, care
n'au nimic a face cu credinp. 0 cu teologia, multe statui
au fost prabuOte la pamant 9i sfaramate, dar au ramas
firidele, care, 9i prin unele fragmente Inca pastrate,
amintesc opera de arta nimicita. i prin Valle germane
.se \Tad 0 astazi ziduriIe Inca in picioare ale acelor mana-
stiri, supuse apoi urii unei vremi mai noi, dar in care
se cuprinsese, atatea veacuri, toata mo9tenirea antichita-
Vi 0 se desvoltase o arta, a &aril valoare nu va putea fi inlo-
cuita niciodata prin ambiIiile 0 pretenIiile epocei noastre.
Astazi frisk and opera de nimicire a fost infaiptuita,

se apaza imediat deasupra availirea notia, care aeopere
locul unde odinioara a dainuit isprava inlaturata.
Ajunge sa privim la noi pentru a vedea cum zidurile
fail gust ale timpurilor noastre, facute din nevoi prac-
tice sau economice, inlocuiesc cu totul ce s'a mai
pastrat Inca din trecut. Avem, cum se observa §i a cum
in urma, o capitala din care lipsese nu numai gradinile
de flori, dar 0 copacii cei batrani, cari erau mandria
Bucure0ilor de odinioara.
Nimeni nu se poate gandi sa pastreze cast.gele acelea
modeste, cari mai sunt tolerate doar prin fundul maha-
lalelor nelinute in seama, dar curPle boiere§ti de pe
vremuri s'au dus, ori, and sunt intru catva pastrate,
ele gazduiesc astazi tot felul de intreprinderi straine, §i
vezi pAna seara tarziu ferestrele stralucind de lumina
electria a birourilor acolo unde odinioara erau alesele
petreceri ale unei clase aristocratice disparute. Se recu-
noa§te aceea0 trivializare a tot ce a fost distins 0
nobil, in locul aruia se a§eaza, ca intr'o America
nou-nou0, institu-Pile de Stat, daca nu acele birouri
straine unde se lucreaza pentru exploatarea bogaPilor
solului romanese.
Cfitá truda trebue sä cheltuim pentru a 'Astra cele
ateva bisericuIe aproape asfixiate, pe care din toate
parPle le pandqte casmaua distrugatorilor sau pofta
de anexare a vecinilor de toate neamurile, cari vor sali
ridiee pe ruinele altarelor construe-Pile lor babilonice!
Din marea bogape care se cheltuiqte 0 se risipe§te in
acest or, menit a ajunge un loc de Intalnire 0 de elec.
DISTRUGATORII CIVILIZATIEI 233
nire a multor interese economice venite din toate col-

urile lumii, cu ritmul violent §i nervozitatea neplacuta
ce se observa pe strazile cutreierate de mii de auto-
mobile, nu cade un pic pentru ca 9i aceste bisericule,
punct de adunare a lumii de odinioarà §i locul sfânt de
unde a plecat vieala cea noud, sa fie ridicate cAtu§i de
pulin la acela§i nivel. Aceasta macar in ce prive§te,
afara de reparaIiile care, din ap de multa lipsa de fon-
duri, intArzie, disparilia acelor odioase turnulge de lemn
acoperite cu tinichea §.1 spoite cu cea mai uratà coloare
de chinoros care au fasarit, de teama cutremurelor, dupa
marea zguduire dela inceputul pecolului al XIX-Iea.
Astfel trecutul, care nu mai place oamenilor de acum
9i in care sufletele lor nu gasesc nimic de care sa se
incânte, este privit eel mult cu un sentiment de trecá-
toare toleranO, dacd nu chiar cu o indignare ascunsà,
care a§teaptà numai momentul pentru a da lovitura
ultima acestor supravieluiri misere, care incurcd §i pare
a uroiese metropola de astazi a românismului.
In America-de-Nord, am vazut o incercare, uneori
naivfi, dar totu§i m4càtoare, de a se pdstra §i cele mai
neinsemnate urme ale inceputurilor unei vieii care tre-
buia sa se desvolte pe urmâ cu o a§a de mareata, de
epica strglucire. Cutare casd marunIica ràsare la locul
ei in mijlocul clddirilor de ate §aizeci de randuri ; sunt
cimitire de care, in puterea unui drept intangibil, nu
cuteazd s'd se impiedece nimeni. Zidirile religioase, cari
mai mult amintesc New-Yorkul de pe vremea Olande-
zilor sau celor dintfii coloni9ti englezi, neputând sä Iina
concurencd cu edificiile strivitoare din vecinátate, ca-
path' cel pulin o prelungire stângace a sulilii turnul ui

care se ridica, bold supOratec, pan& sus, sus de tot,
luandu-se la Intrecere cu etajele gramklite. Efectul
este rarA Indoialä foarte urit, dar tqa de frumos senti-
mentul de unde pleaca acest respect, care se Vastreaz5
In jurul locurilor unde s'au inchinat sträbunii §i in cimi-
tirele carora li s'au m'acinat oasele.
Cfind se coboara cineva, in aceea§i Ameria-de-Nord,
spre regiunile californiene, ceea ce a mai ramas din
stapfinirea caluggrilor catolici, al aror crez nu se mai
gase§te astAzi in sufletul oamenilor de acum, este Os-
trat cu cea mai mare veneraIie. Astfel Americanii,
socotiii ca n4te oameni cu des'avfir9ire practici, §i cu
cfila grija se adun6 In muzeele lor imense 0 bogate §i
cele mai slabe mArturii ale stravechii civilizaIii indiene 1,
sunt pentru Europeni, macar pentru cei mai mulIi
dintre diin§ii, caci Anglia, Frarga, Germania, Italia
au Cu desavar§ire alt inceles al valorii lucrurilor de pe
vremuri, deck civilizaliile pripite, de imitaIie copilà-
reasck Intre care am gAsit cu cale s'à ne Inscriem noi ,
un model. Americanii, zic, pot s5. fie inv4atorii Euro-
penilor, cari au prea mult obiceiul de a-i privi de a§a
de sus supt acest raport.
Dar, uneori, in§i9i cei mai cul/i dintre locuitorii con-
tinentului nostru, cei mai InsufleIiIi de un sentiment
nacional care in timpurile noastre 4i poate permite
orice, jignind, cucerind, strivind, batânduli joc de toate
normele morale 9i de toate postulatele adevaratei cul-
turi, Ilia §i comisiile momimentelor istorice ci regula-
mentele municipale §i recomanda/iile oamenilor de gust
0 sentimentul de pietate, pe care adeseori il pastreala

clasele populare mai bine deck oamenii invkaIi, indata
ce pornirile salbatece care zguduie naliunile in momentul
de fa-Và le pun fao in fa-Vá pentru o problema social&
sau pentru una etnica.
In prevederea razboaielor care ar putea, din neno-
rocire pentru civilizaIie, sa izbucneasca din moment in
moment 0 in care descoperirile 9tiirucii dau mijloacele
cele mai blastamate pentru omorarea in masa a oame-
nilor 9i pentru a face una cu pamantul orice creqie
vine dela ei de-a lungul veacurilor, s'au facut §i unele
incercari timide, rapede luate in ras, de a garanta intru
catva vieala umana §i de a impulina suferino. Ramane
sa se vada intru cat se va Iinea mina de aceste indato-
riri, care, ca toate cele ce se iau astazi, sunt la discre.cia
celui dintai \rant al patimilor rascolite.
Grozaviile care s'au petrecut §i. vor continua sa se
petreaca in lupta pentru stapanire din Asia rasari-
teana, dovedesc ce pulina valoare au aceste indatoriri
§i cat de slaba este puterea tuturor acelor apzaminte
pe care iluzia de dupa razboiu le-a ridicat, pentru a fi
o stavila impotriva salbataciei. Maceluri in masa, ora§e
distruse, locuitori nevinovaIi fugind in toate colIurile
supt bombardarea aeroplanelor 9i, la sfar9it, holera,
astazi, ciuma, mane, intervenind pentru ca sa curke
terenul, ceea ce 9i doresc cuceritorii, pentru a se instala
apoi ei singuri pe un pamant de unde sanianla vielii
de Ora atunci va fi fost nimicita.
Am vorbit 9.1 altadata de ce s'a petrecut in Spania.
Ceva s'a spus pe urma in ce privqte salvarea prin
pivnite sau prin deposite in strainatate a unora macar

din lucrurile de arta cu care se mandrea o natiune astazi
a9a de sfa9iata 9i acumuland jertfe care se ridica in mo-
mentul de fata la ckeva milioane. Am pomenit atunci
ce a pierdut frumuseta trecutului din ce se izbutise a
indeplini 9i nu e astazi o realitate, ci numai ce se poate
vedea in cartile de istorie, in reproducerile artistice.
Acum in urma, oricine cunoa9te interesul micilor
centre spaniole a trebuit sa ram'ana adane indurerat
vazand ce s'a facut, in cumplitul duel de artilerie dintre
nationali9ti 9i comuni9ti, din acel incântator ora9el
Teruel, al carui turn era a9a de asamanator cu clopot-
nita bisericilor noastre, caci este o influenta care,
plecând din Orient 9i strabatand Italia de Nord, a mers
'Ana in Catalonia 9i mai departe Inca deck &Ansa.
Astazi, poate, el nu mai este deck o gramada de cara-
mizi 9i de moluz, ca i castelul din Toledo, Alcazarul,
Castrul e. Cand se va face, la pacea atat de mult dorita
astazi, dupa cat se pare, de toata lumea invrajbita de
a colo, inventarul general al pierderilor razboiului, va fi
o uimire pentru toatá lumea, §.1 nu se vor gasi in toate
limbile destule formule de blastam pentru ca sa infiereze
pe cei cari, de o parte ca 9i de cealalta, nu s'au sfiit sa fie,
pentru urmarirea scopurilor lor, distrugatori de eivilizatie.
Dar, cu ce s'a petrecut in timpul din urma, ma-
nand tot mai mult popoarele spre ciocnirea pe care
oamenii de bine au incercat s'o inlature, ceea ce s'a
savar9it in Spania poate sa se repete pretutindeni aiurea,
In largul cerc pana la care s'a intins marea civilizatie a
vremurilor antice, a evului mediu, . ap de nefirceles ei
de nedreptalit, apoi a crealiunilor monarhiei §i a

unei admirabile clase domnitoare, care este inlocuita
astazi prin toli aventurierii fericiIi §i prin tori uzurpa-
torii indrazneIi. Asupra fiecareia din minunatele cladiri
ale civilizaliei europene este in momentul acesta un
deget de amenin%are al indracitelor puteri care stapa-
nese lumea §i carora nimic din ce este mai bun in sufletul
nostru nu li se poate impotrivi. Ne gandeam odinioara
cu spaima la ce va fi atunci and cataclisme cosmice
vor nimici fara urma tot ce biata fiinla omeneasca
a izbutit sa realizeze pe un pamant pe care §i-1 inchi-
puia ca ve§nic, supt ocrotirea lui Dumnezeu, care a
binecuvantat opera de credin-ca ,i de munca a faptu-
rilor sale. Astazi nu mai e nevoie sa se intample ciac-
nirea planetelor sau asaltul distrugator al unei comete ;
omul singur ajunge pentru ca, intr'o singura generaiie,
sa strice tot ce veacurile au ingramadit pentru man-
dria insa§i a rasei.
Generalia mea a trait timpuri mari §i se ferice9te cà
soarta i-a ingaduit sa le vada. Cat de aspra este insa
pedeapsa pentru dansa ca, a doua zi dupa cele mai
frumoase realizari §i dupa visurile cele mai curate, ea
se gase9te ameninIata, in tot ce are astazi §i in tot ceea
ce i-a lasat trecutul, de forcele infernale care se pare
ea au luat in sama pe un Or de ani nesfar§it lumea
intreaga, yentru ca fiecare moment sa izbuteasca a
insemna un nou capitol de anulare a libertaIii sufle-
telor §i de nimicire a realizarilor facute de mânile bine-
cuvantate ale inainta§ilor !
18 Martie.
SENSUL MISCARII LUI ALEXANDRU IPSILANTI
Poporul grec comemoreala in aceasta lund mirarea

cAreia ii datorqte o libertate la inceput numai par-Palk
marginità la singurà Moreia 0 ckeva insule, rAmiinând
ca mai tkziu sa adauge provinciile locuite de aceea0
rased, care fac parte astazi din Regatul den.
Cum o parte din aceasta lupta s'a desvoltat in Wile
noastre §i cum intre cele douà popoare n'a fost inleJe-
gerea pe care o aveau in vedere pregkitorii mirärii,
ci s'a ajuns intai la o mare confuzie 0, cum se intâmpla
totdeauna cu lucrurile confuze, la du9mänie, la ciocniri
0 la tot ce poate sâ rezulte pantru viitor din astfel
de intamplari neplacute, mi s'a arätat dorinIa de a da
0 acum lamuriri care nu pot fi deck intru totul asama-
nâtoare, chiar dupa o nouä cercetare a izvoarelor in
vederea # Istoriei Românilor #, pe care ajung a o duce
la capät, nu pot fi, zic, deck asamankoare cu acelea
pe care, acum ckiva ani, le &di:learn, la Atena chiar,
inaintea unui public care nu vgzuse niciodatã problema
in acest fel 0 care, judecând dupa o dare de mina', a
SENSUL MISCARII LUI ALEX/12011U IPSILANTI 239
pttrut atins, a§ zice chiar convins, de punctul de vedere

pe care-1 desvoltasem 0 care punct, fiind admis, nu poate
deck sti contribue la relaliile care ar fi trebuit sa existe
totdeauna intre cele doled naliuni care, in Sud-Estul
Europei, reprezinta deopotriva mo9tenirea celei mai vechi
9i mai nobile civilizaIii.
De fapt, in m4carea dela 1821 n'a fost niciun singur
moment o aqiune concertatà 0 indeplinita supt o sin-
gurà conducere, pe o singura link, care sä fie aceea a
unei realitali in ce prive§te clasa conduatoare §i a unei
depIine constiinIe nalionale la elementele populare, care
erau sa ducä, apoi, la biruirrca cauzei. Si de aici toate
§ovalrile, toate incuraturile 0, ici 0 colo, mai ales la noi,
catastrofele care puteau sA fie evitate, Med a mai pomeni
ruina pe mulli ani de zile a unei Iari primitoare, care
n'ar fi dorit deceit sâ ajute liberarea acas'a la dânsele a
nallunilor cre§tine pe care, timp de atâtea veacuri, le
adapostise, cre§tine§te 0 fr4e§te, aceastà -Ora bogata 0
binecuvintatà de Dumnezeu in toate privinIile.
Au fost de sigur trei baze deosebite, nu numai geogra-

fic, dar 0 moral, in ce prive§te aceastä aqiune a liber-
tälii elenice.
Moreia 0 regiunile la Nord de Istm reprezintau comu-
nit4i mrtrunte, care, observate de aproape, nu fac deck
sa continue, .pe deasupra intregului ev mediu, 0 chiar
pAnA In timpurile mai noi, anterioare reformelor admi-
nistrative centraliste in sensul apusean, tot vechea vieard
de cetilli grece§ti, fiecare având, in circul salt de munte
sau in valea sa, altfel de ocupaIii 0 altfel de obi§nuinIe,
aa incat inf4i9au o con§tiinIa speciala in mijlocul

vieVi generale a rasei. Comumtali, amestecate 0 cu
Turci, cari, in parcile acestea, n'au avut atitudinea bru-
tala pe care o intalnim, de pilda, in Serbia, a§a luck,
la izbucnirea rascoalei, s'a spus # agalelor )), inteo forma
populara politicoasa, sali iea catrafusele i sa plece cat
se poate mai rapede, ca sa nu fie nicio varsare de sange.
Ace§ti Iarani, deprin0 a umbla cu pu§ca macar atata
cat 0 cu plugul, cresculi inteun sentiment crwin, care
era In legatura cu amintiri bizantine, erau hotari/i pen-
tru o cat de lunga lupta acolo acasa la dan0i, filth ca,
din mijlocul lor, cu tot eroismul, colorat apoi antic, al
unui Kolokotronis §i al altora din ace§ti 9efi locali, a fi
rasarit o capetenie care sa impuna voinla sa, a§a luck,
mai tarziu, &and s'a recurs la Fanariqii in redingota 0
cu guler, plini de idei franceze 0 de prejudecali parla-
mentare engleze§ti, a trebuit sa se produca fire§te un
conflict intre acwi razboinici bucuro0 de lupta §i intre
cei cari weptau totul dela dibacia diplomaIiei cultivate
atata vreme de Fanar.
Fanarul el insu0 reprezinta o alta lume.
Acolo, Grecii deprin0 a se pleca de forma Turcilor,
dar manevrandu-i dupa interesele lor 0 influenIqi de
lumea apuseana, dela vechii Levantini, Genovezi §i VeneIi-
eni, 'Ana la infiltralia franceza mai noua, continua u Vieala
lor bizantina, chiar impotriva felului de a gandi 0 a
simli al unor mase pe care, §i in Grecia 9i in Domniile
noastre, erau deprin§i sa le priveasca dela inalIimea
desprelului carturarului, boierului, stapanitorului de %ail.
Aici nu mai putea fi vorba de o Ora nalionala, in locul
SENSUL MISCARII LUI ALEXANDRU IPSILANTI 241
unde se 'Astra numai populaIia greceasca, ci de invierea

Bizancului insu0, a carui mareala amintire nu dispa-
ruse niciodata §i care era in oarecare privinla intrupat
in 11100 forma Patriarhatului ecumenic cu toate atri-
butele sale, 'Ana la vulturul cu doua capete de pe piep-
tul §efului intregii Biserici ortodoxe.
In Nord, nu era insa o singura emigraTie greceasca,
amestecata in viea/a tarilor i popoarelor din aceste
regiuni, ci cel putin trei, destul de deosebite intre clan-
sele 0, in unele priviace, chiar de un spirit cu desavagire
opus.
In aceste pri, pentru a lua ce este mai indepartat
0 mai deosebit , era ce am putea numi Grecia vie-
nezA. Sunt acolo negustori, oameni de afaceri, boieri
plecaIi dela Bucure0i, impreuna cu rudele lor, dar, in
acela0 timp, intelectuali, scriitori, traducatori din limba
franeeza, editori de ziare i de reviste. Ace§tia gandesc
cu desavar0re occidental, 0 acest spirit apusean se lilted-
ne§te la ei tqi, dela Rigas 'Dana la doctorul Alexandridi
§i 'Ana' la autorii lucrarilor, originale sau traduse, unele
dinteinsele in legatura cu antichitatea, al carii sim% 11
avea a9a de puternic un Dimitrie sau Daniil Philippide.
Aici era cultura, avere, legaturi prelioase pentru cauza
greceasca, era tot ce trebuia pentru a populariza aceasta
cauza in Occident.
Dar din lumea vieneza, supraveghiata de pol4ia stricta
a lui Metternich, nu putea sa vie fara indoiala niciun
singur osta, ba chiar nu se putea strecura Mciunul din
sfatuitorii mi§carii, ajunsa acum sa urmareasca o Iinta
politica definitiva.
In fine, Rusia cuprindea, in ora9ele negustore9ti din Sud,

nu numai in Odesa, ci 9i aiurea, la Cherson, in Crimeia, 9i
nu mai putin in Moscova insa9i, unde apareau carti gre-
ce9ti tiparite pe urita hartie ruseasca albastra, negustori
cari jucau un rol in economia Imparatiei Tarilor, fiind,
In unele privinte, mult superiori indigenilor de veche tra-
ditie, prin9i Inca in prejudecatile lor stangace 9i stapa-
niti de o ignoranta pe care n'o inlaturasera reformele
superficiale ale Ecaterinei a II-a. Intre dan9ii se a9eza
caste un Domn roman fugar, cazut dela inaltimea mari-
rilor 9i apoi sperantelor sale 9i adapostit pentru moment
de comunitatea ortodoxa, in aceastà Iafa ocrotitoare a
Pravoslaviei. Astfel, pe rand, un Alexamiru Mavrocordat
4 fugarul # (Firaris), mort la Moscova, un Manole Giani-
Roset, care va fi inmormantat la Cherson, un Constantin
Ipsilanti, a9ezat la Chiev, dupa ce fusese Domn in Tara-
Romaneasca 9i in Moldova 9i doritor de a fi 9i <.( hospodar #
in Serbia 9i care, impreund cu fiii din intaia casatorie,
cu fata Moldoveanului Alexandru-Voda Callimachi, 9i cu
cei din a doua, impreuna, nu numai cu acea sotie, o
Vacareasca, dar 9i cu dominatoarea soacra, care a trait
in Rusia mai multa vreme, colabora cu cea mai mare
statornicie, crescandu-0 in ace1a9i spirit fiii 9i fetele,
dintre care una, Maria, I9i jertfi zestrea pentru triumful
causei elenice, intru pregatirea marii mi9cari de eliberare.
Centrul cel mare era, insa, fire9te, in tarile noastre.

Se vorbe9te prea deseori de instrainarea lor in sens
grecesc, 9i se considera epoca fanariota ca o perioada
in care simtul national romanesc ar fi fost aproape dis-
trus de o influenla greaca, tinzfind sâ creeze in parIile

acestea, cum se spunea inteo retorica iefteng, de §coald
9i de literaturg, 4 Noua Eladà D.
Da fapt, cele doug naliuni s'au intre-strabdtut de-a-lun-
gul secolului al XVIII-lea, and relaIiile in toate dome-
niile sunt mai stranse intre ele. Prea mult se vede Roma-
nul fanariotizat, §i nu se vede in deajuns 0 Fanariotul
grec sträbatut de spiritul Varilor noastre, ceea ce era
natural inteo societate numeroasà, bogatà, stapanA pe
mo§ii, dispunând de cele mai multe funcIiuni §i având,
pe lfinga o veche cultura mo§tenità, posibilitatea de a sta
in legdturile cele mai dese §.1 mai puternice cu Apusul
francez din aceasta vreme.
Cilnd, impotriva voinIii Rusiei oficiale, dar cu spri-

jinul cancelariului Capo d'Istria, un Corfiot, simIindu-se
mult mai mult Grec deck Italian, cum era de cultura,
0 cu dorinla romantica a femeilor dela Curte de a vedea
pe ofilerii danIuitori de pfind atunci transformali in eroi
ai luptelor pentru libertate, s'a produs trecerea Prutului,
in Martie 1821, de catre Alexandru, fiul cel mai mare
al lui Constantin Ipsilanti, §i alaturi de dtinsul era §i
un Cantacuzino, fiu al unei DomniIe Callimachi, deose-
bitele curente in care era impArlita societatea greceasca
s'au gAsit ele insele unele in faIa celorlalte, fiind incapa-
bile de a lucra solidar, 9i, In acela§i timp, s'a constatat
§i neputima de a conlucra cu elementele indigene a ace-
lora cari fuseserà cresculi acolo, avuserà legaturi de afa-
ceri §i. stgpaneau mo§ii, ca ale lui Alexandru Ipsilanti
insu9i, in jude-cul Suceava, §i §tiau destul de bine limba
acestor Iari, fara insa ca ei sa fi pastrat 9i sufletul naliu-

nii din acestea.
Niciodata nu i-a putut trece prin minte lui Alexandru
Ipsilanti ca rarile noastre ar fi putut sa devie locul de
lupta Intre dansul, venit sa invie Imparalia bizantina,
instalandu-se in Constantinopol, cu sau Fara binecuvan-
tarea 0 sprijinul Tarului, §i intre armatele turce§ti, care,
diilcolo de Dunare, stateau gata sa-i intampine mavroforii.
Venit cu foarte pulini oameni, el inIelegea doar sa Intre
In legaturà cu elementele militare dela noi, ca9tigate de
mult 0 supuse la juramant, ca acel Roman din Balcani,
dela Vlaholivadi, care a fost capitanul Iordachi, ori Grecii
sau grecizaIii Sava 9i Farmachi, precum §i alli capitani de
Arnauli, pentru ca, pe urrna, pe baza inIelegerii cu Slavii
de dincolo de Dunare, ca Prodan 0 Macedonschi, sa
treaca raul pentru a provoca rascoala generala, supt
steagul BizanIului inviat, a tuturor popoarelor cre§tine.
Ca Alexandru I, membru al Sfintei AlianIe §i aparator al
ideii conservatoare, era sa fie silit sa dezaprobe aceasta mi§-
care, Ipsilanti se putea a§tepta la aceasta, dar nu in sprijini-
rea de catre Rusia, in care credeau elementele subordonate,
statea marea lui speranla, can a ceasta mi§care pan-cre§tina.
Celor dela noi li se cerea numai o atmosfera calduroasa
pentru aceasta mi§care, IngaduinIa ca elementele greco-
albaneze sa se adune supt steagul lui §i putinIa de a trece,
fara a tulbura o Iara pe care Ipsilanti Iinea s'o crule,
dincolo de Dunare.
Cel mai firesc instinct a facut hied ca Tudor din Via-

dimiri, care jurase Eteriei, supt influenIa lui Iordachi,
dar aceasta nu putuse birui pornirile sufletului sail insu0,

sa ieie o aka cale.
Trebue sa marturisesc din nou, 0 cu mai multa putere
deck altadata, ca aceasta cale nu era neteda pentru
dansul 0 ca, supus la mai multe influence, acest om de
un mare avant, dar fara echilibrul de gandire pe care-I
da numai o cultura superioara i deprinderea cu vieata
publica, a qovait, fiind, pe rand, contra tuturor boierilor,
apoi numai contra Fanariotilor, ba chiar admitand 0 pe
unii dintre dan0i, nationalizati 0 deveniti # boieri buni >>,
ca el n'a inteles sa rupa cu Sultanul, de0 luptase odi-
nioara contra Turcilor in Serbia, i ea a a9teptat Oat la
capat dreptatea aceluia care era pentru dansul, ca 0
pentru multi dintre ai sai, # Imparatub.
0 armata se gasea deci in fate altei armate, elementele
balcanice care se adunasera supt Tudor ffind gata in
orice moment sa treaca la Ipsilanti, cum era de weptat,
comandantul plebeu nefiind decat pregatitorul Intrarii
beizadelei cu ambitie imperiala.
Cei doi 9efi, dintre cari unul despretuia pe celalalt,
iar celalalt se simtea supt arme in tara lui, s'au gasit,
astfel, in situatii diametral opuse.
Atunci, pe &and Tudor continua cu §ovairile care
I-au distrus, Ipsilanti a avut, la randul sat', o criza de
con9tiinta. Balcanicii fiind fara nicio dorinta de a-I ajuta,
el s'a simtit atras catre ideea de a face din aceste
regiuni chiar, o vatra a mi§carii, de a le ocupa 0 admi-
nistra.
Dar, din acest moment, lupta pe vieata 9i pe moarte
se deschide intre Sluger qi Print. Ea a dus pe Tudor la
captivitate 0 la moarte, pe Ipsilanti la retragerea in

Austria 0 la inchisoarea politia dela Muncaciu.
In momentul de faà se vorbe0e mai mult dealt
oricfind de o anumita solidaritate in acest Sud-Est
european. Este u9or a o pregati, este ceva mai greu
a-i da baze solide. Iar, eft-a vreme bazele nu sunt cu
totul solide, proiectele cele mai frumoase nu pot sa aducA
folosul pe care, in toata sinceritatea, 11 doresc, de sigur,
0 unii 0 allii.
25 Martie.
a TARA )), « PATRIE o, a IMPERIU*
Niciodata mai mult cleat acum, in schimbarea totala

0, probabil, in cea mai mare parte durabila, a tuturor
noliunilor cunoscute pada acum, nu .9i-au stat faca in
fata concemii care par a fi identice 0 care cuprind totu0
cele mai mari deosebiri intre ele, 0, fa-Và de anumite
iltaciri pe care le introduc oamenii nasculi pentru
lupta 0 pentru politica, dar cari au fost adu0 sa exprime
idei Inteo forma teoretica, tiinlifica, provocand sau
intarind confuzia, nu este oare necesar sa se spuna po-
poarelor care este adevarul in ce prive9te conceptele
fundamentale al vieIii lor?
Un Stat puternic, dispunand de mari mijloace mili-
tare, le intrebuinIeaza, cu metodele acelea perfecte la
care a ajuns omenirea astazi, pentru ca, in numele unei
naliuni, s'd treaca peste tot ce insemna Odd in momenta!
acela o Iara §i. o patrie §i sa realizeze ce reprezinta
Statul national integral, Imperial, cu tendinIa de con-
tinua expansiune, odata cu na.cia, manata tot Inainte,
0 In Weptarea intinderii ei peste parnânturi slab apa-
rate.
Intrebarea se pune: este oare dator, pentru aceasta,

eine se simtea intr'o tall, cine avea iubire pentru o pa-
trie, sa jertfeasca toate aceste obiecte ale iubirii sale,
toate aceste legaturi de care pfind atunci fusese a§a
de prins, pentru ce sa sacrifice numai zeului national
imperialist, care a ajuns in felul acesta stapAn pe toate
bunkatile pgmfintului anexat 0 pe toti inclivizii cari
se gasesc a§ezati pe dânsul?
Si o aka' intrebare, tot a§a de insemnata, se pune:
Chiar daca este cineva incredintat ca a§a trebue s'a se
fack oare exista putinta ca, peste ce a fost Tara §i
patria, sd se ajunga la conceptia aceasta superioara
a singurei natiuni, teritoriale 9i extra-teritoriale, care
nu ar trebui sà mai tinA sama de nimic?
i s'ar putea pune 0 o a treia intrebare, care nici ea
nu este fkl Insemnatate: este bine pentru vieata in
general a omenirii ca formele acestea, ale caror hotare se
sfarkna, care dispar de pe harta lumii 0 de care nu se mai
tine sama in eartile de geografie, sa se piarda, 0 insu0
Statul care a izbutit sa realizeze un ideal supra-national
cotropitor, urmarit mai multâ vreme, are el oare un
mare avantagiu dacA se sprijina numai pe ideea sa gene-
ratoare, pe aviintul skl, pe mijloacele de ocupatie mili-
tall 0 pe toate resursele unei administratii de stil mo-
dern, dar dupd vechiul sistem napoleonian, necerfind loan-
torilor altceva deck adeziune, ascultare, 0 teritoriului
altceva deck elementele materiale pe care le cuprinde?
Pentru a lamuri aceste lucruri, venim intfiiu la fate-
lesul acestei notiuni de lark care nu trebue confundatà
cu notiunea de patrie, mai inalta, mai tkzie, de o mai
g TARA 1, t PATRIE t, a IMPERIU s 249
mare valoare, dar de sigur ea nu nimice9te intru nimic

pe cea, lia de folositoare rostului moral al a§ezarilor
omene§ti, care este tara.
a Tara* inseamna, precum o dovede§te originea latina a
cuvantului romanesc, o bucata de pamant. Dar pamantul
acesta are, in afara de infali§area materiala a solului pe
care calcam 0 a izvorului hranei noastre 9i al tuturor
celorlalte producIii economice, o valoare istorica per-
nlanenta, chiar dupà dispariIia unei autonomii sau inde-
penden-ce dela inceput, 9i din el se desface, a9 zice, ca un
fel de abur al pamantului, ceva imaterial, sufletesc,
ideal, in care se gasesc amestecate toate elementele
celui mai departat trecut, toata simIirea §i tot gandul
oamenior cari au trait, toata aceasta framantare a
pamantului cu omul §i a omului cu pamantul.
Pentru a vorbi de lucruri care ieri s'au impus aten-
Iiei, uneori bucuroase, alte oH ingrijorate, a tuturora
0 care multa vreme Inca vor forma obiectul unei preocu-
pa-0.i foarte de aproape, pentru a veni, deci, la exemplul
austriac, Austria nu este deck termenul luat dela o
provincie, ea insa9i odinioara traind in doua bucaci,
pentru a cuprinde §i teritorii care au ajuns sa fie alipite
impreuna prin voinIa 0 interesul unei dinastii, venita,
de altminteri, din celalalt colt al lumii germane §i avand
mai multe legaturi cu Alsacia 0 Elvelia deck cu parIile
dunarene, a§a incat a Austria * se aplica unei colecIii
de OH, fiecare cu alt inceput 9i cu inceles deosebit.
Ce poate fi comun, inteadevar, intre regiunea de
munte, plina de aminbri ilirice 0 de penetra-cie latinfi,
de forma-tie pastorala, care este Tirolul, apoi intre parcile
250 SFATURI PE 1NTUNEREC
acelea, indreptate atm Italia, unde a patruns o vieqa

orapneasca a carii intindere §i. asupra vailor tiroleze
era o imposibilitate, mai departe intre Stiria inchisa
in margeni germane mai stranse 0, in fine, intre cele-
lalte pani care, incetul cu incetul, peste desnaliona-
lizarea Slavilor 0 stravechi influeni.e latine, au ajuns
sa se uneasca in acest nou concept dinastic 9i adminis-
trativ ?
Daca intreaba cineva insa pe cel mai bun Austriac
din timpurile noastre, care acum are datoria de a deveni
cel mai desavfir§it German, ce iubqte mai mult, el nu
se va opri asupra splendorilor, care niciodata nu vor
reveni la ceea ce au fost odinioara, ale Vienei, facuta de
arhitecli italieni, dupa planuri italo- franceze, pe vremea
Mariei-Teresei §.1 a lui Iosif al II-lea, nici asupra tuturor
elementelor cu care au fost a§a de dornici faIa de aceasta
capitala Imparaiii de odinioara, gandindu-se mai mult
la dânOi, la rostul lor european, la valoarea lor mondiala
decht la aceasta buna burghezie de odinioara, care ea
insa§i avea tradilii cu totul deosebite §i care traia in
Moabit sau in cutare alta suburbie a Vienei mai mult
deck in contact cu vastele ringuri imperiale.
Tirolezul iube9te Tirolul. Alaturi, in Stiria sau Carintia,
se vorbe§te un alt dialect al aceleia§i limbi. Flutura
pretutindeni umbrele altor stramo§i. Natura, creatoare
a oamenilor §i influeqata, ea insa,i, In toate manifes-
tarile ei, de oameni, este alta in fiecare loc.
Aceste alipiri trebue oare parasite? Trebue impuli-
nate sufletele umane prin aceasta lepadare a Mr? Pentru
a cita un exemplu, se poate lua oare din sufletul unui
, TARA f, PATRIE , iIMPERIUs 261
Roman din Oltenia amintirile, tuturor acelor lucruri,

de o vechime care intrece insa9i forma-Pa deplina a nea-
mului romanesc, care sunt legate de regiunea aceea a
Banatului, mai tarziu sfaramata in doua bucài, ci care
1§i are indreptarea spre regiuni de acelea mai fericite,
de o primavara care vine mai curand, de o iarna mai
pulin aspra? Aceeaci stare de spirit Ae constata in Ar-
dealul intemeiat de Unguri: sunt atatea ccari* roma-
necti, cum este a Oltului, a Muracului, in care sateanul
care ramane acolo, ba chiar i cel care s'a deslocuit,
dar nu se poate despaqi cu gandul de vatra familiei
sale, intalnecte un element moral pe care nu-1 poate
gasi aiurea.
Deci a distruge Ora insemneaza a impulina sufletul
omenesc, i construcTiile celor mai mari block-housuri
politice imperialiste, corespunzand cu acelea ce se in-
cearca prin crap in timpurile noastre, sunt la dispoz4ia
celui dintaiu cutremur, tocmai din cauza indraznelii
constructiei lor.
Dar nu din vieala aceasta populara, ci din conlucrarea
istorica, din elaborarea morala, din manifestarea intr'o
literatura, pe langa tot ceea ce cuprinde o vieala istorica,
se creeaza noliunea de patrie. La nqiunea aceasta au
lucrat mai multe generaiii. Ea creeaza pentru Tirolez
ca c pentru Carintian, ca c pentru locuitorul din Car-
niola, ca c pentru Austriacul din Austria-de-jos sau
din Austria-de-sus, un patriotism austriac, precum, in
rile noastre, influenIe de cotropire straina au creat un
fel de conctiinIa generala ardeleana, pentru a nu vorbi
de Basarabia, unde nu sunt, cleat Moldoveni cu con-
tiin moldoveneasck 9i ace1a0 lucru clespre Bucovina,

in afath de ce-a lasat acolo formalismul austriac.
Este un mare folos pentru orice Stat sà alba formqii
organice, chiar dath nu sunt a§a de adânci ca lara, pe
care sa se poatà sprijini in desvoltarea sa.
Nu §tiu daca Bavarezul fdth. Bavaria §i Saxonul fArà

Saxonia in Reichul de acum ofeth o bath a§a de solid&
cum era conlucrarea, voith i inthrità IDrin bazele comune,
intre aceste puteri locale care au disparut.
Ce poate da Ins& acel Stat na-cional imperialist de
acum?
El crede Ca prin cucerire §i-a atins toate scopurile 9i
th formele noi de Vieap vor ie9i fire§te de acolo, fath
sâ intervie altceva deck, gAndul cuceritorilor, activi-
tatea de birou a reformatorilor i puterea sthpfinitoare
a organelor sale.
Este o in§elare intr'aceasta.
Am putut sà o vedem §i la noi, in 9fertu1 de veac care
s'a ispravit aproape dela realizarea unitai naTionale;
se poate vedea i in Po Ionia, de thud nu mai este o Ga-
ll-Pe austriack o Polonie ruseasth i o Posnanie pru-
siank Aceasta se va vedea in noua mare crealie care a
thrit dela Berlin la Viena i care-§i cautk se zice, un
centru nou in capitala bavareth.
Pentru a exista sara, parniintul a trebuit sa-ei dea
toate comorile. Pentru a exista patria, a trebuit o sfor-
tare comuna de mai multe secole. Pentru ca sà existe
inteadevar Statul nalional imperialist, in afath de
marile momente de entuziasm, pentru aceasta el insu§i
s TARA. ., PATRIt I, 4 IMPERIU 263
trebue s'd dea socieacii lucruri pentru a cáror creare

se cer decenii, dac'd nu secole intregi.
Sufletul omenesc va ramânea de sigur ImparIit intre
aceste trei concepIii. A sacrifica pe una celeilalte in-
seamn'a a slàbi Inse0 temeliile vieIii, ImpreunA a
oamenilor in anumite forme comune.
1 Aprilie.
XXXVII
STAT 1 SOCIETATE
In momentul &and Statul este considerat, inteo anume

conceptie totalitara ,i dictatoriala, ca elementul de cape-
tenie, avand drept sa faca tot ce vrea cu societatea,
§i &and formele cele mai deosebite se succedeaza dupa
biruinta actelor de violenla de care se carmue§te acum
lumea, mi se pare ca este bine ca toli cei cari s'au gandit
la legatura dintre Stat 9i Societate sa revina asupra
acestui subiect, care cere fara Indoiala o nota lamurire,
dictatura cominand doua lucruri: valoarea personala sau
legala pe care au ajuns s'o aiba dictatorii 9i posibilitaIile
care se gasese in insa§i aceastrt autoritate a Statului,
care a crescut, s'a impus §i domina, nu prin mijloacele
pe care le are Statul Insu§i, ci prin acele calitali perso-
nale pe care un om le are intr'un moment dat §i care,
cu fatalitaTile care sunt legate de fiinIa noastra, pot
nu numai sa dispara odata cu vieala, dar sa se Intunece
dela o bucata de vreme, de boala, de varsta, sau numai
de oboseala pe care o provoaca aceasta necontenita nece-
sitate de a se afirma cu toata puterea in fiecare clipa
§i chiar de a Intrece intr'un moment, pentru a legitima
STAT SI SOCIETATE 255
aceasta st6pfinire asupra oamenilor, ceea ce ace1a9i indi-

vid hottiritor a dat in momentul de mai inainte.
S'a pretins, poate nu cu deplinA dreptate, a Ludovic
al XIV-lea, pe care 9i intr'o conferin0 recentA am eau-
tat s6-1 arät, pe baza memoriilor sale, a9a de interesante,
ca pe un om de o conoiin0 delicat6, avind rAspundere
faIa de Dumnezeu §i. fard de judecata veacurilor care vor
veni, ar fi rostit cuvintele: # Statul sunt eu )).
De fapt, cu tot amestecul marelui Rege francez in
toate afacerile publice, cu toatà iscalitura sa adevàrata
sau push' ca o simpla forma supt actele publice, Ludovic
al XIV-lea a fost fdrä indoiala o personalitate cople§itoare.
Dar nici el nu s'a contopit a§a cum pretindea ca o face,
subordonându-se unei forme abstracte §i eterne, Frederic
al II-lea, cu Statul, nici n'a manifestat pretenIia de a
face ca Statul insu§i sa disparg, pierzAndu-se in indivi-
dualitatea lui stapânitoare. In realitatea mai modesta a
lucrurior, a fost altceva: Ludovic al XIV-lea a supra-
veghiat birourile sale, dar aceste birouri, cu miniOrii
cari stAteau in fruntea lor, lucrau dui:a conoiiaca §i
potrivit cu voinIa lor, 9i nu odat4 acel care este pre-
zintat ca un teribil dictator regal, ca uu tiran care
zdrobeOe toate resistenIele, a trebuit sd primeasa nu
numai sfaturile, dar 9i observaIiile unor miniori, cari
Oiau mai bine dealt dânsul 'Ana la ce margine poate
sa mearg4 apelul la bugetul unei Iari stoarse de mari
nevoi §i de ambilia fdra hotar a Suveranului.
Dar de sigur cd dictatorii, miniorii sau cei a caror
situape a trecut de margenile unei autorithli ministe-
riale §i a ajuns sä ia in stapânire §i locul cel mai inalt
in Stat, savar9eau aceasta gre§eala de a incerca, spriji-

ni-p pe aceasta putere excepPonala de care am vorbit,
sa Lea dintr'un Stat puterea dominanta asupra Socie-
tavi.
Voiu incerca a dovedesc imposibilitatea realizarii
acestei mandre pretenPi. Nu cred in posibilitatea acea-
sta de a face ca Societatea sa cante, sa danIeze, sa lucreze
§i chiar sa gandeasca dupa cum hotara§te Statul, pen-
tru un motiv hotaritor. care este foarte u§or de in-celes.
Statul este farä indoiala o abstracPe, un lucru creat,
care a ie0t dintr'o lunga desvoltare istorica §i caruia
i-au trebuit §i anumite proptele de teorie, care s'au sta-
bilit mai tfirziu, insa evul mediu, de§i vieala romana .
nu era necunoscuta, n'a avut niciodata simpil Statului.
0 piramida de stapanire de pamant §i de autoritate
legata cu aceasta stapanire a pamfintului, in fruntea
careia statea regele el insuO, supus unor anumite forme
care-I intreceau pe dansul, iar peste piramida feudala §i
peste acela care statea in varful ei nu era nimic care sa li
armonizeze mi§carile i sa creeze o conlucrare 0 o subor-
donare totala.
Nu este epoca din istoria omenirii in care inIelegerea
puterii sa fie mai grea dealt aceasta, fiindca iara0 nu
este una in care legaturile sa fie mai multiple, mai deo-
sebite §i mai elastice, ceea ce vine dela sine din necesi-
talile vielii organice, §i, cu cat o epoca se sprijina mai
mult pe necesitaPle organismului, cu-atat ea intrece pe
celelalte, care ajung ali cauta sprijinul intr'o simpla
teorie sau inteo forma mai mult sau mai pu-Pn uzata.
De§i i s'a atribuit lui Ludovic al XIV-lea formula despre
STAT SI SOCIETATE 257
care am vorbit, este foarte sigur Ca el n'ar fi fost in stare

sa defineasca nutiunea de Stat, 0 intre tuti cugetatorii
timpului sau, de 0 atunci traiesc in Olanda oamenii cari
au creat teoria dreptului international, cum este Grotius,
nimeni n'ar fi fost in stare sa dea in aceasta privinta
Ifimuririle pe care in timpurile noastre le poate prezinta
cu upirin/a, sprijinit pe o lunga elaborare, 0 un tanàr
profesor de drept constitutional, la cea mai noua 0 mai
slab& dintre Universitatile vremii noastre. Au trebuit
multe lucruri: ra-tionalismul lui Descartes, actiunea a filo-
sofiei i secolului al XVIII-lea, jaloanele pe care le-a pus
cugetarea de limpede sinteza a lui Montesquieu, a tre-
buit 0 avantul metafizicei germane, pentru ca prin
Savigny sa se ajunga la ceea ce astazi se intelege prin
nutiunea de Stat.
Pornind aceasta noliune din izvoare atat de deosebite,
rezultat, in unele privime Inca 9ubred, al tuturor influen-
-telor care n'au conlucrat intre dansele, fiindca nu se
uneau in originile kr, Statul este inteo continua elabo-
rare, iar elaborarea aceasta este supusa prin insu0 carac-
terul ei influentelor care yin din adancul Societatii. A9a
luck acela care pretinde A regenteze 0 sa stapaneasca
totul, de fapt nu este Tlecat un eflux al celor de unde a
plecat 0 se gase§te necontenit supt presiunea, chiar dacrt
o ignoreaza 0 chiar daca, in trufia sa, o desprque§te,
a pornirior care yin din adancurile vii ale gruparilor
omene9ti 0, de altfel, ale umanitatii inse0, care influen-
-teaza, dela o -tail la alta, mersul tuturor lucrurilor.
Societatea insa e altceva: este viea-ta stransa impreuna
0 care 10 creeaza ea insa0 legaturile ei.
Ea este a tuturor 0 a fiecliruia. Nu exist& nicio cate-

gorie omeneasca, crick de umilà, care sa nu inraureascift
asupra ei. Cel mai mic, primind invhOturile celui mai
mare, hotArd§te prin felul cum le inlelege asupra aqiunii
pe care acesta poate s'o aibà asupra lui i asupra tuturor
celorlal-ci.
Un schimb necontenit de curente de sus in jos, impe-
rioase, dar nu intotdeauna active, 0 de jos in sus, umile,
dar de fapt atotputernice, se petrece Intre teorie §i rea-
litate, una intrupata In Stat, cealaltà traind, crick de
aspru ar fi regimul de apásare, in Societatea ins60. Ca
in orice lupta care se da intre reaIitài1e vii i abstrac-
Iii le cele mai inalte, ie0te chiar din minlile cele mai
inzestrate i reprezintate prin individualitàlile cele mai
fericite, biruinla este totdeauna la ceea ce cuprinde
mai mult din acest tainic radium care este vieqa ome-
neasca ins60.
AparenIa este, foarte adeseori, cà Societatea, adecri
acest grup de caracter organic al oamenilor vii, se supune
cu desavar0re poruncilor care au venit din sferele sublime
ale concepIiilor de Stat. Ai zice chiar ca In aceastà supu-
nere este §i o acceptare, o parásire a orice ar fi impotriva
aqiunii care s'a exercitat asupra gruparilor omene0i.
UitaIi-và mai bine 0 vei vedea ce se intampla In
realitate: conducatorii Statului sunt foarte satisfaculi ca
nimic nu se ridica Impotriva ordonanIelor kr, dar nu
va trece multà vreme 9i, cu aceia0 oameni la cfirma sau
cu al%ii, ceea ce se främfintà In aceste adancimi genera-
toare de vieaVa, cum sunt adancimile inse0 ale Oman-
tului, care nu hränese numai semintele, dar contribue
STAT 1 SOCIETATE 259
la desvoltarea lor, va rasari din nou intr'o interpretare

care cuprinde mai multa vieala deck ideia insa§i, deck
sistemul teoretic dela care interpretarea a plecat.
Dar in relaiiile dintre Stat §i Societate mai este de

observat un lucru:
Statul are la dispozi-cie cancelarii §i intreaga ierarhie
administrativa, cu inspectori de toate gradele, cari se
pot raspandi pe teritoriul nalional, pentru a cerceta
ceea ce se petrece §i a impiedeca aceea ce este impotriva
voincii oamenilor cari domina. De sigur ca da. i acest
ansamblu de voinIi ierarhizate este Para indoiala impre-
sionant, atat de impresionant, incat de stralucirea lui
nu se mai vede ceva care, cu mai pulina stralucire, este
totu§i insa0 realitatea atotputernica. VoinIa pe mai multe
grade care se exercita cu atata autoritate aparenta nu
aduce insa cu &Ansa puterea, ci numai dorinla de a face
ca aceasta putere sa se manifeste inteo anumita direclie.
Daca Societatea nu ajuta, orice putere de Stat e fara
folos. Chiar aceea pe care n'o exercita Statul nalional,
ci puterea, cu mult mai u§or de exercitat, care sta in
maim unei stapaniri straine, unei ocupaIii militare sau
unui regim de cucerire. Societatea poate refuza vieata,
§i prin aceasta se zadarnice§te totul.
Dar, pentru a putea sa deie aceasta vieqa, care este
neaparata §i fara care Statul nu poate face nimic, el
insu§i trebue sa aiba grija aceea, mare, de a ajuta des-
voltarea normala, sanatoasa, a acestor puteri minunate
care zac in adancul SocietaIii. Cu cat mai mulli oamenii
vor inIelege §i. vor simli, cu cat vor fi lasaIi mai mult
a voi, cu cat voinIa lor va fi ajutata mai bine, pe .caile

fire9ti ale unei sanatoase desvoltari organice, cu atilt §i.
Statul se va simIi mai puternic. .1, In modestia ei, Socie-
tatea, care, In totalitatea ei, n'are preteniii 9i nu gase§te
nici mijlocul de a le manifesta Inteo forma unitara,
aceasta izvoritoare de vieala, pe care am putea-o asamana
cu minunea cre§tina a moa§telor izvoritoare de mir ale
sfinTilor de pe vremuri, nu reclama nimic pentru &Ansa,
ci se mullame9te numai cu fericirea ce se revarsa asupra
ei din insa§i aceasta ingaduire.
0 incheiere este de tras din aceste lamuriri, care nu
tind sa introduca cine 9tie ce noutate in chestiunea,
atat de discutata, atata vreme. Anume, ea Societatea
trebue sa se mangae, In con§tiinIa puterii sale, faIa de
orice Incercare s'ar face cu &Ansa, dar Statul insu§i, In
dorinIa de a Intrebuinla vieala care exista in afara de
dânsul, nu trebue sa neglijeze niciunul din izvoarele din
care cu cat va &gal mai puternic vieala, cu atilt se vor
ajuta scopurile lui chiar.
15 Aprilie.
XXXVIII
DISC IPLINA INTERIOARA.
In momentul cand se urmeaza o aqiune, care de sigur

ar fi putut sa fie evitata cu mai multa IMelegere de o
parte 9i cu mai multa prevedere de alta, 9i in acest caz
am fi dispus in momentul de faIa, cand atatea probleme
se pot ivi, de toate forIele morale ale poporului nostru,
menite sa Infrunte greutaIile nesfar9ite pe care cei care
poarta vorbe din loc in loc nici nu pot gaci cat de
mult apasa asupra viitorului poporului romanesc, cred
ca o intrebare se pune, daca nu pentru oamenii cari,
prin fanatismul lor, sunt in afara de orice sfat 9i de orice
buna Indrumare, ci pentru cei cari, In Stat, au numai
datoria de a face pe oricine sa simta care este temeiul
unei societaIi politice ameninIata in inse9i temeliile ei:
aceia a disciplinei interioare, fara care toate silinOle
care se pot face, si cu binele 9i cu raul, cu acest rail care
trebue sa se indrepte dupa sfatul cugetatorului roman:
0 a ura a9a, luck sa te pregate§ti a iubi*, nu pot sa
ajunga la capatul dorit.
Multi, i§i inchipuie, 9i sunt societaIi 9i astazi care
sunt sprijinite pe aceasta baz4 , c.a. nu este nevoie ca fie-
262 SFATURI PE INTTJNEREC
care om sg aibg in el insu0 un tribunal de judecatg, in

care inaintea con0iinIii lui sa se infali§eze toate impre-
jurgrile 0 tot ceea ce a ficut el faIg de aceste impreju-
rarL Ei socot cg ajunge un singur lucru: autoritatea
Statului. Statul acesta este infali§at in mintea atitora
ca o putere misterioasa, diving, prezintându-se pretu-
tindeni, intrebuinVind 0 toate mijloacele presiunii exte-
rioare 0. toate acelea ale strgbaterii interioare: la el
trebue sa te adresezi de cite ori nuli cuno§ti drumul,
sau iIi dai sama cg ai pornit pe unul care este nepotrivit.
El te are in grija lui 0 el este rispunzator 0 de gre§elile
pe care le faci. Se merge a§a de departe, Unit, mai
ieri, and era vorba, intr'un org§el de provincie, care-0
avea odinioarg breslele, de nevoia ca 0 negustorii 0
me9terii sa nu stea risipili, ci sg aibg 9 tovgra0e sufle-
teascg impreung, cu steagul ei, ca odinioarg, raspunsul
acestor negustori de ispravg. 0 acestor me§teri price-
puli a fost ca e foarte bine, dar pentru aceasta sa ne
adresgm la cutare Camera de Stat.
A§a, tot cu porunci ca pentru con9tiinla fiecgruia,
care nu este insg aceia0 dela un om la altul 0 fiecare
con0iinlg are a face cu altä problemg, nu mai poate
merge. Nu poate merge astgzi cu atilt mai mult, cu cit,
de pe urma atitor pacate care sunt adevárate 9i de pe
urma at:A-tor legende care nu se sprijing pe nimic adevg-
rat, ci sunt puse in circulaIie de oameni interesali, se
ajunge a se crede cg intreaga lume româneasca este
supusg influenlei nefaste a unor oameni cari duc o vieqg
privatà pacgtoasa, cari 10 implânta mânile pang in
coate in avutul public, cari exportà aurul farii in deo-
DISCIPLINA INTERIOARA 263
sebite strainatati, cari fac miliarde din rosturile publice

ineredintate lor, aceasta mi-o spun sute de scrisori
al carol. stil §i a caror tendinta sant potrivite cu cul-
tura §i obrazul acelora cari le trimet. Da, cu aceste
pareri, intemeiate pentru foarte pu%ini, neintemeiate
pentru cei mai multi, lumea, care era deprinsa sa a9tepte
orice indreptare dela Stat, s'a deprins acum sa consi-
dere Statul ca apartinand unei clase ticaloase, care ar
trebui sa fie rasturnata de azi 'Ana mane, chiar cu pri-
mejdia de a arunca toate lucrurile in haos.
In astfel de conditii evident ca, daca este, pe de o
parte, obiceiul de a se agate cineva de pulpana Statului,
iar, pe de alta parte, se adauge incredintarea ca gestul
cel mai bun al aceluia care s'a agatat de aceasta pul-
pana, odinioara a§a de respectata, este acum sa ras-
toarne pe acela de care s'a prins, abdicarea de con§tiintil
feta de puterea de sus nu mai e cu putinta.
Atunci, fiindca o disciplina trebue unei societati, altfel
gicele mai mari insu§iri putand sa devie n4te defecte
giunele chiar pierzatoare, capabile sa clued de rapa
societatea prin insa§i inteligenta §i vointa ei, unde s'ar
putea gasi aceasta indreptare in fiecare clipa?
Sunt mul%i, foarte multi, i ei se socot pe dânii

cu zecile, cu sutele de mii, cu milionul, iar eu cred ca
socoteala pe care o fac este mai mult o speranta pe
care o iau drept o realitate, caci masele tarane§ti n'au
scos, in ultima manifestatie electorala, deck un mare §i
indreptatit strigat catre dreptatea care li se refuza,.fara
ca prin aceasta sa fie legati pentru totdeauna de un
anume crez gi de un anumit om , stint asa de multi,

totusi, cari cred ca n'au nevoie sa se Intrebe pe ei 140,
ci, despre-Cuind Indreptarea venità dela Statul, confundat
cu inchipuita putreziciune a unei intregi clase sociale,
care aiurea nu este in general mai bunk' cleat cea dela
noi, ba uneori cu mult mai rea, se refugiaa supt auto-
ritatea indiscutabila a unui om pe care nu-I cunosc si
din care-si creeaza fiecare eroul de care ar .avea nevoie
s'i In a cilrui pazà puntindu-se, ar putea sä ajunga, far&
ostenealä si In lipsa oricarii experience, la locurile hoth-
ritoare din societate.
Am asistat eu, care am ingaduit totdeauna in jurul
mieu orice parere personalà, care am incurajat la elevii
miei orice gfindire proprie, care am asezat mai sus pe
acela care, stiind chiar mai pulin, scoate ceva care-i
aparcine, deat pe acela care, cu cunostintile cele mai
bogate, nu face decfit sil repete ceea ce a auzit dela alcii,
am asistat, zic, la aceastà dureroasa priveliste: oa-
meni cu studii superioare, profesori de Universitate,
vechi dascäli ai tinerimii, septuagenari, octogenari, inain-
tea cfirora m'am inchinat o vieaVa Intreaga si pe cari-i
respect adtmc si in greselile lor, femei nobile, gata de
toate sacrificiile, baieli cari indreptdcesc cele mai fru-
moase kperanCe prin insusirile lor de gAndire si de sim.c
politic, de avgint creator, abdicând total inaintea unei
porunci care vine de undeva din intunerec.
Acum pot srt spun un lucru pe care nu 1-am marturisit,
a-Cilia ani: inteun mare oras, capitala uneia din -Chile
care s'au alipit la Regatul din 1916, vorbind cu cineva,
un vechiu ucenic sufletesc al mieu, care in acel loc avea
DISCIPLINA INTERIOARA. 266
una din funcIiunile cele mai importante, el mi-a po-

vestit cum un tfinâr pe care-I crescuse de copil, impär-
tágind apoi o credinci stropit6 cu atata sthige gi care
doregte ca sfinge nou s6 se adaoge pentru a se ajunge la
biruinO, i-a spus aga : u te iubesc gi te respect pentru
tot binele pe care mi 1-ai fácut, dar, dacà ag primi dela
geful mieu ordinul de a te ucide, ag descarca toate gloan-
tele revolverului mieu In capul gi In pieptul d-tale *.
Este aceasta disciplina ? R6spunsul trebue s6 fie, cu
scArbsd gi indignare: Nu!
Nimanui nu-i este iertat A vrajeasc6 pe un altul in
aga chip, hick s6-1 fac6 incapabil de a vedea singur
drumul sau gi de a primi o raspundere care s6 fie numai a
cdngtiinIei sale.
Ceea ce recomand, gi regret c6 nu pot s6 introduc in
aceste cuvinte toatà caldura de care imi este stApanit
sufletul, este ca fiecare Ali fac6 disciplina sa inte-
rioarä.
Este mai ugor deck sa te lagi pe tânjeala Statului
gi mai ugor cleat s6 ingenunchi cu fruntea in Iàrâná
chiar inaintea unui gef genial, cu atat mai pulin inaintea
aceluia al carui geniu este numai In inchipuirea d-tale.
SA observi limpede lucrurile care sunt, s6 nu privegti
ca dugman pe cineva afatat cu degetul ca atare, s6 nu
crezi in toli nerozii cari -ci se imbulzese, sä nu impagi pe
oameni in douà tabere, din care una infhligeaz6 toat6
sfinlenia, iar In cealaltä sunt gr6m6dite toate pacatele,
sfi nu rupi naliunea in doull: intre prieteni pe cari li
adori gi intre dugmani c6rora li doregti atilta fair, Iliad
unui inait cleric i s'a scris d6unazi, de un mizerabil, ca
dupa moarte acela ar trebui sk. fie desgropat si aruncat

dincolo de granilà.
Odatà ce Ii-ai dat sama bine de ceea ce se gkseste In
jurul d-tale, gfindeste-te indelung inainte de a rosti un
cuvânt, Inainte de a pune ceva in scris, inainte de a
incerca un gest, la datoria d-tale fa-ca de ceea ce ai vAzut
cu ochii d-tale, fark inrkurirea nimanui, si pe urmfi,
lucru de cea mai mare importanO, dà-li sunk dack
poli face ceva pentru Indreptarea unei situaIii, dack ai
mijlocul personal care Ii-ar ingkdui sa incerci aceastk
indreptare.
*i, incheind, %in sk mai adaug un lucru: pentru in-
deplinirea acestei funcliuni de libertate, a te deprinzi
ca, In orice faci, sk eviIi tot ce este o exagerare, tot ce
sunk ca o striden0, tot ce este caricatura tragick a unor
lucruri care, luate cu toat k. seriozitatea, se prezintk, si
In momentele de cea mai mare energie, totusi intr'un
perfect echilibru si intr'o desavArsità armonie.
In acest chip, nu numai ck vei deveni un vrednic
urmas al acelor Romani de odinioark, a caror voin0
Intreaga se sprijinia pe astfel de precepte, dar vei fa's-
pfindi In jurul -Mu o atmosferà de siguranO, far& care
o societate este condamnatfi la un continuu zbucium,
la o epilepsie strâmbatà, care, incetul cu incetul, duce
la incetarea funcliunilor inalte ale miacii si mfink cAtre
mormfint.
13 Maiu.
XXXIX
ROMANIA LA EXPOZITIA DIN VENETIA
0 telegrama, data fara comentarii de ziarele noastre,

anunla ea pentru intaia ()era Romania va fi reprezintata
la expozicia de arta din Vene-cia, asa-numita Biennale,
fiindca se face odata la doi ani.
Telegrama Agenliei Stefani adauga ca tot in acest an
pentru prima oara si Iugoslavia are un pavilion si intl.&
prin urmare in aceasta mare concurenIa internalionalfi,
menita sa arate si. poezia interioara si virtuositatea de
tehnica a deosebitelor naliuni, in ce priveste cultivarea
frumosului prin pictura si sculptura.
Sa-mi ingaduili sa ma opresc un moment asupra
faptului insusi al crearii pavilionului iugoslav, pentru a
se invedera ce periculos lucru este ca, in materie de
crea%ie, Romania, ai carii bani se cheltuiau odinioara,
la Ministeriul de Afaceri Straine, pentru tot felul de
subvericii fara folos si de exhibiIii spectaculoase, din
care lara nu se alegea cu nimic, sa ajunga astfel a
fi intrecuta de Iari care se afla pe acelasi nivel cu
&Ansa si care de sigur in unele privinli nu ni sunt cu
desavarsire superioare.
Sa zicem ca nu s'ar fi gasit, de cine a izbutit sa desco-

pere secretul crearii pavilionului roman, ceea ce trebuia
pentru ca acest Idea§ al artei romane§ti in Venelia sa se
ridice. Aeolo sunt de foarte multa vreme pavilioane, nu
numai ale naliunilor celor mari, care 0-au inseris glorios
nurnele in istoria artei universale, dar 0 pavilioane, nu
peste masura de modeste 0 unele dintre dansele destul
de bine a§ezate, ale unor naliuni, ca Grecii, care dispun
de mijloace materiale mult mai mici cleat ale noastre,
0 in pavilionul acela 0 acum doi ani au fost infa/i§ate
manifestari foarte interesante ale pieturii contempo-
rane grece§ti, care dela seenele academice, invalate la
München, ale unui Gysis, a facut un uimitor progres
0 In ceea ce prive§te autenticitatea observaIiei naturii
0 omului 0 in ceea ce prive§te o varietate, pe care aca-
demistul mfinchenez n'o permitea.
Ar fi aparut prin urmare, in anul acesta, §i Jugoslavia,
iar Romania nu.
Pictura iugoslava, care fire§te, se deosebe§te dupa
regiuni, alta fiind inspiraIia, altele tradiiiile, altul mate-
rialul de natura 0 materialul uman in Serbia, in vechea
Serbie, in Macedonia, in Croalia; in Slovenia, §i mai ales
altul in Muntenegru 0 In Dalmalia, strabatuta, veacuri
intregi, de cele mai puternice curente de arta, nu §i-a
ca§tigat o faima deosebita in productia artistica mon-
diala. Dar intre cei dintili sculptori din timpurile noastre
0 poate n'a§ gre§i daca a§ spune: ca prim sculptor al
acestui moment, se a§eaza d-1 Mestrovici, care a ddruit
Bucure§tilor statuia, menita unei apropiate desveliri, a
lui Ion Bratianu.
ROMANIA LA EXPOZITIA bIN VtNETIA 269
Mestrovici este un sintetic 0 un tipizant 0, in acela0

timp, in ce prive9te unele scene ale sale, ca aceea in
amintirea bataliei dela Cosovo, 0 unul dintre cei mai or-
namentali reprezintargi ai sculpturii in timpurile noastre.
Ace la care a lucrat 0 pentru America, inainte de a
lucra pentru Capita la Romaniei, acest Adriatic din par-
tile dalmato-hertegovinene, unde traiqte vechea rasa
ilirica, atat de strans legata de originile noastre 0 unde
au fost atat de adanci infiltraIii romane, va atrage in
pavilionul iugoslav, nu numai curio0, dar iruri intregi
de admiratori ai unei arte atat de superioare.
Iar ochii Romanilor, tot mai numero0, mulIamita,
fie-mi ingaduit a o spune, 0 popasului romanesc pe
care 1-am intemeiat eu in palatul nostru din Venelia,
s'ar fi uitat, nelin4tiIi 0 la capat indureraIi, in cautarea
pavihonului care ar fi ingaduit ca 9i Romania a parti-
cipe la aceastà mare 0 nobila intrecere.
Insa nu este aa. Ceea ce n'a §tiut sa Lea atata vreme
Statul, iata s'a indeplinit de Liga Culturala, ceea ce
inseamna, de ce n'a§ spune-o ?, maim mea necontenit
intinsa pentru cer0t, spre folosul culturii romane§ti.
Pavilionul 11 avem. Este unul din cele mai frumoase,
a9ezat langa al Italiei, construit supt supravegherea
fiului mien Valentin, 9i ginerele mien italian s'a intors
abia dela Venelia, unde personal am Iinut sa fie supra-
veghiata trimiterea tuturor obiectelor de artä.
Ca sa se ajunga la acest scop au dat mai mulli, de 0
nu prea mulli, 0 ar fi nedrept daca n'a9 spune partea,
cu desavar0re hotaritoare, pe care a avut-o, din suma
repartisata Ministeriului sau 0 care odinioara era arun-
cata Para socoteala in toate pfirlile, fostul ministru al

Industriei 9i ComerIului, d-1 Valer Pop, care nu este
nici pictor, nici sculptor, nici diletant de arta, dar care
a inIeles, mult mai mult decat atatea persoane care se
lauda cu aceste cunWinIi §i. cu aceste aplecari, ca. Roma-
nia are anumite indatoriri culturale dela care, fara a se
diminua, nu poate sa abdice. I-am cerut §i mi-a dat,
dupa ce incercasem tot felul de alte mijloace, dintre care
unul era sa cumpar pentru Liga Culturala cantitatea de
petrol de exportat in Italia, pe care ar fi urmat s'o platim
anual, din veniturile pe care am 9tiut sa le procur Ligii
Culturale.
Am 9i capatat dreptul de a exporta petrol in Italia,
§i ma voiu folosi de dansul de Cate ori va fi nevoie de
noi cheltueli, pentru afirmarea valorii culturale a popo-
rului romanesc. Nu este un lucru parasit, ci numai un
lucru amanat.
Dar d-1 Valer Pop a dat, 0 mina intinsa a primit mai
mult cleat cerea. Am jucat Inca odata rolul acelui
<( Lumanarica *, vestit cer9itor din Moldova, care cutreera
ora§ele 9i satele cu cate o lumfinare in mana, strangand
banii, cu cari pe urma a dada biserici 9i a reparat mana-
stiri 0 de pe urma caruia a rasarit un singur mo§tenitor,
caruia ii zicea Titina§, iar eu, dupa o lunga intrerupere,
reiau, LI& de neindeplinirea de catre Statul roman a
indatoririlor care-1 privesc pe el in randul intai 0 fala
de nesimlirea bogqilor acestei Iari, rolul lui Lumanarica
§i lui Titinaq.
De fapt Romania este reprezintara acum in doua
secIiuni, cum o spune, de altminteri, §i telegrama Ageiniei
ROMANIA LA EXPOZITIA DIN VENETIA 271
italiene. Avem in pavilionul nostru putinIa de a expune

opere alese, datorite la patru pictori si la trei sculptori,
ale caror nume le voiu da indata.
Dar, in acelasi timp, cum s'a hotarit sa se faca alfituri
de Biennala obisnuita i o expoziIie a peisagiului euro-
pean in secolul al XIX-lea, Romania a fost invitata de
comisarul italian, un foarte cunoscut artist el insusi, d-1
Antonio Maraini, caruia un sa-i aduc aici public toate
muiçámirile mele pentru deosebita grija afectuoasa pe
care a avut-o pentru pavilionul romanesc i expozilia
noastra. D-sa a cerut ca i Romania sa trimeata un numar
de panze caracteristice, in care sa se vada felul cum pic-
torii nostri au interpretat natura, asa de kosebita si de
interesanta pentru straini, a Iarii noastre. Astfel parti-
cipam cu patru ori cinci panze si la expozitia peisagiu-
lui, si se vor putea vedea, alese de un asa de bun cuno-
scator cum este d-1 Virgil Cioflec, alcatuitorul in acest
moment al Expozi-ciei comemorative Grigorescu, lucra-
rile caracteristice ale lui Grigorescu insusi, ale lui An-
dreescu, a carui insemnatate se afirma din ce in ce mai
mult in desvoltarea, nesusIinuta de Stat, a picturii
romanesti, si ale celui mai cu autoritate dintre repre-
zintançii acestei arte in Romania, d-1 Gheorghe Pe-
trascu.
Iata acum principiul dela care m'am inspirat ca pre-
sedinte al Ligii Culturale, si voiu lasa aceasta tradiIie
urmasilor miei in conducerea acestei societ4i, daca se va
gasi vreodata necesitatea de a inlocui batraneIele mele
prin altcineva, ceea ce marturisesc ca nu doresc prea
mult , in alegerea artistilor cari trebue sa expuna.
Individualismul Indrazne% poate sA fie interesant: el

nu este reprezentativ. Tinerelele pot fi promiVitoare, ele
trebue Ina shli indreptaleasca promisiunea dela Ince-
put. ImitaIia marilor sträini poate sà trezeascii la noi
o anumita curiositate, arritând ca. # suntem la punct I,
dar In strainâtate astfel de dovezi de docilitate, de vir-
tuozitate, de talent In a maimuOri nu pot sa de9tepte
niciun adevdrat interes.
Revoligionarii, sfidatorii, anarhi9tii, oamenii cari cred
ca au ajuns geniali, far& sa fi ajuns la stadiul fabdärii
care face lucru*le mari, raspanditorii de colori fantastice,
cari au cunoscut tot a9a de pulin ca desempul 9tiinça,
extrem de çomplicata, a legaturilor misterioase dintre
colori, ace9tia nu pot sä fie un articol reprezentativ
pentru sufletul românesc cuprins in haina artei.
Destul a trebuit sa Inghità publicul nosttu, de obiceiu
indiferent, uneori profund desgustat, farà sA OA curajul
de a tranti jos uncle pfinze Inteadevar scandaloase ca
lndrAznealà, ceea ce tot felul de baieIa9i 9i bAieloi au
trimes unei comisii de funclionari responsabili dela Mini-
sterul Artelor, pentru ca sa acopere pareiii pavilionului
dela Sosea.
Dacri Statul construia pavilionul, ar fi apfirut acea0
funclionari, cu acelea0 prietenii 9i cu acelea9i gesturi
ciudate 9i, In fond, cu aceea9i tendin0 de a-9i bate joc
de acest biet public, mult mai inteligent de cum f9i inchi-
bue astfel de oameni.
Liga Culturald inseamna Irma tradiIie, sanätate, armo-
nie 9i disciplina. Secaturile cutezatoare, ca 9i avant-
gardi9tii unei armate care nu va birui niciodatä, au
ROMANIA LA EXPOZITIA DIN VENETIA 273
pierdut pentru totdeauna dreptul de a expune la Bien-

nala din Vene-cia.
Vor suspina, vor plange, vor ameninla cu pumnul,
vor face scandal, Imi este absolut indiferent: ei raman
cu pavilionul dela Sosea, dar la pavilionul interna-Cional
nu vor putea veni niciodata.
De aceea, am ales dintre pictori aceste vaIori reale 0
reprezentative, aratand stari de spirit deosebite, dar ade-
varate, cu un sentiment de respect adanc fa-ca de arta
lor 0 fa-Ca de public, cari sunt Gheorghe Petrapu, Stefan
Popescu, Theodorescu-Sion 0 portretistul Stoenescu. Iar
dintre sculptori s'au impus, printr'un talent pe care-1 pot
contesta numai admiratorii pasarilor maiestre care stint
numai o linie geometrica, ai figurilor de raposa-Cirefuza-ci
de prin cimitire, fiindca samana cu un ou de Pa9te 0,
alaturi, crea-Ciile pe care vame9ii din State le Unite le-au
luat drept fragmente de fier vechiu, Han, Medrea,
Jalea.
In anii viitori vor veni alcii la rand. Nu-i voiu Intreba
care este vrasta persoanei lor, dar vrasta artei lor, aceea
o voiu cere.
20 Mai.
XL
SUEDIA REGELUI GUSTAV
Suedia sarbatore§te cei optzeci de ani de vieqa,

cuprinzand atalia ani de domnie ai regelui Gustav al
V-lea §i fare popoarele legate de foarte multa vreme
printr'o prietenie cu atat mai prelioasa, cu cat este
aproape cu totul dezinteresata, cu poporul suedez, sun-
tern p noi, cari nu trebue sa ne platim numai cu obi§nui-
tele cuvinte de politeta, cu prilejul acestei sarbatori
naVonale, care reune§te in adevar sentimentele aproape
ale totalitalii poporului suedez.
Sunt mulIi ani de cand inainta§ul regelui Gustav,
inrudit cu regina Elisabeta prin femei din laturea ger-
mana a dinastiei din Stockholm, a aparut la Bucure9ti,
unde a fost primit cu cea mai calda simpatie. Aceasta
simpatie era datorita Para indoiala §i. insu§irilor deose-
bite ale acestui Suveran, insu§iri pe care le-a transmis
urmaplui sau ; era insa Para indoiala, din cauza situa-
Tiei pe care amandoua Iarile o au faIa de Rusia amenin-
latoare sa se pravale catte Suedia sau care pamfintul
romanesc, §i. con§timla acestui interes comun, care se
impunea §i ganditorilor politici celor mai superficiali.
SUEDIA RE GELUI GUSTAV 276
Insa 0 la acei cari nu-0 fac din cercetarea istoriei o

ocupalie favorit6 0 cari au uitat 'Ana 9i cuno§tinille
in acest domeniu pe care le-au capAtat In 9coard,
de sigur ca. Suedia trebue sä fie o Tarà deosebit de
simpatick prin legatura ce a fost stabilitA, acum
mai bine de cloud veaturi, intre Moldova lui Nicolae
Costin 0 Intre stialucita legiune de lupta 0 biruinla a
Suedezilor, supt conducerea marelui rege Carol al XII-lea,
din dinastia, careea i-a urmat aceasta dinastie de origine
franceza, pornità din mare§alul Bernadotte.
FArà indoiald ea legaturile, timp de vreo doi ani de
zile, intre Moldovenii stor0 de Turci 0 siliIi A contribue
acum 9i la cheltuelile Cur Iii de refugiu a regelui Carol la
Varnila, langa Bender, §i inire aceasta stralucita tova-
fa0e de eroi, cari päreau c'a se inspirà din tele mai vechi
tradipi ale marilor Sage nordice, n'au fost totdeauna
dintre tele mai bune. Cine plate0e, nu se Intreabli tot-
deauna cui are sa-i faca acest sacrificiu, 9i parerea de
rAu pentru banii pe cari e silit sa-i scoata. se rasfrange 0
asupra aceluia care este pricinuitorul acestei risipe de bani.
Residentul suedez la Ia0 a auzit din gura lui Nicolae
Mavrocordat §i a boierilor lui, foarte adeseaori, tânguiri
indreptalite, cu privire la obiceiul de a cere necontenit,
§i de nevoie, fiindcä nu puteau face altfel, al unei armate
In care nu erau numai Suedezi, ci 0 destui Poloni, ale
cáror apuaturi erau mai aspre, 0 Cazaci, dela cari nu
se putea cere cleat foarte pulin in ce prive9te cruIarea
-prii In care se &eau.
Dupa ce a a0eptat In zãdar atfitea luni de zile Ince-
perea noului razboiu Intre Rusia §i Turcia, In care credea
sa-§i afle rasbunarea pentru Infrangerea nemeritata dela

Pultava. Carol al XII-lea, hotarit sa nu plece, a fost
silit totu9i sà iasa din casa sa, aprinsa i ciuruitalde
gloan/e, pentru ca, inffi9urat in plaponali, sa fie apzat in
cartqa care-I va duce la Demotich, unde se va a9eza
in pat, ca o protestare impotriva lipsei de ospitalitate
a Sultanului. Cronicile moldovene9ti, care vadesc con-
9tiino publica din aceasta vreme, nu uita sa insemne
care era imensa valoare de vitejie a acestui Suveran
strain, care poate fi pus alaturi de cei mai indrazneli
dintre conducatorii de o§ti ai Moldovei In timpurile cele
bune.
4 Leul nebiruit * a fost, multä vreme dupa dispariIia
lui din aceste locuri, un obiect de continua admiraIie
din partea boierilor moldoveni, cari se simleau umiliçi
ea kr li este inchisa de mult calea luptelor, in care se
ilustrasera stramo§ii kr.
Carol al XII-lea a avut in serviciul sau i Romani,
precum, pe de alta parte, dintre Suedezii armatei lui,
unii au ramas la noi, i se cunowe legenda care pune in
legatura activitatea constructiva a acestor Apuseni cu
ridicarea, prin Mihail Cantacuzino, unchiul lui Voda-
Brancoveanu, a acelui Turn al Col%ei, pe care stupidi-
tatea timpurilor noastre 1-a daramat acum cateva decenii.
Dintre Romanii credincio0 a Leului o, unul, Sandu
Co4ea, ajungand in rOia RuOlor, a fost trimes tocmai
in Siberia §i, mai iste% 9i mai inventiv deck atkia al%ii
stramutaIi in aceasta regiune de inghquri, s'a strecurat,
a ajuns in Suedia qi de acolo, printr'o cerere care nu
ni-a fost pastrata, 19i aratfi dorinTa de a se intoarce la
SUEDIA REGELUI GUSTAV 277
Bucuregti, pentruca aici sunt bisericile legii sale gi con-

ditiile de vieatà in care dorea sä-gi ispraveased zilele.
Aceste amintiri insa nu sunt singurele care ni indreaptà

privirile spre Suveranul care, batrfin ca vrfistä, dar nu
ca inteligenta, vioiciune gi iubire de sporturi, se bucurà
astdzi de recunoaoerea national-à gi universald a meri-
telor sale.
Este gi altceva care trebue relevat, cu prilejul acestei
comemoratii.
Da* in Europa de acum, exista intre clase deosebiri,
rivalitäti, vrajmagii, uri, capabile de a pune in primejdie
insugi organismul national, clack pentru a le potoli,
trebue actiunea unor dictatori, cari 41 fac platite serviciile,
de sigur enorme, prin triste Ingràdiri ale liberatii cuge-
tului omenesc, aceasta se datoregte faptului, pe care 1-am
numi, cu aparent'a de paradox: u iegirea din evul mediu *.
De ce oare acest fel de vieatà, pe care atatia 11 con-
siderà ca intunecat, barbar, anarhic g'i de care nu li place
sà-gi aduca aminte decAt numai pentru a scoate la ivealà
progresele libertatilor care ar fi venit pe uring, a Insem-
nat pentru aproape toatà umanitatea europeana de fapt
o adeviiratà gi mare binefacere ?
De ce, iegind din acest ev mediu, farà bucuria pe care
ni-o inchipuim noi cand scriem cartile de istorie, oamenii
din epoca moderna, dacg gi-ar fi pastrat amintirea tre-
cutului, ar fi trebuit sa se uite cu adânca recunogtintà
gi sincerà parere de rAu catre vremurile incheiate, a cam
Intoarcere s'a ardtat, cum gi este, macar In oarecare
mAsura, imposibila ?
Aceasta pentruca in evul mediu omenirea tràia organic.

Organic, aceasta inseamnA cd societ4ile 10 aveau alca-
tuiri formate pe incetul, potrivit cu condi-Oile Mr de vieaVa
0 cu tendincile lor suflete0i, alcatuiri la care generaOile
lucreaza una dupa alta. Alcatuirile acestea aveau marele
merit de a nu deveni niciodatà ni§te forme pur materiale,
ci inteinsele s'a pastrat, ca un miraculos radiu ascuns
in materiile confuze din adâncul pamântului, ceva din
a cea scAparare a minOi, din acea pornire a inimii, ole
unde plecaserd.
Suediei i-a fost ingAduit sa pastreze, in foarte mare
parte, peste regimul crud al ultimilor regi danezi,
peste asprimea eroica a intemeetorului dinastiei Vasa,
peste planurile de absolutism binefácàtor al acelui rege
Gustav al III-lea, care a murit de mfina unuia din nobi-
limea pe care incerca s'o deposedeze, ceva din aped-
mintele, curat na-cionale, ale acestei epoci a evului
mediu.
Suedia este 0 astgzi o Tara de state, de categorii sociale,
fiecare dintr'insele reprezintfind o parte, bine definità
§i absolut necesarg, din poporul suedez. Suedezii n'au
aruncat ca un lucru netrebnic, cum am facut noi, o
clash' stApfinitoare, in care prin mo0enire se cuprind
virtu-%i ce nu se pot forma, prin nicio §coalà 0 nicio pre-
gRtire sociald, de o singurà generaOe.
Nobilimea aceasta are in capitala Suediei un mare
palat, cu stemele tuturor vechilor familii, 0 oricine din
acestea, ajungand in imprejurgri de stramtorare, bAtrâni
cari nu pot munci, fete fárà zestre, se adreseaza catre
aceasta institutie, poate sa gaseasca spriiinul pe care
SUEDIA REGELUI GUSTAV 279
in zadar 1-ar cauta reprezintanIii unor clase conduca-

toare detronate in celelalte Idri ale Europei.
Clerul, acolo unde arhiepiscopii, InsuraIi, pot s'a' fie si
cei mai mari poeli ai %Aril, cum a fost cazul pentru Tegner,
autorul 4 Sagei lui Frithjof )), Isi pastreaza si acum impor-
tan-ca sociara. Fara sa aiba eine stie ce importanla euro-
peank burghezia din Suedia Isi line in deajuns locul
pentru ca s'a nu fie nevoie de Imprumuturi dela un alt
popor. Iar -c6ranu1, puternicul s'i mfindrul Oran, cu strâ-
mosi si rastrtimosi liberi, este si astazi un sprijin al -prii
si al regelui.
Astfel Parlamentul nu Inseamn6 acolo adunarea unor
indivizi izolali, iesici din hazardul unor alegeri sprijinite
pe Inselare sau conruplie, ci este Insasi desvoltarea
acestei adundri a Statelor medievale. De aici demnitatea
care osebeste sedincile lui. Si, In faIa acestor reprezin-
tanIi ai unor stari adevdrate, nu ai unor grupe Intâmpla-
toare de populaIie, deosebite dupa avere sau cunostinie,
ori pierduti In sufragiul universal, sta regele, ca seful
marii puteri a Statului.
Ca dela Suveran la Suveran sunt legaturile Intre
aceasta Adunare si intre acela care lila' liseaza unitatea
Statului.
Nici cel mai, radical dintre socialisti nu pune in discu%ie
rosturile acestei puteri supreme, far& de care toate cele-
lalte elemente de vieard pornesc pe drumuri razleIe.
Si regele el insusi, IntrebuinVând si pe socialisti, vede
In chemarea elementelor de stânga, nu jertfirea dreptu-
rilor sale, ci o intarire a situailei regale Insesi, prin tot
eeea Ce a ajuns, si In formele noua ale particlelor, s5, se
formeze in jurul Coroanei, pentru a lucra impreung

cu &Ansa.
De sigur trebue o mare inlelepciune nalionalä pentru
a se pAstra aceastä tradi%ie, dar i pentru Suveran tre,
bue o cunoa9tere adâncd a istoriel Iärii sale i a psiholo-
giei poporului peste care domnwe pentru ca relatille
sà fi fost, in curs de mai multe decenii, acelea, vrednice
de a fi scoase inainte ca un model, dintre Gustav al V-lea
ni dintre 4 Statele> grii sale, reunite inteun adevarat
Parlament.
1 Iulie.
XLI
RECUNOASTERI LA VREMEA LOR
Un mare doliu nalional 1 pune inaintea tuturor una din

problemele care de sigur nu este nouk dar care n'a putut
sali capete, din cauza intereselor 0 slabiciunilor naturii
omenesti, rezolvirea in nicio lark de 9i, de ate ori
dispare o personalitate care a putut sa aduca folos unui
Stat, unei naliuni, culturii omenesti in genere, sau
oricarii ramuri de activitate, trebue sa se observe, cu
durere, Ca laudele, uneori adevarate, alte ori exagerate,
care se arunca atunci asupra unui sicriu, ca o ploaie de
flori artificiale, sau de vii flori naturale, care in curand
se vor ve9teji ci topi, au lipsit prea mult in vieacd, fiind
uneori inlocuite, nici macar printr'o tacere dibaciu calcu-
lath', ci prin insulte nemeritate aceluia sau aceleia,
care tarziu nu se va putea bucura de ceea ce s'a smuls
in sfarcit ignorarii sau clevetirii.
Dela zguduitoarele evenimente, pline de atata durere,
pe care n'a putut-o face uitata nici stralucitorul triumf
final, cu toate indatoririle pe care le impune acelora
1 Moartea Mariei a Romfiniei.

cari au participat la dânsul, ori s'au bucurat numai c a

el a fost cfistigat, evenimente care constituie istoria
tragic& a Marelui Razboiu, s'a incercat de multa lume,
chemata si nechemata, informata si mai pulin informata,
interesata intr'o directie, sau in aka directie, sau mar-
ginita numai intr'un domeniu tehnic, a se infaIisa actele
care constitue aceasta irire drama nalionala.
Atalia si-au facut o glorie din lucruri pe care nu le-au
savArsit ori au stiut sa intoarca povestirea In asa fel,
inck partea lor sa apara cu totul deosebita de ceea ce
a fost In realitate. Nu se pot numara ignorarile naive
si neinteligente, ca si inteligentele ignorari voite, care
impiedeca si prina astazi poporul rometnesc de a deosebi
In ce priveoe contribuTia pe care a adus-o fiecare
intru savarsirea voint,ii vremurilor, indeplinita in impre-
jurari atat de extraordinare. Nu s'a uitat, din lumea
partidelor, nimeni dintre cei cari, insufle-c4i fara Indo-
iala de un frumos sentiment patriotic si national, n'au
putut scapa din vedere, de pe urma unei vechi obis-
nuini,e, tot folosul care avea sa iasa din biruinla unei
anumite politici si pentru persoana kr.
Protagonioii acestei lupte -cu greutalile vremurilor
sau anumiti prieteni credinciosi de-ai lor au invartit
cu mestesug adevarul privitor la aceste mari evenimente
din istoria lumii, care sunt hotaritoare pentru intregul
rost al naliunii noastre.
Cunoastem astazi, prin publicalia statului-major, bine
Mouth din punct de vedere militar, careia frisk In orfin-
duirea documentelor, i s'ar fi putut consacra mai multa
atenVe, toate m*arile de trupe, toate succesele si
RECUNOA$TERI LA VREMEA LOR 283
toate neizbanzile, din care s'a alcatuit aceasta a§a de

complicata 0 in fond a§a de dureroasa poveste.
0 carte scrisa cu talent1, asupra careia am avut candva
prilejul sa ma rostesc, dar din care lipse0e, fara a se
putea face o vina autorului, cadrul de istorie univer-
sala, ca i competenIa militara speciala i, dupa parerea
mea, mai ales acel element esential care este partici-
parea la vieala sufleteasca agitata a fronturilor sau la
aceia, sfa0ata de atatea intrigi, dar animata de atatea
sperani,e, din lunfea civila a retragerii, a cautat sa acre-
diteze asupra luptei noastre de unitate nalionala anumite
opinii, in ce prive0e oameni i imprejurari ; ea a capatat
ci o editrie franceza, care a primit laudele cuvenite bunei
oranduieli a bogatului material, in mare parte oficial.
Generali de mare valoare, carora li se datoreaza biruinte,
sau acei ean l. se socot a fi fost invinuiti pe nedrept, atunci
and s'au cautat cauzele infrangerilor celor mai ru0-
noase, au luat cuvantul, in carti care au trecut mai
mult sau mai putin neobservate 0 din care de sigur se
desfac adevaruri, dar, in acela0 timp, i psihologii
nervoase §i pasionate, care ar fi putut fi corectate
dupa ce s'a ajuns scopul i sufletul trebuia sa se indrepte
spre o nobila inseninare.
Nu s'a facut pana acum bibliografia atator scrieri in
care se cuprind memoriile luptatorilor §i care vadesc
uneori insuOri exceytionale in ce prive9te darul, totu0
a9a de larg raspandit in poporul nostru, de a povesti uman
0 mi§cat imprejurarea in care a fost cineva amestecat.
1 A d-lui Kiritescu.
Dar, daca n'ar fi luat insa0 condeiul, pe care instinctiv

s'a simlit stapana din primul moment, aceia care a fost,
dela un capat pang la altul, numai o credinVa, o voinra
0 o flack% sfanta, multe lucruri ar ramânea neinlelese.
S'ar crede, ca, in ce prive0e dinastia insa0, a fost la
Regele Ferdinand numai dramatica lupta interioara
intre sangele sat', amintirea familiei sale, indistructi-
bila legatura dintre un om 0 rasa careia ii apailine §i
intre inaltele datorii ale unui Suveran: s'a creat astfel,
prin cutare scriitoare roman* in limba straina, foarte
cunoscutrt 0 apreciata, un fel de legenda a Regelui
martir, in sufletul caruia n'ar fi vibrat cleat durerea
pentru ca Suveranul cel nou a invins inteinsul pe omul
cel vechiu. Fotografia care infali§eaza pe Regina Maria
in acel costum de sora de caritate pe care 1-au purtat
0 alte princese in timpul Marelui Razboiu, apar4ia ei
in grupe de pe front, sau in mijlocul spitalelor de nes-
ffir0te dureri, pare a chema iara0 atenIia catre un anume
rol, care, intr'un anume moment, a fost indeplinit, cu
o vitejie fara pareche, de aceia care infrunta in fiecare
moment boala 0 moartea 0 care, mai ales, dupa expe-
rienca celor mai cumplite sufeiiine omene0i, se putea
intoarce cu aceia0 seninatate in end, cu aceia0 hota-
rire in fapta, la marea misiune pe care nu i-a incredin-
Iat-o nimeni, dar care s'a desfacut dela sine, din marile
insuOri ale neamurilor stapanitoare de la care venia.
Dacrt n'ar fi broprile ei din timpul razboiului, daca
opera care infali§eaza o vieala intreaga in adevar a§a
cum a fost, cu toate tinere§tile stangacii, cu toate alu-
necarile catre pornirile fire9ti ale oricarui suflet nou,
RECUNOMTERI LA VREMEA LOR 285
care InIe lege a nu-si parasi dreptul la placerile oneste

ale vie-tii, n'ar fi aparut, nu si-ar da cineva samtt,
fiindca lucrurile acestea nu se pun in Monitorul Oficial
si in forma de comunicat si nu apar In proclamatii,
cum nu luta nici In disculia cercurilor care in orice fel
de imprejurari nu culeg altceva deck nimicuri, si nici
acuma ce a fost Inteadevar aportul decisiv al Doamnei,
pe care n'o putern plange in de ajuns, dar pe care ma tern
ca o vom uita prea usor si dupa moarte, aportul ei In
indeplinirea acestei mari opere nacionale, care trebue
sa ramana totdeauna legata de nurnele Reginei.
Sa se uite cineva si la conditiile in care au aparut
acele carticele din vremea Razboiului, pe care le tra-
ducearn cu un asa de iubitor devotament, cu atata ad-
miraIie pentru un suflet mare, hick, uneori, originalul
11 avearn intea zi si in ziva urmatoare pe masa Doamnei
noastre se intalnia tiparita si brosata traducerea roma-
neasca : biet tipar de Iasi, pe hartie proasta, cu cerneala
stearstt repede, pierdut supt pernele rani-cilor si bol-
navilor. Dupa trecere de atatia ani de zile nimeni nu
s'a &Ida, nici macar editura FundaIiilor Regale, In
care au aparut toate baiguielile flacailor bolnavi si toate
insanitatile maturilor perversi, sa dea ediVia, sa-i zicem
si ei: u definitiva *, Irnpodobita cu ilustraIia necesara,
macar a acelei mari carti de vremuri grele care a fost,
cu deosebire in partea dintttiu, aceea pe care cu ravntt
am talmacit-o eu In romttneste: 4 'Tara Mea #.
Cat priveste Memoriile Reginei, ele au fost publicate
romaneste de o firma negustoreasca, legata de un ziar
impopular, si cartea a cautat sa fie raspandita In ace-
1ea0 imprejurari de reclama zgomotoasa i vulgar& in

care se raspandesc produsele unor bieli minIi bolnave
0 ràtàcite sau, de unii profesioni0i, cari-§i fac o leafä
lunara, romanul, tot lunar, pe care, cu o rapeziciune
ma0na1a de robot, izbutesc sa-I alcatuiasca, fara obser-
valie, fara mi§care, fara idei i Para stil. i pe urma,
ce, in materie de critica ? Ori laude, care de departe se
vedeau ca sunt facute pentruca autoarea era o Regina,
pe and inainte de toate avea a face cineva cu unul
din cele mai frumoase suflete omene0i, facanduli mar-
turisirea completa inaintea contemporanilor ; articole de
complezenia la$ i taritoare, de care de sigur mandra
femeie, care a avut curajul sa spun& adevarul despre
sine 0 ceilaiçi, le va fi privit cu despreIul care se cuvine
ignoranlei stangace a oamenilor, cari uneori 9tiu bat-
jocuri, dar niciodata n'au inIeles ce poate insemna o
lauda care se prime9te inteadevar cu satisfacOe i mul-
Iamire.
Deci, nici in prezintarea factorilor morali, nu e aducerea
inainte a rolului covar0tor pe care ea insa0, din dis-
cre-cie, din neobi§nuirr$ cu scrierile istorice, n'a 0iut
a-I pune destul in lumina, i adesea ori au rasarit in loc
legaturi, atribulii de merit, care se vor fi parut a9a,
intr'un anume moment, dar care nu corespund adeva-
ruiui.
Trebue deci neaparat a se pune Ia locul cuvenit, in
materie, nu numai de merit literar, ci de merit uman,
a9 zice, peste literatura, aceasta carte care s'a bucurat
numai de o prezintare nedemna 0 de o prquire nein-
destulatoare.
RECUNOA$TERI LA VREMEA LOR 287
Ne gandim, deocamdata, la alegerea celei mai fru-

moase, celei mai expresive parIi din aceasta opera lite-
rail, aparuta intr'o limba straina 0 de care adeseaori
nici n'am §tiut aproape cu totul. S'ar avea in vedere
0 influenIa, care e de dorit, asupra invaIamantului
femeiesc, mai mult deck toate florile care se vor fi ve9-
tejit 0 deck toate cuvintele care vor fi perit in de§ert,
ceea ce se cade, ca o trainica dovada de recuno§tinla,
ba mai mult, ca o expiare, pentru eine a fost Regina Maria.
Vazand-o cineva a§a de hotarita 0 de mandra, cu
unele licariri de desprel in ochii aceia cari 9tiau sa fie
uneori a§a de buni, s'ar fi crezut ca aceasta atitudine
n'a facut-o sa sufere. Aceasta inseamna a nu cunoa0e
natura omeneasca. Nu exista om pe lume caruia sä nu-i
pará bine cand a fost inleles intr'adevar 0 desinteresat,
de alt om, oricare ar fi inalIimea cugetarii sale 0 rangul
social pe care-I ocupa. Da, pentru produclia noastra
literara, pentru fapta noastra, avem nevoie de recu-
noa§tere, de o recunowere cat de larga, dar numai de
aceea in care sa nu simlim nici cea mai mica uringi de
interes personal, iar, In ce priveoe pasiunea, orice lucru
patima§ nuli ajunge iinta O jignirile tree pe alaturi de
cel pe care ar vrea sa-1 distruga.
Dar aceasta mullame§te spiritul de dreptate numai
in ce prive0e scriitoarea 0 personagiul istoric.
Alaturi e insa femeia care a suferit, care a suferit
pentru noi, in toata marea ei mandrie, care nu s'a lasat
daramata, 0 in toata iubirea ei adanca pentru acest
pamant 0 pentru acest neam. Fara a mai vorbi de mama
nenorocita.
Doamnei suferinIilor Marelui RAzboiu i se cuvine un

semn trainic al recunostinlii noastre.
M'am gAndit deci ca, in legAturà cu Comisiunea Mo-

numentelor Istorice si cu Invoirea Guvernului, sA se
ridice la Bicaz, unde s'a retras ca In cele mai grele zile ale
ei, o mAnAstire care s'ar chema : a s Maicii Domnului
tuturor mângfilerilor s.
Cládirea, pentru care ar fi numai daruri de material si
de munch', si nimic cumpArat, ar fi simplà, dar deosebit
de frumoasà. Inlauntru numai mosaicele cu fondul de
aur, care-i placeau. In locul sfinIilor luptatori d'imprejur
ar sta toate Doamnele noastre care au suferit, dela a
lui Neagoe cu fiul mort pe brale, prin Elisaveta Movild,
invinsa s'i tArAtA in robie de Turci, la cAlugArila fail
natmAstire care a fost Elena lui Cuza-VodA. S'ar face
slijba mare In zilele care amintesc faptele pentru nalie
ale Reginei Maria. CAlugAriIile ar fi numai acelea care au
avut jertfe' grele In Marele Razboiu, sau acelea care le-au
fAcut altfel pentru IarA, pentru neam, pentru scopurile
Inalte ale vieIii. Potrivit cu gfindul Mariei a RomAniei,
ele ar cultiva flori, ar zugrAvi icoane, ar Tese odajdii.
SA ne invAram dela acest cas unic si ilustru. Mai sunt

atAtea reveniri de fAcut, In ce priveste situatia defi-
nitivA a oamenilor In istoria acestei pri.
Comentator zilnic al literaturii mai vechi, rAtAcitor
prin reviste uitate, prin ziare pe jumAtate distruse,
descoperitor de manuscripte si nu odatá de scrisori prin
care se vAdeste subit o valoare sufleteascA pfina atunci
RECUN0At3TERI LA VREMEA LOR 289
ne§tiuta, eu intalnesc necontenit, pe langa inalIari care

se pot socoti ca nemeritate, dupa ce s'a vazut valoarea
adevarata a omului, sa ne gandim numai la soarta
reputaIiei unui Kalinderu, fara sa pomenesc 0 numele
cuiva caruia i s'a ridicat de curand in curtea unei mari
instituIii culturale un bust pe care de sigur ca nu-1
merita prin nimic, §i randuri, pagini, destainuiri, care
ma fac sa ma opresc, mirat de admiraIie §i zguduit de
nedreptate, inaintea unor 'figuri abia socotite pe vremea
lor 0 indata dupa aceia cazute, adesea cu desavar§ire,
in cea mai adânca prapastie a uitkii. De sigur, dela
un capat pana la altul al istoriei politice 0 al istoriei
literare, sunt de facut revizuiri, pe care totu§i se va
gasi o vreme care sa le intreprinda.
Dupa poarta de fier pe care au inchis-o asupra trecu-
tului, pe la 1870, interesele de grup 9i de club ale 4 Juni-
mii*, opera aceasta promite cele mai nea§teptate desco-
periri.
din ea va rezulta fire9te, spre onoarea noastra, §i.
cele mai cuvenite restaurari de prestigiu, cele mai da-
torite acte de pietate.
29 Iulie.
XLII
PROPAGANDELE CARE NI LIP SESC
In timpul din urma s'au petrecut schimbari la organi-
zarea a9a-numitei propagande a noastre, cuvânt care a
cam ie0t din moda 0 care treze0e pretutindeni banuieli,
a§a hick ceea ce este adevarata propaganda trebue sa se
ascunda supt alta forma.
Aceste numiri succesive, aceste schimbari de atribuIii
sant cea mai buna dovada ca exista acolo anumite neho-
tariri si ea rezolvirea lor Intarzie, tocmai din cauza greu-
tavi problemelor care In sfar9it s'au ridicat 0 care, daca
ar fi existat de multa vreme, nu s'ar fi ajuns la anumite
greseli ireparabile, intre care cea mai rea este aceea a
atat de lungului timp pierdut pentru totdeadna.
Cfind se vorbeste la noi de propaganda, ceea ce inte-
reseaza mai mult, In Imprejurarile neobisnuite in care
traim, este, fail Indoiala, acea not& alcatuire a presei,
care este pe drum, dar care multa vreme va ramanea
Inca nedesavarsita. Urmand unor sfaturi bune, In care
sa mi se dea voie a-mi reclama partea, Guvernul a inleles
ea trebue sa creeze un organ de direclie.
Aceasta nu Inseamna catusi de pulin ea ziarele care
apareau pang acum nu erau conduse de oameni pricepuIi
PROPAGANDELE CARE NI LIPSESC 291
0 nu dispuneau de colaboralia prelioasa a multor oameni

din cei cari sânt capabili la noi de o bunA activitate
gazetareasa. Afar& de anumite foi care n'au mai rea-
parut, nu se poate zice ca vreun organ de presa din
Romania ar fi fost pe alkuri de preocupapile pe care
trebue sä le avem fiecare In ce prive§te interesul nostril
§i viitorul pe care sh-1 §tim pregki.
Dar tehnica singurà nu ajunge. 0 experienIa unui
ziarist se cere IntrebuinIatfi de cineva care se gase0e
mai presus de tot ce poate Insemna o experien0 rela-
tivA §i margenità.
Ni trebue, cu alte cuvinte, un mare ziar de dimineaVa,
In care, pe lâng5.' o informaIie controlatá, sh se &eased
§i elemente de acelea de sànatate moralk prin care s'ar
anima tot ceea ce aduce telefonul, telegraful 0 po0a
pentru cunowerea Imprejurarilor din Ora 0 din sträi-
nkate. Trebue un talent superior celorlalte pentru a
avea autoritatea necesará In aceastá unire a sfortfirilor 0
trebue un echilibru mental, care, §i la oamenii cei mai
talentali, nu se stabi1e9te deck dela o bucatà de vreme.
MArturisesc ea, ffind intre ctitorii acestei creaIii gaze-
tare9ti, am fost urmarit multä vreme de Indoialà, clack
oricare ar fi valoarea literal% a celor insãrcinali cu aceasta
misiune, ea va putea fi dusa la capat.
Declar public, aici, c'd marele povestitor care este d-i
Cezar Petrescu, a izbutit sg ggseasc a. nota potrivita 0 ea',
In pastrarea ei din fiecare zi, controlul Ministerului, care
nu poate lipsi Intr'un regim ca acela de astgzi, a 0iut
sa nu fie o piedeca 0 un motiv de confuzie, care ar fi
fost fatal noului ziar Romeinia.
292 SFATURI PS INTTJNEREC
Dar nu este vorba numai de ziarul pe care Guvernul

11 sus-cine, ci 0 de acelea pe care el 10 atribue dreptul
de a le controla, ceea ce ddinioara era oprit prin Con-
stituVe. i intrebaIi-ma pe mine ce a putut sa insemne,
In 1931-2, o lunga campanie de neadevaruri ticaloase
care s'a dus Impotriva mea personal, 0 din cauza
unor anumite interese care erau nu numai in tabfira
dupnana, dar 9i Intre cei mai apropiali ai miei, ca 0 din
indignarea unor anumiti gazetari, obi9nuili a primi
plata.
Se gase§te Instt, odata la Pre9edinlia Consiliului cineva
care, ca mine, refuza a da cea mai mica subventie 0 o spune
fa4i9. Ce nu s'a rostit impotriva mea ! i s'au gasit suflete
bune care au crezut ea, oriunde sant eu, Intl% confuzia 0
lipsa de autoritate, ca serviciile publice sunt in primejdie,
Indata ce eu Imi fac aparicia in pragul lor, ca formule
nesocotite pleaca din gura aceluia care trebuia sa exprime
In fiecare moment con9tiinla singura a datoriilor de Stat.
Ca adun bani pentru mine 0 pentru ai miei, ea imi cla-
desc palate, ca m'am InIeles cu prietenul mieu, acum
raposat, Gamber, pentru a vinde pe bani publici carIile
mele franceze editate de dansul 0 a caror slaba valoare
le 1mpiedeca de a fi vandute.
Astazi, un gest ajunge pentru a Inchide 9i gura cea
mai spurcata, 0 trebue sa recunowem ea zgomotul pe
care 11 faceau anumite campanii de libertate a presei nu
era unit cu vitejia necesara pentru a putea sa reziste
fie 0 la cea dintai timida opunere, 0 ca grozavii luptatori
sunt mullamiIi cu mica leala care li s'ar asigura, oriunde
9i In orke fel de condiIii.
PROPAGANDELE CARE NI LIPSESC 293
Dar, alaturi de aceasta continua preocupaIie ca opinia

publica sa nu fie indusa In eroare, cum a fost atata vreme,
propaganda trebue sa aiba doua scopuri, 0, clack in ce
prive9te unul din aceste scopuri, s'a facut ceva, de9i nu
bine , o afirm Inca odata , in alta direcIie nu pot
observa nici macar primii pa,i.
In ce prive9te propaganda In strainatate, ea ne-a facut,
trebue s'o spunem, mai mult fall. Ce nu se incurajeaza
la noi, and este vorba de &Ansa ? Se gase9te un om dibaciu,
In nevoie, §i, cum nimic nu este mai potrivit deck cul-
tura, la care nu s'a gandit niciodata eroul amator al
subvenViei, iata ca-i vine in minte sa organizeze o
mare opera culturala, menita a ne face bine cunosculi
de o strainatate care pang atunci nu ne 9tia, sau avea
prevenlii impotriva noastra. Omul provoaca decizia unei
societaIi onorabile culturale, o iscaliturä, sau reprodu-
cerea, copierea fotografica a unei iscalituri de om cu
vaza. Este bine totdeauna sa fie un comitet, §i. ca membri
ai acestui comitet se cauta oameni inaintea carora sa se
plece toate capetele §i. mai ales sa se deschida toate pun-
gile. Intreprinderea este bine intemeiata: oamenii pleaca
in strainatate, ei cari nu vtiu ce Inseamna strainatatea,
pentru a vorbi de -Ora lor, Fara sa o cunoasca in adevar.
La fiecare pas fac o boala, O. lumea din locul unde s'a
petrecut aceasta catastrofa, de care ei nuli dau sama,
i§i inchipue ca toata Tara este a9a ca emisarul inzestrat
cu tot felul de hartii de recomandaIie. Mai ales, oricare
ar fi succesul reprezintaIiilor de speciali§ti sau diletanIi,
vine, dupa cateva mici scandaluri, momentul cand se
recupowe cu durere a nu ajung fondurile. Atunci por-
294 SFAT1JRI PE INT1JNEREC
nesc telegrame atre Bucure0ii tuturor rAscumpArarilor :

oamenii nu pot famânea acolo unde mor de foame ; un
apel desperat se indreapta atre un budget atacat din
toate pArIile. Totul se isprave0e cu o repatriere 9i, in
ciuda falimentului, peste cateva luni de zile, ace1a0
va incerca o excursie culturalä pe acelea0 baze, care vor
aduce fire0e ace1a0 rezultat. .
Trebue, tusk la biroul de presà, la acela al ata,a-tilor

de presa din strainatate, la cari, in majoritate, sunt oa-
meni cu totul stràini de sarcina care li se pune pe umeri,
pentruca nu este vorba numai sa fii un gazetar cuno-
scut, dar sa ai noliunea exacta a mediului unde e0i
trimes 0 a psihologiei tuturor oamenilor cari se gäsesc
pe acolo, trebue, zic, in loc de ateva sute de oameni
caH se incura 9i incurck i atunci and sunt one0i §i
cfind au totu0 ceva in capul lor, un om, unul singur,
pentru fiecare ramuid 0 pentru fiecare departament
al strginatalii, care, omul acela, oriunde ar intra, s'a
nu ailig nevoie de recomandalia specialä a nimAnui.
Este 0 mai ieften, este §i mai practic, 0 reputaIia vii-
toare a României 0 a poporului românesc nu se va putea
sprijini decit pe lucruri fdcute astfel.
Adaug a nici nu este, uneori, nevoie ca omul sd se
deplaseze. Ceea ce nu poate face la locul insu0 unde a fost
trimes un necompetent i adeseaori un ridicol, face cu
cel mai mare folos, famânând la el acasa 0 autând de
opera care 1-a facut cunoscut in lume, acela care-0 are
cgderea de a se ocupa de astfel de lucruri.
0 aristocraIie de oameni muncitori, cari 0-au c4tigat
o mare faimA, ajunge, In locul demagogiei acestor comi0-
PROPAGANDELE CARE NI LIPSE,SC 295
voiajori, cari strabat lumea cu lefi ca pentru strainatate

9i cari sunt totu9i o ofensa pentru noi 9i o paguba 'n
imprejurarile grele in care totu0 9i acum ne mai gasim.
Dar propaganda cea mare, care n'a fost inceputa nici
pana acum, aceea care ne poate sprijini 9i asigura pen-
tru viitor, este propaganda in hotarele Tara noastre
insali.
Ea este de doua feluri.

Una prive9te pe compatrio-cii no9tri de alta rasa', de
alta limb& ci cari, in legatura cu miccari ca nalionalismul
din Germania, ca revizionismul din Ungaria, ca oligarhia
moscovita, care traiecte 9i in Rusia sovietica din timpu-
rile noastre, n'au nici acum, dupa un cfert de veac, niciun
fel de atingere cu vieala reala a poporului romanesc 9i
nu se poate sa fi capatat stima de care am convingerea
profunda ca suntem inteadevar vrednici.
Nici pana as-02i nu avem in ungure9te o hula istorie a
Romanilor, 9i. numai prin bunavoinla unui editor sas din
Ardeal 9i me9te9ugul de traducere al doamnei Roessler dela
Bracov, astazi la Sibiiu, a putut sa aiba o astfel de carte
rnacar populatia germana dela noi, care nu este nici in
prima faza a convingerii, pentru aceasta fiind indestu-
lator sa se vada felul cum orice profesorac sas, gasin-
du-se inaintea unei opere aca de muncite cum este Istoria
Romanilor a mea, i9i permite sa faca aprecieri unite cu
atatea rezerve, hick darea de seama constitue o jignire,
9i o dovada de pulina cuviinIa.
Nu mai vorbesc de frumuseIile literaturii noastre, care,
in antologii 9i crestomatii bine facute, ar trebui sa fie
prezintate §i celui din urma amator de carti din a§a-

numitele nalionalitali.
Ma Intreb: unde este biroul, din cele multe ale propa-
gandei, In care sa se fi facut o prima incercare macar in
aceasta direclie?
Dar poporului românesc insu§i trebue sa i se faca pro-

paganda despre el insu§i.
Acest popor, care este deprins a se batjocuri 0 care
socoate ca este o dovada de mare eleganIa sa 1nfaIi9eze
totdeauna noliunea neamului 9i a %aril ca fiind lucruri
inferioare. Poporul acesta, deprins a trai Inteo sclavie
moral& fara pareche, a§a luck prefera asupra unui
subiect sa intrebuinIeze cea mai proasta carte straina
deck sa recurga la cel mai cunoscut dintre oamenii
%aril, care sä se fi ocupat de aceasfA materie.
Acest popor, In care ckiva oameni cu nasul supcire,
au izbutit sa raspfindeasca o samânIa de otrava, care
a dat roadele cele mai funeste.
Acest popor caruia ii trebue cuno9tinla de sine pe care
daca n'o gase9te singur, sa i se impuie cu mijloacele cele
mai drastice, fiindca o Tara' nu se -One de oameni cari
nu o preluesc §i nu o respecta §i un neam nu inainteaza
prin cei cari cauta, in dreapta §i. in stanga, un sprijin
pe care s'ar cuveni sa-1 &eased in propriile lor picioare.
0 fi unul sau altul in fruntea propagandei, caile de
urmat sânt numai acestea.
Numai acestea.
11 August,
XLIII
TEATRE SI TEATRE
A fost primità cu interes si placere intAia reprezin-

taIie de Teatru in aier liber la noi. Nu era prea curand,
chci aiurea e multi vreme de and s'a fácut cu tin deo-
sebit succes aceasta Incercare. Amintesc prezintarea
anualà, intr'un sat catolic din Germania, a Patimior
Domnului, spectacol pentru care Oranii de acolo se
pregAtesc un an Intreg si imbraa rolurile kr cu o adânca
pietate, apoi ce s'a Ificut, acuma In urma, la Salzburg,
in starsit privelistea, intr'un frumos cadru de natura, pe
care o infaliseazA dela o bucatä de vreme Ungurii la
Seghedin.
Dela niciunul din aceste teatre nu s'a inspirat incer-
carea, pe care o pot crede izbutita, dela Vglenii-de-Munte.
Inainte de a arata ce mijloace am intrebuincat si de a
trece de acolo la ce cred ca e bine A se stie si s'a se creadà
despre teatru, in orice- cond4ii, sa vedem carui impuls i
s'au supus aceia cari au deseatusat teatrul de artificiali-
tatea spaliului incbis si a zugravelilor care capatà prestigiu
numai dela distan14 si cu ajutorul farmecelor luminii
electrice, acei, neimitali de noi, catu0 de puiin, cari

au lucrat aiurea.
Taranii germani din Oberammergau stau supt in-
fluenla unei vigi religioase care e cu totul deosebita
de a noastra ; ceea ce faceau ei acolo, macar pan& ce
s'a vazut ce mult se poate ca§tiga prin exhibilia lor, era
ca o rugaciune. Ceva din fanaticul sentiment religios al
evului mediu e intrupat in aceasta priveli§te unica, pe
care nimeni §i. mai ales la noi, ortodoqii, nu poate s'o
copie, 0 nici n'ar fi bine s'o faca. Sa se adauge Ca specta-
torii in§i§i, din multe OH §i de multe neamuri, erau
manaIi spre acest sat, a§a de lini§tit in restul anului, nu
numai de o explicabila curiositate, dar §i de acelea§i
sentimente care insufleVau 9i inallau pe actorii cari cu
bucurie se lasau 0 rastigniIi pe cruce. Clerul catolic el,
1nsu0 afla unele avantagii in asemenea manifestalii
stralucitoare §i zgomotoase. Sa nu se piarda din vedere
nici aceia ca acolo textul insu§i n'are nicio valoare §i
niciun rol, ci e vorba numai de redarea autenticitacii
evangelice.
La Salzburg, punctul de plecare, daca nu ma in§el,
a fost pur estetic, 0 s'a avut in vedere mai ales muzica.
Iar, in ce privqte ce s'a facut, pentru multe mii de
oameni, la Unguri, avem a face acolo cu un indoit scop:
a trezi, prin piese §i opere de un inalt nivel de arta, un
puternic sentiment de mândrie nalionala la membrii
in§i9i ai neamului §i, al doilea, a atrage §i din strainatate
cat mai multa lume, care sa plece apoi cu o mare idee §i
despre gradul de cultura al acestei !la-Pi §i despre avântul
care o anima.
TEATRE $1 TEATRE 299
In toate aceste trei locuri s'au facut cheltueli foarte

mari pentru un public care era a§teptat BA fie deosebit
de numeros. Pe cand la Valenii-de-Munte, unde regula -in
tot ce se face e cea mai mare discreVe, modestie §i, ca
sA zic a§a : smerenie, am ales o coasta de deal, potrivita
§i pentru public, se vor face acolo, din ciment, banci
statornice de amfiteatru, dar pentru moment nu e decAt
pa' mfintul gol , gi potrivita, in acela§i timp, pentru
mi§carea pe alt plan a actorilor unei tragedii in care se
vad ceti i se desfdparà lupte. Ne-a atras frumosul
orizont care se desface de acolo : lunca bogata in salcii,
unde se pot ascunde ca in ni§te imense culise naturale
arti9tii, raul al carui curs se simte dupa aceste tufi§uri,
§i, In sfar§it, inaltul deal acoperit Inca de paduri sau
sfartecat de autkorii nisipului de sticlà. In acest cadru
se reprezintà o piesà, una scrisa anume pentru aceasta,
scurtd i permiOnd Cate un intermezzo de cântece gi
danIuri, de mari desra§urári a costumelor, deo camdatà
foarte sarace sau de Imprumut, ,0 dupa < Rásbunarea
parnantului*, care mi-a parut cà n'ar fi nepotrività pentru
inceput, voiu trece, nu cum anunIasem, la u Lipitorile
satului*, In care, pe lânga nesfAr9ite lungimi i atatea
vulgaritaIi, pe lânga nota de viea-p care nu mai are
rost acuma, este §i o ve§tejire complectà a piesei, cum,
din nenorocire, e cazul cu atfitea din ale lui Alecsandri,
ci voiu trece la insu0 teatrul elenic, atfit de inalt ca arta' ,
atfit de inteligibil pentru oricine, prin umanitatea lui,
dfind, in admirabila traducere, nelinuta in sama nici
pe vremea ei, a lui tefan Dinescu, c Edip Rege*. Iar
executanlii sunt, pentru rolurile individuale, arti§tii
300 SFATIIRI PE INTUNEREC
obignui0 ai t Teatrului Ligii Culturale ), iar pentru

miparile de massa nu numai premiitarii pe cari i-am
avut la indemfina i cari s'au adaptat perfect, dar 9i
oameni din sate, barbaIi i femei, tineri i batrâni, cari
In adevar au trait i ei piesa.
Scopul ce 1-am avut In vedere n'a fost numai sa se
mai adauge o distraclie pentru ascultatorii cursurilor
de vara, ci acela, stapitnind totul, de a chema ci prin
acest mijloc, mai potrivit deck multe altele, poporul
acesta la o vieala sufleteasca mai inaltfi.
Caci, pe lânga toate reformele, anuncate cu zgomot,
pregatite in graba, apoi sucite i inviirtite de toate
interesele de clasa i particulare, pentru ca apoi, in exe-
cutare, sa fie date in sama unor oameni fàrà pregatire,
ffira onestitate i, In rândul Intâiu, far& nicio tragere
de inima, reforme care lintiau la o imbunatalire, ce se
observa Inca aca de pulin, in starea materiala, deplo-
rabila, a Ifiranilor din vechea Tara libera, dar ci din
unele parIi spre Apus de dincolo de munIi, nu s'a facut
nimic pentru ca atAt de inzestratul nostru sateen sa
iasa din faza, inferioara fala de cerincile vremilor noastre,
in care s'a acezat de atkea veacuri prin Inseci sforTarile
sale. Ideile nu circula prin saracia lui, care e ci launtrica,
sentimentele n'au prilejul de a se suplia, nqiunea tre-
cutului Ii este straina, In acelaci timp and instinctul
acestui trecut 11 are in sine ci schimba dupa el orice
i se infaliceaza in prezent ; noliunea altei viei decat a
sa ci a caricaturii pe care o vede zilnic de-asupra sa, Ii
lipse9te. Scoala da numai forme, In mare parte inutile,
sau proptele pentru parvenire, ziarele n'au literatua
TBATRE *I TBATRE 301
pentru el, 0 cultura oficiala e pe atat de stangace, pe cat

de imbulzitor filantropica §i # nalionala 0, iar mai ales
in ea omul descopere tot acea pecete de oficialitate
impusa, care-i desplace 0 fiindca-1 umile§te, iar scrisul
pentru el, de Vt se afla in tot ce a scris marele nedreptaIit,
cel mai nedreptalit dintre tori scriitorii, care e Orin-
tele Agarbiceanu, nu patrunde la dansul, care nu cum-
path carli de &and 1-am desvälat de Agatanghel §i de
Minunile Sfantului Sisoe.
Priveli§tea marilor drame omene§ti, aceea, cuprinat
in figuri pe care le vede mi§candu-se, e altceva. Fara
a fi facut incercarea, Iaranii din mai multe sate s'au
adaus la populacia din Valenii-de-Munte. A fost o th-
cere, la acele mii de oameni apzaIi pe iarba verde, mai
mare cleat in biserica, atunci and preotul nu e stapanit
de taina ce o savar§e§te. Nici la copii n'am prea sur-
prins rasete ; doar la cite un semi-cult dela ora9e, care
se trezia la un spectacol de gradina vara. Cand, a doua
Dumineca, au fost indemnaci sa vie, din targul anual
§.1 mai mulIi, condu9i, ca pentru prima ispita, cu muzica
militara, scenele de lupta au adus singure rasete puter-
nice 0 groase, dar mi-am explicat mai tarziu de ce:
ai no§tri gasesc ridicula o Incle§tare de forma 0 mai
ales zbucnesc in rasete &and o ia cineva la sanatoasa.
Mi s'au raportat pe urma impresiile. Mai cu sama
era una de mare-0e, a unui lucru foarte frumos 9i. ne
mai intalnit pan& atunci. Si copiii faceau apoi pe actorii
tragici prin cur/i. Dar se urmaria sensul, aplicandu-1 la
amintirile lor 0 la simIirea ce li-o lasasera. 0 Arde-
leaned de mult maritata 0 a§ezata dincoace spunea,
vorbind de patima Elenilor cuceriIi 0 pu9i la munca

robilor de navalitorii asiatici veniIi pe corabii : 0 Uite
a9a am suferit noi supt Unguri. Eu am plans *.
Aceasta ma aduce Insa a spune cateva cuvinte de

Incheere despre rostul teatrului a9a de gre9it InIeles la
noi In suta de ani de and ni 1-am dat, nu pentru ca
i-am fi simlit nevoia, ci pentru ca-1 vazusem sau 11
9tiam numai aiurea, unde avea adanci radacini In trecut
0 un sens adevarat In prezent, chiar 9i Irozii 0 jocul
papu9i1or, cu o caraghiosul * lor, flind o imitaIie, dela
Apuseni sau dela Turci. Si trebue sa spunem cu umi-
linIa ca primul teatru de 'Malt ideal, al lui Voltaire sau
al lui Alfieri, a fost iniliat la noi de Grecii cuprin9i de
un fanatic avant catre libertate.
Pe urma kr am avut un teatru facut de boieri, cu
traduceri de-ale kr 0 cu un public din aceea9i clasa
bogata §i. stapana a Varii. Dupa aproape o jumatate de
secol tot ei, vechile familii, umpleau lojele, tot ei apre-
ciau valoarea pieselor, 0 era natural ca 0 directorii
Teatrului din Bucure9ti sa fie din mediul kr.
Dar o schimbare s'a proaus pe incetul. Boierul nu juca :
trebuia actorul. Acesta, formand companii, dela Pascali 0
Fanny Tardini la Teodor Popescu, au ajuns a-9i impune
repertoriul. 0 clasa mijlocie, mai mult stricata decat In
adevar culta, i-a sprijinit mediocritatea. 0 literatura de-
sorientata 9i-a cerut dreptul de a invada scandurile. Iar
Statul a recunoscut 0 suslinut a9a-zisu1 repertoriu 4 nalio-
nal », care a fost o ru9ine. Cu vremea, boierimea, sAfacitd,
u'a mai apárut In loji. Ea nici nu mai vine, 'Ana acuma.
TEATRE $1 TEATRE 303
Dupa razboiu saracirea a ajuns 0 pe intelectuali. Si

ei lipsesc, iar regulamentul teatrelor de Stat impune
criteriul comercial: piesa sa umple casa. Doar pomana
galeriei pentru studeini, cari cred ca au dreptul s'o iea
cu asalt. Un public evreiesc line locul celui vecbiu: el
cere vorba groasa 0 spiritul indoielnic.
Adevaratul popor românesc e absent. Teatrul nu e
pentru dansul. N'are legatura nici cu mintea, nici cu
punga lui. E o forma pentru cel din urma idiot care
poate plati o loja sau un fotoliu. Sfio0, se strecoara 0
intelectualii 0 functionarii nqtri. Dar aceasta jucarie
nu poate continua.
La Vfilenii-de-Munte in forma vechiului Teatru elenic
s'a dat un semnal.
22 August.
XLIV
TAINA ELVETIEI
Cea dintai impresie pe care o face -Ora curioas6 si

admirabila care este Elvelia sau, daca voiii sa-i zicem:
Svicera, de fapt nu se potriveste niciun nume, nici
celalalt, fiinda Elvelia vine dela vechii Helveli, cu cari
a luptat Cesar si din cari s'a strecurat doar pulintel
stinge la locuitorii cantoanelor romande din Vest, iar
SviIera este In legatura numai cu cantonul Schwytz,
a cArui origine etimologica, de altminteri, cred ca n'a
fost lâmuritä nici pfinA acum, este c'à are cineva Inainte
un lucru perfect, nu numai organizat si n'as vrea s5. zic:
rnecanizat, cAci aceasta .ar Insemna o critick ci de o
admirabira 4 aranjare o.
Si in privinIa aceasta chiar ar trebui sa fac o rezerv5.
Ctind zice cineva : aranjat, aceasta Inseamnä ca se are In
vedere un anume scop. Acest scop ar putea sa fie unul
de paradà sau unul de cfistig. Incepand cu cel de-al doilea,
este sigur a Elvelia tritieste, dar numai In mica' parte,
din industria strAinului, pentru care s'au facut toate usu-
rinlile, afara de aceea a coboririi monetei la o valoare
care s'o facrt mai accesibilá pentru oamenii din Ora de
TAINA ELYETISI 305
valuta depreciata, cari yin acolo cu miile, dar ElveVenii,

ingrijind de sara lor a9a cum o fac, indeplinesc mai mult
o datorie faIa de ei 1n9i9i dealt sa serveasca unui scop
de comercializare generala a Iarii kr. Iar, in ce prive9te
o figuraPe spectaculoasa, ea este impotriva tuturor obi-
ceiurilor acestui popor, care inainte de toate se On-
de9te la cea mai desavar9ita simplicitate 9i caruia orice
parada i se infap9eaza aproape ca o necuviinIa.
Aceasta perfecta aranjare se observa in toate dome-
niile.
Ar zice cineva ca, in afara de lucrfirile de arta, natura
insa9i ii este supusa. Evident ca Elve Penii n'au gasit
mijlocul de a acoperi prapastiile 9i de a scadea carac-
terul uneori infiorator de frumos al munPlor 9i, de altfel,
ei ar considera aceasta ca o scadere a valorii de frumu-
seIa a patriei lor, dar in marile paduri care se vor fi
taind poate, dar eu n'am bagat de seama nicairi, a9a cum
se baga de sama la noi exploatarea barbara a munPlor
de catre aventurierii capitalurilor 9i de catre escrocii
indigeni caH se arunca lacom asupra kr, in aceste fru-
moase pfiduri adanci, pare ca ar fi, pe langa tot ce poate
sa dea natura, 9i un aport omenesc voit 9i Indeplinit cu
toata staruinIa. Ar zice cineva ca este vorba de paduri,
sa mi se ierte cuvantul: pieptdnate, daca nu 9i frizate.
In adancuri curg ape maH, intre care Rinul, pe care
1-am vazut 9i in vaile adanci ale Grisonilor, Intre g Roma-
nii * ladini, fra-Pi no9tri cei mai mici 9i cei mai pulini,
de caH voiu vorbi data viitoare, 9i pana la Bale sau
Basel, Basileia Romanilor, unde el se InfaIi9eaza ca un
puternic rostogolitor de unde, dar aceste rauri au intr'in-
sele ceva calm 9i asculator, f&r& s& se vad& prin aceasta

o constrAngere 9i o z&g&zuire a energiei lor naturale.
119nesc din piatr& cascade care se de9ir& ca o singurà
1mpro9care de spum4 ; ele au inteinsele ceva profund
impresionant, dar niciodath aceast& putere de impresie
nu se ridic& On& la caracterul tragic, ci 9i acolo pare c&
acestor porniri de ape li s'a stabilit un drum 9i ilrumul
acesta este tot a9a de sigur 9i de neted cum este acela,
admirabil asfaltat sau pietruit cu granit, care duce dela
un cap-At On& la celalalt al Orii, strfilAtAnd 9i toate
coclaurile, pin& ieri nepätrunse, ale munIilor.
In schimbarea r&pede a climei, care face ca, in cursul
unei singure zile, s& se inlocuiascä, tot a9a de miiiestrit
ca intr'un spectacol, ploaia puternic& din zori, värsarile
de soare din dimineala mai inaintatà, incruntarile de
nori dela amiaz& 9i tot ceea ce poate preg&ti pe uring
jumatatea a doua a zilei, pan& la acel amurg plin de o
umbra cu totul particular& care este unul din caracterele
prii, 9i inteaceasta este ca o executare de program, ins&
f&rà anunIuri lipite la poarta 9i far& indemnurile de a
intra ale portarului.
Icoana acestei 1ini9ti orAnduite, acestui calm voit, im-
pus 9i observat, se vede 9i in acele minunate lacuri, in
care se rgsfrAnge nu numai cerul de sus, ci ar zice cineva:
un alt cer dedesupt, cu lumini verzii, ca acelea pe care
le-a prins pictorul acestor locuri, Bocklin ; in oglinda lor,
abia rascolita din cAnd in &And de abureala de vAnt
a muntelui sau de biciuirea momentan& a furtunii, este
intruparea insà9i a caracterelor fizice ale acestei bucati
de pamAnt care nuli aflà parechea nicairi.
TAINA ELYWIM 307
Oamenii sunt a§a cum Ii arata caracterul pe care au

oiut sa-1 dea §i naturii In mijlocul careia traiesc. S'au
intamplat in Elvetia mai multe revolutii: marea schim-
bare religioasa de pe vremea lui Luther s'a facut aici,
prin interventia lui Ulrich Zwingli, parohul din Zurich,
care fusese pe vremea lui un student foarte vioiu §i
cunoscuse toate placerile zgomotoase ale vielii, cu
multe acte de silnicie. Si mullimile se ridicau cu cererea
de a se desfiinta, imediat 0,radical, orice aminteOe cato-
hcismul, in care vedeau nu numai o idolatrie contrara
Bibliei, dar, in ace1a0 timp, 0 o impulinare de libertate,
cu o capetenie religioasa traind in strainatate.
Nu este carte de istoria Elve-tiei, In care a nu se vor-
beasca de furia care cuprinsese dupa 1830 pe muncitorii
din ZUrich, atunci and li s'a parut ca rostul lor, cu
toate posibilitatile de caoig, li s'a stricat prin introdu-
cerea maOnilor, devenite astfel inamicul.
Dar acestea sunt lucruri intamplatoare 0 care n'au
dainuire, cele mai multe dintre dansele fiind relativ
noi, fata de trecutul de atatea veacuri al acestor locuri.
Iar acea stare de spirit unica de care vorbiam nu este In
legatura cu ispravile savarOte, supt cerul cald al Italiei,
de minunaIii osta0 cari se dadeau oricarui Stat, de sigur
0 pentru plata*, neavand cu ce sa se intretie In locurile
aspre de unde veneau, dar in acela0 timp 0 pentru ali
avea momentul eroic 0 ali capata o glorie pe care cate
unul dintre dinOi izbutea s'o infati§eze 0 in anumite
forme de arta. Calmul elvepan este produsul unei serii
intregi de imprejurari, care s'au unit intr'o sinteza numai
in cuprinsul secolului al XIX-lea.
Fiinda Elve/ia nu este erealia unei naliuni. Nu se

poate vorbi macar, in ciuda deosebirilor de limbrt, care
sunt a§a de mari, fiind patru graiuri deosebite intr'un
cuprins a9a de mic, de un neam fundamental, asupra
caruia sa fi trecut navaliri care ar fi impus limba nouk
deosebità de aceea din cele mai vechi timpuri.
Aici Romandul este un Galo-roman, ca 0 Francezul
vecin: Germanul, descendent al Alemanilor 0 Burgun-
zilor, nu se deosebe9te intru nimic de reprezintanlii ace-
1eea0 rase caH se gasesc dincolo de hotarele Elveviei ;
Italianul din cantonul Ticino este de aceea0 calitate
nalionala, fie 0 ea ins60 amestecan, din Celli 0 Romani,
ca 0 acela care se gase§te dincolo de gardul de munIi al
grani/ei, iar Romanul, Ladinul, din Vaile dela Cuera §i
Saint Moritz, este, dupa credinIa mea, 0 represintantul
neamurilor din Noric, Vindelicia 0 Panonia, pe care
viintul invaziilor le-a gramadit in acest ultim refugiu.
Intrebarea este atunci: de unde vine faptul a tori
ace§ti oameni, dintre caH cei mai mulIi, pan& 0 la Ora-
nul din satele depArtate, cunosc limbile fraIilor de vieq-Va
politica, au ajuns sii aiba aceea0 psihologie 0, in con-
tact cu toate problemele, greutalile 0 idealele vieIii, au
ajuns a urmareascrt acela0 seop ?
Explicatia obi9nuità, aceea pe care o intalneqte cineva
in carIile lor de istorie, neobipuit de multe, având uneori
caracter local, iar altadata tinzAnd atre o sinteed care
sa reprezinte vieala comura a tuturora, este aceea ca,
dela o bucatà de vreme, s'a impus cu o extraordinard
putere, poate §i supt apasarea amenin-prilor venite din
vecinatate, ideea de Stat.
TAINA ELVETIE I 309
Acest Stat ar fi ca o creaVe a tuturora, un bun olzItesc,

care trebue aparat impotriva oricui. El este prquit
pentru mai multe motive. Unii scot inainte faptul ca
in niciun fel de alte legaturi cele patru milioane de oameni,
deosebili ca aspect, sange §i. limba, din Elvelia, nu s'ar
putea gasi in imprejurari mai comode.
Elvelia ar fi, prin urmare, reprezintanta caracteristica
a lui 4 Ubi bene ibi patria >>, 0 unde este bine, acolo §i
patria cuiva *.
N'ar putea tagadui nici cei mai ideal4ti din Elvelieni
ca este ceva §i in aceasta. Cu toate greutaIile economice
care s'au prezintat de mai multe ori, cu tot rezultatul unor
simpatii de rasa, pe care Marele Razboiu §i autarchiile
urmatoare 1-au afirmat §i 1-au exagerat sentimental 'Ana
acum ca/iva ani, Elvelia ramane o Iara in care este bine
de trait.
Dar, in acelea0 carIi §i In lucrarile de sociologie care
li stau alaturi, se vorbe§te de cultul libertalii, care ar fi
semnul deosebitor al acestei lumi elveliene.
Aceasta libertate nu trebue inIeleasa ap cum poate ar
dori-o acei cari o predica. De fapt, guvernele cantonale in-
tervin in toate rosturile vieIii omene§ti. Oricine a incercat
sa treaca peste interesele pe care le apara ele, s'a lovit
imediat, nu numai de o impopularitate, dar de o prigo-
nire care adeseaori n'a cruIat nimic.
Cu ocazia congresului de istorie la care am luat parte,
ni s'a presintat o foarte frumoasa lucrare a d-lui Feller
despre desvoltarea istoriografiei elveline, ceea ce m'a
indemnat sa alerg la inse0 operele acestea istorice, din
care cuno9team pana atunci numai pe un Johannes von
Muller 0 pe un Simonde de Sismondi. Si in aceste carIi

0 In toate biografiile, se arata motivul pentru care oa-
meni de sama, din cauza unei anumite atitudini reli-
gioase sau ideologice, 0,au pierdut intreaga situalie §i
au trebuit sa caute o pane in strainatate. Ba chiar
unul dintre cei mai distin0 vechi reprezinta4 ai istorio-
grafiei in acest locuri a fost atacat grosolan, lovit 0
adus astfel, prin desgustul pe care i 1-a inspirat aceasta
atingere cu palmele 0 pumnii cona-cionalilor sai, sa afle
un loc de hrana 0 de manifestare libera a ideilor sale
dincolo de hotar, in Germania.
In fundul acestei obi§nuinIe, capabila de a relinea In
anumite limite o lume intreaga care iube§te vieala, nu-i
desprque§te placerile, dar nu trece peste anumite limite,
trebue sa fie 0 uncle obipuinIe medievale.
Este adevarat ca lipsa de gust din timpurile noastre
alipqte, din nenorocire, ca §i in Italia, la Milano, cla-
dirile de sticla nuda 0 cruda, in0rate in procesiuni de
ferestre patrate sau oblonge, cele mai ciudate zidiri de
mod-á noua, de tipurile cele mai vrednice de admiraIie
sau de simpatie ale unei vechi arhitecturi. Dar, in muzeele
pline de produsele artei, ca lucrare a metalelor 0 les'atura
a covoarelor, in aspectul atator locuinle, in ceea ce pas-
treaza Inca misterios atatea strazi tainuite, prin care
n'a putut strabate un gust strain, evul mediu traie§te.
Si acest ev mediu se dovede§te, oriunde exista, totu0
cel mai puternic chiamentru vieala oamenilor impreuna.
La aceasta Ina trebue sa mai adaug ceva. Noi traim
inteo Ora unde fiecare se gande§te la sine: &Ca opera
sociala era la inainta0i no9tri, s'a imprZOat. Eggismul
TAINA ELVETIEI 311
individual se manifesta si in formele cele mai grosolane,

intr'o epoca din care lipsesc asa de mult ctitorii si bine-
facatorii.
N'as zice, gandindu-ma la poezia noastra populara,
la muzica noastra, ca avem mai pu-cina sim/ire decat alcii,
aceasta mai ales in legaturile fundamentale, si iara0 n'as
atribui Elve/ienilor o dispozilie sentimentala pe care n'ar
avea-o alte popoare. Vizita la un specialist elvelian de
rasa germana, aceasta o stiu din experienIa, da consta-
tarea exacta a felului suferinlii pentru care se cauta
cineva, dar mai pu-cina mangaere deck este obiceiul,
aiurea, sa se adauge.
Nu este mai pulin adevarat insa ca acolo, in Elvelia,
oricine crede ca are dreptul sä se adreseze la cel dintai
om intalnit in calea sa, pentru o opera de solidaritate.
Se poate ca omul imbiltranit inainte de vreme i eau
Imbracat, care intinde, de dimineala pana seara, necon-
tenit un manunchiu de flori, sa se intoarca acasa cu buzu-
narele goale, dar nu trece o zi fara ca un apel, care totusi
trebue sa fie intovarasa de rezultat, sa nu se indrepte,
pentru operele sociale, culturale, sanitare, catre trecdto-
rul de toate clasele.
Azi este vorba de acea ridicare a teatrului comunal din
ZOrich, pentru care \rand insigne fetele in costumele, asa
de pitoresti, ale tarii, mane pentru un alt scop se va face
o colecta menita sa aduca pwcini bani in casa saraca a
unei alcatuiri filantropice ; vei primi cutiula de prim
pansament pe care o imparte, pentru un franc elvelian,
asocialia samaritana, care numara zeci de mii de oameni,
gata sa alerge la orice accident. Si, In aqta zi, expozijiile
312 5FATURI PE INTUNBREC
din squaruri vor fi pentru o mai buna cre§tere a copiilor,

iar, indata dupa aceasta, se vor oferi trecatorilor foi de
arbori medicinali, pentru tot felul de ceaiuri, 0 gustoase
lucruri de mfincare de fabricalie indigena, pentru ca sa se
ajute la cre§terea copiilor, Fara tata declarat, ai fetelor
care nu s'au invrednicit de favoarea casâtoriei 0 au
totu0 9i ele o datorie de mama de indeplinit.
Mu lt ev mediu! Stransa dependenIa a oamenilor unii
de alIii.
lath lucruri pe care am trebui sa le improspatam la
noi, sau sa le cream din nou.
15 Septemvrie.
XLV
CEI MAI MICI FRATI AI NOSTRI,

ROMANII LADINI
Cunoaoem mai mult sau mai pircin pe membrii fami-

liei latine, careia Ii aparlinem prin spirit gi prin toate
tendimile noastre, degi legaturile cu unii din membrii
acestei familii sunt atat de slabe, cum sunt acelea cu
Portugalia, de care ne-am interesat numai and se
intampla acolo vre-o drama, vre-o revolu%ie sau cand
se savargia o schimbare de regim, dela care am fi avut
sa primim i noi o indrumare.
Nu este de mirare ea partea aceia, atat de impor-
tanta, din lumea latina care traegte dincolo de Ocean gi
care in timpurile din urma a facut aga de mari progrese,
Spania dinaintea razboiului civiI avand legaturile cele mai
strfinse cu ceilalli represintanIi, des-Ora-0, ai naiunii,
ni-a ramas cu desavargire necunoscuta, de gi acolo, pe
langa marile bogalii pe care le ofera natura, pe langa
insugirile superioare ale unei rase care a dus aga de sus
frumuseIa sangelui pe care 11 avem gi noi, pe Ring& o
activitate comerciala atat de puternica, se intalnegte
gi o migcare de idei gi mai ales o desvoltare a liricei,
care merita toata atenIia. Ne marginim sa avem legaturi

diplomatice, 0, nu de mult, reprezintantul importantei
republici Chile ni-a vorbit, intr'o sala din Bucure§ti, cu
entuziasm 0 convingere, despre formaIia 0 desvoltarea
Statului caruia ii apailine, iar din capitala acestei re-
publici mi-a venit o dovada de atenIie, pentru care sa
mi se ingaduie sa spun ca sunt cu deosebire recunoscator.
A.9a fiind, cine sa se ocupe, afara de filologi, cum a
fost cazul regretatului Ovid Densuqianu, care a intre-
buinIat o serie intreaga de leclii pentru lamurirea limbii
celei mai puIin cultivate din latinitate, cu ceea ce sunt,
ce vor sa fie, ce au izbutit sa faca 0 este de sperat ca,
impotriva infiltrapilor dArze ale germanismului §i chiar
impotriva unei anumite tendinIe italiene de alipire prin
desnalionalizare, grupul de oameni, parasit de toata
lumea 0 lasat in sama lui proprie, care se chiama de
unii Rumunci, de al/ii Ladini, de invatalii in materie
de etnografie 0 de istorie: Reto-Romani 0 cari ei in0i,
dupà ce au ajuns la insemnata lor con§tiinIà nalionala
de astazi, prefer& sa fie numiIi simplu numai # Romani ))?
Când privqte cineva situalia lor de astazi, crede ca
are a face cu un grup fara insemnatate, care este menit
sa dispara 0 pe care 1-ar Tinea Inca, pentru o existenIa
pur formala, numai interesul elvelian de a nu se intinde
asupra pamantului Confederaliei ambiliile cuceritoare
ale unor vecini lacomi sa-0 insupasca pamânturi noi.
Daca li urmare9te cineva in trecut, precum 0 dacfi
10 da osteneala de a patrunde la d'an0i, in acele minu-
nate vai, a§a de sus apzate, acoperite de adânci paduri
de fag, in care ei sant carau0i marilor drumuri, cresca-
CEI MAI MICI FRATI AI NOURI, ROMANII LADINI 316
torii cirezilor de vite 9i, In acela0 timp, oamenii cei mai

pregatiIi, prin insu§i caracterul multiplu i ciudat al
fiijiçei lor, pentru orice ocupalie omeneasA la care se
cere inteligenla i energie, lucrurile se prezintfi altfel.
Si, ca unul care mi-am dat osteneala sä urmaresc, 9i
pentru o recenta comunicalie la Academia Roma*
ceea ce, in trecutul nu numai al Elveliei, dar, cum se
va vedea, §i a doua t,ri vecine, ca sa nu zic trei, cea
de a treia fiind numai micuçul Principat germanizat
astazi, de Liechtenstein, reprezinta elementul acesta
roma n ca intaiul Roman, cred, care s'a dus sfi-i
», 9i
vada acasa la dan9ii, sà ii vorbeasca limba, in unele
privinle a9a de asemenea cu a noastra i sa se uite in
ochii aceia negri, de§tepli, cari lumineaza faia rotunda
supt parul des §i darz, cred ca aduc un folios acelei in-
forma-Pi generale pentru care s'au creat conferinVle la
Radio, daca va vorbesc despre ce sunt acei pe care i-am
numit In titlul acestei comunicari: ((cei mai mici fraui
ai no§tri )).
Odatfi ei erau mul%i. Ceea ce veclem astazi ca bucali din
latinitate, rupte dupa limba §i dupa con§tiinla nauionala,
sau intrerupte prin infiltrauiile straine, dintre care
unele sunt foarte largi i puternice, a§a incat niciodata
nu se poate gandi cineva cà dc ar putea s dispara, a
fost odinioara o singura unitate, care pornea dela Oceanul
Atlantic §i mergea pan& la Marea Neagra, pierzandu-se
§i in stepele rasaritene far& hotar ale Eurasiei ruse§ti.
In special, intre noi, cari ne intindeam pe amandoua
malurile Tisei, cari pfitrundeam ca pastori in Moravia,
cari, venind din Balcani, inaintam catre insqi aceste
regiuni ale Ladinilor de astazi, §i Intre ceea ce au iamas

ei, nu era nicio discontinuitate. 0 singura ptinza de
rasa influenIata de Romani, o singura limba, cuprin,
zand elementele suf1ete9ti dominante ale marelui popor
ie§it din vechea rasa iliro-traca 9i din Roma strabuna.
La inceput chiar, in par-Ple dela Nordul Alpior, unde
erau a§a-numitele popoare subalpine, multe 0 felurite
popoare, in care s'au recunoscut influenle celtice ci
patrunderi etrusce manifestate prin inscripIii, dar baza
trebue sa fi fost totuci ilirica, de oarece Ilirii ajunsesera
sa margineasca trait& ampia rasariteana a Italiei §i sa
patrunda 'Ana adânc in munli, in aceste parli s'a exer-
citat o colonizare romana. Era natural ca ea sa prinda
stapfinire asupra izvoarelor Rinului, mergAnd spre
Nord, 0 Innului, cu numele ihric En, de unde §i. numele
de Engadina al unuia din Iinuturile locuite de i Ro-
manii * de astazi.
Romanizarea aceasta a trebuit sa lase urme ; ea n'a
putut sa dispara la cel dintai suflu salbatec al imbul-
zirilor de seminIii germane, care in parlile acestea apar-
lineau ramurii alemanice.
Atka ar ii de ajuns pentru a stabili o legatura, pe care
o socot interesann, daca nu prefroasa, intre noi, urmaci
ai Dacilor cu sAnge traco-iliric, desnalionalizaIi de
aceiaci Roma, pentru a-ci face un suflet prin aceiaci
limba, ci intre cei cari, sus, pe platoul helvetic, dar ci
in regiunile Tirolului ci ale Adigelui-de-sus, reprezintau
aceiaci opera de prefacere ci de inalIare etnica 0 culturala.
Dar a fost ci altceva. Intre noi ci intre acecti Reli
latinizaIi, Reli este, cum am aratat In acea comu-
CEI MAI MICI PRATT AI NO$TRI, ROMAN/I LADINI 817
nicalie, probabil in legatura cu numele rAului Ren,

Rin, care in celtica hiseamna 4 infundritura *, u prapas-
tie *, era o intreaga, mare 9i bogata, adaug: luminata,
regiune de romanizare, care a pastrat ca provincie
romana numele seminliilor ilirice care fusesera acoperite
acolo de influenla romana: ale Panonilor, ale Noricilor
§i ale Vindelicilor. Prabu9irea maselor de salbatacie
navalitoare a aruncat in toate direcIiile pe ace9ti oameni,
intocmai precum anume GoIi, supu9i influenIei trace.
din secolul al IV-lea, au fost aruncaIi 'Ana la Bahia
9i 'Ana in Sudul Peninsulei Scandinave, unde este o
Gotie. Unii din ace9ti pribegi s'au tras cätre Tisa 9i
Munlii Apuseni, impingfind poporul românesc, alIii au
patruns in aceste parli care aparIin astazi Elveliei 9i
Italiei 9i au adaus la vechiul ilirism romanizat un alt
aport de Iliri, caH trecusera prin acela0 proces de des-
nalionalizare. Ca a9a s'a intfimplat, o dovedesc multe
lucruri: cuvinte ilirice in limba ladina, amintirea padu-
rilor de frasin de unde veniau 9i pe care nu le intllniau
la aceste inalIimi reci, ca 9i marele numar de dialecte,
vreo douazeci, la o populaIie care in Elvelia este astazi
a9a de rastransa.
Caci acolo abia de se numarä, amesteca-ci cu Germani
in partea de catre vechea Capitala, scaunul de judecata
dela Curia, care se nume9te 9i astazi in limba kr Cuera,
patruzeci de mii de oameni, in cele citteva sate sama-
nate in Valle, in glenurile din aceste parIi, supt gadurile
care sunt padurile. Tirolul cuprinde o mica parte din
aceasta rasa odinioara mai puternica 9i care in aceste
parIi a trebuit, ca 9i in micul Principat despre care am
vorbit §.1 care pastreaza Inca In nomenclatura geografica

urme romane, sa sufere o puternica germanizare. MO
membri ai interesantului neam se afla In Italia Ins& 0,
pe cursul acelui Adige cu numele romanic 0 german,
care este, ca §i Innul §i Rinul, pe o parte din cursul
lui, o apa a acestei romanitali nenorocite. Din sutele
de mii care au fost, se pastreaza astazi numai acea
parte mica, spre care se indreapta, In chip firesc, sim-
patia Induio§ata a cercetatorului 0 speranla gandito-
rului ea nu se va intampla cu d'an§ii ceea ce s'a intam-
plat cu reprezintaircii, in mijlocul slavismului dela Marea
Adriatica, ai altei ramure de romanitate, acei DalmaIi,
dominaIi In munIi de pastorii t vlahi * romani, cari
DalmaIi erau infalipIi, acum cateva zeci de ani,
printr'un singur om, de pe buzele caruia filologul Bartoli
a cules taina unei limbi, acum pentru totdeauna moarta.
Viewca acestor t Romani * a fost, vreme Indelungata,
Inchisa In satele lor, care se chiama 0 vecinfita0, ele
avand legaturi dela o vale la alta, in t jurisdiclii *, care
sunt ca §i judelele noastre, prin instituIii ea aceia a
0 convichikr *, cari nu sunt altceva deck legatura dintre
t vecini *. Pentru limba kr, Inteo vreme cand nu era
Invalfimant de Stat, nici tendinIa de desna/ionalizare
oficiala, ci oamenii se Iineau in legaturile lor fire§ti, avem
Inca din secolul al XVI-lea acte redactate de dan§ii,
cu ocazia Intalnirilor in care se luau hotariri care pri-
veau mai multe din aceste organizari de vai, a§a de
asamanatoare cu ale noastre. Nu toate aceste documente
de limba sunt de o potriva, fiindea deosebirile de dia-
lect sunt destul de adanci.
CBI MAI MICI FRATI AI Isl0TRI, ROMANI! LADINI 319
Pentru a se predica poporului, pentru a-1 /inea In

catolicismul care era atacat de Reforma, clerul s'a
simIit dator sa se adreseze oamenilor in limba lor, K ro-
manismul * catolic ajungand in felul acesta, prin anu-
mite locuri, sa se confunde cu t romanismul* de rasa 0
de Erni:A.
Fara aceasta, multi vreme n'ar fi fost vreo literatura,
sau ceea ce numai cu multa aproximalie se poate numi
a §a .
A fost chiar o vreme cand oamenii erau complet
descurajali 0, neavand cuvinte pentru noliunile superi-
oare de cultura, erau gata sa le imprumute dela Italieni,
cu gramada, sau, 0 unele din aceste cuvinte, de §i
ciudate, au ramas , dela o limba a§a de deosebita
cum este cea germana. Cu acest sistem, s'ar fi ajuns la
acela§i rezultat ca §i pentru nenorociIii DalmaIi.
S'a produs insa, inteo -call de cantoane §i de vai,
o reacIiune, care a legat strans aceste rama§4e pre%ioase
de limba lor §i a indemnat oameni de talent sa-i daru-
iasca o literatura.
Am cautat sa ma iniVez intr'insa, §i nu regret truda
pe care am cheltuit-o, cateva zile. S'au scris, de vreo
trei generalii credincioase trecutului nalional, lucruri
interesante, In proza 9i mai ales duioase poezii, din care
nu lipse§te o tendini,a polemica, de lupta Impotriva
tendinIilor de instrainare. Scriitorul cel mai in vaza al
lor, astazi un om de pptezeci de ani treculi, o frumoasa
figura de rasa, Peter Lansel, mult timp consul al Elve-
Iiei la Livorno, este de sigur omul cel mai reprezentativ
al t Romanilor * din aceasta WA.
Dincolo de hotarele elve-ciene, in Italia, nu poate sä

fie vorba deck de o lume IarAneasca, in mijlocul careia
nu s'a manifestat pfina acum, afarà de revista Ce faz tu
(# Ce faci tu? 0, a Friulanilor dela Udine, tendinIe de
inillIare in domeniul spiritual, §i este chiar o intrebare
clack in condiliile speciale in care träiesc ace§ti Romani
din jurul Alpilor, sunt posibilitfili de legAtura cu acei
cari, prin calendare, prin almanahuri, prin carIi popu-
lare, prin crestomatii in mai multe volume, cum este
a lui Decurtins, alAturi de crestomatia Germanului Ulrich,
cautà sa intrelie in populalie acea credinlà §i acel devo-
tament prin care se poate salva o seminlie, chiar and
este a9a de redusg.
Imi pare rail ca nu pot infAli§a asculatorilor 9i vederi
din satele lor §i. nu li pot aduce inainte figurile, a9a de
asilmfingtoare cu ale oamenilor no§tri, pe care le-am
intAlnit acolo. Dar pot sa li spun cd in buna voinVi
cu care ei primesc pe sträini, indatZt ce li pomene§ti de
legatura lor cu fraIii cei mai departali, -este acea afabi-
litate care deosebe§te rasele influenIate de cultura
romank dela un cal:At pAnfi la altul al largii lor harIi.
Am putea relua oarecum aceasta legaturg, a9a bleat sa
poatà inIelege ei ca, pe lânga popoarele latine pe care
le cunosc, mai este Wail, pan& la care, de altminteri,
patrundeau, poate, din &And In and, alaturi cu zidarii
din Udine, §i. ciiIiva dintre ai kr cari se gasesc in veci-
nhtatea a cestei provincii. i pastrez adresa acelui sim-
patic Vilnar care, trecut, ca mulTi din stIngele ski, in
Italia 0 intrebuinTat in capela dela Sffintul Petru din
Roma, se arata dispus sa intreprindfi, cu oameni din
CEI MAI MICI FRATI AI NOSTRL ROMANII LADINI 321
satul Cali si din vecinatate, un drum la Bucurestii nostri,

ca a ni adua vestea unui antec in care cei cari 1-au
auzit si 1-au fruceles au descoperit apropieri uimitoare
cu Insgtsi manifestaIia româneased a durerilor si a spe-
ranIelor.
30 Septemvrie.
XLVI
VIITORUL STATELOR MIC I
Odata, pe vremea lui Napoleon I-iu, pe aceea a lui

Bismarck, Europa avea un singur stOpOn. Astazi, dupri
rezultatul acelei IntOlniri dela München, In care s'au
pus jaloanele noii politici europene, se poate spune ca
ea are patru. De aceastä situalie va trebui sa Oa sama
oricine, cel pulin o bucata de vreme, mai lungà sau,
cum se aratà, foarte scurtà, pfina cfind se va dovedi
§i ce slObiciune prezint5 acest sistem al unei Tetrarhii,
care se poate IntAmpla sá nu aibil mult mai mull.' sorIi
de duratà cleat Tetrarhia imperialà, care, supt acvila
Romei de odinioarg, ImparIea de fapt lumea In patru
buciiIi. PfinA la aceasta proba a sistemului celui nou care
s'a substituit unui vechiii sistem, dovedit netrainic, In
zodia aceasta a celor patru domni ai lumii va trebui sA
trfiiasei orice organizaIie politicd de proporlii mai
modeste.
Evident ca acei cari vor fi de acum Inainte suprave-
ghiaIi, chemaIi la ordine, ameninlali, adu0 la hotäriri
de multe ori impotriva intereselor lor, se vor folosi de
acest fapt Trielnic ca, in loc sä se Indrepte catre o sin-
VIITOFtUL STATELOR MIEI 323
gull Putere dominatoare, vor avea alegerea de a intreba

dupa voie la Roma, la Berlin, la Londra, la Paris. Din
rivalitatea &eased intre membrii acestui condominiu,
vor folosi aceia cari, daca ar fi fost daIi pe sama unuia
singur, ar fi trebuit sa facA sacrificii 9i mai dureroase,
sA se plece la acte de supunere §i mai umilitoare.
Nimeni nu va spune ca aceastà solulie este cea bunà.
Evident ca era preferabil sistemul, la care astAzi nu se
mai poate gAndi nimeni, dupd sfâqitul sforIarilor dela
Geneva, care au avut numai indoitul desavantagiu: de a
porni dela interesele unei singure Mari Puteri §i de a
crede ca prin discursuri §i prin rezoluIii in vid se poate
regulamenta soarta lumii: sistemul de sfdtuirea popoa-
relor intre dânsele, de concesii mutuale, de aranjamente
papice, de formule legale, care ar fi trebuit cautate la
Haga. Dar ce sd ne mai gAndim la lucrurile pe care le-a
voit o nobila ideologie, pe care le-au pus in practica
anumite interese, destul de vizibile, §i. care, in fala unui
§ir de brutalitali, cum este, inainte de oricare, atacul
iaponez impotriva Chinei, a trebuit sd abdice dela un pres-
tigiu pe care nu avea niciun mijloc material de a-1 susIinea 1
Daca Irish' , in locul acestui regim de desbateri inter-
nalionale §i de rezoluIii luate in majoritate sau in una-
nimitate, ar fi fames numai o tendiap imperialistà, ca
acelea mai vechi, despre care am pomenit la inceputul
acestei ldmuriri, §i mai rea ar fi fost soarta acelor fundaIii
de caracter nalional, datorite unor rase pe care fatali-
tatea antropologick sau numai imprejurkri neprielnice
de-a lungul istoriei lor le-a impiedecat de a intemeia
ceea ce se numqte un Stat mare.
Dar, trebuind ca State le mici de acum inainte sa asculte,

in atatea chestiuni, fatà de pretentiile and ale unuia, and
ale altuia din cei patru dominanti, ele pot opune, in lipsa
unor mijloace miitare 0 ecoomice capabile de a li garanta
existenta 0 integritatea hotarelor, argumente de drept
0 de bun sill's, dintre care, clack' cele dintai pot fi u9or
raspinse de oamenii obi9nuiti cu acte ilegale, celelalte
nu se poate sa nu fie tinute in sama.
De sigur ca nu mai este vremea iluziilor care consi-
stau in a crede ca., daca un numar de State mai mici
se unesc intre dansele, aceasta inseamna ca ele pot sa
constitue o Putere Mare. A9a s'a crezut in momentul
cand aici, la noi, ni se dadea recomandatia de a fi 0 buni
cetateni ai Micii Intelegeri # 0 and aceasta 4 Mic6
Intelegere # era prezintata a9a ca Inca o Mare Putere,
care, vorbind and, prin gura celioslovaca, and prin-
tr'una iugoslava, &and printr'una romaneasca, ar fi putut
s'à impuna 0 sä pästreze o anumità situatie.
Nu. Statele mici sunt datoare de acum inainte sa se
gandeasca nu la astfel de 0 pacte *, care s'au dovedit
trecatoare 0 neefective, ci la propria lor aparare 0, pe
langa aceasta, la con9tiinta care se desface pentru dan-
sele din cunowerea rosturilor lor, din convingerea ca
aceste rosturi sunt suficiente pentru ca sa ptetinda a li se
mentinea libertatea 0 ceea ce se mai poate numi, in
timpurile noastre, independenta.
N'a existat 'Ana acum nicio epoca din istoria omenirii
in care neamurile sa nu fi fost silite, A nu se fi simtit
datoare de a se lega de un principiu, de a se reclama
dela o teorie.
VIITORUL STATELOR MICI 326
Toate aceste principii §i toate aceste teorii au intein-

sele, fara indoiala, o indreptalire, de§i niciuna nu poate sa
pretinda ca indreptaliea aceasta este a9a de mare, luck
sa nu se gandeasca cineva la alte idei deck acelea pe
care se sprijina ele. In succesiunea acestor principii
dominante, astazi are o trecere deosebita principiul
na-cional. Potrivit cu acest principiu national, toli oame-
nii cari fac parte dintr'o naliune trebue sa traiasca in
acela9i Stat. Nimic nu poate fi mai atragator deck
aceasta lozinca, in care s'ar zice ca se pastreaza §i. un fel
de caracter sacru. NaIiunea este deci sfânta 9i, in sfin-
Ienia ei, ea i§i ingadue tot ce poate sa serveasca
intereselor ei legitime, care decurg din insa0 fiinIa ei,
pastrata in anumite hotare, and mai largi, and mai
stramte, de-alungul veacurilor.
Anglia reprezinta poporul englez: in aceasta privinla
nu poate fi nicio indoiala. Prin opera minunata a regilor
Franciei, opera ap de putin recunoscuta de urma9li lor,
din mai multe seminIii a ajuns sa se intemeeze poporul
francez, deplin unitar in ce prive§te tendinIile sale,
cu toate ca ici 9i colo se pastreaza, peste deosebirile
de rasa, pe care nu le poate desfiinIa nimeni, i amin-
tirile de limba, care arata cAta deosebire a fost in
trecut.
Germania §i-a insuOt teritoriul austriac 0 a ciocartit
Statul creat la sfatuirile din Paris pentru poporul ceh
9i pentru poporul slovac, considerate ca o singura rasa,
apeland la acest caracter national, din care Berlinul a
autat sa traga pand astdzi numai o parte din conse-
cinle, caci ne putem a9tepta 0 la altele,
Dar, dad se invoaca principiul nalional pentru unii,

nu se poate a se declara, in alte imprejurdri, ca acest
principiu nu are nicio valoare pentru alpi.
N'ar fi existat o garanlie pentru State le mici, dad el
ar fi avut un caracter ambiguu, de 9i, din cauza unor
interese care sunt capabile sa infrunte sentimentul
nalional 0 sa-1 birue macar in parte, putem vedea astázi
o lume mulcdmita, de9i imparIita intre trei, patru rase,
in Elvelia, 0, cu toatà discordia dintre Valonii de limba
francez6 0 Flamanzii de dialect german, nu s'a cerut
in Belgia niciodata, fki9, o desfacere dupO elementele
acestea nalionale divergente.
Dar, pentru deosebirile acestea nalionale, care sunt,
dad observà cineva lucrurile de aproape, deosebiri de
limba, Suedia, legatà o bucatà de vreme, supt dinastia
Bernadotte, de Norvegia, s'a desparIit de tovad9ii cari
sunt vecinii ei de astOzi.
Tot a9a, tratatele din Viena creased, pentru dinastia
de Orange, un Stat al Tarilor-de-Jos, in care Belgienii,
a9a cum sunt ei cu caracter dublu, se gOseau alkuri de
Olandezi, 9i Inca dela 1830 desparIirea intre aceste doted
elemente componente s'a impus.
Ce mai ramâne prin urmare in Europa, cu o foarte
slabg exceplie, nu este altceva deck un numar de State
mici, sprijinite pe principiul nalional.
Pot cei patru, tuspatru dominatori, sa cearà ceea ce
s'ar putea cere, in virtutea altui principiu, acela care
izoleazd Statul Sovietelor: ca o na-ciune sâ ParAseasd
forma pe care 9i-a dat-o, in margenile acestei vorbiri
a unei singure limbi? Evident CA nu.
VIITORUL STATELOR MICI 327
Dar, clack totu0, aceasta s'ar face, impotriva unui

principiu pe care 1-a rostit d-1 Hitler in zilele din urma,
zicfind cd lui nu-i trebue Cehoslovaci, ci numai Germani
de ai sal, cei c5.9tigati astfel, impotriva drepturilor nalio-
nale, ar putea ei fi prefficuli vreodatà in cetäleni credin-
cio0 ai Statului cuceritor?
*i, sa se bage de samg, nu este vorba de un grup
nalional care s'ar fi desfacut din intregimea rasei pentru
a se alipi la un Stat de all-á limbá, ci de oameni cari yin,
aducand cu dfin0i, de o singurd generaIie, sau de mai
multe, de-a lungul secolelor, amintirea unui Stat care
0-a avut 9i zilele bune 0 momentele de glorie.
Iata ceea ce, in principiu, ca 0 in imposibilitatea unei
amalgamgri cu acei cari ar fi sii invie vechiul Imperiu,
mi se pare cd ar constitui o garanIie a viitorului Sta-
telor pe care un neindrept4it sentiment de trufie le
nume0e # Statele mici * ale Europei.
14 Octomvrie.
XLVII
IDEEA NATIONALA IN DECURSUL ISTORIEI

UNIVERSALE
Niciodatá nu s'a simIit mai mult nevoia de a se defini

ce Inseamnd ideea nalionala cleat acum.
Pentru unii dintre aprin0i apâratori ai ei de asthzi,
adev'araIi energumeni, gata de toate loviturile, nedreptà-
-Ole 0 cruzimile, in credinIa Ca in fiinIa kr etnich se
gase0e ceva cu totul excep%ional 0 misterios, care
li da dreptul de a amenima, de a porunci, de a stá-
pfini, de a exploata, de a desnalionaliza 0 de a
distruge, ideea naiknara. a ajuns sa fie un monstru.
Intocmai a9a precum o idee religioasa ap de inaltà ca
a sfântului cre9tinism idilic 0 pastoral, gata sd imbrà-
-cipze omenirea intreagg, pe care Isus 11 predica pe malu-
rile Iordanului, s'a prefacut, cu o ierarhie de fier ca aceea
a Bisericii catolice, adevarata mwenitoare a Romei impe-
riale de odinioarfi, inaintea eareia, fie 0 cu asigurarea
pacii 0 muncii fiecaruia, tremura lumea intreaga, in
cre0inismul medieval al Bisericii papale, servita de o
miliIie a§a de neinduratoare cum a fost aceia a domini-
canilor prigonitori, prin organizalia Inchisiiki, ap incat
IDEEA NATIONALX IN DECURSUL ISTORIEI UNIVERSALE 329
pe oricine ar fi avut aka parere in ce prive§te credinla,

sau i-ar fi ingkluit anumite consideratii asupra lumii
0 a omului care ar trece peste teribila dogma adoptata
de concilii, 11 a§tepta a§ezarea pe rug, pentru ca llacarile
sa mistue trupul ticalos al ereticului. Nu exist& niciunul
din adevaratii nalionali§ti caH sa nu se cutremure Inain-
tea faptelor care se savar9esc in numele unei idei cu totul
deviate 0 dela sensul dela inceput §i dela scopurile pe
care, in virtutea acestui sens, ea le recomanda deose-
bitelor grupuri etnice, din care se alcatue§te omenirea,
mai mare, trebue s'o spunem, in ea insa0, deck tot ceea ce
face parte ca elemente dintr'insa.
0 astfel de idee na/ionala a ie§it din anumite filosofii
care nu s'au nascut la noi 0 care niciodata n'au putut sa
fie imbraIipte de spiritul cu desavar0re altfel orientat
al poporului nostru. Sunt, in aceasta noua formula
nalionala, 0 elemente de instinct, care yin din insa0
Iesatura, atat de deosebita de a noastra, a unor popoare
care, wick ar fi de puternice, nu pot A Inraureasca
asupra sentimentelor de care am fost totdeauna stapa-
niIi 9i a ni transmita idei care sunt contrare omeniei
noastre indatinate.
Este adevarat ca se afla §i suflete tinere dela noi,
energii doritoare de a se manifesta, ambiIii care nu se
compara cu adevaratele puteri 9i cu condiVile in care
0-ar putea indeplini scopurile, asupra carora crezurile
nalionale care se produc aiurea, intrupate in simboluri
care ele inse0 izbutesc 9i ca§tiga, exercita o influenca
capabila de a face pe ace,ti oameni, in ei in00 ideali§ti
0 gata de jertfa, A apuce drumuri pe care orice expe-
rienla mai indelungata si mai sigurà le poate arata ca

imposibile de strabatut.
De aceea, inaintea acestei confuzii de noliuni prefa-
cute in sentimente, iar sentimentele indemnand imperios
la o aqiune nestapanita, sunt foarte bucuros ca o oran-
duire in programul conferiOlor dela Radio imi ifigadue
a verifica, inaintea tuturor, asupra trecutului nostru
intreg, caracterul, cu totul particular, pe care 1-a avut,
dela un capat al istoriei Romanilor 'Ana la celalalt,
ideea na-cionala, chiar in timpurile cfind ea avea mai mult
aparenca unui instinct si nimeni nu era in stare s'o pre-
faca intr'o formula.
Nu odata, si impotriva unora din istoricii mai tineri,
cari credeau ea aceasta parere se poate tagadui,
and vorbesc de istoricii mai tineri, nu inleleg pe acei
Ceti, supt influenIa unor pasiuni personale si a unor
organizaIii de club, introduc in polemica lor elemente
care n'au a face cu adevfirata cugetare istoricfi, am
manifestat parerea, ca la chiar originea alcatuirilor noa-
stre de Stat se &este un concept nalional, chiar daca
pe vremea aceea nu traia nimeni care sa fi fost in stare
a-i da o rostire bine definita.
Sa se uite cineva, de jur imprejurul nostru, la condi-
1iile in care s'au intemeiat Statele. Unele dintr'insele
nu sunt deck continuarea, in altà forma, a Romei vechi,
cu aceeasi tendinla de dominaIie universala, manife-
statfi de ImparaIii romani de pe vremuri.
Cutare altele au pornit dintr'o navalire, si in toata
desfasurarea acestor State se simte caracterul violent
al acestei revarsari de horde, cautand nimicirea sau sub-
IDEEA NATIONALA IN DECURSUL ISTORIEI UNIVERSALE 331
jugarea si exploatarea celor ameninIaIi si invinsi. Nu

este nevoie sa pronunl niciun nume, in ce priveste aceasta
categorie de State.
Sunt apoi altele, cum a fost ducatul si apoi regatul
Boemiei, sau chiar Statul polon la inceputurile sale,
care au pornit din umbra imperiala a na-ciunii germane,
care ea insasi era indreptata pe acele vechi drumuri
mar* ale Romei: dela o vreme ceea ce era ducatul
sub-germanic, legat de Sfantul Imperiu, a devenit o
ctitorie proprie, in care, tot mai mult, s?a putut ivi si a
ajuns sa inainteze o constiinla nalionalà, creatoare, mai
tarziu, si a doctrinei corespunzatoare.
In State le spaniole este la origine rezistenla indarat-
nica impotriva valurilor de cotropire ale alcatuirilor
musulmane, care, o bucata de vreme, au ocupat cea
mai mare parte din Peninsula Iberia, cei din urma
aparatori ai ideii crestine, devenita numai incetul cu
incetul nalionala, fiind adusi a se adaposti in vaile pustii
ale Pirineilor.
Cred ca ajunge pentru a se vedea cat de deosebita
este obarsia altor crea-cii politice din evul mediu cleat
a noastra.
La noi, mult timp, Statul nici n'a existat deck nu-
mai ca amintirea ImparaVei care fusese si dincolo de
care nu se putea inIelege, de constiinIa populara, alt-
ceva .
Mintea poporului nostru a fost, in adevar, totdeauna
stapanita de ImparaIi, de Imparatese, de fete de Imparat,
catre care se ridica iubirea acelor Feli-Frumosi cari se
sprijing hied numai pe vitejia bor.
Originea romana a Imparaliei era in instinctul nostru

9i chiar atunci cand ea a fost infal4ata in forme straine
de noi 0 in ce privqte rasa §i in ce privqte religia.
De eke ori a fost vorba de capitala de odinioara a Romei
rasaritene, de Constantinopol, de 4 Tarigrad * 9i de acei
cari locuesc §i domina acolo, de capetenia lor stapanind
peste mai multe noroade, inainta9ii nqtri au calcat peste
toata du§mania de rasa §i peste tot desgustul pe care-I
inspira o religie straina O. inferioara pentru a vorbi tot
de Imparalia de care atarnau §i de Imparatul, oricat de
aplisator, care o intrupeaza.
La alte popoare a fost intai Statul de imitalie, de con-
trafacere, uneori chiar de caricatura, date ffind hotarele
inguste in care se instapanise ceva care samana cu ideea
Romei apusene, §i, de acolo, numai pe incetul s'a ajuns,
printr'o lunga sforlare ca 0 printr'o continua imitalie,
la ceva care sa fie asemenea cu con§tiinla nalionala 9i cu
idealul nalional din timpurile noastre. La noi din po-
triva: con§tiinIa ea noi suntem altfel cleat cei din jurul
nostru, ca acest fel de a fi trebue cu orice pre%
pastrat, ca el este o porunca dela care nu ne putem
indeparta, ea nicio imitalie, oricat de atragatoare, nu
poate sa inlocuiasca aceea ce se gasqte in insu0 adâncul
fiinIei noastre, aceasta este la inceputul nostru, §i acea-
sta a fost linia dela care nu ne-am putut indeparta, in
ciuda tuturor ispitelor, niciodata.
S.A. se bage de sama un lucru. Poporului nostru ii
place a glumi, 9i gluma aceasta este uneori usturatoare
pentru cei impotriva carora se indreapta ; se poate
2ntampla ca accasta aplecare de spirit s'A nu nierite a fi
laudata din punctul de vedere moral, dar ap este firea

noastrk ca nu ne putem indeparta dela dansa.
In fiecare sat romanesc, pe langa numele ce-1 are
cineva In adevar, este §i o porecla,. luata dela anumite
defecte fizice sau suflete§ti, §i, in lupta dintre adeva-
ratul nume §i ceea ce a adaus gluma rautacioasa a altora,
totdeauna acest al doilea nume birue. Trebue ca, in
timpurile noastre, sa intervie starea civilk pentru a resti-
tui lucrurile peste porecla, suparatoare pentru acela care o
poarta. Dar a§a facem 9i in ce prive9te naliunile celelalte.
Este adevarat ca §i In alte regiuni, Inca din epoca
bizantina, se gasesc astfel de caracterizari neplacute
pentru deosebitele elemente nalionale care erau silite
a trai In forma vechiului Imperiu medieval. Dar la noi
aceasta dispoziIie de spirit traie§te i pana acum, §i,
atunci cand este vorba sa tratam despre alte naliuni,
cu care se poate intampla sa fim In legaturi de stransa
prietenie, trebue sa biruim In noi zambetul, pe care-1
treze§te amintirea felului popular in care neamurile
acestea sunt privite la noi.
De aici se vede cat de adanca era, pentru con§tiinla
romaneasca de-a-lungul veacurilor, desparcirea neteda
dintre noi 0 dintre acei pe cari vremurile i-au adus in
jurul nostru.
Cand, apoi, s'a vazut ca Roma nu se intoarce, ca
BizanIul a apucat pe alte cai, ca puterea lui, odinioara
larg stapanitoare, este Intr'o scadere care face sa se
prevada apropiata mina totala, cand In vecinatatea
noastra s'au ridicat puteri care voiau sa se Wearna
peste noi, cum a fost puterea regatului unguresc, spri-
jinit 0 pe Biserica apuseana, care ne dadea in seama

urma0lor Sfantului Stefan, atunci, in aceasta con0iinIa
nalionala, neexprimata Inca in forma de idei, care dai-
nuise de-a-lungul veacurilor, implinind mia de ani, s'a
produs o treskire. Am purees la intemeerea Statelor noas-
tre, care erau, de fapt, dat fiind caracterul interior al car-
muirii, ni§te franturi de Imperiu, in margini mai inguste.
Tarile acestea se puteau numi, cum a fost cazul cu
allii, dupa unele amintiri, sau dupa felul cum li se infa-
14a pamantul: astfel Statul Boemiei, al Cehilor, nu s'a
numit dupa naliunea care 1-a intemeiat, ci dupa amin-
tirile, cuprinse intr'o formula germana, ale Statului celt,
care fusese odinioara al Boilor: <c Bohemia * din 4 Bohen-
heim*, iar numele Poloniei nu inseamna altceva deck
§esul in mijlocul caruia Polonii, sau, cum zicem §i noi:
Le0i, dupa numele de Lehi, 0-au intemeiat Statul. Sunt
cazuri in care numele Statului nu este acela al naliunii
de baza, ci al unei cete cuceritoare, care s'a confundat
cu elementele supuse i, cu toate acestea, numele care
iese la iveala nu este al celor mulIi cari au ramas, ci al
celor pulini cari s'au contopit in massa cuceriiilor. A§a,
de exemplu, cu Ru0i, Slavi de Rasarit, cari purtara
numele cuceritorilor scandinavi dela Chiev, ni§te Sue-
dezi pripa9iIi pe acolo. Sau tot a§a §i cu Bulgarii, cari
nu sunt altceva deck ni§te Traci romanizali in parte,
asupra carom s'a intins puhoiul slay, slavizandu-i, 0
cari, and a fost vorba sa se intemeeze o domnie de carac-
ter politic, au luat numele micului grup de Turanieni din
regiunile Rusiei rasaritene de astazi, cari au venit in
secolul al V II-lea 0 i-a luat in stapânire.
Noi, când am intemeiat Statul dela Arge§, care s'a

coborit pe urmà la Tfirgovi§te 0 Bucure§ti, am numit
dela inceput aceasta targt : # Tara Romineascii *, 0 Domnia
a fost # a toad Tara Româneasca >>.
S'a adus inainte cä stapanitorii sArbi purtau 0 ei numele
naciunii de temeiu, dar sa nu se uite cä pe Fang& numele
acesta al 4 Tärii Sfirbe§ti )) se adauga uneorr 0 alt nume,
amintind provinciile cucerite 0 naliunile supuse, ceea ce
niciodatà nu s'a amestecat In titlul Domnilor no§tri,
fiindcd ei se supuneau la porunca milenarà a unei orga-
nizalii de caracter instinctiv nalional.
A fost o # -WA a Moldovei )), dupd 14111 de-a lungul
earuia s'a fdcut intinderea crealiei maramura§ene, dar
a se observe un lucru: ca stapinitorii acestei Moldove
se chemau la inceput 4 Domni români ai Tarii Moldo-
vei*. i, daca ei au fost siliIi sA intrebuinIeze un nume
de caracter geografic, precum o parte dintre Sarbi, pe
raul Bosna, s'au numit Bosnieci, sau allii, dupá muntele
care alcatuia cetsaluia lor nalionala, au fost CernagorIi,
Muntenegreni, aceasta se datore§te, la Moldoveni, nevoii
de a deosebi Domnia cea noud de Domnia, mai veche, a
Tarii-Romtme§ti, pe care ace§ti colonizatori din Mara-
mure§ n'au fost in stare sä §i-o adauge.
Secole intregi am luptat, de sigur §i pentru a pastra
caracterul cre§tin acestor locuri, dar noi niciodata n'am
fost in rândul intai cruciaIi, gAndindu-ne mai ales la
funcOunea aceasta de cavaleri ai crucii.
Am dat, este adevarat, numai ici 0 colo ate un rene-
gat, pe care 1-a acoperit de despreI intreaga con§tiinta
a neamului, razandu-se, nu numai din biserici, dar 0
din paginile de cronica, numele acelora cari au trecut

la creclinca dusmana a Islamului. Alte popoare din veci-
natatea noastra au imbraIisat aceasta credinIà musul-
mana in Intregime, cum a fost cazul pentru toata clasa
domnitoare dela Bosnieci si Herlegovineni, ai caror
'urmasi, si Ora astazi, pastreaza credinTa adoptata de
inaintasii lor, invinsi de Sultanul Mohammed al II-lea,
In secolul al XV-lea. Dar Doi n'am fost totusi capitani
de cruciata ai tuturor neamurilor unite supt steagul
cu crucea, Iinut In mfinile voinice ale Domnilor nostri.
Intre ideea crestina si intre naliunea noastra s'a facut
o strfinsa legatura. Dar in aceasta legatura ceea ce a
dominat a fost naciunea.
Trebue s'o spun aici cu toata hotarirea, pentrn a corn-
bate o parere care, In timpul din urma, s'a instapânit
pe sufletul multor tineri. Alipirea lor la credinIa stra-
bunilor este un lucru vrednic de toata lauda, dar, &And,
cum s'a Intamplat si in declaraIia, asa de frumoasa, a
noului episcop al Maramurasului, care s'a impus, impo-
triva unui alt candidat, prin credinIa lui nestramutata
faIa de ideea nalionala, Biserica ea insasi spune ca line
sus crucea Mântuitorului, dar in acelasi timp si steagul
poporului romanesc, nu-i este ingaduit nimanui sa ridice
crediqa, orick de sacra si de respectabila, atfita de sus,
'neat sa acopere ideea nalionala, ajungfindu-se, pe baza
acestui primat religios, la alianIe convinse si incalzite
de un puternic sentiment cu na-ciuni tot u crestine #, chiar
and cauta sa-darâme, ca In Germania, si crestinisrnul
catolic si cel protestant si a invie credinIa paella ;
ele n'au a face cu noi, si astfel de legaturi cu dansele pot
IDEEA NATIONALA iN DECURSUL ISTORIEI UNIVERSALE 337
s& aib& ca rezultat scaderea 0 chiar, intr'un viitor mai

departat, distrugerea noastra.
SA ne amintim cà noi ne inchinam unor sfinIi cari
nu s'au ridicat din mijlocul poporului nostru §i ca niciun
adevarat sfant de acest sfinge n'a Intrat In calendarul
nostru religios, pe lânga care putem sa facem un calen-
dar nalional, in care tradiIia eroismului trece dela un
viteaz la celalalt viteaz, dela un mucenic la alt mucenic.
Legaturile noastre cu alte neamuri n'au fost acelea
de o alianIa putând merge 'Ana la asimilare §i. conto-
pire, supt semnul unei idei in stare sa cuprind& oricat
de multe popoare supt poruncile §i indrumarile ei. Când
imprejurarile au introdus in politica Domnilor no§tri,
a§a de cumpanili in toate cuvintele §i toate faptele lor
§i atat de adânc respectuo§i faIa de once drept omenesc,
o largire a orizontului lor, care avea de fapt un caracter
imperialist, and ei au aparut, ca pe vremea lui Mihai
Viteazul, ca desrobitorii naliunilor de dincolo de Dunare,
can nu se puteau ridica prin ele insele 9i i§i cautau un
Domn dincoace de Dunare la noi, ca invietor al Impa-
raIilor bizantini, and toatà aceastd cre§tinatate orto-
dox& fremata de dorinla de a vedea aparand in fruntea ei
pe Mihai-Voda al Tarii-Romfine,ti, cu sabia cre§tina trasa
spre desrobire, niciodata nu i-a putut trece prin minte
strapicului Domn dela Bucurqti ca aceasta ar putea
sa aduc& o oricat de mica schimbare a caracterului unui
Stat pe care a§a il mo§tenise dela inainta§ii sai 9i deci
avea datoria sa-1 transmita a§a §i urmaOlor. De ase-
menea, când speranIele bu1gare9ti se ridicau spre blajinul
batrfin, rámas totu§i o capetenie de oaste, Matei Basarab.
Apoi, cind largile danii ale Domnilor no9tri sprijineau

toata credinIa creOina a Rasaritului, pana in vaile Siriei
9i. 'Ana in mangstirile Egiptului, &And cartea romaneasca
9i meoerii de carIi romani ajungeau pana la Arabo-
Sirienii din Antiohia 9i pana in partile Caucazului, la
Georgienii regelui Vahtang, carora le-aM dat cea dintai
carte tiparita in limba kr, Domnia Tarii-Romfineoi,
intinzAndu-se a9a de larg, orizontul creoin O cultural,
ramfinea tot ceea ce fusese pia atunci.
S'a tot vorbit de epoca fanariota, de Grecii 6ari ar fi
robit poporul romanesc, cari i-ar fi impus concemia kr
nalionala O intrebuinlarea unei limbi care nu era minu-
nata noastra limba, desvoltata, din carte in carte, pana
in acest secol al XVIII-lea, cand era a9a de bogata in
toate nuanTele colorii. De fapt, nu FanarioIii ne-au cuce-
nit pe noi, ci, dela Nicolae Mavrocordat inainte, prin
puterea unui mediu atot stapanitor, aceasta aristocralie
internalionala din Constantinopol, venita cu limb& gre-
ceased, dar nu cu un ideal grec deosebit de interesele
Imperiului Otoman, a trebuit sa se plece adânc inaintea
unei tradilii de atatea ori seculara. Toate datinele Iarii
au fost respectate, O niciodata o alta limba deck limba
româneasca n'a stapanit in actele de Stat, pastrandu-se
de ace9ti Domni noi, cu alta orientare, Oda' 9i vechea
formula slavona care intovara9ea numele lor O care,
pentru dan9ii, ca 9i pentru supuOi lor, nu mai avea acum
niciun fel de inIeles.
Cand a venit Revolt'. lia franceza, cu un a9a de frumos
ideal de libertate pentru toate na/iunile, ea n'a gasit la
noi rasunetul ce se putea a9tepta, deO mintea noastra
era capabila sa inIeleaga 0 frumusela acestei noi gin-

diri politice.
Internalionalismul iaeobin n'a avut nicio influema
asupra noastra. A trebuit, ca sa ajungem la noua forma
de Stat, cu totul altceva deck u§orul imprumut al for-
melor straine. S'a cerut intai o mare desvoltare cultu-
rata proprie. i Statul nalional a ie§it din gandirea roma-
neasca, intrupata in noi forme literare §i din scormo-
nirea tuturor elementelor unui trecut care niciodata n'a
fost pierdut din vedere 0 de care s'au insufleIit uneori
Domnii cei mai straini de sangele nostru, atunci &and
ambiiia lor se ridica mai presus de o carmuire obis-
nuita.
Cand puterea regelui Ferdinand s'a intins 0 asupra
unor Iinuturi in care de atata vreme erau alte neamuri,
care din veac in veac lucrasera pentru ridicarea acelor
parli, ajunse a se uni cu Regatul roman, §i s'a impus prin
urmare necesitatea de a respecta tot ce iese dintr'o
lunga munca rodnica pentru aceia cari au participat la
&Ansa, cand legaturile internalionale, de care astazi
lumea 10 bate joc, dar pe care noi continuam sd le res-
pectam, au impus pastrarea caracterului nalional al ace-
lora cari sunt a§ezaIi cu un drept care nu este al nostru,
pe pamantul menit stapanirii acestui neam, problema
caracterului pe care trebue sa-1 aiba Statul cel nou
s'a ivit.
Erau dorinIe de deosebiri provinciale chiar intre
Romani, 0 ele puteau sa serveasca scopurile acelora
cari. in unele momente pareau gata sa revina asupra
hotaririi de alipire la Romania.
340 SPAT= PE iNTUNEREE
Dar traditia Statului na-ponal a invins, de0 a trebuit

ca in cuprinsul lui sa se admita, in practica guverndrii,
daca nu in formele constitulionale, existenIa gruparilor
na-Ponale straine, de un caracter pe care n'am avut
niciodata pretenlia de a-I schimba. Dar in noua Consti-
tuPe care s'a impus, peste anarhia distrugatoare a lup-
telor politice, primatul na-Punii creatoare 0-a gash expre-
sia, fara ca acei cari nu sunt din sangele nostru A fi
putut ridica impotriva unei doctrine evident ie0te din
realitatea 1nsa0 o impotrivire. Aceea0 idee naPonala
face ca, astazi, in afara de na-punile indreptaPte, sa ne
ridicam cu toata puterea impotriva parazitismului altei
naPuni, a carii influenla asupra intregii noastre vie-p, in
domeniul economic 0 chiar in cel cultural, a devenit
nesuferita.
Este astfel inceputa o opera de deparazitare, potri-
vita cu cerinPle naPonale, care, indepartata dela orice
violenIe ce ar putea-o compromite, trebue continuan
cu toate mijloacele de care dispune un popor numeros,
avand toate mijloacele pentru a recapata ceea ce vre-
muri rele au rupt din tezaurul sal'.
Aceasta e ideea noastra naponala. Cat prive0e pe o
alta, care, dupa zvonurile rauvoitoare care se impr4tie,
ar tinde sa puie in discupe hotarele României, suntem
gata a le apara cu armele.
11 No emvrie.
XLVIII
VALOAREA DREPTULUI ISTORIC
Iar incepe a se vorbi, de pe urma hotaririlor dela

Roma, care au linut sama 0 de altceva deck strictul
drept nalional, de dreetul celalalt, in puterea caruia
s'au ridicat atatea proiecte 0 s'au Indeplin4 0 unele
acte politice, care au trebuit, fara multa trecere de
vreme, sa fie judecate aspru de con§tiinIa popoarelor
ajunse la constatarea relelor efecte ie0te din afirmarea
acestui de al doilea drept.
S'ar 'Area ca dreptul istoric are eine §tie ce extra-
ordinara vechime 0 ca la dansul s'ar fi recurs, din cea
mai departata antichitate 0 de-a lungul evului mediu,
pentru a se resolvi conflictele nalionale 0 pentru a se
cauta noua forma de organizare a Statelor. Adeca ar
trebui sa ni inchipuim, daca nu un Faraon egiptean sau un
rege din Haldeia 0 din Asiria, macar un om de Stat roman,
sau unul dintre stapanitorii Europei cre§tine de dupa
caderea Romei, aplecat asupra unor carci de studiare
a trecutului 0 cercetand documente de o autenticitate
desavar0ta, ca sa vada daca nu cumva hotarele formei
politice in care traie§te 0 asupra careia exercita in-
fluentà un popor, nu sunt prea inguste fata de dreptul

care i-ar ie§i din màrturia acelor cronici i hrisoave.
In ce prive§te Statul care, in momentul de fatA, vorbe§te
mai tare despre dreptul istoric care i-ar IngAdui st-si
fargeascA foarte mult hotarele, adeca Ungaria, ea, care
pretinde sà aiba Slovacia intreagA, Ardealul nostru §i
partile care i-au fost totdeauna adaugite, poate chiar
Croatia, cu privire la care, din cauza schimbului de
politete care mai dainue§te intre d. Stoiadinovici ti
intre conducAtorii dela Pesta, se mai pastreazá pentru
ckeva vreme tacere, intregind astfel vechiul Stat al
regior de odinioarfi, panä la acel Sfânt tefan care,
tocmai fiindea este sant, canonizat de Biserica romank
nu poate s reprezinte altceva decAt aspiratiile cre§tine
ckre IlasAritul Oen, ar fi de consultat, Inainte de a
Incepe opera de cucerire, adeca de cotropire, dovezile
trecutului, pentru a vedea pada unde are s'd se intind'a
neamul unguresc, care, pe vremea aceia, nici nu poate fi
considerat supt raportul national.
Oprindu-ne la acest caz, care este inteadevar caracte-
ristic, el desminte cu desavk§ire, pentru acele vremi,
dar cu o repercusiune pand in timpurile noastre, ideea
ca dreptul istoric, de care se vorbe§te astazi, ar avea
o origine din cale afara de departatà.
In adevdr, natiunea ungureasck pe vremea aceia
Inca un amestec Intre o clasa supusk de origine finick
§i o alta, stgpanitoare, care nu era deck o colectie de
triburi turce§ti, sosise abia, trecfind pe la Nordul Car-
patilor, din depArtatele regiuni fdrà hotare, i sub-
liniez: fára' hotare, ale stepei rusqti, pentru a se abate,
VALOAREA DREPTUL1JI ISTORId 343
ca un stol distrugator i exploatator, asupra regiunior

Dunarii mijlocii, unde pana atunci traise un Stat slay,
inspirandu-se dela tradiiiile cregtine ale Carolingienilor.
Ungurii de pe vremea aceia reprezintau deci semincia,
ceata, banda i nici de cum o agezare teritoriala, care,
deslipindu-se din locurile unde era, ar fi cautat aiurea
un teren mai potrivit pentru ocupa/iile de pace, care-i
erau cu totul straine, caci, afara de un oarecare pescuit
gi de cregterea cailor In Pusta, oamenii agezaIi multa
vreme Inca In corturi nu aveau nicio aplecare pentru
agricultura i chiar pentru o pastorie transhumanta,
de caracter fara Indoiala cultural, ci se /ineau Inca de
felul de vieard al stramogilor. Ungurii nu aduceau de
acolo, de acasa dela dangii, niciun fel de trad4ie a mo-
giei, gi aceasta este deosebirea cea mare intre ei i Intro
noi, aceasta darama toate teoriile pe care Domanovskii,
mai mult sau mai pulin invaIaii, din timpurile noastre,
le agtern In carli in care injuria personala nu poate sa
inlocuiasca argumentul.
Noi suntem oameni de straveche, milenara agezare,
pentru cari nimic nu este mai scump cleat brazda,
sfinIita prin ostenelile generaIiilor care s'au succedat gi
pe care nicio ispita nu-i poate desface din locurile unde
au smuls cei dintai radacinile adânci ale copacilor taiaçi
gi au aruncat in primele brazde semiatile roditoare.
Noi suntem inteadevar un popor de proprietari, pe
eand ei, deed se uità cineva pana astazi cu luare aminte
la apucaturile lor, sunt, inainte de toate, oricka caranime,
dupa imitaIia altor naçii, s'ar fi format gi la dângii, oameni
de exploatare a muncii omenegti indeplinite de al%ii.
Tot pe linia aceasta, s'ar putea face o comparaIie

intro ce a insemnat la ei 0 la noi, nu numai mica
proprietate, pe care ai no§tri au apArat-o totdeauna cu
cea mai mare iubire 9i cu o indaratnicie fara pareche,
0 intre felul cum Iaranul ungur, sau Secuiul, in parte
de acela0 sange cu dansul, considera locul de na9-
tere §i acela unde, o bucata de vreme, a fost adus
ali cheltui ostenelile. Inainte, deci, de a arata cum
concepea mo0a *i boierul nostru de odinioara, de o
parte, i latifundiarul ungur, de alta, ceea ce poate
A fie inteadevar de folos ca sa se InTeleaga multe
lucruri, sa ne oprim o clipa asupra fenomenului
acestuia deosebitor intre sateanul roman O. sateanul
ungur, in ce prive9te relaiiile kr permanente cu pa-
mantul.
Intr'o carte care mi-a cazut numai acuma recent in

mâng, ciudata carte de entuziasm de o parte, de ple-
doarie interesanta §i de propaganda vicleana, de alta
parte, pentru scopuri care nu sunt spuse in titlul ei,
in opera, publicata in limba franceza, a Contelui Iosif
Mailat, (c La Hongrie rurale, sociale et politique >> (1909),
prezintare a unor planuri personale de reforma agrara
0, in acela9i timp, aparare a stapanirii ungure§ti asupra
na-cionalitalilor, pe care le arata §i mulIamite, cu toate
ca pornite pe o lupta pana la rascoala, in aceasta curi-
oasa lucrare se vorbe9te de paguba necontenita pe care
o sufere elementul maghiar din Ardeal prin trecerile
dincoace de mun/i §i a§ezarea in Romania. Se vorbe9te
de dot& sute de mii de Secui cari 9i-ar fi cautat locuinca
VALOAREA DREPTULUI ISTORIC 345
nouA dincoace de munli, 0 in felul acesta s'ar periclita

chiar situalia reciprocA a nalionalit4ilor in aceastA
regiune ardeleank unde in vremea aceia se desbAtea
procesul Memorandului. Conte le Mai lat gre§e§te de
sigur atunci and prezinta pe tori ace§ti Secui, intre-
buinIati ca servitori la Bucure§ti, ca pierd4 pentru
locurile lor de origine: de fapt, foarte multe gospodArii
secuie§ti, de-a lungul atAtor decenii, s'au tinut 9i. s'au
desvoltat inainte de toate prin banul muncit, in Capita la
RomAniei mai ales, dar 0 in unele ora§e mai mici, §i
stramutat imediat acasa, pentru folosul gospodáriei
stramo§e§ti.
Dar nu este niciun fel de indoialä di atAlia dintre
Secui ,i Secuience au rámas aici 0 ca alte ocupaIii
deck ocupatia agricola i-a ispitit a§a de mult, incit
nu s'au mai putut desface de dAnsele. De sigur c5, in
lumea aceasta a oamenilor de serviciu din Capita la
RomAniei, s'a gAsit §i. se gase§te §i pAnA acum un numar
oarecare de RomAni din acelea§i parci ardelene, dar,
cum se 9tie, acegtia nu se desfac niciodatA de ocupaIiile
kr agricole §i satqti §i cea mai calduroasa doriup a
lor este aceia de a se intoarce inapoi. Ea se observä,
in zilele noastre, 'Ana §i. la numero§ii RomAni, la
douazeci de mii, cari se afla in imprejurimile Parisului,
intrebuinlaIi ca lucrAtori de fabrick §i. cari se supun
la toate ingustArile numai cu gAndul de a reveni la
ce a fost vatra familiei kr. i din atingerea mea
cu Rom Anil din America eu m'am putut convinge ca,
afarà de tineri cari, trecAnd prin §coalk s'au asimilat
suf1ete9te cu tineretul american, incolo vechii gospodari
au ca ideal acela de a fi din nou ca frunta§i prin locurile

de unde au plecat de mizerie ca sa agoniseasc6 bani in
-cam pe care ei o definesc ca locul 4 unde se rup oasele *.
Venind acum la marea proprietate, boierul nostru,
care ajunsese, prin cumpàrare, uneori poate §i prin silk
sa stapâneascri ogoarele care odinioarà aparlineau Vara-
nilor, incapabili, in noile imprejurgri de schimb in bani,
a-0 p6streze mo§tenirea, boierul acesta statea intr'o
cash' care nu se deosebia, de obiceiu, prea mult de aceia
a caranilor. El trAia inteo tovard§ie, nu numai de muna,
dar §i de credinO, cu ace§ti Varani, el mergea la biserica
satului, ridicatà adesea din cheltuiala evlaviei lui, el
dAruia agile de slujba pe care i§i insemna numele, el
statea uneori in strana §i indeplinea, la o vrAsta inain-
tata, rostul cântArqului, §i, cfind i se incheiau zilele, el
arata dorinIa de a i se amesteca oasele in pamântul
acestei biserici, sau in marginea zidurilor ei. PAnA ce
Curtea, mai aiesL in epoca Fanario-cilor, i-a atras in cele
douà capitala dela Bucure§ti §i Ia§.1, boierii au fost
oameni dela lark deci, intr'un anume sens, cprani* §i ei.
Uitali-vg acum la nobilii unguri, panA la cel mai mic
neme§ din Ardeal, §i constataIi deosebirea.
Acesta este un feudal aspru, un 4 domn de pamfint *
§i de oameni, care nu are pentru supu§ii sai de altà
naliune, sau chiar pentru oameni din nearnul sAu, cari
nu fac parte din nobilime, decat desprel. Nu se pome-
ne§te in torah' istoria satelor ardelene, pe care o cunoa§-
tem mai bine, niciun fel de továrà§ie intre unii §i alIii.
Inainte de a alerga la Curtea Mariei-Teresa, impodo-
bind-o cu larlamurile uniformei lor tradi-cionale, oarrienii
ace9tia stau inchi0 in castelele lor, de un alt stil deck

locuin-cile grace ale supu01or, ei fac sa se judece de
oamenii lor toate procesele Ikanilor 0, la orice mi9-
care din partea acestora, trebuie sa fuga pentru a scapa
de furia razbunkoare a acestora.
Aceasta, pe cand, in ce prive0e boierimea dela noi,
daca s'au produs rascoalele din secolul al XIX-lea,
indreptate impotriva cur%ilor, aceasta se datore§te in
primul rand arenda0lor de alta origine, Evrei in Mol-
dova, Balcanici in parlile acestea de jos, cari luasera locul
boierimii, care a fost cruiata 0 in aceasta mare turbu-
rare sociala, atunci and ea se gasia pe locul mo§-
tenirii sale.
Trecand acuma sus, la vechii regi ai Ungariei, condu-

cand un popor venit dintr'un loc unde nu txista ideea
de patrie, i a§ezat intealtul, care nu era deck un popas
pentru pradaciunile in Apus, care s'au intins Ora
adanc in pamantul francez i 'Ana in Nordul Italiei,
nu poate fi vorba de nicio legatura a lor, strânsa, fireasca
0 transmisibila din generalie in generaVe, cu un pamant
socotit ca atare i vazut in marginile sale stricte.
Regatul unguresc merge ping unde poate, pana
unde-1 ingaduie puterea, pana unde se gasesc oameni
mai slabi, cari pot fi supu0 autoritkii lui, pada unde,
din munca acestor oameni, pot ie0 venituri pentru
Coroana §i pentru clasa de nobili ramasa razboinica pana
la sfar0t §i straina de me§te§ugurile pacii, cari s'au
adunat ca ni§te tovara0 de cuceriri cotropitoare cu
stapanul lor regele.
Se poate intimpla ins& ca un popor sa nu aiba ideea

patriei teritoriale la inceput, dar s'o ca9tige pe urrat, 0
in felul acesta el se stramuta din intfiia situa-cie rata-
citoare 0 pradalnica intr'o alta in care, incetul cu incetul,
se alcatuie9te aceasta ginga§& ci a-at de inalta noliune
a teritoriului na-Ponal, pe care to-P cei cari il locuiesc
au datoria sffinta de a-I apara impotriva oricarii incal-
cari, 0 de a se ridica indigna-P, de ate Ori macar o ame-
nil:L-0re se indreapta impotriva lui.
Aceasta s'a intamplat aiurea, in Europa central& ci
in cea apuseana.
Acolo elementele germanice s'au stramutat in mijlocul
unei popula-Pi mai mult sau mai pulin romanizate,
care se sprijinea pe rasele dela inceput, formfind cu aces-
tea o desavfircita sinteza.
Si Francii 0 Visigqii ci Ostrogo-Pi ci Longobarzii 0
alte semin-Pi germanice s'au stramutat cu arma in mfina,
pradând 0 distrugAnd, in mijlocul unor oameni aceza-P,
bucurandu-se de o inalta civilizaIie.
Lagarul a durat cfitava vreme, ci o deosebire stricta
s'a pastrat intre cuceritorul care avea atAtea drepturi,
0 intre supus, care nu datorea nici macar serviciul mili-
tar 0 prin urmare nu capata drepturile care iese din
aceasta funqiune.
4 Omul barbar )) 9i 4 omul roman )) in Galia franca
s'au pastrat in legile noilor State destul de multa vreme,
ca doua entitaIi juridice deosebite.
Dar, dela o vreme, aceasta a incetat: prin crectinism,
prin acelaci crectinism, unii 0 alIii s'au confundat,
supt scutul Bisericii occideutale, in aceea0 no-Pune, 0
nOvAlitorii au intrat In conceplia teritorial& a celor

nOvalil-i, 1mparta9indu-se ci unii §i. al/a In conctiinla
aceleeaci patrii.
Ca unii erau feudali §i ceilalIi cerbi1 aceasta n'are,
din punct de vedere naiional, nicio importanIa ; nu-
mele german sau roman pe care-1 purtau unii ci
alIii, nu inseamna totdeauna O. o adevärat& origine
etnica. Odatà unite aceste dou& elemente, ele au
conlucrat inteo InIelegere perfectO, prin care s'a alert-
tuit un element sufletesc ce nu poate rezulta deck
din aceasta.
A trebuit ca Biserica Romei sO fixeze oamenilor din
aceste noi State, cu regii In frunte, un nou ideal, acela
de a combate pagânismul 'Ana la ultimele lui margini,
pentru ca sa se produca o serie de razboaie cu caracter
de cruciatà, supt Imperiul cel nou, care era ci al lui
August, dar ci al lui Saul ci David, regele uns de repre-
zintantul lui Dumnezeu pe pamant, pentru a 4 umbla
In caile Domnului D.
Nu trebue sA se confunde expansiunea Francilor Oa.
In adfincul Germaniei ci expansiunea regilor germani
'And In parlile MOrii Nordice ci ale Elbei, apoi dincolo
de Elba, cu rátacirea cetelor ungure§ti prin Europa
central& ci apuseand, pfinà ce o biruinVa germanO li-a
tAiat calea pentru totdeauna. La acectia e o misiune
impus& de alIii ci nu o nouà patrie, de care ei sä nu se
mai poat& deslipi.
Este adevarat c& In aceste parii apusene s'a intre-

buinlat mai tarziu amintirea cuceririlor de odinioara
350 SEATURI PE INTUNEREC
pentru a se reclama anumite drepturi. De astfel de

drepturi istorice s'a vorbit pana in timpurile din urma.
Au fost macar anumiIi oameni cari, cunoscand mai
mult sau mai pulin din trecut si interpretandu-1 mai
drept sau mai pulin drept, au scos inainte, si in mo-
mentul dramatic de dupa razboiu, dreptul kr istoric,
pentru a reclama teritorii in care nu se afla na/iunea lor.
In privinla aceasta, este foarte interesant ceea ce s'a
petrecut intre Francezi si intre Germani, doua naliuni
IntreIesute oarecum intre dansele, care, tocmai din
cauza elementelor de o parte intrate in aka parte, in kc
sa ajunga la o colaborare folositoare omenirii, nu fac de-
ck sa se urmareasca din generalie in generaIie cu ura lor.
Rinul a fost disputat intre unii si intre alIii. Pe la
1840 Germanii cautau o patrie larga care s'ar fi intins
'Ana departe pe malul francez al raului, 0 lui Becker,
poetul pangermanismului, i se raspundea, in Franla, de
Alfred de Musset, prin mandra kovocare ca 4 Rinul
acesta 1-am avut noi, Francezii, in paharul nostru *.
Dupa Marele Razboiu, a-a-pa ganditori francezi au
cerut Rinul ca hotar, 0 ei nu faceau cleat sa urmeze
exemplul lui Napoleon al III-lea, care concepuse si el
o lume intermediara intre Frama si Germania, uncle
s'ar fi intins fara rivala influenIa Imperiului sau. Se
vorbia la 1918 de # Germaniile *, din care o parte n'ar
fi putut trai dupa dreptul istoric decat cu ocupaIia, sau
cu influen-ca, vecinilor dela Apus.
Dar, de ate ori s'a produs aceasta idee, anumite
realitali i-au stat in cak. In desbaterea cu armele dintre
Francisc I-iu si Carol Quintul, &and a fost vorba de
regiunea lore* unde se vorbeOe franIuzeOe, s'a ri-

dicat din partea Fran lei, nu argumentul istoric, ci acela
al acestei limbi, ca semn al unei deosebiri nalionale.
Si noi inOne am asistat, in ciuda unor interese economice
foarte puternice, in regiunea Ruhrului, la inapoierea
&are patria germana, inapoiere celebrata cu demon-
straIii mari de conoiinla nalionala.
Unii Germani i pana astazi, in ciuda <I axei # 0 a
relaliilor de fralie dintre dd. Hitler O Mussolini, vad
Italia ca un fel de adaus, impus de dreptul istoric, al
lumii germanice, organizata imperial. Ei confunda, cu
Oiinla sau fara oiinla, o stapanire de caracter universal,
de origine creoina, cu dominalia unei naliuni asupra
naliunii celeilalte. Pe langa cautarea unor elemente
germane care ar trai O astazi supt intrebuinIarea limbii
italiene la Sud de Alpi, ei vad fantoma lui Frederic Bar-
barossa trecand munlii, prin cele unsprezece descalecari
ale lui, in §esurile Lombardiei. Dar, iata, O aici reali-
tatea se impotrive0e, iaraO in ciuda # axei v: de atatea
ori se trezeoe la poporul italian conoiinca unei primejdii,
care ameninTa din aceste par/i, §i hotarul Brennerului,
cu toate asigurarile personale ale dictatorului german,
este intarit deci pentru vremea and ar lipsi aceste
garanlii. Motive geografice au putut duce mai departe
spre Nord, in dauna elementului german, gran4a rega-
tului Italiei, dar dreptul ;stor;c german in dauna ItOei
n'a putut sa intre, un singur moment, in cercul de chib-
zuire O recunowere al Italienilor.
Daca, in aceste parti, unde dreptul istoric s'ar putea
totuO scoate inainte pentru anumite pretenlii, chiar
362 SFATURI PE INTIYNEREC
dacfi realitatea vie intervine imediat pentru o indrep-

tare, aceasta din urma biruie, cu attit mai mult trebue
sli fie cazul pentru un popor cum este poporul unguresc,
la care Insu0 acest drept istoric nu vine din originile
1nse0 ale a9ezarii sale in locurile unde se afla astazi.
Dar, in aceste parci care au aparlinut Coroanei ungare,
Coroanei in sensul medieval 0 cu misiune apostolick
nu poporului unguresc ca atare, popor care a9a de farziu
a ajuns la con9tiinIa modern& a rostului sau, nu existã,
ca In Apus, acea sintezti capabilà de a crea o patrie
prin adoptarea de elementele nttlealitoare a concepIiilor
elementelor stApfinite. Adeca Romfinii 0 Slavii gAsiTi pe
acest teritoriu n'au putut impune niciodat'd elementului
unguresc conceplia lor teritoriald.
Aceastä imposibilitate era, de alminteri, In sufletul
Insu0 al rasei cuceritorilor: seminIii de acestea tura-
niene au trecut 0 in Apus, dar din ele nu s'a ales nicio-
data' nimic, de 0 acolo ar mai fi o explicalie: cA erau
pu-cini 9i a ei nu 0-au plecat fruntea pentru botezul
cre9tin. Dar, cu tot cre9tinismul, adoptat, printeo dublà
inf1uen0 germana 0 italian6 0 supt scutul Romei, de
&are Unguri, morala cre9tind n'a Intrat niciodat6
adânc in sufletul lor. Cei caul se inchina Maicii Domnului
supt forma 4 Marii Doamne* pagine 0 al edror Isten este
Mit' indoialtt o continuare a zeului p'figin de acasà, nu
9i-au facut niciodatà o concepiie eticfi derivata din
noliunea superioafa a cre9tinismului.
Ei sunt domni in acela0 sens ca in stepa turaniana ;

de acolo au pAstrat 0 ideea 9i gestul 0 expresia. Ei i9i
striga preteniiile intocmai cum, de pe calul sail de co-

manda, strilvechiul Arpad I§i trimetea ordinele cAtre
neamurile slabe, care trebuiau sil ingenunche inaintea
lui.
Teritoriile cucerite sunt pentru Unguri, ca 0 pentru
Turcii Otomani de odinioark pámântul care s'a aflat
supt copitele cailor lor §i care, prin acest act sacru pagfin,
ar trebui sa rämânfi totdeauna In atfirnare de cil9ti-
gâtorii de biruinp.
Acestui drept istoric insa con§tiin%a lumii trebue sa-i
räspundá, oriunde este adevaratul sens de civilizalie,
prin cel mai hotärit refuz.
25 Noemvrie.
XLIX
DREPTUL RECHEMARII LA NATIUNE
Acum cateva zile, am crtutat sa arrrt cat de puline

drepturi poate sa acorde unui popor faptul ca, inteun
moment trecator din desvoltarea puterilor sale, a ajuns
sa se aseze pe o bucata de vreme inteun teritoriu, care
nu-i revenea, prin caracterul locuitorilor sai, fireste nein-
trebaIi, si, in ce priveste mai ales Ungaria, care staruie
in a pune pe tapet o chestiune care nu este una pentru
noi 0 credem nici pentru gandirea politica actual& a
Iarilor care au ajuns a hotäri soarta lumii, am pus in
vedere cat de subreda este, din partea unui popor al
carui Stat era de caracter crestin universal, legat de
coroana daruita de Roma si nu de naliunea Insasi,
pretenlia de a reveni in locuri unde acum, fail indoialá,
nu este de indeplinit nicio astfel de sarcina c apostolica *,
pentru aducerea la dreapta credinIa a unor neamuri
pagane, sau indusmanite prin schism& cu Biserica ro-
manfi.
Acest drept istoric, in puterea caruia toata lumea ar
avea de cerut ate ceva, si prin urmare intreaga situaIie
actualk bunk rea, cum este, dar de oarecare stabilitate,
DREPTUL RECHEMAIIII LA NATIUNE 355
ar fi de aruncat in necunoscut 9i in anarhie, trebue

deci pfirilsit, in interesul chiar al acelora cari, urmfi-
rindu-1, se smulg dela preocupalii de un caracter mai
real 0 irosesc o vreme care ar putea fi intrebuinIatri
mult mai bine pentru rezolvirea unor probleme sociale
de cea mai mare insemnâtate §i pentru alcatuirea unei
culturi in adevfir proprii, pecetluità cu semnul naVonal.
A reclama Iinuturi asupra carora a bAtut candva
copita cailor unei navfiliri, räspindind in juru-i numai
ruin& §i. pierdere de vieli omenqti, este o zädgrnicie
periculoasfi. Dar este o imperioasa datorie a se reclama,
acele elemente care, prinse intr'o forma de slabiciune
sau de neindestulgtoare colqtiinIà nalionalfi, au fost
supuse, cu vcoie sau lark' voie, unei apaski din partea
unei categorii nalionale mai numeroase, sau care se
bucurà de toate inlesnirile ce le poate da Statul. A
prinde in laI pe oameni de altà origine §i de altfi limba,
cari se gkesc pe Iinuturi odinioard invadate, este o
nedreptate strigatoare la cer, care se räsbunfi, ca toate
nedrept4ile in ultima instanrä, asupra acelora cari o
savfir§esc, insii ar fi un act de incon§tienrd desavilr9ita
§i de suprem4 laOtate clack un popor ajungand sà-§i
recapete vatra sa de odinioarà §i. avind acolo un numiir
oarecare din membrii sfii, caH au suferit sila oH s'au
lfisat momiIi de ispite, pierzAndu-0 nalionalitatea, n'ar
cheltui cele mai maH silinIe pentru ca acest lucru,
absolut contra naturii, sã inceteze cu o chi:4 mai rapede.
Zic: absolut contra naturii, 9i iata de ce. Prin anume
11114'16H se poate intimpla, precum am spus, ca o parte
dintr'un popor A-0 uite de limba sa sau 9i de numele
pe care 1-a avut odinioara §i pe care alte ori il pastreaza

ca un sfant simbol, pe care nu-I destainue§te deck
celui mai bun prieten. Dar, §i In cazul cand pana §i
aceasta amintire a numelui s'ar fi pierdut §i oamenii
ar fi Imprumutat numele acelora cari i-au adus la firea lor.
deosebitä, desnaiionalizarea nu este niciodat6 completa.
Adancul sufletului omenesc nu se supune a§a de u§or
navalirii §i patrunderii straine. Acolo este o lume in-
treagk pe care nimeni n'o poate ataca, §i cu atat mai
pulin supune. Tot firea cea veche traie§te, prin chiar
felul cum se vorbe§te limba de imprumut, In care vi-
breaza amintirea rasei, in aparenla disparutà. Este o
aka* tonalitate, o aka' muzica sunk chiar atunci cand se
urmeaza silabele limbii imprumutate. De eke ori gla-
surile se ridica spre cantec, batranul cantec, mai frumos,
sau cel pulin mai strans legat de suflet, se face auzit din
nou. El este ca o chemare ckre strain* cei adevkali,
a cdror amintire altfel este pierdutk §i ei par ca raspund
din adancul mormintelor lor la acest apel desperat, care
se adreseaza &etre dan§ii. Nu se imprumuta nici dantul
a§a cum se imprumuta anumite formule obi§nuite de
convorbire. Fiindck de fapt, atunci cand se prinde
limba straink ea nu da mai mult deck este, ea nu
poate fi creatoare de arta §i raspanditoare de inIelep-
-ciune, sfatuitoare in imprejurkile vremii, a§a cum se
intampla cu limba care s'a format odata cu rasa §i era
inenit6 s6 traiasca totdeauna infralit6 cu &Ansa.
Vechi pove§ti se mai desfac Inca de pe buzele care nu
mai §tiu rosti cuvintele pe care le intrebuinlau vechii
Inainta §i.
DREPTUL RECHEMARII LA NATIUNE 367
Din toate acestea se formeazd un fel de sintezd a

supraviquirii, pe care n'o poate vedea numai observa-
torul superficial, dar care se impune dela sine oricdrui
cercetdtor atent, deprins a strdbate in sufletele omene9ti.
Sunt astfel de oameni intr'adevdr folositori naliunii
care i-a cucerit ? Trebue sa se rdspundd cu toatd hotd-
Area, ea, in cea mai mare parte, aceasta nu se poate
intfimpla. Toatà istoria rdsare pentru a aduna dovada
a cestei imposibilit4i.
Ian un caz : acela al poporului evreesc. In general
el 9i-a pierdut tradiIia de limbd, de0 a rdmas, prin
religie mai ales, legat strâns de ceea ce a fost la incepu-
turile sale in patria veche, spre care se intoarce astdzi
cu 9anse atAt de slabe de a putea inldtura pe cei cari
i-au luat locul, 9i cari nu inleleg a-9i pdrdsi vetrele intd-
rite prin munca lor.
Trebue ca Evreul sd audd in sinagogd graiul strAmo9ilor
sdi pentru ca sd se deprindd cu dânsul, 9i in Palestina este,
azi, o intreagd trudd de a introduce in Universitate o aka'
limbd deck multele limbi pe care, in ratácirea kr, Evreii
le-au Imprumutat dela popoarele pe care le-au gäsit acolo.
Un mare numar de Evrei, a9ezdndu-se In mijlocul
acestor popoare felurite, au imprumutat limba kr,
introduchnd intr'insa tonalitatea aceia deosebiat 9i ine-
vitabild, de care vorbeam mai sus. S'a intAmplat chiar
cà acei caH 9i-au pardsit limba original% pentru a primi,
supt aceasta formä cântatà asiatic, limba germand, In
care 9i-au alckuit un adevdrat dialect, sd se coboare
In mijlocul Romfinilor 9i sd adauge 9i dela Români un
numdr de cuvinte, de intorskuri de fraze, din punct
de vedere filologic foarte interesante, care se prind cum

pot de intaia limba de Imprumut.
Si, daca ace§ti Evrei ar trece intr'o a treia patrie,
unde ar gasi un alt popor, §i. dela acesta s'ar agala unele
elemente, care, supuse aceleia§i metamorfoze, ar adaugi
la haina de arlechin de care se serve§te un suflet care,
prin aceasta chiar, devine fal§ificat, caricatural §i ridicul.
Intreb eu insa : dar Imprumutarea limbii germane i-a
facut ea vreodata pe Evreii cari au intrebuinlat-o ca
un mijloc mai practic de a se InIelege cu oamenii dela
cari aveau a ca§tiga, a se alipi la na-ciunea germanfi,
cu felul ei de a fi, cu nevoile §i aspiraIiile ei? Mult inainte
de masurile pe care le-a luat poporul german, §i pe care
noi, §i nu din slabiciune, nu le-am fi luat niciodata, cu
firea noastra deosebita, se invedera in fiecare rand de
gazeta, In fiecare pagina de gandire, in fiecare vers al
unei poezii scrise de poelii evrei fiinla indelebila a
rasei. Si nu pentru ca zic <( tata * §i # mama * In roma-
ne§te, Evreii dela noi s'au kradácinat In rosturile inda-
tinate, de atatea ori seculare, Ora la doua mii de ani,
ale oamenilor de aici.
Astfel, §i. aceasta voiam s'o dovedesc, oricand un
popor poate reclama pe ai sai, fara ca prin aceasta sa aduca
o adevarata paguba poporului a carui limb& a fost im-
prumutata de cei strecuraii dela neamul kr la un altul.
Fiindca, de fapt, este viirba aici de elementele roma-
ne9ti, a9a de numeroase, care au trecut la intrebuin-
larea limbii ungure9ti, In Secuime, 0 la aceia a dialec-
tului rutean, In partea 'de peste Prut a Bucovinei, caci
acestea ni sunt regiunile de instrainare, pe and in lari
DREPTUL RECHEMAIIII LA NATIUNE 359
straine se meircin cu atfita energie elementele române9ti

trecute dincolo de Dunare, in pailile care aparcin astazi
Bulgariei §i Serbiei, oare dela acele multe mfi de oameni
cari astazi 9tiu romane§te numai pentru a zice ca sunt
Romani §i. ca odinioara ei in9i9i sau parinIii, bunicii
lor au vorbit roma:11We, precum o arata numele de
familii 0 de at:A-tea orl insemnarile pe crucile, de multa
vreme parasite, ale cimitirului de pe vremuri, oare din
mijlocul acestor oameni s'a ridicat vreodata o for/a
nalionala creatoare pentru Unguri, de o parte, 9i pentru
Ruteni, de alta ? SA mi se arate un singur poet, un singur
artist, un singur ganditor, fie macar 9i un om de influenIa
in vieala publica, a carui origine sa fi fost romaneasca,
fail ca el sa pastreze, in transformarea na-cionala la
care a fost supus, con§tiinla neamului caruia ii apar-
sine ? Catarii ace§tia etnici nu sunt de un folos deosebit,
§i sufletul lor ramâne totdeauna neroditor.
Dar, in deosebire de adevaraIii catiri, cari raman
fire9te sterpi in orice fel de imprejurare, este de ajuns
ca omul sa revina la ceea ce trebuia sa fie, inainte de
prefacerea lui intAmplatoare sau silnica, pentru ca
izvoarele care se oprisera, sa inceapa din nou a curge
§i puterea de a face inteadevar ceva sa se manifeste
a§a cum se manifesta la inainta§i.
Din ce am spus pana aici se desface, MA niciun
artificiu, ci dela sine, nu numai pentru acela care vor-
be§te acum, dar §i pentru orice om inteligent §i nepar-
tenitor care asculta sau cete9te, coWiinla ca. pentru
binele popoarelor conlocuitoare 9i, mai la urma, pentru
binele omenirii, care se hrane9te din aporturile reale ale
acelora cari o alcatuesc, este o adevarata necesitate

ceea ce se poate numi: rechemarea sufleteasca a Insu-
sitorilor de limba straina.
Ce trebue sa faca Statul pentru ca ea sa ajunga cat
mai rapede la fericita 1nfaptuire?
Intaiu, el trebue sa opreasca, pe teritoriul pe care a
ajuns a-I stapani din nou, continuarea ascunsa, vicleana,
a operei de desnalionalizare. Nu este ingaduit deci, In
Romania de astazi, ca Biserica romano-catolica, pe care
noi am respectat-o si intarit-o prin concordatul cu Roma,
chiar impotriva unei intregi opinii publice, si eu am
conlucrat pentru a-i da un statut pe deplin asigurat,
care ni-a meritat recunostinIa Romei pontificale, de
care suntem legaii si prin toate amintirile noastre ro-
mane, ca aceasta Biserica, push' in serviciul unor
scopuri nalionale de cotropire, sa continue a lucra In
acest sens nalional pe care nu Roma 11 porunceste si
care se Intoarce contra intereselor Statului roman.
S'a spus de atatea ori, si cu toat 5. dreptatea, ca, daca
Statul maghiar a facut tot ce i-a stat In putinVa ca sa
schimbe caracterul nalional al atator mii de locuitori
din Secuime, unde radacinile etnice sunt fail Indoiala
pecenege si nu unguresti, cel pulin tot atata a facut
Biserica aceasta apuseana, prin fanaticele unelte naIio-
nale trimese acolo. 0 astfel de opera se incercase a se
face si In Moldova de pe la 1830 pana la 1850, Insa Roma
a intervenit si a dat In panile acestea, unde se stia Ca
mediul este romanesc, latin, clerici italieni, cari, In ciuda
autoritaIii supreme a Bisericii unguresti, care n'a lipsit
sa intervina, s'au mentinut si plank' astazi.
DREPTUL RECHEMARH LA NATIUNE 361
Din Setuii i Ceangaii treculi dincolo de granila, in

marea expansiune secuiasca, mergand prin unele sate 0
dincolo de Siretin, nu s'au facut deci luptatori ai ideii
maghiare, ci, pastrandu-0 ace0i oameni de treaba
limba lor, impreuna cu obiceari care nu sunt intru
toate maghiare, s'a impiedecat, pentru Moldova, pri-
mejdia ce ar fi rezultat din caracterul ofensiv al acestei
populaIii Etraine. ,Ar putea Ina astazi Roma sa refuze
Statului roman sprijinul trebuitor pentru ca, in aceste
regiuni cari se all& supt steagul nostru, opera de desna-
Vonalizare a poporului romanesc sa nu urmeze .0 mai
departe, prin ace0i parohi, a caror cruce este infa§urata
cu tricolorul strain? Precum in administralie am sfa-
ramat granila prin mari diviziuni administrative care
tree dincolo de &Ansa, ap i supt raportul religios, pe
baza, de altfel, a existen-cei elementului catolic secuiesc-
ceangau pe ambele laturi ale CarpaIilor, sa se desfaca
aceste parIi secuie0i, cu un caracter a§a de neted deter-
minat, de departatul Scaun de Alba-Iulia, care nici
nu-i poate stapani din cauza distanIei, pentru a se alipi
la acea episcopie catolica de Ia0, care pastore0e pe
credincio0i ei din regiunile Romanului i Bacaului.
Episcopia aceasta, care a inIeles ce inseamna a trai in
Statul romanesc, are astazi in fruntea ei pe parintele
Robu, un adevarat Roman de religie catolick oricare ar
fi, de altfel, originile familiei sale.
De curand, cineva cu tragere de inima pentru bieii
no0ri oameni de acolo, cari au fost facqi Unguri curati,
in iceiai masura, evident superficiala, cum au fost
prefaculi i Italienii intrebuinlqi odinioara la lucrarile
de cale ferata, cari se jura astazi ca sunt Maghiari ade-

varali, a semnalat marea greseala de negligenp, care
se poate califica Ina de criminala, pe care Statul roman
o face si 'Ana astazi, trimeIand in regiunea maghiari-
zeta din Secuime invaIatori s'i invaVatoare cu mult prea
tineri ca sa poata avea o influenIa si cu totul saraci,
tot felul de copilandri si de fetice, neavand macar o
familie pe care sa se poata sprijini, si carora Statul nu
li-a creat prin Improprietarire o situalie cu desavarsire
predominanta, in mijlocul satului unde sunt trimesi.
Cred ca de aici, dela Radio, se aude si prin Ministere,
si, daca nu ma insel in aceasta privinIa, una din cele
dintai masuri care ar trebui sa fie luate si la cel de Edu-
ca/ie si la cel de Agricultura si chiar la acela al Apararii
Nalionale, care ar putea sa aila un sens de aparare si
in interior, pe care il pierde prea mult din vedere, ar fi,
si ffira zabava, aceia de a face din invaIatorii români
si acolo, dar mai ales acolo, asa cum propusesem eu
odinioara, and am trecut pe la Ministerul Scolilor, cen-
trul si inima satului intreg. Si, fiindca invaIatorul tre-
bue sa se sprijine pe preot, nu este ingaduit ca oriuncle
ai nostri au incetat de a fi ai nostri sa nu existe biserica
noastra. Si nu o injghebare de lemn, ci o trainica zidire
de piatra, in faca bisericii care a luptat impotriva noastra
si ni-a mancat credinciosii na-tionali prin ispita unei
religii care de sigur n'a fost intemeiata de Mântuitorul
pentru aceasta.
As fi foarte bucuros, daca n'as fi creat si intarit numai
convingeri, ci determinat, prin aceste cuvinte, fapte.
9 Decemvrie.
TABLA DE MATERII
Pag.
Solidaritatea national& 5
Regele Carol al II-lea ca aparator al intereselor nationale 11
Un poet francez despre Moldova: Edouard Grenier . . . 17
Rominii in poezia europeana Un imn italian din 1885 . 24
In amintirea zilei de 24 Ianuarie 1859 . 31
Caracteristica lui *tefan-cel-Mare 37
0 prietena veche a noastra : Poeta Marie Nizet 42
Cum se creeaza o stare de spirit 48
Formula revizionismului ungar 54
Fundatia Romei 60
Marea, cum am cunoscut-o 70
Despre Basarabia 78
Frumosul * In conceptia poporului 86
Notiunea de 0 bine * la poporul nostru 94
a Minte * ,i 0 cuminte * pentru poporul romanesc 101
Rant * ei sfintenie * la poporul romanesc 109
Despre . drept * i . dreptate e 118
Notiunea de 0 carte * la Romani 125
41 Intelegere *, e pricepere * i I intelepcnthe * 132
4 Domni * i 4 Imparati * 139
a Rázboiul * i s pacea In sufletul poporului mu:Lanese . 146
Datoria * in conceptia poporului nostru 154
Intelesul cuvantului de I tari * 159
Tarani * in vechiul inteles al natiei 164
Domnie * i Stat * 169
4 Strainul * In conceptia poporului roman 175
364 TABLA DE MATERII
Pag.
Familia in conceptia poporului roman 180
Limba ca element al sufletului romanesc 187
Elemente necrectine In vieata poporului roman 193
Prevederi adevarate ci false 203
Pericolul conspiratiilor 209
Defecte de crectere 216
E cu putinta o noun Europa? 224
Distrugatorii civilizaçiei 230
Sensul miccarii lui Alexandru Ipsilanti 238
e Tara *, e Patrie 4, Imperiu * 247
Stat ci societate 254
Disciplina interioara 261
Romania la Expozitia din Venetia 267
Suedia regelui Gustav 274
Recunoacteri la vremea kr 281
Propagandele care ni lipsesc 290
Teatre ci teatre 297
Taina Elvetiei 304
Cei mai mici frati ai noctri, Romanii ladini 313
Viitorul Statelor mici 322
Ideea nationala In decursul istoriei universale 328
Valoarea dreptului istoric 341
Dreptul rechemarii la natiune 354
MONITORIM OFICIAL El
IMPRIMERIILE STATULUI
IMPRIMERIA NATIONALA
BUCURESTI, 1940

Sfaturi Pe Întuneric de Nicolae Iorga

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Sfaturi Pe Întuneric de Nicolae Iorga

Încărcat de

Drepturi de autor:

SFATURI PE INTUNEREC

S'AU TRAS MN ACEASTA. CARTE,

Nimeni nu se gande§te a tagadui dreptul individului

comanda, spre a merge catre un scop inleles in acela0

Solidaritatea nalionala, mai presus de orice, e baza

altuia )), cum spunea marele exilat Dante. Dar, la ceasul

adânc, sufletele. Cand toate mergeau bine, cand lintele

9elile, 10 aduna mintile 0 iau hotariri frumoase, care

Tara mai mare, suflet mai mare ! Mai mare suflet nu

REGELE CAROL AL II-LEA CA APARATOR AL

Apararea intereselor unei naIimii se face si prin marile

Adeseori se intampla ca atata sa ajunga. Regimul

CAnd, supt Regen1A, la Chi§inhu, treceau frumoasele

stramo0i lor, de stralucire, de fast, de marenca figu-

Dar calitatile personale erau atat de superioare, 'hick

poate nu numai gi reprezinte cu o deosebita stralucire

UN POET FRANCEZ DESPRE MOLDOVA:

In Fran la multa vreme Romanul n'a fost obiect de

sebite, un Vaillant, un Colson, atunci secretarul, profe-

orientarea §tiinIifica tinerii istorici 0 filologi romini

§i el s'a legat, nu o singura data, cu sentimentele unei

Domnului azut insfingerat de pe urma calomniato-

SA-ri fie bur& pacea In rarana stráinI,

far %am Insa§i apare astfel unei amintiri adfinc

Nu'i mai vedea pIãieu1 ce vine dela munte.

Nu, nu, dar bucurie 'n odihna ta a aibi:

*i astazi, pentru noi, I eontiinla lumii va invinge

Rareori s'a vorbit astfel despre noi, 0 poate ea in

ROMANII IN POEZ IA EUROPEANA:

Pamantul românesc 0 oamenii lui au de sigur tot ce

tracismului originar, a largii revarsari romane 0 a atator

Deocamdata, cAci am de end sà caut asemenea

pe un Hohenzollern, fie 9i unul dela Rin, catolic, avilnd

Sau, in alte cuvinte:

Puterea, fii mai rara, ce este-a Infrunta

Poetul se opre§te la # zidurile # vestite:

La vederea ruinelor, trecutul glorios invie, qi iarg0

Aceasta e taina p5strArii române0i:

Dar prezentul insu0 are un neinvins farmec pentru cel

Ceremoniile poporane ale nunIii nu lipsesc nici ele,

Toate datinele 0 superstiIiile nunIii stint zugrrivite

Istoria noastra e cunoscutd §i ea cui pomene§te in

...umbra 'nselAtoare a bunului Muscal.

A§a i se pare a fi pAna la rázboiul Crimeii, and:

Adresandu-se cAtre acest frate chemat la o vieaVa

Dar douà rena§teri stau alaturi in acel fericit moment:

Asa, Dacie veche i sorA italiana,

Plevna se apaza aldturi de numele noii glorii a popo-

Bucuria noastra aflä un ecou simpatic la cântárel,u1

*i era cea noud de muncâ organisatà se va deschide:

Pentru aceasta e nevoie de unire a tuturora, §i el o

Ar fi vrut sa' spue acestea in limba lui Ovidiu exilatul,

Acest glas de iubire, prietene italian, nu s'a pierdut.

IN AMINTIREA ZILEI DE 24 IANUARIE 1859

Au fost, de sigur, nu in Muntenia, in u Romania )),

oaste, era atilta senina dreptate in Divanurile Domniei,

zintant onest al unei cause invinse, la o parte de mersul

Dar, dach s'a mers Ong la procesiunea plecata dela

veau legatura cu locul unde se nascuse fiecare, 9i nu-mi

CARACTERISTICA LUI *TEFAN-CEL-MARE

Apoi tefan ivi avternu de moarte vi trecu la cele vev-

site §i omorurile in serie dela inceput. Alexandru-cel-Bun

legkurile cu Turcii, n'a crezut ca-vi mai poate adaugi

Acesta rAmfinea pentru el << pagfinul * ca vi ceilalli

Marea virtute a rassei sale gasise in el cea mai deplinA

0 PRIETENA VECHE A NOASTRA: