”Diavoliada” de Mihail Bulgakov 1

Fișă de lectură

Titlu: „Diavoliada”

Autor: Mihail Bulgakov

Editura: Polirom

Ediţie: 2011,București, colecția ”Top 10+”

Traducător: Tatiana Nicolescu

 ”Într-un tîrziu, Korotkov părăsi casieria, avînd așternut pe chip un zîmbet mare și tîmp.
Purta în brațe patru pachete mari, galbene, cinci cutii, mici, verzi, iar în buzunare alte
treisprezece cutii albastre, toate pline cu chibrituri. Ajuns în biroul registraturii, în
zumzetul de glasuri uimite din birourile învecinate, împachetă chibriturile în două pagini
ale unui ziar din dimineața respectivă și, fără a mai spune cuiva un cuvînt, plecă acasă.
Cînd să iasă pe ușa BACEPRINAPROCHIB-ului, o mașină fu gata să dea peste el. Din
mașină coborî cineva, persoana respectivă intră în instituție, dar cine anume era,
Korotkov nu apucă să vadă.” (pg. 95)
 ”Printr-o asociație de idei, capul cel în formă de ou îi aduse aminte și de chipurile
respective: unul ras, altul cu barbă.” (pg. 113)
 ” – Eu, să vedeți…mi s-a întîmplat un lucru îngrozitor… Omul ăsta… Eu nu mai înțeleg
nimic. Dar să nu vă închipuiți, Doamne ferește, că ar fi fost o halucinație… Ha, hmm, ha,
ha… (Korotkov se forță să rîdă, dar nu izbuti.) Omul ăsta există în realitate. Vă asigur…
Totuși nu pot să înțeleg… Ba are barbă, ba, peste o clipă, n-o mai are… Nu înțeleg… Ba
își mai schimbă și vocea… Pe lîngă asra, mi s-au furat toate actele… Iar responsabilul
blocului – ce ghinion! – a decedat.” (pg. 122)
 ” – Ajutor! răcni Kalsoner, și glasul lui subțirel devein acum un bas de aramă. Făcu un
pas greșit, căzu cu zgomot și se lovi cu ceafa de treptele scării. Lovitura își făcu efectul:
Kalsoner se preschimbă pe dată într-un motan negru, cu ochi fosforescenți.” (pg. 125)
 ”După vreo cinci minute de alergătură, în care timp urmase traiectoria sinuoasă și ciudată
a coridorului, se găsi iar în locul de unde please, în fața ușii cu numărul 40.” (pg. 123)
”Te las și eu pe tine în plata Domnului. N-ai decît să fii și responsabil, și funcționar la
registratură. Nici banii pentru biletele de tramvai nu-mi mai trebuie. Mă descurc și fără
ei. Numai și numai să mă lași în pace. De ești motan sau nu, de ai barbă sau nu, dumneata
vezi-ți de-ale dumitale, iar eu oi vedea de ale mele. Îmi găsesc un alt post, unde să pot
lucre în liniște și pace. Căci dacă nu măsupără nimeni, nici eu nu mă leg de oameni. Nici
de reclamat n-am să mă duc să te reclam. Mîine îmi fac rost de acte și – la revedere!
Undeva în depărtare o pendulă se auzi bătînd orele. Bang… Bang… Trebuie să fie
cea din odaia lui Pestruhin, își zise Korotkov și începu să numere în surdină: zece,
unsprezece, miezul nopții… treisprezece, paisprezece, cincisprezece… patruzeci… de
 ”Diavoliada” de Mihail Bulgakov 2
Fișă de lectură

patruzeci de ori a bătut ceasul! rîse el cu amărăciune, după care izbucni în plîns. Vinul de
biserică îi provocă un nou acces de greață și vărsă anevoie, cu spasme.” (pg. 126)
 ”Ține minte, însă, domnule Kobolkov – aici glasul bătrînelului deveni amenințător ca la
profeți și căpătă rezonanță de clopot - ține minte că n-o să te procopsești de pe urma
acestor bani diavolești.” (pg. 128)
 ” – Ku-Klux-Klan, strigă cucul și se transform într-un cap chelbos. Uite, o să scriem aici
că lovești funcționarii în exercițiul funcțiunii lor.” (pg. 134)
 ”Urmăritorii erau la doi pași de el. Korotkov vedea brațele întinse, gura lui Kalsoner
scoțînd flăcări. Depărtările însorite îl chemau pe Korotkov cu atîta putere, încît simți cum
i se taie răsuflarea. Cu un strigăt ascuțit, victorios, făcu o mișcare în sus, de parcă ar fi
vrut să se înalțe în zbor. Suflarea i se tăie . Văzu ca prin ceață, cu totul neclar, un obiect
cenușiu cu găuri negre explodînd, proiectîndu-se în sus și trecînd în zbor pe lîngă el. Apoi
văzu foarte limpede că acest ceva cenușiu căzu jos, pe cînd el însuși se ridică în sus
deasupra strîmtorii înguste a ulicioarei. Soarele sîngeriu se sparse cu zgomot asurzitor în
capul lui și nimic altceva nu i-a mai fost dat să vadă.” (pg. 139)